Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1076/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1076/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1076
Ședința publică din data de 02 noiembrie 2015
PREȘEDINTE – I. N.
JUDECĂTOR – C. R.
GREFIER – C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de partea civilă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița împotriva sentinței penale nr. 199 din data de 03 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, cu referire la inculpatul C. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelantul parte civilă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, intimatul inculpat C. M. și intimata parte responsabilă civilmente . prin lichidator judiciar C.I.I. C. M. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, invocă excepția tardivității declarării apelului, față de împrejurarea că dovada comunicării minutei hotărârii este datată 10 iunie 2015, iar calea de atac a fost formulată la 29 iunie 2015, cu depășirea termenului legal de 10 zile. Ultima zi de declarare a căii de atac ar fi fost 23 iunie 2015.
Solicită admiterea excepției și pe fond respingerea apelului ca tardiv formulat.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
P. sentința penală nr. 199 din data de 03 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, s-a dispus, în baza art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnarea inculpatului C. M. la 1 an închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a doua și lit. b) Cod penal.
Potrivit art. 81 Cod penal din 1969 s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 Cod penal din 1969.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civila Agenția Națională de Administrare Fiscala cu sediul în București, .- Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.888 de lei reprezentând creanțe bugetare, la care s-a calculat accesoriile prevăzute de lege până la data achitării integrale a debitului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza probelor și mijloacelor de probă că, prin rechizitoriul nr.1212/P/2012 din 25.08.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, parte civila fiind ANAF - Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiesti - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița.
S-a arătat că în actul de sesizare s-a reținut că în perioada septembrie-noiembrie 2008, respectiv octombrie 2010-aprilie 2012, inculpatul a calculat și reținut de la salariați (asigurați) impozit pe venituri din salarii, în sumă de 1.434 lei, contribuția individuala de asigurări sociale în suma de 1.552 lei, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj în sumă de 81 lei, precum și contribuția individuală pentru asigurări de sănătate în suma de 821 lei, sume de bani pe care însă nu le-a virat în termenul legal de 30 de zile de la scadentă în conturile bugetului de stat, deși societatea a dispus de disponibil in numerar, atât în anul 2010, cât și în anul 2011.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 04.09.2014 sub nr._ .
P. încheierea de ședință din 08.10.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penala.
În cursul judecății, până la citirea actului de sesizare, DGRFP Ploiesti s-a constituit parte civilă, solicitând despăgubirea sa cu suma de 5195 de lei, cu obligațiile fiscale accesorii calculate până la data acoperirii integrale a prejudiciului.
Conform datelor furnizate la cererea instanței de Oficiul Național al Registrului Comerțului cu privire la ., starea acestei firme este „radiata”, aspect confirmat și prin precizările făcute de Cabinetul Individual de Insolență C. M. L., desemnat lichidator judiciar de tribunal în procedura insolentei privind pe ., precizări la care au fost atașate sentința nr. 131 din 21 02 2014 pronunțata de judecătorul sindic și sentința 1203 din 7 decembrie 2012 a judecătorului sindic.
În cauză a fost citat C. M., fiind emis și mandat pentru aducerea acestuia în fața instanței pentru a fi ascultat, dar din verificările efectuate a rezultat că inculpatul este plecat din tara, fără a se cunoaște adresa unde locuiește acesta.
Pentru a se dispune masuri asiguratorii instanța a solicitat relații Serviciului Impozite și Taxe din cadrul Primăriei Municipiului Târgoviște, care însă a răspuns prin adresa_ din 26 noiembrie 2014 că inculpatul nu figurează în evidențe cu bunuri impozabile declarate.
La cererea instanței partea civilă a precizat că solicită despăgubiri în sumă de 5.195 de lei, pe care le-a detaliat și defalcat la fila 71 din dosarul cauzei.
Analizând probele din dosar, instanța a reținut că .. Târgoviște a fost înființată la data de 12.05.2008, J_, CUI_, și a avut ca obiect principal de activitate „lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat”, iar ca administrator și unic asociat pe inculpatul C. M..
Conform relațiilor comunicate de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovița prin adresa nr. 4372/19.04.2012 s-a reținut faptul că . Târgoviște a avut mai mulți salariați, încadrați în muncă în baza unor contracte individuale de muncă.
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale constituie infracțiune reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadentă a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
P. impozite și contribuții cu reținere la sursă se înțeleg acele impozite și contribuții stabilite prin lege în sarcina salariaților, care se rețin de către angajator din drepturile salariale lunare cuvenite salariaților și sunt virate la bugetul de stat.
P. scadență se înțelege termenul prevăzut de lege pentru virarea la bugetul de stat a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursa.
P. reținere se înțelege evidențierea în actele contabile a sumelor datorate de către angajator către bugetul general consolidat a sumelor datorate de către angajați cu titlu de impozite și contribuții.
Conform dispozițiilor cuprinse în legislația financiar-contabilă, angajatorii au obligația de a reține și de a vira la bugetul de stat, din veniturile lunare realizate de către angajați, următoarele impozite și contribuții: contribuția individuală de asigurări sociale, contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, contribuția la fondul de șomaj, contribuția la bugetul asigurărilor de sănătate, impozitul pe venitul din salarii, contribuții care se virează lunar.
În conformitate cu prevederile art. 111 alin. 1 punctul 6 din O. G. nr. 92/2003 rep. privind codul de procedură fiscală :”Contribuțiile sociale administrate de Ministerul Economiei și Finanțelor, după calcularea și reținerea acestora conform reglementărilor legale în materie, se virează până la data de 25 ale lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor salariale”.
Rezultă astfel că termenul de 30 de zile de la scadență curge de la data de 25 ale lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor salariale, situație aplicabilă și în prezenta cauză.
Din conținutul sesizării formulate de către Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița rezultă că . a reținut și nu a virat în termenul de 30 de zile de la scadență, sumele ce reprezentau impozite și contribuții cu reținere la sursă, după cum urmează:contribuția individuală pentru asigurări sociale-1552 lei; contribuția individuală pentru ajutor de șomaj salariați-81 lei; contribuția individuală pentru asigurări de sănătate-821 lei; impozit pe venituri din salarii-1.434 lei; impozit pe venituri din alte surse-1.307 lei.
Cu prilejul audierilor inculpatul a susținut că pe perioada ce a făcut obiectul cercetărilor, nu a cunoscut faptul că . a reținut și nu a virat contribuțiile cu reținere la sursă datorate către bugetul de stat.
Apărarea inculpatului nu poate fi reținută insa atât timp cât acesta era administrator și unic asociat al societății, iar pe de altă parte, era singura persoană împuternicită sa efectueze operațiuni prin conturile bancare ale societății.
Acesta s-a mai apărat în sensul că, prin procura specială nr. 2420/17.06.2011 A Biroului Notarului Public D. N. a fost împuternicită numita R. M. să reprezinte interesele societății în raporturile cu Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița etc.
Nu s-a putut reține nici această apărare a inculpatului întrucât responsabilitatea virării contribuțiilor revine administratorului societății, iar pe de altă parte, contribuțiile cu reținere la sursă neachitate sunt înregistrate anterior încheierii actului notarial menționat mai sus.
Instanța a constatat totodată că infracțiunea se săvârșește nu numai cu intenție directă, dar și în forma intenției indirecte, când cel în cauză cunoaște posibilitatea producerii consecințelor prevăzute de lege, dar nu ia în calcul acest lucru, bazându-se pe posibilitatea plății ulterioare.
Situația încasărilor și plăților în contul deschis la Banca Transilvania arată că societatea a avut încasări în perioada supusă analizării, ceea ce conduce la concluzia ca neplata datoriilor către stat a constituit nu o imposibilitate obiectiva, ci o opțiune a inculpatului de a achita salariile, furnizorii, prime de asigurări, dobânzi, chirii, comisioane bancare.
Pentru lămurirea împrejurărilor în care s-au comis faptele, organul de cercetare penală a dispus efectuarea unei expertize contabile care a confirmat debitul datorat către bugetul statului, concluzionându-se că . Târgoviște figurează cu totalul impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă de la angajați și neachitate, în termenul scadent, în sumă de 8.612 lei din care debite 5.195 lei, și accesorii 3.417 lei.
De asemenea s-a mai concluzionat că obligațiile calculate reținute și declarate aferente anului 2008 în sumă de 6.413 lei, au fost achitate în totalitate de către ., iar obligațiile calculate, reținute și declarate aferente anului 2009 în sumă de 4.178 lei au fost achitate în data de 15.12.2010, înregistrându-se întârzieri la plată mai mari de 30 de zile.
Din raportul de expertiză a rezultat că obligațiile calculate, reținute și declarate aferente anului 2010, în sumă de 3.379 lei, au fost achitate parțial la data de 15 decembrie 2010, adică până la scadența obligațiilor de plată aferente lunilor octombrie, noiembrie și decembrie 2010, înregistrându-se întârzieri la plată mai mari de 30 de zile.
Obligațiile calculate, reținute și declarate aferente anului 2011, în sumă de 3.144 lei nu au fost achitate până la data de 27.02.2012.
S-a mai concluzionează că începând cu luna octombrie 2010 și până în decembrie 2011, obligațiile reținute la sursă angajaților nu au fost achitate, înregistrându-se întârzieri mai mari de 30 de zile, deși societatea a dispus de disponibil în numerar, atât în anul 2010,cât și în anul 2011.
Datoria societății (debite privind această perioadă) este în cuantum de 3.888 lei și reprezintă: impozit pe venituri din salarii în sumă de 1434 lei; contribuția individuală de asigurări sociale în sumă de 1552 lei; contribuția individuală de asigurări pentru șomaj în sumă de 81 lei; contribuția individuală pentru asigurări de sănătate în sumă de 821 lei.
S-a arătat că situația de fapt astfel cum a fost expusă a rezultat din declarațiile inculpatului coroborate cu actele dosarului: sesizarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița, procura specială, raportul de expertiză contabilă judiciară, balanțe verificare, situația obligațiilor de plată la 17.06.2013, relații de le Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, situația conturilor curente și a operațiunilor derulate, situația personalului salariat la . Târgoviște în perioada 2008-2010 și statele de plată, documentele contabile depuse de CI Insolvența C. M. L., relațiile privind contul la Banca Transilvania, fișa rol la data de 27.02.2012, declarație olografă a martorei R. M. .
În drept, fapta inculpatului de a dispune reținerea și nevirarea la bugetul general consolidat de stat a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursa (contribuții angajați la asigurările sociale, contribuții angajați la asigurările sociale de sănătate, contribuții angajați la fondul de șomaj, impozit pe salarii), în cuantum total de 8.612 de lei, cu toate că societatea dispunea în mod efectiv de sumele de bani necesare achitării acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea nr.241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Prima instanță a constatat că de la săvârșirea faptei și până la judecarea definitiva a cauzei a intrat în vigoare Noul Cod penal, ceea ce aduce în discuție aplicarea legii penale mai favorabile în cauza dedusa judecații, conform art. 5 din Noul Cod penal.
La aplicarea legii penale mai favorabile instanța a avut în vedere decizia Curții Constituționale 265 din 6 mai 2014, precum și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate după . deciziei CC, conform cărora nu se pot combina dispoziții din legi penale succesive, legea penală mai favorabilă aplicându-se global.
În concret, în speța dedusa judecații, instanța s-a orientat la aplicarea pedepsei cu închisoare, în raport cu pericolul social al infracțiunii săvârșite de inculpat, care are drept consecinta prejudicierea bugetului statului, dar si a intereselor angajatilor.
P. urmare, orientându-se la pedeapsa închisorii, instanța a considerat ca lege penală mai favorabila, Codul penal din 1969, întrucât modalitatea de individualizare a pedepsei, respectiv suspendarea condiționata, prevăzuta de vechiul cod, este mai favorabilă inculpatului față de dispozițiile legale din reglementarea actuala, și anume cele privitoare la amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Instanța a avut în vedere faptul că prevederile art. 81 din vechiul cod penal sunt mai favorabile prin prisma condițiilor de acordare, dar și prin sfera obligațiilor, mai restrânse .
P. urmare, la individualizarea pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, care stabilesc criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, reflectate și în prejudiciul modic, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, la care s-a adăugat diligentele pe care acesta le-a manifestat pentru a acoperi prejudiciul produs bugetului de stat.
Pentru aceste considerente, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de 3 ani conform art. 82 Cod penal. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, care prevăd că suspendarea condiționata va fi revocată dacă în cursul termenului de încercare inculpatul va săvârși din nou o infracțiune.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a doua și lit. b) Cod penal, iar conform art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a reținut că în cauză s-a constituit parte civila Agenția Naționala de Administrare Fiscală prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiesti – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, solicitând despăgubiri în sumă de 5.195 lei reprezentând contribuții cu reținere la sursă, la care s-au adăugat accesoriile aferente.
Instanța de fond a constatat că în cuprinsul expertizei efectuate în cursul urmăririi penale expertul a concluzionat în sensul unor contribuții ce erau datorate bugetului statului, aferente perioadei septembrie decembrie 2008, dar și perioadei octombrie 2010- aprilie 2012, dar și în sensul achitării unei părți din prejudiciu (și anume obligațiile aferente anului 2008, cele aferente anului 2009, parțial cele aferente anului 2010), rămânând de achitat obligațiile aferente anului 2011, în suma de 3.888 de lei, care reprezintă 1.434 lei impozitul pe veniturile din salarii, 1552 lei contribuția individuala de asigurări sociale, 821 de lei contribuția pentru asigurări de sănătate și 81 de lei contribuția individuala de asigurări pentru șomaj, suma la care se adăuga accesoriile prevăzute de lege până la achitarea integrala a debitului.
Pentru aceste considerente instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală și l-a obligat pe inculpat la 3.888 de lei reprezentând creanțe bugetare, la care s-au calculat accesoriile prevăzute de lege până la data achitării integrale a debitului.
Împotriva sentinței penale nr. 199 din data de 03 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște a declarat apel partea civilă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, care a criticat soluția primei instanțe pentru motivede nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac, s-a susținut că din R.I.F din data de 23.02.2012 rezultă ca agentul economic a calculat, reținut dar nu a virat la bugetul consolidat de stat, in termen de 30 de zile de la scadență impozitul pe venitul din salarii și contribuțiile cu reținere la sursa, în cuantum de 5.195 lei, astfel: 1.434 lei impozit pe veniturile din salarii, 1.307 lei impozit pe veniturile din alte surse, 1.552 lei CAS reținută de asigurați, 821 lei CASS reținuta de asigurați, 81 lei contribuții pentru șomaj reținuta de asigurați.
Din conținutul minutei sentinței penale reiese ca acțiunea a fost admisă în parte, numai pentru suma de 3.888 lei reprezentând creanțe bugetare, fără a fi menționate care sunt acestea, care au fost respinse și pentru care motive, de vreme ce, prin adresa nr._/ 25 mai 2015, organul fiscal teritorial a precizat că societatea nu a efectuat nicio plată.
Față de aceste aspecte s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte, a sentinței criticate, admiterea cererii părții civile și obligarea inculpatului la plata sumei de 5.195 lei cât și accesoriile aferente acestuia calculate până la plata efectivă a debitului acestea, reprezentând beneficiul nerealizat.
De asemenea, s-a solicitat și instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, în temeiul art. 129 alin. 2 Cod procedură fiscală.
În ședința publică din data de 02 noiembrie 2015, reprezentantul Ministerului Public a invocat tardivitatea apelului declarat de partea civilă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița
Examinând excepția invocată, în raport de actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente, constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispozițiile art.410 Cod procedură penală termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel și curge, pentru procuror, persoana vătămată și părți, de la data comunicării copiei minutei.
Minuta pronunțată de Judecătoria Târgoviște, a fost comunicată în mod legal părții civile la data de 10 iunie 2015 (comunicare fila 84 dosar de fond).
Termenul de apel, calculat potrivit art.269 alin.2,4 Cod procedură penală, s-a împlinit la data de 22 iunie 2015 (zi lucrătoare).
În consecință, apelul declarat de partea civilă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița și care a fost depus la data de 29 iunie 2015 este tardiv, întrucât s-a exercitat cu nerespectarea termenului peremptoriu prevăzut de lege, urmând a fi respins, fără a se mai examina dacă este întemeiat sau nu, apelul tardiv neputând învesti legal instanța superioară cu dreptul de control judiciar asupra hotărârii primei instanțe.
Constatând, așadar, că excepția invocată de reprezentantul Ministerul Public este întemeiată, conform disp. art. 421 alin. 1 lit. a) teza I Cod procedură penală, urmează să se dispună respingerea apelului declarat de partea civilă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești împotriva sentinței penale nr. 199 din 03 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, ca fiind tardiv formulat.
Reținând culpa procesuală a apelantei părți civilă, în temeiul disp. art. 275 alin.2 Cod procedură penală, urmează să se dispună obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.a) teza I Cod procedură penală respinge ca tardiv apelul declarat de partea civilă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița împotriva sentinței penale nr.199 din 3 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, privind pe inculpatul C. M..
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă apelanta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
I. N. C. R.
Grefier,
C. M.
Tehnored. jud..C.R./C.M.
6 ex./10 noiembrie 2015
d.f._ - Judecătoria Târgoviște
j.f. G. laura
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3113/2006.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 826/2015.... → |
|---|
