Modificarea/încetarea obligaţiilor. Art.73, 48, 57, 61 Legea 253/2013. Decizia nr. 828/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 828/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
Decizia nr.828
Ședința publică din data de 16 septembrie 2015
Președinte: - N. R. A.
Judecător: - C. G.
Grefier: - M. M.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror: - M. I.
S-a luat în examinare cauza penală de față având ca obiect apel declarat de inculpatul T. M., fiul lui M. și E., născut la data de 16 martie 1968, domiciliat în ., sat Ghirdoveni, ., județul Dâmbovița împotriva sentinței penale 1307/26.06.2015 pronunțate de Judecătoria Moreni.
Prin această sentința, în baza art.95 C.penal s-a respins sesizarea Serviciului de Probațiune Dâmbovița privind modificarea obligațiilor stabilite prin sentința penală nr.1206/2014 pronunțată de Judecătoria Moreni, modificată prin decizia penală nr.330/2015 a Curții de Apel Ploiești în sarcina condamnatului T. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: apelantul-inculpat T. M. asistat de apărător ales T. A. din cadrul Baroului Dâmbovița (împuternicire avocațială . nr._/2014).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează că prin intermediul serviciului registratură, înregistrate sub nr._/15.09.2015 emisă de Direcția Națională de Probațiune – Serviciul de Probațiune Dâmbovița, s-au depus concluzii scrise.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține că, inițial, cererea a fost formulată pentru modificarea obligațiilor specifice unei regim de suspendare sub supraveghere, conform art.91 și următoarele cod procedură penală intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, Judecătoria Moreni a respins această solicitare, iar împotriva acestei solicitări s-a exercitat calea de atac indicată în minuta și dispozitivul sentinței pronunțată de Judecătoria Moreni, respectiv calea de atac a apelului.
Curtea pune în discuție necesitatea clarificării dacă în aceste condiții calea de atac exercitabilă împotriva unei soluții prin care judecătorul instanței de fond dispune respingerea de modificare a unor obligații, pe parcursul executării, este apelul sau este altă cale de atac, având în vedere dispozițiile art.597 alin.7 C.pr.penală.
Avocat T. A. având cuvântul pentru apelantul-inculpat susține că este vorba despre calea de atac a contestației nu cea a apelului.
Curtea, în condițiile în care calea de atac ar fi cea a contestației prevăzută de art.597 alin.7 rap. la art.425/1 C.pr.penală, din oficiu pune în discuție excepția competenței materiale.
Avocat T. A. susține în continuare că în aceste condiții competența de soluționare ar cauzei revine Tribunalului Dâmbovița, însă urmează ca instanța de control judiciar să aprecieze cărei instanțe îi revine competența. Condamnatul s-a conformat dispozițiilor sentinței respectiv a declarat apel.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că este întemeiată chestiunea pusă în discuție. Sentința penală criticată vizează atacarea unei sancțiuni penale și pe cale de consecință calea de atac exercitabilă este contestația și nu apelul, sub acest aspect impunându-se recalificarea căii de atac drept contestație.
Pe de altă parte, potrivit art.597 alin.7 C.pr.penală contestația se soluționează de instanța ierarhic superioară. În speță, hotărârea fiind pronunțată de Judecătoria Moreni, competența de a soluționa revine Tribunalului Dâmbovița, sens în care solicită a se dispune declinarea competenței în favoarea acestei instanțe.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1307/25 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Moreni, în baza art.95 C.penal s-a respins sesizarea Serviciului de Probațiune Dâmbovița privind modificarea obligațiilor stabilite prin sentința penală nr.1206 /2014 a Judecătoriei Moreni, modificată prin decizia penală nr.330/2015 a Curții de Apel Ploiești în sarcina condamnatului T. M., fiul lui M. și E., născut la 16.03.1968 în Moreni, domiciliat în ., ., jud.Dâmbovița, CNP_5.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sesizarea Biroului de Probațiune Dâmbovița adresată Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Moreni, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 4.05.2015, s-a solicitat modificarea obligațiilor stabilite prin sentința penală nr.1206/30.09.2014 privind pe condamnatul T. M..
S-a arătat că inculpatul a fost obligat la muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Moreni,deși locuiește în . și că instanța nu a dispus și una sau mai multe din obligațiile prevăzute de art.93 alin.2 lit.a-d Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.1206/30.09.2014, modificată prin d.p.330 din 27.03.2015 a Curții de Apel Ploiești, în baza art. 396 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală adoptat prin Legea nr. 135/2010, raportat la art. 335 alin. (1) din Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009 și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, s-a stabilit în sarcina inculpatului T. M. o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.
În baza art. 396 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală adoptat prin Legea nr. 135/2010, raportat la art. 336 alin. (1) din Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009 și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, s-a stabilit pentru același inculpat o pedeapsă de 9 luni de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat.
În temeiul art. 38 alin. (2) și art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre într-o pedeapsă rezultantă de 1 an de închisoare, stabilită prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea a unui spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.
În baza art. 91 din Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante și fixarea unui termen de încercare de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Conform dispozițiilor art.93 alin.1 din Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009,s-a stabilit că pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe Serviciului de Probațiune, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice Serviciului de Probațiune schimbarea locului de muncă;
e) să comunice Serviciului de Probațiune informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Conform dispozițiilor art.93 alin.3 din Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, s-a stabilit ca inculpatul să efectueze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Moreni pe o perioada de 60 zile.
Analizând sesizarea prin prisma prevederilor art.95 Cod penal, instanța de fond a apreciat că motivele invocate vizează aspecte existente la momentul pronunțării hotărârii, respectiv domiciliul inculpatului și faptul că, conform art.93 alin.2 lit.a-d Cod penal, trebuia dispusă și una sau mai multe din obligațiile menționate în acest text de lege. Cu alte cuvinte nu reprezintă motive care au intervenit ulterior și care să justifice modificarea sau impunerea unor noi obligații,așa cum prevede art.95 Cod penal.
În aceste condiții, instanța de fond a respins sesizarea Serviciului de Probațiune Dâmbovița.
Împotriva acestei sentințe a formulat cale de atac condamnatul T. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cale de atac intitulată apel și înregistrată pe rolul Curții la 25.08.2015, ce a fost repartizată aleatoriu completului de apel.
La termenul fixat pentru soluționarea căii de atac, Curtea a pus în discuția părților, din oficiu, problema calificării acestei căi de atac și în mod corelativ problema competenței materiale de soluționare a acesteia, constatând următoarele:
Cauza de față are ca obiect sesizarea formulată de Serviciul de Probațiune Dâmbovița prin care s-a solicitat modificarea obligațiilor instituite în sarcina condamnatului T. M., în sensul de a se constata că, deși instanța de judecată a dispus, prin hotărâre rămasă definitivă, obligarea inculpatului la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, în cadrul Primăriei orașului Moreni, județ Dâmbovița, cu toate acestea, domiciliul inculpatului este într-o altă localitate și anume . . județ Dâmbovița, sens în care s-a solicitat luarea măsurilor legale care se impun.
Prin același referat al serviciului de probațiune, înregistrat la 04.05.2015 pe rolul Judecătoriei Moreni, s-a arătat că hotărârea judecătorească nu menționează una sau mai multe dintre obligațiile imperative prevăzute de art.93 alin.2 lit.a-d Cod penal, solicitându-se de asemenea, a se complini această omisiune.
Sesizarea formulată de Serviciul de Probațiune Dâmbovița, adresată instanței de fond prin intermediul Biroului Executări Penale al Judecătoriei Moreni, prin care se solicită modificarea conținutului obligației inculpatului de prestare a muncii neremunerate în folosul comunității, în cadrul localității în care acesta domiciliază efectiv și nu în cadrul primăriei unei alte localități decât cea de domiciliu, precum și solicitarea de a se modifica obligațiile impuse în sarcina inculpatului pe durata termenului de supraveghere, prin includerea unora imperativ prevăzute de lege care au fost omise de instanța de judecată la momentul pronunțării hotărârii definitive, constituie obiect de reglementare al procedurii derulate la instanța de executare, potrivit art.597 Cod proc. penală.
În acest sens, Curtea constată că aceste aspecte a căror modificare se solicită au fost aduse la cunoștință după rămânerea definitivă a hotărârii, deci în cursul executării pedepsei, executarea hotărârilor penale fiind reglementată în titlul V al Codului de procedură Penală care în capitolul IV conține dispoziții comune cu privire la procedura dată în competența instanței de executare, în cadrul rezolvării situațiilor intervenite pe parcursul executării.
Deși prezenta sesizare nu a fost calificată la primul grad de jurisdicție ca fiind o contestație la executare, reglementată de art.598 Cod proc. penală, cu toate acestea, Curtea constată că intervenția, după momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, a unor modificări în conținutul obligațiilor impuse inculpatului, chiar în condițiile prevăzute de art.95 Cod penal, nu mai poate avea loc decât în cadrul reglementat de titlul V al Codului de proc. penală, deci pe calea contestației la executare, acesta fiind singurul remediu procedural pentru dispunerea, ulterior rămânerii definitive, a unor schimbări în executarea hotărârii.
Pe cale de consecință, Curtea constată că prezenta sesizare poate fi inclusă numai în sfera de reglementare a titlului V care se referă la executarea hotărârilor penale, așa încât în mod necesar devin aplicabile dispozițiile procedurale definite de art.597 Cod proc. penală care, în alineatul 7 stabilesc că „ hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestații la instanța ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare”.
Cum instanța de executare în prezenta cauză este judecătoria, potrivit art.553 alin.1 Cod proc. penală, rezultă că instanța ierarhic superioară este, potrivit competenței funcționale definite de secțiunea I a capitolului II din titlul III al Codului de procedură penală, tribunalul și nu curtea de apel, astfel cum rezultă din art.36 alin.2 și 3 Cod proc. penală care reglementează competența tribunalului.
Pe cale de consecință, potrivit art.597 alin.7 Cod proc. penală, căile de atac exercitate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia executării, se soluționează de tribunal și nu de curtea de apel, în situația în care judecătoria este instanța de executare.
Aceste dispoziții sunt pe deplin incidente și în prezenta cauză, astfel încât, examinând din oficiu aceste aspecte, curtea constată că se impune recalificarea căii de atac executată în prezenta cauză de condamnat, din apel în contestație, potrivit art.597 alin.7 Cod proc. penală, așa încât această cale de atac urmează a fi soluționată de instanța ierarhic superioară instanței de executare, deci, de tribunal, sens în care potrivit art.50 alin.2 Cod proc. penală se va declina competența de soluționare a acesteia în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Văzând și disp. art.275 alin.3 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Dispune recalificarea căii de atac formulate de petentul condamnat T. M., CNP_, cu domiciliul în ., ., jud. Dâmbovița, din apel, în contestație.
În temeiul art. 50 alin. 2 Cpp rap la art. 597 alin. 7 Cpp declină competența de soluționare a contestației formulate de petentul condamnat T. M. împotriva sentinței penale 1307/25.06.2015 pronunțate de Judecătoria Moreni în dosarul_ în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2015.
Președinte, Judecător,
N. R. A. G. C.
Grefier,
M. M.
Fiind în concediu de odihnă
Prezenta se semnează de
P. grefier
Red.C.G./MM, RV
4 ex./24.09.2015
d.f._ Judecătoria Moreni
j.f. C. R.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 826/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 895/2015. Curtea de... → |
|---|
