Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 895/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 895/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 30-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR.895
Ședința publică din data de 30 septembrie 2015
Președinte – D. A. E.
Judecător – P. M. F.
Grefier – G. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de revizuentul M. A. D., fiul lui V. și G., născut la data de 11.11.1990, în prezent încarcerat la Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 1442 din 21 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-revizuent M. A. D., în stare de deținere și asistat de avocat din oficiu N. M. din cadrul Baroului Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Potrivit dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului din oficiu să ia legătura cu apelantul-revizuent, aflat în stare de deținere.
Avocat N. M., având cuvântul pentru apelantul-revizuent M. A. D., susține că acesta își menține cererea de revizuire formulată.
Totodată, arată că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul de asemenea, susține că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act de declarațiile părților, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat N. M., având cuvântul pentru apelantul-revizuent M. A. D., arată că acesta a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 1442 din 21 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată cu privire la sentința penală nr. 3317/2014 din 18.11.2014 a Judecătoriei Ploiești, prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare pentru comiterea unor infracțiuni de furt.
Arată că la instanța de fond inculpatul a recunoscut comiterea faptelor și a fost judecat potrivit procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției. La acest moment, inculpatul are o altă poziție procesuală în sensul că nu mai recunoaște fapta comisă în dauna persoanei vătămate O. G. D. și deține probe noi cu privire la această faptă.
Mai arată că inculpatul G. F. V. s-a împăcat cu partea vătămată N. Ș. I., inculpatul M. D. A. putând beneficia și el de consecințele unei eventuale împăcări cu aceasta.
Inculpatul M. D. A. și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a, b și c Cod procedură penală și având în vedere motivele invocate solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond admiterea cererii de revizuire.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că aspectele învederate de inculpatul M. A. D. nu pot constitui temei pentru admiterea unei cereri de revizuire, neavând relevanță că o parte vătămată s-ar fi împăcat cu unul dintre inculpați.
Mai arată că sentința penală nr. 3317/2014 din 18.11.2014 a Judecătoriei Ploiești este definitivă, iar recunoașterea este irevocabilă.
În concluzie, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Apelantul-revizuent M. A. D., având ultimul cuvânt, susține că un alt inculpat care era și recidivist a fost condamnat la aceeași pedeapsă ca și el. Mai arată că nu a comis fapta de furt în dauna persoanei vătămate O. G. D., încheind cu inculpatul G. F. V. doar o înțelegere pentru vânzarea bunurilor.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1442 din 21 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art. 459 rap. la art.452 si urm. Cod procedură penală s-a respins in principiu ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul M. A. D., fiul lui V. și G., născut la data de 11.11.1990 in prezent încarcerat la Penitenciarul Mărgineni, cu privire la sentința penală nr. 3317/2014 din 18.11.2014 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală 95/29.01.2015 a Curții de Apel Ploiesti, acesta fiind obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, potrivit disp. art. 272 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 30.04.2015 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiesti cererea de revizuire formulată de revizuentul M. A. D., fiul lui V. si G., născut la data de 11.11.1990 în prezent încarcerat la Penitenciarul Mărgineni cu privire la sentința penală nr. 3317/18.11.2014 a Judecătoriei Ploiești pronunțată în dosarul nr._/281/2014.
În drept, revizuentul a invocat prevederile art. 453 alin. 1 lit. a, b si c C.pr.pen.
În fapt, precizează ca deține probe noi cu privire la una din infracțiunile pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani, în sensul că nu l-a ajutat pe G. F. V. la săvârșirea faptei.
De asemenea, revizuentul solicită revizuirea motivat de existența unei declarații notariale prin care persoana vătămată N. Ș. I. s-a împăcat cu inculpatul G. F. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, fapta pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul M. A. D., actele dosarului și concluziile procurorului, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penala 3317/2014 din 18.11.2014 a Judecătoriei Ploiesti a fost revizuentul M. A. D. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 12 ani închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat.
Potrivit deciziei penale 95/29.01.2015 a Curții de Apel Ploiesti a fost respins apelul declarat de revizuentul M. A. D..
Din considerentele sentinței penale 3317/2014 din 18.11.2014 a Judecătoriei Ploiesti, definitivă prin deciziei penale 95/29.01.2015 a Curții de Apel Ploiesti s-a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitatea învinuirea adusa prin actul de sesizare și a beneficiat de prevederile procedurii recunoașterii învinuirii cu reducerea limitelor pentru fiecare pedeapsă pentru care a fost condamnat cu o treime.
Potrivit art. 452 alin. 1 din Codul de procedură penală, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.
În art. 453 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt reglementate cazurile de exercitare a acestei căi de atac, prevăzându-se că revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasa in cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legala ce a fost declarata neconstituționala după ce hotărârea a devenit definitiva, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continua să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Atât din conținutul prevederilor menționate, cât și din precizările făcute în alin. 2-4 ale aceluiași articol cu privire la condițiile în care cazurile reglementate la art. 453 alin. 1 din Codul de procedură penală constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești 1) definitive și 2) prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.
În acest sens, este de observat că prin art. 453 alin. 2 din Codul de procedură penală se limitează invocarea primului caz de revizuire numai la situația când pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Tot astfel, prin art. 453 alin. 4 din Codul de procedură penală, făcându-se referire la următoarele două cazuri, se prevede că acestea constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
În fine, pentru cazul când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia, s-a prevăzut, în art. 453 alin. 5 din Codul de procedură penală, că toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.
Din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive rezultă, deci, că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
Prin sentința penală nr. 3317/2014 din 18.11.2014 a Judecătoriei Ploiesti a fost revizuentul M. A. D. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 12 ani închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat.
Revizuentul invoca in motivarea cererii sale o altă situație de fapt cu privire la una dintre faptele pentru care a fost condamnat.
Din considerentele sentinței penale nr.3317/2014 din 18.11.2014 a Judecătoriei Ploiesti, definitiva prin deciziei penale 95/29.01.2015 a Curții de Apel Ploiesti se retine ca revizuentul M. A. D. a recunoscut în totalitatea învinuirea adusă prin actul de sesizare si a beneficiat de prevederile procedurii recunoașterii învinuirii cu reducerea limitelor pentru fiecare pedeapsa pentru care a fost condamnat cu o treime.
Având în vedere motivul invocat prima instanță a apreciat că, in acest moment, revizuentul nu mai recunoaște săvârșirea faptei.
Prima instanță a arătat că M. A. D. că nu mai poate revenii asupra opțiunii sale, declarația data cu privire la recunoașterea faptelor fiind irevocabilă. In plus aspectele invocate ca fiind probe noi erau cunoscute de acesta atât pe parcursul urmării penale cat si pe parcursul judecații insa nu au fost invocate în apărare.
Cu privire la o presupusă declarație notarială prin care persoana vătămata N. S. Iluiana s-a împăcat cu inculpatul G. F. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat este o posibila manifestare de voința a celor doi care nu are incidenta juridica asupra revizuentului, împăcarea fiind in personam ș nu cu privire la toți participanții la o fapta.
În consecință, prima instanță a reținut că motivele invocate de revizuent nu se circumscriu textului de lege reglementat in art. 453 alin. 1, lit. a C.p.p., nefăcându-se referire la fapte sau împrejurări noi in sensul dispozițiilor enunțate mai sus.
Față de aceste considerente, prima instanță a respins ca inadmisibila cererea de revizuire formulata de către revizuentul M. A. D. cu privire la sentința penală nr. 3317/2014 din 18.11.2014 a Judecătoriei Ploiesti, definitivă prin deciziei penale 95/29.01.2015 a Curții de Apel Ploiesti.
Prin aceeași sentință, în baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. (în cazul introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins cererea), prima instanță l-a obligat pe revizuent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel revizuentul M. A. D., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, întrucât numai recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 3317/2014 a Judecătoriei Ploiești și deține noi probe cu privire la fapta comisă în dauna persoanei vătămate O. G. D..
Examinând hotărârea atacată în raport de actele dosarului, de susținerile apelantului, dar și din oficiu, conform art. 417 Cod procedură penală, Curtea va aprecia că apelul este nefondat.
Apelantul-revizuent M. A. D. a fost condamnat prin sentința penală nr. 3317/18.11.2014 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 95/29.01.2015 a Curții de Apel Ploiești, la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea unui număr de 9 infracțiuni de furt calificat, cu reținerea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, întrucât acesta a recunoscut săvârșirea faptelor imputate prin actul de sesizare, inclusiv cea comisă în dauna persoanei vătămate O. G. D. (reținută din hotărâre).
În cererea de revizuire și în motivele de apel, revizuentul susține că s-a împăcat cu această persoană vătămată, numai că înscrisul autentic depus la dosar (fila 6 dosar fond) se referă la împăcarea acestei persoane vătămate cu inculpatul G. F. V..
Având în vedere că potrivit art. 159 Cod penal împăcarea este personală, Curtea constată că aspectul invocat – ca motiv de revizuire – nu poate fi luat în considerare pe tărâmul dispozițiilor art. 453 lit. a) Cod procedură penală.
În legătură cu motivul invocat, precum că există și alte probe noi, Curtea observă că revizentul-inculpat (care în calea de atac a revizuirii susține că nu mai recunoaște faptele) nu indică nicio faptă sau împrejurare nouă, necunoscută de instanța la soluționarea cauzei în fond.
Simpla afirmație a revizuentului în sensul că nu mai recunoaște săvârșirea faptelor cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea mare, nu poate fi primită deoarece nu constituie un caz de revizuire.
Ceea ce se constată a fi o inadvertență, dar care nu afectează soluția primei instanțe ci mai degrabă considerentele, este motivarea că, având în vedere procedura simplificată, inculpatul-revizuent nu mai poate invoca cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. a) Cod procedură penală.
În opinia Curții, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 434 lit. f) Cod procedură penală, unde nu se poate face recurs în casație în situația dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, rezultă că legiuitorul a permis invocarea acestei situații pe cale de revizuire, întrucât nu a prevăzut în același fel inadmisibilitatea și pentru calea de atac a revizuirii.
Față de aceste considerente, Curtea, va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul M. A. D. împotriva sentinței penale nr. 1442 din 21 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Văzând și dispozițiile art. 275 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul M. A. D., fiul lui V. și G., născut la data de 11.11.1990, în prezent încarcerat la Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 1442 din 21 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă pe apelantul – revizuent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru apelantul-revizuent din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 30 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
D. A. E. P. M. F.
Grefier,
G. D.
Red. P.M.F.
Tehnored. G.D.
5 ex. / 29.10.2015
Dosar fond nr._ al Judecătoriei Ploiești
Judec. fond S. V. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Modificarea/încetarea obligaţiilor. Art.73, 48, 57, 61 Legea... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 912/2015.... → |
|---|
