Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 915/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 915/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 06-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 915
Ședința publică din data de 6 octombrie 2015
Președinte - F. T.
Judecător - E. V.
Grefier – A. Ț.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de asiguratorul S. de A. Reasigurare Insurance City SA, cu sediul în București, ..5-7, parter-demisol, sector 1, împotriva sentinței penale nr. 373 din data de 10 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria B., privind pe inculpatul S. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta asigurător S. de A. Reasigurare Insurance City SA, prin avocat B. A. din cadrul Baroului București, substituind pe avocat R. V. B. din cadrul aceluiași barou, potrivit delegației de substituire aflată la fila 42 dosar, intimatul inculpat S. C., asistat de avocat ales P. G. din cadrul Baroului B., potrivit împuternicirii avocațiale BZ, nr._/2014 aflată la fila 27 dosar, intimata parte civilă N. G., asistată de avocat V. F. din cadrul Baroului B., potrivit împuternicirii avocațiale BZ, nr._/2011 aflată la fila 25 dosar, intimații părți civile N. C., N. Doinița C., lipsă fiind intimatul parte civilă S. C. de Urgență „B. A.” București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat V. F. pentru intimata parte civilă N. G., depune un set de înscrisuri medicale în xerocopie și învederează instanței că în afara expertizei medico legale efectuate în cauză nu s-a mai efectuat o altă expertiză, nu s-a efectuat o nouă evaluare medicală a intimatei parte civilă.
Avocat B. A. pentru apelanta asigurător S. de A. Reasigurare Insurance City SA, depune motivele de apel.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Avocat B. A. având cuvântul pentru apelanta asigurător S. de A. Reasigurare Insurance City SA, arată că nu mai are cereri de formulat.
Avocat P. G., având cuvântul pentru intimatul inculpat S. C., arată că nu mai are cereri de formulat.
Avocat V. F. pentru intimata parte civilă N. G., arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că susține apelul aflat la dosar, ce vizează nelegalitatea hotărârii atacate.
Învederează în esență, că față de dispozițiile art. 1388, 1389 Cod civil, rezultă că instanța de fond a stabilit în mod nelegal cuantumul fix de 1.000 lei reprezentând prestație periodică lunară, fără a se raporta la salariul minim net pe economie așa cum se prevede expres în art. 1388 Cod civil.
De asemenea, nelegală este și omisiunea de a se menționa de la care ia naștere obligația de plată a prestației periodice precum și momentul în care aceasta se stinge. Dacă în cazul de față se poate aprecia că momentul nașterii obligației de plată a prestației periodice ar putea fi reprezentată de momentul în care minorul a împlinit vârsta prevăzută de lege pentru a putea fi parte într-un raport de muncă, în ceea ce privește momentul stingerii acestei obligații nu există nicio prevedere legală aplicabilă, aceasta putându-se realiza exclusiv pe cale judecătorească, de către instanța investită să soluționeze cauza.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Avocat B. A. având cuvântul pentru apelanta asigurător S. de A. Reasigurare Insurance City SA, arată că apelul vizează doar latura civilă, respectiv sumele de 70.000 euro și 15.000 lei acordate părții civile N. G., cu titlu de daune materiale și suma de 150.000 euro acordată cu titlu de daune morale. modul de stabilire a prestației periodice în cuantum de 1.000 lei pe lună pentru partea civilă N. G., precum și a sumelor de 24.000 lei, respectiv 30.000 lei acordate părților civile N. C. și N. Doinița, părinții victimei, cu titlu de daune materiale și morale.
În raport de daunele materiale acordate părții civile N. G., consideră că instanța de fond la evaluarea prejudiciului material nu a ținut cont de dispozițiile legale în materie. Astfel, potrivit art. 93 alin.5 Cod procedură civilă, repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile și art. 49 pct. 1 lit. d din Ordinul C.S.A. 14/2011 care prevede ca eventualele cheltuieli prilejuite de accident trebuiesc probate cu documente justificative. Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale în vigoare prejudiciul material se evaluează pe bază de probe directe, respectiv documente justificative. Or, instanța de fond a suplinit lipsa acestor documente justificative cu declarația martorului audiat.
Solicită ca instanța de apel să dea eficiență textelor legale referitoare la evaluarea prejudiciului material și să reducă suma acordată la valoarea reală probată cu documente justificative.
Referitor la suma de 70.000 euro acordată cu titlul de daune materiale în vederea efectuării unui tratament pentru recuperarea părții civile într-o clinică din străinătate, conform facturii proforme depusă la dosar, arată că reiterează susținerile făcute în fața primei instanțe cu privire la caracterul viitor al prejudiciului.
Apreciază că în această privință motivarea instanței de fond este lacunară și nu are în vedere limitele în care prejudiciul viitor poate fi reparat în cadrul răspunderii civile delictuale. Astfel, atât doctrina cât și practica judiciară subliniază că repararea prejudiciului viitor se poate face numai dacă acesta îndeplinește condiția necesară și esențială de a fi cert, existența sa trebuie să fie neîndoielnică precum și posibilitatea de a-i fi determinată întinderea.
Or, prima instanță a constatat fără echivoc caracterul cert al prejudiciului întrucât este susceptibil de evaluare, respectiv evaluare efectuată exclusiv pe baza facturii proforme emisă de către o clinică din Germania, în limba germană, care estimează procedura medicală la 64. 275 euro. Deși motivarea se bazează exclusiv pe aceste documente, prima instanță nu a avut în vedere că evaluarea medicală a avut loc la o distanță mare de timp, respectiv la un interval de aproximativ un an. Astfel, la dosar au fost depuse o . actele medicale succesive sub aspect temporal, rezultând că starea de sănătate a părții civile se ameliorează, procesul de recuperare a acesteia are loc în condiții optime, aceasta fiind încadrată ca o persoană cu un grad de handicap temporal, pe o perioadă de 11 luni. Dacă persoana prejudiciată nu ar urma această procedură atunci ar dispărea caracterul cert al prejudiciului.
Mai mult decât atât, cu privire la prejudiciul dovedit la data pronunțării, arată că prima instanță a acordat suma de 15.000 lei în latură materială și suma de 150.000 euro în latură morală precum și prestația periodică de 1.000 lei lunar.
Referitor la modalitatea de stabilire a prestației periodice lunare stabilită pentru partea civilă N. G., arată că înțelege să critice sentința instanței de fond atât sub aspectul nelegalității cât și sub aspectul netemeiniciei. Astfel, instanța de fond a motivat că acordarea prestației periodice se apreciază în raport de dimensiunea veniturilor mamei persoanei vătămate, iar pe de altă parte are în vedere chiar diminuarea veniturilor actuale și viitoare ale persoanei vătămate drept consecință a scăderii sau pierderii capacității de muncă. Dincolo de faptul că la aprecierea prejudiciului solicitat de partea civilă nu se poate ține cont de veniturile obținute de către mamă, instanța de fond nu a indicat în mod clar temeiul de drept pe care se întemeiază soluția, în mod greșit a făcut referire la art. 1388 și art. 1389 cod civil deoarece partea civilă nu se află într-una din ipotezele stabilite de textele legale evocate.
Art. 1389 Cod civil prevede că, dacă cel care a suferit vătămarea integrității corporale sau a sănătății este un minor, despăgubirea stabilită potrivit prevederilor art. 1388 alin. 1 va fi datorată de la data când, în mod normal, minorul și-ar fi terminat pregătirea profesională pe care o primea. Având în vedere că partea civilă se află în continuarea studiilor, nu este îndreptățită conform art. 1388 Cod civil la stabilirea pierderii și a nerealizării câștigului din muncă. De altfel, instanța de fond chiar a și ținut cont la evaluarea daunelor morale de efectuarea unor meditații în vederea continuării studiilor.
Totodată, instanța de fond s-a antepronunțat cu privire la recuperarea medicală a părții civile, fără a avea în vedere criterii obiective de natură medicală.
O altă critică sub aspectul nelegalității privește limitele temporale ale prestației, respectiv de când se datorează și până când.
Referitor la daunele morale acordate părții civile, arată că, este de la sine înțeles că accidentul a cărui victimă a fost partea civilă N. G. a avut consecințe nefericite asupra moralului, psihicului acesteia și cu atât mai greu poate fi cuantificat în bani acest prejudiciu. Cu toate acestea, apreciază că suma de 150.000 euro acordată de prima instanță este una excesivă și insuficient susținută de considerentele sentinței. Astfel, prima instanță a invocat în mod repetat jurisprudența din România, fără însă a indica vreo hotărâre avută în vedere. Or, potrivit practicii majoritate, sumele acordate în cazuri asemănătoare fiind mult mai mici decât cele acordate în prezenta cauză.
În ceea ce privește daunele materiale si morale acordate părților civile N. C. și N. Doinița, arată că reiterează susținerile făcute în primă instanță referitoare la inadmisibilității cererii. Astfel, potrivit Codului civil, sediul materiei, persoana îndreptățită la despăgubiri este partea civilă N. G., victima accidentului rutier. Invocă dispozițiile art. 1390 și art. 1391 Cod civil care stabilesc în mod direct persoanele care au dreptul la despăgubiri atât în caz de deces, cât și în caz de vătămare corporală.
Consideră că este cert că hotărârea primei instanțe de a acorda despăgubiri părinților victimei, în nume propriu, înfrânge dispozițiile imperative ale legii.
Referitor la apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B., solicită admiterea acestuia.
Avocat V. F. pentru intimata parte civilă N. G., în ceea ce privește apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B., în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, solicită respingerea acestuia ca nefondat, întrucât în cuprinsul sentinței atacate, așa cum a solicitat și partea civilă, prestația periodică s-a stabilit de la data rămânerii definitive a sentinței și până la încetarea stării de nevoie, adică atât timp cât persistă această dizabilitate în ceea ce privește deplasarea, vorbirea, folosirea membrelor superioare.
În privința apelului asigurătorului, apreciază că ar trebui să poată exprima drama intimatei parte civilă N. G., care într-o zi de joi, 19 septembrie, ora 610, pe o trecere de pietoni, într-o comună la o distanță de 10-20 km de județul B., elevă în clasa a XI-a, pe o trecere de pietoni, un șofer neatent o lovește și de aici începe calvarul, respectiv 200 de zile de spitalizare, la vârsta de 17 ani. Partea civilă era în clasa a XI-a la Colegiul „H.”, unul dintre cele mai bune colegii din țară, locul cinci după ultimele statistici, un elev cu medii de peste 9 care ajunge în situația de a nu lua examenul de bacalaureat pentru că nu a putut să scrie la limba română.
Precizează că la acest moment nu se știe ce se va întâmpla cu partea civilă, însă aceasta este o luptătoare, s-a resemnat, a înțeles că a fost un accident nefericit, nu i-a purtat pică niciun minut inculpatului, nu i-a reproșat acestuia nici un moment prin ceea ce trece.
Mai arată că intimata parte civilă trebuie să urmeze un tratament în Austria pentru a se recupera, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosar.
Solicită respingerea ca nefondat a apelului asigurătorului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată către intimata parte civilă.
Avocat P. G., având cuvântul pentru intimatul inculpat S. C., arată că acesta a dat mai mulți bani familiei părții civile și nu așa cum se reține în sentința instanței de fond, nu este vorba de suma de 20.000 lei ci este vorba despre suma de 30.000 lei.
Solicită respingerea ambelor apeluri, având în vedere că prestația periodică vizează atât începutul stării de nevoie cât și momentul de încetare al acesteia.
Intimata parte civilă N. G., având cuvântul, arată că nimeni nu poate înțelege prin ceea ce trece, nicio clipă nu s-a gândit că va ajunge să nu poată lua examenul de bacalaureat de prima dată datorită faptului că nu a putut să scrie și a dictat altei persoane, însă datorită stării de sănătate își pierdea ideile.
Intimatul inculpat S. C., personal având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și lasă la aprecierea instanței decizia ce se va pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.373 din data de 10 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria B., s-au dispus următoarele:
În baza art. 184 alin.2,4 Cod penal din 1968, cu referire la art. 5 din Noul Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, inculpatul S. C., fiul lui I. și Ortanta, născut la data de 27.10.1962 în ., CNP_, domiciliat în municipiul Suceava, .. .. A, ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet Avocat P. G., cu sediul în municipiul B., ., a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă ( faptă din data de 19.09.2013).
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1968, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b din ac. Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal din 1968, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 6 luni, conform art. 82 Cod penal din 1968.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 și art. 84 Cod penal din 1968.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b din ac. Cod penal.
În baza art. 397, cu referire la art. 25 și 19 Cod procedură penală, și la art. 1349, 1357 și urm. Cod civil, art. 49, 54 și urm. din Legea nr. 136/1995 rep., art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpatul a fost obligat alături de asiguratorul de răspundere civilă S. de A.- Reasigurare City Insurance S.A. la plata către partea vătămata constituită parte civilă N. G. a sumei de 70.000 euro și 15.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale; a sumei de 150.000 euro ( echivalent în lei la data plății), reprezentând despăgubiri pentru daune morale și la plata sumei de 1000 lei reprezentând prestație periodică lunară; la plata către părțile civile N. C. și N. Doinița, a sumei de 24.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 30.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale; la plata cheltuielilor de spitalizare, în sumă de 4505,70 lei către S. C. de Urgență B. A. București.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 510 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 7 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 urmează să se preleveze probe biologice de la inculpatul S. C., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 5672/P/2013, din 07.01.2015, al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., înregistrat la data de 21.01.2015, sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. C., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplic. art. 5 din Cod penal și cu referire la art. 196 alin.2 și 3 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în ziua de 19.09.2013, în jurul orei 0610, inculpatul a condus pe DN2 E85, din direcția București către B., autoutilitara marca Mercedes-Benz cu nr. de înmatriculare_, autovehicul încărcat cu o cantitate de prune și care cântărea în total 8000 kg, în condițiile în care masa maximă totală admisă era de 3500 kg, iar când a ajuns în zona trecerii de pietoni situată în .. 95+500, a observat târziu prezența pe marcajul pietonal a două persoane, victima N. G. și martorul N. C., fratele acesteia, și în ciuda manevrelor de evitare constând în frânare și viraj brusc către dreapta, a acroșat-o cu partea stângă pe persoana vătămată N. G., căreia i-au fost cauzate leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 130-140 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus în primejdie viața.
Prin încheierea nr.199 din data de 19.03.2015, în procedura camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 5672/P/2013, din 07.01.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., privind pe inculpatul S. C., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal și cu referire la art. 196 alin.2 și 3 Cod penal. precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.
În cursul judecații, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, asumându-și vinovăția.
La întrebarea instanței, formulată în temeiul art. 374 alin.4 Cod procedură penală, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Instanța de fond, aplicând dispozițiile art. 375 alin.1 Cod procedură penală, a audiat inculpatul, care a recunoscut săvârșirea faptei pentru care este trimis în judecată.
În cauză au figurat ca părți civile, persoana vătămata N. G. și părinții acesteia, N. C. și N. Doinița. Aceștia au depus la dosar cereri de constituire de parte civilă, completare/precizări la aceasta și înscrisuri. Au fost audiate părțile civile N. G. și N. C., a fost audiată martorul O. M. și s-au depus înscrisuri.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de desenul schiță și de planșa fotografică; declarațiile persoanei vătămate; acte medico-legale; declarațiile inculpatului; fișa de cazier judiciar a inculpatului; declarațiile martorului; alte înscrisuri cu valoare probatorie, prima instanță a reținut următoarele:
Locul producerii evenimentului se află pe drumul național amintit anterior, în zona km. 95+500, în localitatea Costești. În zonă, traficul rutier se desfășoară pe două sensuri, fiecare sens fiind prevăzut cu câte o bandă de circulație în lățime de 3,50 metri și o bandă a acostamentului consolidat în lățime de 2,50 metri. Sensurile de circulație sunt delimitate prin marcaj longitudinal simplu continuu, iar benzile de circulație de pe fiecare sens sunt separate prin marcaj discontinuu.
Segmentul de drum în cauză este în aliniament, partea carosabilă este confecționată din covor asfaltic, fără declivități, în stare uscată la momentul cercetării. Carosabilul este mărginit stânga-dreapta de trotuare.
În zonă, pe fiecare sens de circulație, acționează indicatorul rutier cu semnificația ”Trecere pentru pietoni”, însoțit de marcaj aplicat pe carosabil.
La fața locului, în afara părții carosabile a sensului București către B., la distanța de 19,70 metri după trecerea de pietoni, a fost identificată autoutilitara marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_, în poziția pe roți, orientată cu fața către B., având partea stângă paralelă cu axul drumului. Din cercetări a rezultat că în momentul producerii accidentului, autovehiculul a fost condus de inculpatul S. C..
Cu ocazia examinării autoutilitarei, a fost identificată o urmă de înfundare către interior a oglinzii laterale stânga, constatându-se și că aceasta prezenta urme de crăpare la nivelul geamului, suportul din plastic era rupt, iar la nivelul colțului suportului acesteia a fost pusă în evidență o urmă dinamică de frecare. Totodată, pe portiera stânga a autovehiculului a fost identificată o urmă dinamică de frecare cu depunere de substanță de culoare neagră.
Victima accidentului, despre care s-a stabilit că se numește N. G., nu a mai fost găsita la fața locului, fiind preluată de o ambulanța și transportată la S. Județean B., în vederea acordării de îngrijiri medicale.
În cursul cercetărilor, s-a stabilit că în dimineața zilei de 19.09.2013, în jurul orei 0610, inculpatul S. C. conducea autoutilitara marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ pe DN2 E85, din direcția București către B., fiind singur în autovehicul. Inculpatul a menționat că la acel moment începuse să se lumineze de ziuă, fiind semiîntuneric, iar carosabilul era uscat.
Audiat, inculpatul S. C. susține că, în timp ce se apropia de trecerea de pietoni amplasată în localitatea Costești, a constatat că nu se aflau persoane în traversarea drumului și a continuat să ruleze pe banda de lângă axul drumului, cu viteza redusă. În momentul în care botul autovehiculului a pătruns pe marcajul pietonal, inculpatul a observat-o, în scurt, pe persoana vătămata N. G., care se afla în traversarea șoselei, din partea stângă către dreapta direcției de deplasare a mașinii.
Numitul S. C. motivează observarea târzie a victimei aflate în traversare prin aceea că în zona respectivă, drumul se afla într-o ușoară pantă, motiv pentru care șoferii care circulă dinspre București sunt incomodați de farurile celor care rulează din sens opus, lucru care i s-a întâmplat si lui. De aceea, apariția victimei în imediata apropiere a autovehiculului condus de inculpat a fost bruscă, luându-l prin surprindere pe S. C., care în încercarea de a evita impactul, a tras de volan către dreapta. Cu toate acestea, conducătorul auto nu a mai reușit evitarea victimei, care a fost acroșată cu oglinda laterală stânga a autovehiculului și proiectată pe carosabil.
Inculpatul S. C. a mai menționat că se consideră vinovat de producerea accidentului rutier și că, ulterior acestuia, a ajutat familia victimei cu suma de aproximativ 20.000 lei.
Martorul N. C., fratele victimei, se afla și el, în acel moment, în traversarea drumului, precizând că a observat autoutilitara care se apropia de trecerea de pietoni, dar a crezut ca se va opri pentru a le acorda prioritate. Constatând că autovehiculul a ajuns la o distanță foarte mică de cele două persoane și dându-si seama că acesta nu va putea opri in timp util, martorul s-a retras 1-2 pași in spate, încercând să-și tragă și sora după el, însă nu a mai reușit acest lucru.
Ca urmare a accidentului rutier, persoana vătămata N. G. a necesitat pentru vindecare 130-140 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile suferite i-au pus viata in primejdie. Totodată, medicul legist a apreciat că pentru leziunile posttraumatice aflate sub tratament, evaluarea finală poate fi efectuată după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice la minimum un an de la producerea accidentului.
S. C. de Urgenta ” B. A. ” București se constituie parte civilă cu suma de 4.505,70 lei, reprezentând cheltuieli cu spitalizarea persoanei vătămate N. G..
Centrul Național C. de Recuperare Neuropshihomotorie Copii “Dr. N. Robanescu” București a comunicat că nu se constituie parte civilă.
La data accidentului, autoutilitara marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ era asigurată la S. de A.-Reasigurare City Insurance S.A.
După producerea accidentului, autovehiculul implicat în eveniment a fost cântărit, ocazie cu care s-a stabilit că avea o greutate totală de 8000 kg., fiind încărcat cu prune. Conform certificatul de înmatriculare, masa în serviciu a autoutilitarei este de 2460 kg., în timp ce masa încărcată, maxim admisă din punct de vedere tehnic, este de 3500 kg. Depășirea masei maxime totale admise este fără îndoiala o împrejurare de natură să influențeze traiectoria și distanța până la oprire ale autovehiculului în cazul acționarii mecanismului de frânare. S-au nesocotit așadar dispozițiile art. 41 alin.1 din Ordonanța 43/1997 rep. privind regimul drumurilor potrivit cărora este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3.
Din analiza probelor existente la dosarul cauzei, s-a reținut de prima instanță că evenimentul rutier s-a produs din culpa evidentă și exclusivă a conducătorului auto S. C., care nu a respectat prevederile art. 135 lit. h din HG 1391/2006 potrivit cărora conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
La data de 05.11.2014 S. C. a fost audiat de către organele de cercetare penală și după punerea în mișcare a acțiunii penale, ocazie cu care acesta și-a menținut poziția procesuală de recunoaștere și regret a conduitei infracționale.
S-a pus problema dacă în urma modificării textului incriminator din 01.02.2014 sau dacă în urma primei declarații a victimei din data de 04.07.2014 (în care a declarat inițial că nu formulează plângere prealabilă) ar fi fost necesară și întocmirea unui al doilea proces-verbal de sesizare din oficiu. Trebuie să se rețină însă faptul că minoritatea victimei și existența procesului-verbal de sesizare din oficiu întocmit în ziua accidentului sunt cele două elemente care permit exercitarea acțiunii penale și din oficiu, indiferent de modificarea textului incriminator și de poziția procesuală a victimei.
A fost audiat inculpatul cu privire la aceste aspecte, iar la data de 07.01.2015, în prezența apărătorului ales, a declarat că renunță la invocarea eventualei nulități relative determinate de faptul că, cercetările s-au desfășurat fără un al doilea proces-verbal de sesizare din oficiu, deși existența unei asemenea nulități este consecința unei interpretări ipotetice și greu de primit, astfel cum s-a arătat în detaliu în cuprinsul procesului-verbal din data de 07.01.2015.
În cursul judecații, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, asumându-și vinovăția/culpa, cum au fost reținute în rechizitoriu și expuse mai sus.
Culpa exclusivă a inculpatului constă în aceea că nu a respectat prevederile art. 135 lit. h din HG 1391/2006 potrivit cărora conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, dar și dispozițiile art. 41 alin.1 din Ordonanța 43/1997 rep. privind regimul drumurilor potrivit cărora este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3.
A constatat prima instanță că, în drept, fapta comisa de inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.2 și 4 din Cod penal, având corespondent in art. 196 alin.2 și 3 Cod penal.
La data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Noul Cod penal și Noul Cod de procedură penală.
Identificarea legii mai favorabile în cursul procesului, până la judecarea definitivă a cauzei, se realizează conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014, prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii penale mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblu.
La aplicarea legii mai favorabile, instanța are în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două reglementari incidente, mai sus indicate, modalitatea de executare a pedepsei care se poate stabili, pedepsele complementare și accesorii, alte instituții distincte, precum reabilitarea.
Sub aspectul sancționării faptei, se constată identitatea de sancțiune în ceea ce privește pedeapsa închisorii, legea nouă prevăzând alternativ și amenda, dar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat că scopul acesteia poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, deoarece inculpatul a recunoscut fapta și a realizat pericolul acesteia, fiind îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art.81 Cod penal. Sub acest aspect, al modalității de executare a pedepsei, prima instanță a apreciat că dispozițiile art.81 Cod penal, din 1969, sunt mai favorabile decât dispozițiile art. 83 și evident art. 91 din Noul Cod penal, prin raportare la obligațiile ce pot fi impuse inculpatului pe durata termenului de încercare; este de menționat și reglementarea expresă a reabilitării de drept, în ceea ce privește suspendarea condiționata a executării, conform art. 86 Cod penal, din 1969.
Totodată, prima instanță a apreciat că aceste aspecte sunt esențiale pentru determinarea legii penale mai favorabile, iar cât privește pedepsele complementare acestea nu s-ar fi impus, potrivit ambelor reglementări, iar pentru pedepsele accesorii se poate avea în vedere că, potrivit vechiului Cod penal, executarea acestora se suspendă pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În considerarea acestor aspecte, comparând cele două legi penale succesive, instanța de fond a reținut că legea penală mai favorabilă inculpatului este cea veche.
Recunoașterea faptei de către inculpat atrage incidența prevederilor art. 396 alin.10 din Noul Cod de procedură penală, în concret reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepsei.
Fiind întrunita și latura subiectivă a infracțiunii, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat, la stabilirea, dozarea pedepsei având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă fixate de textul legal ce incriminează și sancționează fapta, împrejurările comiterii faptei, urmările produse - vătămarea/afectarea gravă a sănătății, integrității fizice, psihice si mentale a unei persoane tinere, cu consecințe dramatice asupra existentei firești a acesteia și a familiei acesteia, dar și persoana inculpatului, care a avut o atitudine procesuală de recunoaștere a faptei, asumându-și vinovăția, nu are antecedente penale.
Așa fiind, raportat la situația de fapt și de drept reținuta, în baza art. 184 alin.2,4 Cod penenal din 1968, cu referire la art. 5 din Noul Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul S. C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă din data de 19.09.2013.
În raport de dispozițiile art. 71 alin. 2 Cod penal, având în vedere și dispozițiile deciziei CEDO din cauza Hirst Vs GB și ale art. 3 din Protocolul nr. 1 la CEDO, decizia ICCJ nr. 74/05.11.2007, instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, în regim de detenție, raportat la circumstanțele reale și personale mai sus menționate, inculpatul având o bună conduită înainte și după comiterea infracțiunii, fiind îndeplinite și celelalte condiții legale stipulate în acest sens, prima instanță, în baza art. 81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani si 6 luni, conform prevederilor art. 82 Cod penal, a atras atenția inculpatului, conform art. 83 și 84 Cod penal, că în cazul în care în termenul de încercare va săvârși o nouă infracțiune se revocă beneficiul suspendării condiționate a pedepsei, care, astfel, se execută integral, fără a se contopi cu pedeapsa pentru noua infracțiune și, de asemenea, în cazul în care nu-și execută obligațiile civile stabilite prin sentință se poate revoca suspendarea executării pedepsei.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În latură civilă, instanța de fond a reținut că sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale și anume fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre ele, vinovăția făptuitorului, astfel că a admis, în parte, acțiunile civile promovate în cadrul procesului penal, în temeiul dispozițiilor art.397, cu referire la art. 25 și 19 Cod procedură penală, și la art. 1349, 1357, 1358, 1359, 1381, 1382, 1384, 1385, 1386, 1387, 1388, 1389, 1391, 1392, 1393 Cod civil, art. 49, 54 și urm. din Legea nr. 136/1995 rep., art. 313 din Legea nr. 95/2006, și, în consecință, a obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă S. de A.- Reasigurare City Insurance S.A. la plata către partea vătămata constituită parte civilă N. G. a sumei de 70.000 euro și 15.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale; a sumei de 150.000 euro ( echivalent în lei la data plății), reprezentând despăgubiri pentru daune morale și la plata sumei de 1000 lei reprezentând prestație periodică lunară; la plata către părțile civile N. C. și N. Doinița a sumei de 24.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 30.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale; la plata cheltuielilor de spitalizare, în sumă de 4505,70 lei către S. C. de Urgență B. A. București, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei, astfel cum aceste unitate spitaliceasca a precizat în cererea de constituire de parte civila, la care s-au atașat înscrisuri cu privire la cheltuielile medicale efectuate .
La stabilirea sumei reprezentând despăgubiri materiale s-au avut în vedere înscrisurile depuse la dosar de părțile civile, declarațiile martorei O. M., precum și caracterul rezonabil al unor asemenea cheltuieli, în sensul aproximării prin rotunjire a sumelor corespunzătoare acestor cheltuieli( cele dovedite, dar și cu includerea altor cheltuieli necesare minime – de alt tip de transport, asigurarea altor condiții necesare traiului zilnic, s.a., apreciate la un cuantum rezonabil, în acord și cu jurisprudența Curții Europene).
Astfel, în ceea ce o privește pe persoana vătămata la stabilirea acestor despăgubiri s-a avut în vedere cheltuielile pe care le-ar impune recuperarea acesteia- reabilitare și îngrijire medicală într-o clinică privată din străinătate, conform facturii proforma nr._ a din 22.09.2014, costul transportului la clinică (bilete avion pentru ea și însoțitor), alte cheltuieli minime într-o astfel de perioadă și procedură de recuperare.
Trebuie menționat că deși este vorba de un prejudiciu viitor, el are un caracter cert, întrucât este susceptibil de evaluare, este evident că persoana vătămată are interesul de a-și ameliora starea de sănătate, condiția fizică și psiho-mentală și implicit de a urma procedura de recuperare respectivă, pentru a cărei demarare și efectuare are nevoie de suma indicată de clinica în care ar urma să se desfășoare procedura, sumă de bani de care ea și familia ei nu dispun.
Chiar dacă persoana vătămata nu ar urma această procedură, trebuie avut în vedere că restabilirea unui status corespunzător al sănătății și integrității fizice și psihice implică aceasta sumă, prin urmare se reține echivalența dintre această afectare permanentă și cheltuielile ce s-ar impune pentru ameliorarea/remedierea acestei situații, restabilirea situației anterioare producerii evenimentului rutier.
Trebuie observat și că aceste cheltuieli stabilite de clinica respectivă, reprezintă un cost inițial, care poate fi majorat în funcție de evaluarea concretă a cazului, de alte criterii ulterioare, cu mențiunea că aceste cheltuieli ar putea face obiectul unei cereri ulterioare de despăgubire, întrucât dacă se face dovada unor noi prejudicii, având drept cauza aceeași faptă ilicită, se pot obține despăgubiri suplimentare.
În ceea ce privește repararea prejudiciului principiul general este acela al reparării integrale, ceea ce înseamnă că se acoperă nu numai prejudiciul efectiv ci și beneficiul nerealizat de victimă, în acest mod urmărindu-se restabilirea situației anterioare a victimei prejudiciului.
Referitor la suma pretinsă pentru efectuarea unor meditații la materiile necesare pentru susținerea examenului de bacalaureat și de admitere la facultate, este evident, data fiind starea de sănătate a persoanei vătămate, că acestea sunt necesare în acest context, că eforturile pe care le depune în procesul învățării, studiului, sunt mult mai mari decât anterior accidentului, pe de altă parte, sumele pretinse în acest sens au un caracter rezonabil, raportat la costul mediu, de notorietate, al acestor meditații/ pregătiri efectuate de profesori.
Cât privește prestația periodică solicitată, sub acest aspect prima instanță a avut în vedere că prin diminuarea veniturilor mamei persoanei vătămate s-a diminuat și suma corespunzătoare întreținerii la care are dreptul persoana vătămată, pe de altă parte, a avut în vedere chiar diminuarea veniturilor actuale și viitoare ale persoanei vătămate drept consecință a scăderii sau pierderii capacității de muncă, cu mențiunea că în practică s-au acordat despăgubiri chiar când cel vătămat era un minor neîncadrat în muncă, de îndată ce pierderea ori diminuarea capacitații de muncă duce cu certitudine la constatarea că persoana respectivă nu va fi aptă să se încadreze în muncă, la vârsta terminării pregătirii școlare și/sau profesionale, ori chiar la vârsta legală pentru a se putea încadra în muncă; or, este evident, că persoana vătămata nu se va putea încadra în muncă, cel puțin nu la acest moment, deși va termina studiile liceale, sau in viitorul apropiat.
În practica judiciară s-a statuat că despăgubirile cuvenite celor cu drept la întreținere se plătesc eșalonat, în rate lunare, această prestație periodică reprezentând nu pensie de întreținere, ci chiar despăgubire propriu zisă, ținându-se seama de întreținerea pe care o primea victima, de care este lipsită.
Repararea prejudiciului prin echivalent se poate asigura fie prin acordarea unei sume globale, fie prin stabilirea unor prestații periodice succesive cu caracter viager sau temporar, ținând seama de interesele părților care reclamă despăgubirea, eșalonarea sub forma unei prestații lunare justificându-se pentru cheltuielile care prin natura lor se fac periodic.
Despăgubirea trebuie stabilită nu prin apreciere, ci în raport cu prejudiciul efectiv suferit de cel păgubit, în stabilirea cuantumului despăgubirilor instanța, raportându-se la criterii concrete, ținându-se seama de împrejurările de fapt, de situația celor vătămați, prejudiciați, de îngrijirile de care trebuie să le primească, de eforturile suplimentare, de veniturile necesare.
Cuantumul prestațiilor periodice acordate ca formă a reparării prejudiciului poate fi modificat ulterior, în sensul măririi, reducerii ori sistării plății lor.
În cauza de față, prestația periodică se va plăti de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la modificarea/ încetarea stării de nevoie.
În ceea ce priveste despagubirile materiale pretinse de parinții persoanei vătămate s-au avut în vedere inscrisurile depuse la dosar, declarația martorei audiate și caracterul rezonabil al cheltuielilor pretins efectuate(transport, alimentație, medicatie, ș.a., în conditiile imposibilității (pre)constituirii unor înscrisuri care să ateste aceste cheltuieli.
Cât privește despăgubirile pentru daune morale pretinse, este evident că parțile civile au suferit un prejudiciu moral, urmare a faptei penale comise de inculpat.
Acestora li s-a produs o suferință de ordin fizic si afectiv, cu consecințe grave, dramatice chiar asupra existenței acestora, sub toate aspectele, persoana vătămată N. G. fiind, brusc și dureros, privată de beneficiile unei existențe normale, firești în această etapă de viață, de bucuriile, satisfacțiile firești ale vieții proprii vârstei adolescenței/tinereții, condițiile de viață ale acestei părți civile fiind substanțial alterate, situația școlară și rezultatele foarte bune la învățătură ale acesteia fiind vizibil afectate și ele, având drept consecință conturarea posibilității de a nu putea susține/ a fi admisă la examenele de bacalaureat și facultate, putându-se vorbi de o traumă emoțională majoră, aceste eveniment determinând și eforturi suplimentare pe care trebuie să le depună aceasta, pentru activități cotidiene, școlare și de altă natură, ea fiind efectiv bulversată de acest eveniment survenit în viața ei.
Trebuie menționat și că viitorul acestei persoane este oarecum compromis, planurile ei de viață sub toate aspectele fiind puse, brusc și injust, sub semnul intrebării. Anterior accidentului rutier, persoana vătămată înregistra o situație școlară foarte bună, la un liceu de prestigiu la nivel local și național, avea planuri de a urma facultatea de medicină, iar în prezent depune eforturi deosebite pentru a putea rămâne elev al acestui liceu, pentru a-și finaliza studiile liceale, a susține bacalaureatul și, eventual, a susține examenul pentru admitere la facultate, fiind foarte dificil pentru ea de a obține acestea. Situația școlară a acesteia a avut foarte mult de suferit, în sensul înrăutățirii, iar din înregistrările depuse la dosar și constatările directe ale instanței sunt de reținut dificultatea reală a persoanei vătămate de a se exprima verbal și în scris și alte aspecte care o împiedică pe aceasta să aibă o prestație școlară/ să desfășoare alte activități, corespunzătoare, fiind net dezavantajată în raport cu ceilalți elevi, ceea ce face posibil un eșec, ratarea obiectivelor propuse.
Și părinții acesteia au fost afectați de acest eveniment care a schimbat dramatic viața fiicei lor, a membrilor familiei, cu limitarea unor posibilități de viață, eforturi suplimentare, obligarea mamei persoanei vătămate de a-și limita activitatea profesională și ulterior de a renunța la aceasta, fiind de subliniat și suferința de a-și vedea copilul privat de o existență normală, de realizarea planurilor, obiectivelor de viață, neputința de a schimba situația, cu acumularea inerentă a unor frustrări, ce pot determina alte consecințe, imediate și pe termen lung.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat ca fiind pe deplin justificate sumele stabilite cu titlu de daune morale pentru persoana vătămata/părțile civile.
Cât privește majorarea cuantumului pretențiilor solicitate inițial, prima instanță a apreciat că nu se justifică, iar dispozitiile normative invocate nu sunt aplicabile în cauză.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B. și asiguratorul S. de A. Reasigurare Insurance City SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, din perspectiva criticilor formulate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în raport de toate actele și lucrările dosarului dar și în conformitate cu art. 417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile sunt fondate urmând a le admite pentru următoarele considerente:
Cu privire la motivul de apel ce vizează acordarea daunelor morale și materiale părintilor persoanei vătămate, respectiv părților civile N. C. și N. Doinița C., Curtea reține că potrivit art. 19 alin.2 Cod penal actiunea civilă se exercită de persoana vătămate sau de succesorii acesteia pentru ca alineatul 3 să statueze că atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercitiu sau are capacitate de exercitiu restrânsă, actiunea civilă se exercită în numele ei de către reprezentanții legali sau de către procuror.
Prin urmare este subiect al actiunii civile numai persoana care a suferit o vătămare prin infractiunea dedusă judecătii, în cauză N. G., părinții acesteia putând participa la procesul penal doar în calitate de reprezentanti ai minorei.
Chiar dacă părinții minorei invocă crearea unui prejudiciu moral sau material în patrimoniul lor, acest lucru nu se poate cerceta în cadrul unui proces penal în care nu au calitatea de subiecti pasivi ai infractiunii, motiv pentru care actiunile civile exercitate vor fi respinse ca inadmisibile cu consecința exonerării inculpatului alături de persoana responsabilă civilmente de la plata sumelor de 24 000 lei reprezentând daune materiale și 30 000 lei reprezentând daune morale.
Cu privire la motivul de apel greșita acordare a sumei de 70 000 euro părții civile N. G. cu titlu de despăgubiri materiale, Curtea reține că acesta a fost acordată în vederea efectuării unui tratament pentru recuperare într-o clinică privată din străinătate.
Potrivit art. 1385 Cod civil se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.
Or, în cauză partea civilă a solicitat această sumă de bani în baza unei facturi proforme emisă de clinica privată. Deși Curtea este în acord cu judecătorul fondului că partea civilă are interesul de a-și ameliora starea de sănătate, apreciază că nu este suficient pentru a da un caracter cert prejudiciului viitor.
Reține Curtea că partea civilă nu a invocat existenta unei indicatii medicale în sensul urmării unei terapii de recuperare numai în străinătate neputându-se aprecia asadar probabilitatea producerii prejudiciului. Mai mult nu s-a făcut dovada imposibilității efectuării acestei terapii în tară, situație în care întinderea prejudiciului viitor poate suferi modificări.
Mai mult, observă Curtea faptul că factura proformă a fost emisă la data de 22.09.2014 fiind valabilă doar 90 de zile, astfel că la momentul pronunțării hotărârii apelate prejudiciul viitor nu mai avea un caracter cert nici sub aspectul întinderii lui.
Prin urmare, în lipsa altor probe care să demonstreze fără echivoc că partea civilă va urma cu certitudine programul de recuperare mentionat ,Curtea apreciază că nu s-a dovedit caracterul cert al prejudiciului viitor astfel că va exonera inculpatul alături de persoana responsabilă civilmente de la plata sumei de 70 000 euro.
Cu privire la suma de 15 00 lei acordată cu titlu de despăgubiri materiale Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o judicioasă apreciere a probelor administrate în scopul stabilirii cuantumul. Astfel, se are în vedere numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale, ceea ce a impus efectuarea unor cheltuieli speciale, a necesitat o sondă urinară, o sondă de alimentare cu primirea de alimentatie pasată, a efectuat kinetoterapie, ergoterapie ,a necesitat administrarea de vitamine, antiinflamatoare, aspecte ce generează cheltuieli inevitabile care nu pot fi dovedite în totalitate cu înscrisuri.
Cu privire la cuantumul daunelor morale acordate Curtea reține partea civilă a fost victima accidentului rutier la o vârstă fragedă, respectiv 17 ani fiindu-i afectată existenta unei vieti normale, atât ca adolescentă cât și ca persoană matură drept dovadă încadrarea într-un grad de handicap permanent. În mod corect a reținut instanța de fond că partea civilă este lipsită de bucuriile, satisfactiile firesti ale unei vieti proprii vârstei adolescentei, condițiile de viată fiind substanțial alterate, faptul că a fost în imposibilitate de a susține examenul de bacalaureat precum și cel de admitere la facultate. Nu pot fi ignorate suferințele fizice și psihice ale părții civile atât pe parcursul zilelor de spitalizare cât și ulterioare, faptul că și în prezent urmează tratamente injectabile și necesitatea depunerii unor eforturi suplimentare pentru activitățile zilnice.
În consecință, se apreciază că că în cauză se justifică acordarea daunelor morale în cuantum de 150 000 euro ca pretium doloris, în compensarea traumelor fizice și psihice suferite de partea vătămată.
Cu privire la motivul de apel ce vizează prestatia periodică lunară Curtea urmează a dispune ca aceasta să fie plătită începând cu data săvârșirii infractiunii și până la încetarea stării de nevoie, prestatie ce va fi calculate la nivelul salariului minim net pe economie astfel cum stabilește art. 1388 alin.3 Cod civil.
Față de motivele expuse, în baza art. 421 pct 2 lit.a Curtea va admite apelurile declarate de P. de pe lângă JUdecătoria B. și de asigurătorul de răspundere civilă . City SA și va desființa în parte hotărârea apelată în sensul celor arătate mai sus.
Va mentine celelalte dispozotii ale sentinței penale care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare avnsate de catre stat vor rămââe în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de asiguratorul S. de A. Reasigurare Insurance City SA, cu sediul în București, ..5-7, parter-demisol, sector 1, împotriva sentinței penale nr. 373 din data de 10 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria B., pe care o desființează în parte în latură civilă și în consecință:
Respinge ca inadmisibile acțiunile civile formulate de părțile civile N. C. și N. Doinița și în consecință, exonerează inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă S. de A. Reasigurare City Insurance SA de plata către acestea a sumelor de 24.000 lei reprezentând daune materiale și 30.000 lei reprezentând daune morale.
Reduce suma la care inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă S. de A. Reasigurare City Insurance SA au fost obligați către partea civilă N. G. cu titlu de daune materiale la suma de 15.000 lei.
Stabilește prestația periodică lunară pe care inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă S. de A. Reasigurare City Insurance SA o va plăti de la data de 19.09.2013 și până la încetarea stării de nevoie, părții vătămate N. G. la nivelul salariului minim net pe economie conform art. 1388 alin. 3 Cod civil.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
F. T. E. V.
Grefier,
A. Ț.
Red. E.V.
Tehnored. A.Ț.
10 ex./02.11.2015
Dosar fond –_ Judecătoria B.
Judecător fond – A. M.
Operator de date cu caracter personal ;
Notificare nr. 3113/2006
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 912/2015.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
