Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 912/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 912/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 06-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 912
Ședința publică din data de 6 octombrie 2015
Președinte - F. T.
Judecător - E. V.
Grefier – A. Ț.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de inculpatul M. A.-D., împotriva sentinței penale nr. 115 din data de 25 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul inculpat M. A. D., intimatul parte civilă O. R., lipsă fiind intimatul parte civilă S. Județean de Urgență Ploiești.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Apelantul inculpat M. A. D., având cuvântul, arată că nu dorește să-și angajeze un avocat.
Curtea aduce la cunoștința apelantului inculpat M. A. D., că potrivit disp. 420 alin.4 rap. la art.83 alin.1 lit. a Cod de procedură penală are dreptul de a nu da nici o declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa.
Curtea luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apelantului inculpat M. A. D., având cuvântul, arată că intimatul parte civilă O. R. a dorit să stea în două camere separate, având chitanță de cumpărare de la mama sa și de la sora mamei, însă nu a plătit curentul electric, astfel că a fost nevoit să-i oprească curentul. Precizează că nu l-a agresat și nici nu l-a lovit pe intimatul parte civilă. Nu este vinovat de comiterea infracțiunii reținută în sarcina sa.
Solicită admiterea apelului conform motivelor aflate la dosar.
Intimatul parte civilă O. R., având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului inculpatului întrucât acesta l-a lovit.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, întrucât judecătorul fondului a reținut situația de fapt și de drept pe baza probelor administrate în cauză, apărarea inculpatului fiind infirmată de depozițiile persoanei vătămate ce se coroborează cu depozițiile martorilor audiați în cauză și cu datele atestate de certificatul medico-legal, respectiv leziunile suferite de persoana vătămată și mecanismul de producere al acestora.
Apreciază că în ceea ce privește critica formulată în scris de apelantul inculpat referitoare la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale este nejustificată, întrucât în cauză nu sunt împlinite dispozițiile prescripției speciale.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 115 din data de 25 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., s-au dispus următoarele:
În temeiul art.193 al.2 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal și art.61 al.1,2 și 4 cod penal, inculpatul M. A.-D., fiul lui D. și M., născut la data de 26.09.1973 în Vălenii de M., județul Prahova, CNP_, domiciliat în comuna Drajna, ., județul Prahova, a fost condamnat la o pedeapsă de 12.000 lei amendă, reprezentând 300 zile-amendă, a câte 400 lei, corespunzător unei zile-amendă.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 al.1 Cod penal, potrivit cărora, în cazul în care, cu rea-credință nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
În temeiul art.397 al.1 rap. la art.19 al.1 și 5 Cod procedură penală, s-a admis acțiunea civilă formulată de persoana vătămată O. R. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art.397 al.1 rap. la art.19 al.1 și 5 Cod procedură penală și art.313 din Legea nr.95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de S. Județean de Urgență Ploiești și a fost obligă inculpatul la plata către acesta a sumei de 1.586,99 lei cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda legală, reprezentând cheltuieli de spitalizare
În temeiul art.274 al.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. nr. 2412/P/2011 a fost trimis în judecată inculpatul M. A.-D., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente prev.de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal.
S-a reținut prin rechizitoriu că la data de 17 august 2011 partea vătămată O. R. se afla în fața imobilului pe care l-a moștenit din comuna Posesti, . Prahova, împreună cu concubina sa, I. A. M. I.. La un moment dat, inculpatul M. A. D. a intrat în curtea imobilului și a lovit persoana vătămată cu un par. Persoana vătămată încercând să se apere, a parat lovitura cu mâna stângă, după care inculpatul a continuat să îl lovească cu pumnii și picioarele peste corp. Martora I. A. M. I. a intervenit între cei doi și, în cele din urmă, inculpatul a părăsit curtea persoanei vătămate. Persoana vătămată O. R. a fost transportat la S. Județean de Urgență Ploiești unde i s-au acordat îngrijiri medicale și a fost internat în perioada 18 august 2011.-22 august 2011, iar potrivit certificatului medico-legal nr. 2526 din 23 august 2011 i-au fost necesare 40-45 zile de îngrijiri medicale.
La data de 20 mai 2015 S. Județean de Urgență Ploiești a formulat cerere de constituire parte civilă, cu suma de 1586,99 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată O. R. (fila 28).
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și au fost audiați inculpatul și partea vătămată.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut faptul că la data de 17 august 2011, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată O. R. cu un par peste mâna stângă, după care a continuat să o lovească cu pumnii și cu picioarele peste corp. La intervenția martorei I. A. M. I. inculpatul a plecat de la locul incidentului.
În urma agresiunii persoana vătămată a fost transportată la S. Județean de Urgență Ploiești, unde a fost internată în perioada 18.08._11 cu diagnosticul: fractură 1/3 medie cubitus stâng operată. Cheltuielile de spitalizare, în sumă de 1.586,99 lei nu au fost achitate, situație în care spitalul s-a constituit parte civilă cu această sumă, plus dobânda legală. Cu ocazia audierii persoana vătămată O. R. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale. Potrivit certificatului medico-legal nr.2526/23.08.2011 eliberat de S.M.L. Ploiești persoana vătămată a suferit leziuni care au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Din coroborarea probelor prima instanță a reținut vinovăția inculpatului M. A. D. în săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art.193 al.2 Cod penal cu aplic.art.5 Cod penal, text de lege enunțat în ședință publică și în baza căruia acesta a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere prevederile art.74 Cod penal cât împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii, precum și conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal.
Astfel instanța de fond a reținut starea conflictuală preexistentă incidentului, numărul destul de mare de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și atitudinea procesuală a inculpatului, care nu a recunoscut infracțiunea reținută în sarcina sa. Pe de altă parte, instanța de fond luat în considerare lipsa antecedentelor penale și a apreciat că este oportună aplicarea pedepsei amenzii, al cărei cuantum a fost stabilit prin sistemul zilelor-amendă, în condițiile stabilite prin art.61 Cod penal.
Prima instanță a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 al.1 Cod penal, potrivit cărora, în cazul în care, cu rea-credință nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
În temeiul art.397 al.1 rap.la art.19 al.1 și 5 Cod procedură penală, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de persoana vătămată O. R. și l-a obliga pe inculpat la plata către acesta a sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale.
De asemenea, în temeiul art.397 al.1 rap. la art.19 al.1 și 5 Cod procedură penală și art.313 din Legea nr.95/2006, prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de S. Județean de Urgență Ploiești și l-a obligat pe inculpat la plata către acesta a sumei de 1.586,99 lei cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda legală, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M. A.-D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac, inculpatul arată că nu a lovit-o pe partea vătămată, nu i-a provocat nici o vătămare corporală, întrucât așa cum a precizat în declarația de la urmărirea penală, a fost la coasă, venind seara foarte târziu, iar leziunile persoanei vătămate se datorează deoarece acesta s-a urcat pe stâlpul de electricitate, dorind să se conecteze la energia electrică, acest lucru fiind dovedit cu găsirea scării așezate pe stâlp la data respectivă.
Se mai arată de apelantul inculpat că nu l-a văzut pe partea vătămată în localitate și nici pe concubina sa, că în cauză, a fost audiată martora I. A. M. I., care este concubina pârtii vătămate, fapt pentru care se impunea înlăturarea acestei depoziții, deoarece avea tot interesul juridic să declare neadevărul.
În subsidiar, apelantul inculpat solicită să se constate că față de data pretins săvârșirii faptei, respectiv 07.08.2011, în cauză a intervenit prescripția.
A mai solicitat apelantul inculpat a se avea în vedere faptul că este divorțat, are un minor spre creștere și educare, respectiv M. V. D., născut la 26.10.2002, în vârstă de 13 ani, acesta fiind bolnav, conform certificatului de expertiză și orientare socio-profesională nr. 2722/14.12.2010, emis de Comisia pentru protecția copilului depus la dosar.
Examinând apelul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, cât și sub toate aspectele conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată, așa cum se va arăta în continuare.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost cercetat în această cauză și a precizat că leziunile părții vătămate s-ar fi putut produce prin cădere de pe o scară așezată pe un stâlp de electricitate de unde acesta dorea să sustragă energie electrică.
Această situație de fapt expusă de inculpat este contrazisă de celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, din declarațiile persoanei vătămate și a martorei I. A. M. I. (concubina părții vătămate) rezultă că la data de 17 august 2011, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată O. R. cu un par peste mâna stângă, după care a continuat să o lovească cu pumnii și cu picioarele peste corp.
Certificatul medico legal nr. 2256/23.08.2011 emis de SML Ploiești concluzionează că . 1/3 medie cubitus stâng operată pe care a prezentat-o persoana vătămată O. R. s-a putut produce prin lovire cu sau de planuri dure.
Aceste concluzii confirmă susținerile persoanei vătămate și infirmă pe cele ale inculpatului.
Se constată astfel că fapta inculpatului de a lovi partea vătămată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 193 alin.2 Cod penal.
Inculpatul a precizat că de la data comiterii faptei – 17.08.2011 și până la data soluționării definitive s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale.
Infracțiunea prev. de art. 193 alin.2 Cod penal este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani sau amenda. Art. 154 lit. d Cod penal prevede că termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an dar care nu depășește 5 ani.
Pentru a se constata intervenită prescripția răspunderii penale a faptei comisă de către inculpat la 17.08.2011 ar fi trebuit ca infracțiunea să fie judecată după data de 17.08.2016 inclusiv. În speță însă, data soluționării definitive a cauzei este 06.10.2015.
În motivarea apelului său inculpatul a făcut trimitere la mai multe circumstanțe personale, precizând că are un copil minor în întreținere ce este bolnav, fără însă a specifica motivul concret pentru care a făcut trimitere la această situație de fapt.
Consideră instanța de control judiciar că inculpatul ar fi putut face trimitere la aceste circumstanțe pentru a solicita micșorarea pedepsei aplicate.
Se observă că instanța de fond a aplicat o pedeapsă de 12.000 lei corect individualizată având în vedere că între inculpat și persoana vătămată există un conflict mai vechi legat de faptul că cei doi locuiesc în aceiași curte însă în imobile diferite, existând un litigiu cu privire la dreptul de proprietate și/sau dreptul de folosință a acestora.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază că apelul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins cu această motivație în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul M. A.-D., fiul lui D. și M., născut la data de 26.09.1973 în Vălenii de M., județul Prahova, CNP_, domiciliat în comuna Drajna, ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr. 115 din data de 25 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M..
Obligă apelantul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
F. T. E. V.
Grefier,
A. Ț.
Red. F.T.
Tehnored.A.Ț.
6 ex./28.10.2015
Dosar fond –_ Judecătoria Vălenii de M.
Judecător fond - J. A. A.
Operator de date cu caracter personal;
Notificare nr. 3113/2006
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 895/2015. Curtea de... | Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
