Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 511/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 511/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 15303/200/2014

Acesta nu este document finalizat

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR.511

Ședința publică din data de 19 mai 2015,

Președinte: - C. G.

Judecător: - M. D.

Grefier: - M. M.

Ministerul public a fost reprezentat de procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul F. I., fiul lui A. și V., născut la data de 24 mai 1983, domiciliat în ., ., județul B., împotriva sentinței penale nr.65/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria B..

Prin această sentință, în baza art.181 alin.1 Vechiul Cod penal penală în actuala reglementare art.193 alin.2 cod penal) în referire la art.5 Cod penal inculpatul F. I. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (faptă din 16/17.12.2011).

În baza art.71 Cod penal inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b Cod penal cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art.86¹ – 86² Vechiul Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 3 ani ce constituie termen de încercare pentru inculpat stabilit în condițiile art. 86² Vechiul Cod penal.

În baza art.86³, Cod penal, inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.71, alin.5, Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 359, Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 86⁴, Cod penal.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile M. V., domiciliat în mun. B., ., .; suma de 10.000 lei daune morale

S-a respins cererea părții civile de acordare a despăgubirilor materiale ca nedovedită.

Inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Județean de Urgență B. suma de 1670,95 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate.

În baza art. 86⁴ rap. la art. 84 Cod penal s-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neexecutării obligațiilor civile în termenul de încercare stabilit.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: apelantul-inculpat F. I. personal asistat de avocat M. Z.-M. din cadrul Baroului B. (împuternicire avocațială ., nr._/17.03.2015). Au lipsit intimatul-parte civilă M. V. și intimatul - S. Județean de Urgență B..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, a procedat la identificarea apelantului-inculpat F. I. acesta legitimându-se cu CI ., nr._ eliberat de SPCL B. și în temeiul art.420 alin.4 din Noul Cod de procedură penală aduce la cunoștință inculpatului apelant, dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i atenția că dacă refuză să dea declarație nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă vor da declarație aceasta va putea fi folosită ca mijloc de probă împotriva sa.

Apelantul-inculpat F. I. personal având cuvântul declară că nu este de acord să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, menținându-și declarația dată la instanța de fond, fără completări sau adăugiri.

Reprezentantul Ministerului Public, avocat M. Z.-M. pentru apelantul-inculpat F. I., având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.

Curtea, luând act că părțile nu mai au excepții de invocat și nici cereri de formulat, potrivit art. 420 alin.6 din Noul Cod de proc. penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.

Avocat M. Z.-M. critică sentința penală nr.65/03 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria B., considerând că este nelegală și netemeinică, atât sub aspectul soluționării laturii penale, dar și sub aspectul soluționării laturii civile.

În primul rând, trebuie reținut că la fila 9 se află declarația părții vătămate care afirmă că a fost lovit de doi tineri. Ulterior, la fila 14, când s-a eliberat certificatul medico-legal, aceeași parte vătămate susține că a fost lovit de două persoane, pentru ca la fila 59, în declarația dată să afirme că a fost lovit în spate, că cei care l-au lovit a fost I. și F. și că a primit pumni și picioare de la cei doi.

În mod surprinzător, I. recunoaște săvârșirea faptelor și motivează că s-a aflat în stare de ebrietate și nu poate să precizeze dacă F. a avut vreo contribuție sau nu la lovirea părții vătămate.

Pentru a verifica aceste poziții contradictorii, instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorilor I. A., I. G., care a devenit martor, pentru că parchetul a apreciat că în ceea ce-l privește sunt aplicabile dispozițiile art.18/1 și C. V., taximetristul care a apelat serviciul de urgență și nu a putut să identifice vreuna din părțile implicate în conflict.

Martorul I. A., prietenul părții vătămate, declară că, la 17.12.2011, la câteva ore după ce a avut loc incidentul, l-a văzut pe F., care i-a dat un pumn în zona gurii părții vătămate, pentru că acesta purta o discuție contradictorie cu I. G.. Doi ani mai târziu, același martor, declară la instanță că nu a perceput personal incidentul, că I. lovea cu pumnii și picioarele pe partea vătămată.

În atare material probator, este greu să se stabilească în ce măsură inculpatul F. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost dedus judecății, care a fost contribuția lui, dacă din loviturile aplicate de către unul sau altul, consecințele pe care le-a suferit partea vătămată sunt cele arătate de certificatul medico-legal și în ce măsură inculpatul este cel care a lovit-o pe partea vătămată producându-i . mandibulei.

Din punctul său de vedre, probatoriile sunt inconsistente pentru a stabili vinovăția inculpatului. Instanța de fond a stabilit că acesta a avut o poziție oscilantă, că a negat permanent săvârșirea faptei, că revenind după 2 ani, a arătat alte elemente, dar a negat în continuare săvârșirea faptei.

Față de declarația părții vătămate, a inculpatului a martorilor audiați, cu prea multă ușurință s-a stabilit vinovăția clientului său. Rechizitoriul reține că a ieșit din club, deși el susține că nu a intrat niciodată în acel club și a solicitat camerele de luat vederi cu care este prevăzut clubul, Nu s-a dat curs solicitărilor lui, dar pentru că existau nelămuriri cu privire la acest incident, s-a dispus doi ani mai târziu în decembrie 2013 testul poligraf. Concluziile acestui test sunt că răspunsurile pe care le-a dat inculpatul cercetat sugerează posibilitatea unui comportament simulat.

În atari condiții, cu prea multă ușurință s-a stabilit vinovăția inculpatului și nu poate fi înțeleasă atitudinea manifestată față de cel care a recunoscut în totalitate – I., el însuși neputând preciza dacă a aplicat lovituri. I. nu a mai venit în fața instanței, fiind plecat din țară.

Ori, pentru a pronunța o hotărâre trebuia stabilit care dintre cei doi tineri a săvârșit realmente fapta de lovire, indiferent că este prevăzută de vechiul cod sau noul cod penal.

Instanța a stabilit că deși fapta cercetată se află sub imperiul vechiului cod penal, legea mai favorabilă este noul cod penal, apreciind că prevede pedepse mai blânde, respectiv și pedeapsa amenzii.

Din punctul său de vedre este o contradicție între ceea ce stabilește instanța. Pe de o parte stabilește ca lege mai favorabilă nou cod penal, dar îl condamnă pe dispozițiile vechiului cod penal și îi aplică pedeapsa de 6 luni închisoare cu aplicarea art.86/1 pct.1 și 2 din vechiul cod penal.

Consideră că așa cum s-au desfășurat probatoriile, inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii. El este un tânăr responsabil și dacă ar fi comis-o și-ar fi asumat-o. Dacă legea mai favorabilă este dispoziția noului cod penal, pentru soluția achitării se pot găsi elemente de sprijin atât în legea mai favorabilă, cum a stabilit instanța de fond, respectiv în disp. art.16 lit.c „nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea dedusă judecății”, sau chiar în dispozițiile vechiului cod penal referitoare la art.11 cu referire la art.10 lit.c „fapta nu a fost săvârșită de inculpat”.

Dacă pentru I. G. s-au găsit resurse de palicare a art.18/1 din vechiul cod penal, consideră că instanța față de materialul probator putea să dea o altă interpretare și să conducă la soluția de achitare.

Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond achitarea inculpatului cu toate consecințele de decurg și în latură civilă.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.

Instanța de fond a procedat la o judicioasă analizare și evaluare a probatoriului administrat în cauză în cursul procesului penal, stabilind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală. Inculpatul a aplicat părții vătămate M. V. lovituri cu pumnii și picioarele, în zona feței producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 30 – 35 de zile de îngrijiri medicale.

Plângerea și declarațiile părții vătămate se coroborează cu actul medico-legal care atestă leziunile traumatice cauzate părții vătămate de inculpat, dar și cu depozițiile martorilor I. A., T. V. și I. G., din coroborarea tuturor acestor probatorii rezultând fără dubiu că inculpatul l-a agresat pe partea vătămată, cauzându-i leziuni traumatice. Mai mult decât atât inculpatul a fost spus testului poligraf, iar rezultatul a fost că au fost evidențiate modificări specifice comportamentului simulat.

Pe de altă parte, nici criticile privind reținerea legii mai favorabile nu sunt întemeiate, instanța de fond stabilind în mod corect, în raport de sancțiunea penală la care s-a orientat legea penală aplicabilă în cauză, legea penală aplicabilă în cauză reprezentând-o dispozițiile vechiului cod penal.

Pe cale de consecință, vinovăția inculpatului a fost dovedită și corect reținută de instanța de fond, hotărârea fiind legală și temeinică.

Apelantul-inculpat având personal ultimul cuvânt arată că este nevinovat, că nu a lovit pe partea vătămată și că nu frecventează cluburi. Nu a avut nicio altercație cu partea vătămată, organele de poliție l-au luat de pe stradă. Partea vătămată l-a cunoscut pe I. G.. Deși a cerut să se vizioneze înregistrarea de la CEC Bank această probă nu s-a aprobat. Nu a comis fapta.

CURTEA:

Asupra apelului penal de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.65/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria B., în baza art. 181 alin. 1 Vechiul Cod penal penală în actuala reglementare art. 193 alin. 2 cod penal) în referire la art. 5 Cod penal inculpatul F. I., fost F. I., zis «G.», fiul lui A. și V., născut la data de 24.05.1983 în mun. B., domiciliat în satul Căpățînești, ., ., posesor al C.I. ., nr._, CNP_, cetățean român, căsătorit, 2 copii minori, stagiul militar neîndeplinit, studii 8 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (faptă din 16/17.12.2011).

În baza art.86³, Cod penal, inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.; să anunțe, în prealabil,orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 359, Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 86⁴, Cod penal.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile M. V., domiciliat în mun. B., ., ., jud. B.; suma de 10.000 lei daune morale

S-a respins cererea părții civile de acordare a despăgubirilor materiale ca nedovedită.

Inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Județean de Urgență B. suma de 1670,95 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate.

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat si 1000 lei către persoana vătămată, reprezentând onorariu apărător.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu nr. 6617/P/2011 din data de 11.07.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F. I., fost F. I., zis «G.», pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art.193 alin.2 din Noul Cod Penal, cu aplic. art.5 N.C.pen., cu referire la fosta infracțiune de vătămare corporală, faptă prev. și ped. de art. 181 alin. 1 din vechiul Cod Penal.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut faptul că, în noaptea de 16/17.12.2011, în jurul orei 04,30, pe . mun. B., a unor acte de agresiune de către inculpatul F. I., împreună cu inculpatul I. G., asupra persoanei vătămate M. V., prin lovire cu pumnii și picioarele în zona feței, provocându-i astfel leziuni pentru care i-au fost necesare un nr. de 30 – 35 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fără ca aceste leziuni să îi fi pus viața în primejdie.

Prin Încheierea nr. 441 din data de 28.08.2014, în procedura camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 6617/P/2011 din 11.07.2014, al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., privind pe inculpatul F. I., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art.193 alin.2 din Noul Cod Penal, cu aplic. art.5 N.C.pen. cu referire la fosta infracțiune de vătămare corporală, faptă prev. și ped. de art. 181 alin. 1 din vechiul Cod Penal precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul F. I..

Inculpatul nu s-a prevalat de dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, nerecunoscând faptele reținute în sarcina sa, apreciind că nu se face vinovat de aceste infracțiuni și solicitând readministrarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale.

Instanța, aplicând dispozițiile art. 374 alin.1 și art. 378 Cod procedură penală a audiat inculpatul F. I., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Instanța a procedat la audierea persoanei vătămate potrivit art. 380 C.pr.pen.

Instanța, potrivit prevederilor art. 381 C.pr.pen. a procedat la audierea martorilor indicați în rechizitoriu, fiind audiat martorul C. V., iar față de lipsa martorilor I. A. și I. G. a procedat, potrivit art. 381 alin. 7 C.pr.pen. la citirea depozițiilor date de aceștia în fața organelor de cercetare penală.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile persoanei vătămate, certificat medico – legal, adrese IPJ, facturi, declarații martori, raport de constatare tehnico – științifică, adresele IPJ și celelalte înscrisuri, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul F. I. este în vârstă de 32 ani, este căsătorit, stagiu militar satisfăcut, studii 8 clase, muncitor necalificat, are domiciliul în . Căpățînești, ., ..

La data de 22.12.2011, a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria B., sub nr.6617/P/2011, plângerea persoanei vătămate M. V., în vârstă de 25 de ani, din mun. B., ., ., formulată la data de 17.12.2011 prin care a solicitat cercetarea numiților F. I. și I. G., motivat de faptul că aceștia l-au lovit în dimineața zilei de 17.12.2011, pe o stradă situată pe raza mun.B..

În noaptea de 16/17.12.2011, în jurul orei 23,00, persoana vătămată M. V. a mers în localul „T’essence P.” din municipiul B., unde a consumat băuturi alcoolice în cantități moderate. În jurul orei 03,35, a ajuns la acest local și inculpatul I. G., aflat sub influența băuturilor alcoolice care, continuând să consume băuturi alcoolice, respectiv aprox. 300 ml. whisky, a ajuns într-o stare avansată de ebrietate, aspect ce reiese din declarațiile date de aceștia în fața organelor de cercetare penală.

Potrivit declarațiilor date de persoana vătămată și de martorul I. G., coroborate cu declarațiile martorului I. A., în jurul orei 04,00, I. G. a ieșit din incinta localului pentru a purta o convorbire telefonică cu o fată. Ulterior, intrând în incinta localului, observând că a fost mutat scaunul pe care se afla geaca sa la o altă masă, a mers la persoanele de la acea masa si a început o conversație cu persoana vătămată M. V., aflat la masa respectivă. Cei doi se cunoșteau din vedere, în trecut frecventând amândoi aceeași sală de forță și, pentru a putea comunica mai bine, aceștia au ieșit în fața localului însă, afară, au început o discuție în contradictoriu, la care a asistat martorul ocular I. A. - prietenul persoanei vătămate.

În timpul acestei discuții, a ieșit din club și inculpatul F. I., aflat și el sub influența băuturilor alcoolice, care a mers în club tocmai pentru a-l găsi pe martorul I. G.. După ce a ascultat puțin la discuția celor doi tineri, inculpatul F. I. i-a aplicat un pumn în față, în zona bărbiei, persoanei vătămate M. V., în urma acestui act de agresiune aceasta dezechilibrându-se și căzând pe trotuar, pe o parte. Pentru ca persoana vătămată să nu mai fie lovită, martorul I. A. l-a luat în brațe pe F. I.. M. V. s-a ridicat de pe trotuar, moment în care și inculpatul I. G. s-a repezit asupra lui, intenționând să îl lovească, moment în care victima a luat-o la fugă, traversând .-o printre blocuri.

In momentul în care părțile au ieșit din club și au început să se bată, martorul C. V. se afla cu taxiul în fața localului, așteptând să onoreze o comandă. Acesa a observat ieșind din local trei bărbați. Primul a luat-o în stânga, pe . orașului, iar cel care a ieșit imediat după el l-a împins, fără ca acesta să cadă, după care l-a lovit cu pumnul în zona feței. În urma acestei lovituri, primul bărbat a căzut pe jos. În acest timp, de cei doi bărbați s-a apropiat și cel de al treilea, acesta din urmă lovind și el victima cu piciorul în zona corpului. În timp ce în autoturismul său s-au urcat persoanele care îl solicitaseră, martorul a observat că din local au ieșit alți tineri care s-au strâns în jurul victimei, moment în care a plecat din fața localului, apelând totodată S.N.U.A.U. 112, la orele 05,10, și sesizând scandal la P..

Inculpatul F. I. împreună cu numitul I. G., au plecat în fugă după persoana vătămată, intenționând să îl prindă pentru a-l lovi. Persoana vătămată s-a oprit lângă un autoturism „ Dacia L.”, unde a fost ajuns din urmă mai întâi de către inculpatul F. I., potrivit declarației persoanei vătămate, care a lovit-o din nou cu pumnii și picioarele, aceasta căzând la pământ. În continuare persoana vătămată susține că a fost lovită de cei doi în zona feței și a capului, inculpatul F. aplicându-i lovituri în zona capului, celălalt lovindu-l când a căzut din nou pe jos. Ce doi, observându-l pe martorul I. A. apropiindu-se de ei și auzind și semnalul sonor al autoturismului patrulei de poliție, au abandonat victima și s-au îndepărtat.

La fața locului, s-a deplasat o patrulă de siguranță publică, în urma apelului efectuat, la orele 05,10, la S.N.U.A.U. 112, inculpații I. G. și F. I. fiind găsiți în parcarea blocului 27 de pe . conduși ulterior la sediul Poliției Municipiului B., astfel cum reiese din procesul verbal de la dosarul de urmărire penală.

Persoana vătămată a fost transportată la S. de Urgență Județean B., unde a rămas internat în secția chirurgie BMF, în perioada 17 - 20.12.2011, cu diagnosticul: „Fractură dublă mandibulă mediană și condil drept. Agresiune” (conform F.O. clinică nr._). Ulterior, a suferit unele complicații, fiind necesară reinternarea în secția chirurgie BMF (cu F.O. clinică nr. 20), în perioada 31.01.2012 – 06.02.2012, cu diagnosticul: „Fractură mandibulă paramediană stângă. Luxație 31, 41, 42.”

Potrivit certificatului medico legal nr. 24 din 05.01.2012, persoana vătămată M. V. a prezentat” leziuni traumatice, ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure; leziunile pot data din 17.11.2011 și necesită pentru vindecare cca. 30 – 35 zile de îngrijiri medicale de la producere”, precum și faptul că” Leziunile de violență constatate nu i-au pus viața în primejdie”.

Așa cum reiese din declarațiile date de inculpatul F. I. în fața organelor de cercetare penală, și în fața instanței de judecată, acesta a negat constat comiterea infracțiunii, având un comportament oscilant pe tot parcursul cercetărilor.

Astfel, imediat după constatarea săvârșirii faptei, la data de 17.12.2011, a declarat că în seara de 16.12.2011 s-a deplasat inițial de la domiciliul său, din satul Potoceni, pe raza municipiului B., la restaurantul „Orhideea”din apropierea Sălii Sporturilor, unde a consumat băuturi alcoolice, începând cu ora 19,30 până în jurul orelor 03,30, după care a mers la „Cafeneaua Artiștilor », situată pe ., în jurul orelor 4,00 s-a hotărât să plece către casă. Având cunoștință că numitul I. G. obișnuiește să meargă în fiecare vineri seară în clubul « T’essence P. », care se află pe traseul lui spre casă, în jurul orelor 4,30,a intrat în acest local, susținând că intenționa să-i solicite să meargă împreună acasă. S-a întâlnit cu I. G. în interiorul localului și după ce a rămas aici circa 10 minute, timp în care a consumat o bere, ieșind din local, a constatat că I. G. se afla în fața localului, împreună cu un grup de tineri, purtând o discuție amiabilă. La solicitarea sa, au plecat împreună spre stația de taxi-uri iar în apropierea stației au fost opriți de organele de poliție și, după ce au fost conduși la sediul Poliției, li s-a adus la cunoștință că au fost acuzați de lovirea persoanei vătămate M. V., negând astfel că vreunul dintre ei a săvârșit această faptă.

Fiind audiat ca învinuit, la circa un an de zile după săvârșirea faptei, respectiv la data de 23.11.2012, F. I. a revenit asupra acestei declarații negând în continuare că a lovit-o pe persoana vătămată dar, totodată, negând chiar și faptul că s-ar fi aflat în noaptea respectivă în clubul « T’essence P. » și că s-ar fi întâlnit aici cu celălalt inculpat. De această dată a susținut că, în seara de 16.12.2011, ar fi fost într-un club situat pe . care în « Cafeneaua Artiștilor », de unde ar fi plecat singur în jurul orei 1,30 spre cartierul Micro 3 iar, pe traseu, ajungând la intersecția străzii Prutului cu . când I. G. era lovit de polițiști, în apropierea stației de taxi-uri. După ce le-a solicitat acestora să îl lase în pace, polițiștii i-ar fi invitat pe amândoi la mașina lor, aducându-le la cunoștință că au fost sesizați că ar fi implicați într-un scandal public, ulterior fiind adusă și persoana vătămată, care sângera.

Fiind audiat ca inculpat, după ce s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, F. I. a declarat, în fața procurorului, că în noaptea respectivă nu a fost și nici nu a avut vreo altercație în interiorul, în fața clubului« T ’essence P. » sau pe stradă.

Si în fața instanței, inculpatul a avut aceeași atitudine de negare a faptelor, afirmând că nu a fost în seara respectivă în clubul « T’essence P. », că nu a consumat băuturi alcoolice, ci că, îndreptându-se spre casă, în stația de la Unirii Micro 3, aproape de CEC Bank, erau organele de poliție care îl loveau pe numitul I. G., iar observând acest lucru a intervenit și le-a solicitat să-l lase în pace. Ulterior, organele de poliție le-a solicitat actele pentru a fi identificați, îndreptându-se spre autoturismul acestora, timp în care au venit alte echipaje de poliție împreună cu persoana vătămată care a susținut că a fost lovită de aceștia, însă nu este adevărat.

In urma cercetărilor efectuate s-a constatat că la fața locului nu sunt amplasate camere video care să fi înregistrat aceste evenimente.

Instanța nu poate reține aceste afirmații, având în vedere că întreg materialul probator administrat în cauză, actele de agresiune exercitate de inculpat asupra persoanei vătămate M. V. fiind dovedite atât prin declarația persoanei vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor I. A. și C. V., precum și cu declarația celuilalt martor, I. G..

Instanța are în vedere și raportul de constatare tehnico-științifică nr. 312.485/04.12.2013 privind detecția comportamentului simulat, potrivit căruia în timpul testării inculpatului F. I. cu tehnica poligraf, răspunsurile acestuia la întrebările relevante în cauză i-au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Situația de fapt astfel reținută s-a stabilit prin coroborarea declarațiilor inculpatului cu toate celelalte probe administrate în cauză.

Din fișa de cazier atașată la dosarul cauzei, rezultă faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fără ca acestea să atragă starea de recidivă.

La data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Noul Cod penal și Noul Cod de procedură penală.

Identificarea legii mai favorabile în cursul procesului, până la judecarea definitivă a cauzei, se realizează conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06.05.2014 publicată în Monitorul oficial nr. 372 din 20.05.2014, prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii penale mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblu.

La data comiterii faptei concrete de mai sus de către inculpatul F. I., aceasta viza săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută de art.181 alin.1 C.pen. Prin . Noului Cod penal, la data de 01.02.2014, această faptă este incriminata în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 din N.C.pen.

Conform articolului 5 alin. 1 din Noul Cod penal, în vigoare de la data de 01.02.2014, intitulat “Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei”, „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

Comparând astfel cele două texte de lege incriminatoare, se constată că a fost modificat tratamentul sancționator, legea nouă prevăzând pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amendă, pe când cea veche prevedea pedeapsa cu închisoarea de la o lună la 6 luni la 5 ani, astfel că legea nouă este mai favorabilă, din acest punct de vedere.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, alegerea legii penale mai favorabile în situația în care instanța are de comparat dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată din vechea reglementare cu cele privitoare la amânarea aplicării pedepsei, se impune concluzia că legea veche este lege mai favorabilă prin prisma condițiilor de acordare, singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă fiind durata termenului de încercare, dar acest element nu este suficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.

La această concluzie conduc și prevederile art. 15 alin. 1 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal, unde se precizează că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Vechiului Cod penal se menține și după . Noului Cod penal, astfel că legiuitorul a prezumat că vechea modalitate de executare este mai favorabilă, nefiind necesară modificarea acesteia ca efect al intrării în vigoare a dispozițiilor privind amânarea.

Pe de altă parte, art. 16 alin. 2 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal prevede că „pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere”, astfel că deși textul se referă la suspendarea sub supraveghere, principiul instituit - prevalența conținutului față de durata termenului de încercare - se aplică și în ipoteza analizată în speța dedusă judecății.

Așa fiind, comparând cele două legi penale succesive, Vechiul Cod penal și Noul Cod penal, legea penală mai favorabilă inculpatului este cea veche, aceasta urmând a fi aplicată în ansamblu, inclusiv cu privire la pedeapsă, pedeapsă accesorie, modalitatea de executare.

În drept, faptele inculpatului F. I. constând în aceea că în noaptea de 16/17.12.2011, în jurul orei 04,30, pe . mun. B., a exercitat acte de agresiune, împreună cu numitul I. G., asupra persoanei vătămate M. V., prin lovire cu pumnii și picioarele în zona feței, provocându-i astfel leziuni pentru care i-au fost necesare un nr. de 30 – 35 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fără ca aceste leziuni să îi fi pus viața în primejdie, realizează conținutul constitutiv al actualei infracțiuni de lovire sau alte violențe prevăzută de art.193 alin.2 din Noul Cod Penal, cu aplic. art.5 N.C.pen. cu referire la fosta infracțiune de vătămare corporală, faptă prev. și ped. de art. 181 alin. 1 din vechiul Cod Penal.

În ceea ce privește latura subiectivă a acestei infracțiuni, instanța constată că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, acesta prevăzând rezultatul faptei sale și acceptând posibilitatea ca acest rezultat să se întâmple.

Așadar, reținând vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine, instanța îl va condamna în baza situației de fapt și a textelor incriminatorii, la stabilirea și dozarea pedepselor având în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de 72 C.pen. și anume: împrejurările săvârșirii faptei, respectiv modalitatea concreta in care aceasta a fost săvârșită, în timpul nopții, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, gradul de pericol social concret al acesteia, ce reiese din importanța valorilor sociale ocrotite – viața și integritatea corporală a persoanelor, limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală și persoana inculpatului care a nu este recidivist, atitudinea inculpatului in cadrul procesului penal, care nu a recunoscut săvârșirea faptei, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială ( este căsătorit).

Așa fiind, în contextul elementelor de fapt și de drept reținute, instanța în baza art. 181 alin. 1 Vechiul Cod penal penală în actuala reglementare art. 193 alin. 2 cod penal) în referire la art. 5 Cod penal a condamnat inculpatul F. I., fost F. I., zis «G.» la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (faptă din 16/17.12.2011).

În baza art.71 Cod penal inculpatului i s-a interzis drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a, b Cod penal cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.

În ceea ce privește pedepsele accesorii instanța de fond a apreciat că nu se impune interzicerea în totalitate a dispozițiilor art.64 lit. a Vechiul Cod penal, în condițiile în care dreptul de a alege este consfințit și prin art.3 din Protocolul nr.1 la CEDO, iar fapta săvârșită de inculpat nu este de o gravitate deosebită astfel încât să conducă la interzicerea acestui drept. La aplicarea pedepselor accesorii s-a ținut cont de criteriile de apreciere prevăzute în art.71 al.3 Vechiul Cod penal (Hotarărea CEDO, Hirst Vs GB și Decizia I.C.C.J. nr. 74 din 5.11.2007)

Instanța de fond a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanța de fond a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 6 luni închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, astfel încât instanța de fond a avut convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Dată fiind și vârsta inculpatului, prima instanță a considerat că acesta se poate reeduca chiar și fără executarea pedepsei în regim de detenție.

Față de aceste aspecte, în baza art. 86¹ – 86² Vechiul Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 3 ani ce constituie termen de încercare pentru inculpat stabilit în condițiile art. 86² Vechiul Cod penal.

În baza art. 86³, Cod penal, inculpatul a ost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte - la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.; să anunțe, în prealabil,orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71, alin.5, Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 359, Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 86⁴, Cod penal.

Persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei reprezentând despăgubiri materiale și 10.000 lei despăgubiri morale .Partea civilă nu a depus la dosar dovezi în sprijinul despăgubirilor materiale solicitate, astfel că acestea nu au fost acordate, iar în ceea ce privește despăgubirile nepatrimoniale solicitate, instanța de fond a apreciat că acestea se impun a fi acordate în totalitate având în vedere suferințele fizice și psihice cauzate părții civile prin fapta inculpatului.

Astfel, s-a avut în vedere faptul că inculpatul a suferit mai multe intervenții chirurgicale ca urmare a loviturii primite, în perioada imediat următoare fiind în imposibilitate de a mânca sau de a vorbi, aspect ce a contribuit și la pierderea locului de muncă.

Totodată s-a mai avut în vedere și faptul că prejudiciul suferit trebuie reparat în integralitate, iar pe de altă parte nu trebuie să ducă nici la o îmbogățire fără justă cauză.

Așa fiind, văzând și dispozițiile art. art. 19 Noul Cod procedură penală în referire la art. 397 Noul Cod procedură penală raportat la art. 1349 și 1357Cod civil inculpatul a fost obligat să plătească părții civile M. V. suma de 10.000 lei daune morale, iar Spitalului Județean de Urgență B. să plătească suma de 1670,95 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea persoanei vătămate în secția Chirurgie.

În baza art. 84 Cod penal s-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul neexecutării obligațiilor civile în termenul de încercare stabilit.

Împotriva hotărârii a exercitat apel inculpatul Frangulescu I., criticând-o sub aspectul nelegalitatii și netemeiniciei.

S-a susținut că nu există probe suficiente în sensul comiterii faptei de vătămare corporală de către inculpat, partea civila declarând inițial că a fost lovită de doi tineri, apoi că era vorba de persoane necunoscute pentru ca în cea de-a treia declarație să-i identifice pe inculpat și pe martorul I. D. care ar fi lovit-o din spate iar martorul I. A., prietenul parții civile după ce a declarat în noiembrie 2012 că l-a văzut pe inculpat lovind cu pumnii pe prietenul sau, în declarația dată după 2 ani a susținut ca n-a perceput personal incidentul. De asemenea, deși inculpatul a cerut să vizioneze înregistrarea de pe camerele de supraveghere, nu i s-au pus la dispoziție, vinovăția sa s-a stabilit cu ușurința, testul poligraf făcut în decembrie 2013 relevând comportament simulat.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului conform art. 16 lit.c Cod proced. penala.

Curtea, examinând sentința apelata în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 Cod proced. penala si in limitele impuse de art. 418 si 419 Cod proced. penala, ajunge la următoarele constatări :

Situația de fapt reținută de instanța de fond constând în aceea că în noaptea de 16/17.12.2011, în jurul orei 4.30, pe . municipiul Buzau, inculpatul împreună cu martorul I. G., au exercitat acte de agresiune asupra persoanei vătămate M. V., prin lovire cu pumnii și picioarele in zona fetei provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale, fără a-i pune viata in primejdie, este una corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza de urmărire penală, readministrate în cursul cercetării judecătorești, în condițiile în care inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, judecata realizându-se în procedura de drept comun.

Elementele de fapt ce confirma respectiva stare de fapt rezultă într-adevăr din declarațiile concordante ale parții civile, care, in ciuda susținerilor apelantului inculpat, i-a identificat pe cei ce l-au lovit, inclusiv pe cel din urma, încă de la momentul sesizării organelor de urmărire penala, în chiar plângerea prealabila formulata, respectivele declarații care-l incriminează pe inculpat fiind si cele date de martorii direcți I. A. si I. G., ultimul scos de sub urmărire penala de procuror si sancționat cu amenda administrativa, toate acestea coroborându-se cu informațiile cuprinse în certificatul medico legal nr. 24/5.01.2012 eliberat de S.M.L B. pe numele parții civile, ce atestă prezența unor leziuni traumatice vindecabile în 30-35 zile îngrijiri medicale care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, datând din 17.11.2012, respectiv cu cele oferite de actele medicale aflate la dosar, din care rezulta ca partea civila a fost internata succesiv atât în perioada 17-20.11.2012 cu diagnosticul " . dubla mandibula mediana si condil drept. Agresiune", cat si ulterior in perioada 31.01.2012-6.02.2012 ca urmare a apariției unor complicații, cu diagnosticul " . mandibula paramediana stânga. Luxație 31,41,42".

Deși inculpatul a negat constanta comiterea faptei, a oscilat în ceea ce privește prezenta sa la locul incidentului, inițial confirmând ca a fost în clubul "T"essence pub", din B. unde s-a întâlnit cu martorul I. G., pentru ca în declarațiile ulterioare date atât in cursul urmăririi penale cât și la instanța de fond susținând că infirme acest lucru.

Nesinceritatea inculpatului este evidenta, în condițiile în care 3 persoane - partea civila si cei doi martori direcți nu numai ca-l plasează la locul faptei dar îl și incriminează ca aplicând lovituri celei dintâi, un argument în sensul nesincerității autorului fiind si concluziile raportului de constatare tehnico-științifice nr. 312 485/4.12.2013, potrivit căruia întrebările relevante in cauza i-au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Insuficienta probelor invocata de apelantul inculpat ca argument pentru achitarea sa conform art. 16 lit. c Cod proced. penala nu poate fi primita, materialul probator administrat in faza de urmărire penala cat si in cursul cercetării judecătorești efectuate de prima instanța, așa cum a fost expuse anterior dovedind, dincolo de orice îndoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infracțiunea de vătămare corporala si a fost comisa de inculpat cu forma de vinovăție a intenției.

Nici împrejurarea că numitul I. G., care a recunoscut ca a aplicat si el lovituri parții civile, a fost scos de sub urmărire penala, fiind sancționat administrativ, nu constituie un argument in sensul achitării inculpatului, situația juridica a fiecărei parți fiind apreciata in funcție de circumstanțele reale si personale proprii, putându-se ajunge la aceeași cauza la soluții diferite față de făptuitori.

In ceea ce privește legea penala mai favorabila inculpatului, instanță de fond a apreciat in mod corespunzător ca acesta este vechea reglementare in ansamblu si in concreto, ținând seama, dincolo de natura pedepsei prev. de art. 193 Cod penal, care spre deosebire de art.181 Cod penala din 1969 prevede si amenda alternativ cu închisoarea in aceleași limite, de modalitatea stabilirii pedepsei in concret, suspendarea sub supraveghere dispusa conforma codului penal anterior presupunând o sfera mai redusa de obligații in sarcina persoanei condamnare, nepresupunând obligația de a presta munca neremunerata in folosul comunității si efecte mai favorabile, intre care reabilitarea de drept ce intervine după expirarea termenului de încercare, dispoziție care nu se mai regăsește in actualul cod.

Totodată, pedeapsa aplicată a fost in mod judicios individualizată conform criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, prima instanța ținând cont de limitele de pedeapsa din partea speciala, gradul de pericol social al faptei si persoana făptuitorului, cuantumul minim al acesteia, chiar fora executarea in regim de detenție, fiind suficient pentru realizarea funcțiilor si scopului pedepsei, respectiva sancțiune corespunzând sub aspectul naturii (neprivativă de libertate) și al duratei, atât gravității faptei și potențialului pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Si latura civila a fost in mod corect soluționata, daunele morale acordate fiind justificate in mod convingător de judecătorul fondului, acesta expunând consecințele negative produse asupra vieții personale si sociale ale parții civile, urmare a loviturilor primite, aceasta conducând la acordarea daunelor morale solicitate de respectiva parte in integralitatea lor.

Față de considerentele ce preced, in temeiul disp. art. 421 pct. 1 lt. b Cod proced. penala, apelul exercitat de inculpat va fi respins ca nefondat.

Văzând si disp. art. 275 alin.2 Cod proced. penala.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul F. I., fiul lui A. și V., născut la data de 24 mai 1983, domiciliat în ., ., județul B., împotriva sentinței penale nr. 65/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria B..

Obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care 50 lei reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, sumă ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2015.

Președinte, Judecător,

C. G. M. D.

Grefier,

M. M.

Red.DM/tehnored.DM

5 ex./08.06.2015.

d.f._ Judecătoria B.

j.f. M. Adrianaa B.

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3113/2006

← Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Sentința nr....		Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 535/2015. Curtea... →

Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 511/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 511/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI