Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 524/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 524/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 5736/315/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 524
Ședința publică din data de 20 mai 2015
Președinte – L. C.
Judecător – F. T.
Grefier – A. Ț.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul E. P., fiul lui V. și M., născut la data de 17.07.1971, în Târgoviște, domiciliat în Târgoviște, .. 35, ., județ Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr.50 din 12 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat E. P., asistat de avocat desemnat din oficiu L. A. din cadrul Baroului Prahova, lipsă fiind intimata persoană vătămată D. H..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea aduce la cunoștința apelantului inculpat E. P. că, potrivit disp. art.420 alin.4 rap. la art.83 alin.1 lit.a Cod de procedură penală, are dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa.
Apelantul inculpat E. P., personal având cuvântul, în prezența avocatului desemnat din oficiu, a precizat că nu dorește să dea o declarație în fața instanței de apel, întrucât menține declarațiile date până la acest moment procesual.
Avocat L. A., având cuvântul pentru apelantul inculpat E. P., arată că nu mai are cereri de formulat. De asemenea, depune xerocopia tabelului privind programul de supraveghere și prezența apelantului inculpat față de care s-a dispus măsura controlului judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat L. A., având cuvântul pentru apelantul inculpat E. P., arată că acesta înțelege să critice sentința atacată în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate și în ceea ce privește modalitatea de executare a acesteia.
Mai arată că apelantul inculpat a recunoscut comiterea faptelor, a solicitat ca judecata să se facă în cadrul procedurii simplificate, astfel că solicită redozarea pedepsei, iar ca modalitate de executare să i se aplice suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate, întrucât judecătorul fondului a făcut o justă individualizare a pedepselor atât în ceea ce privește cuantificarea, cât și în ceea ce privește modalitatea de executare, raportat la modul de comitere a faptelor, relevată de probele administrate în cauză, dar și în raport de condamnările anterioare ale inculpatului pentru fapte de același gen.
Apelantul inculpat E. P., personal având ultimul cuvânt, arată că are trei copii în întreținere, solicită admiterea apelului, aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.50 din data de 12 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în baza art.233 – 234 al.1 lit.f) Cod penal, cu aplicarea art.374 al.4 și art.396 al.10 Cod procedură penală, inculpatul E. P. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea la data de 22.05.2014 a unei infracțiuni de tâlhărie calificată.
În baza art.66 al.1 lit.a), b) Cod penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a sentinței.
În baza art.65 al.1 raportat la art.66 al.1 lit.a), b) Cod penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.72 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a arestării preventive de la 23.05.2014 la 08.08.2014.
În baza art.399 Cod procedură penală, s-a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpat.
În baza art.397 raportat la art.25 Cod procedură penală, s-a luat act că prejudiciul produs persoanei vătămate D. H., domiciliat în Târgoviște, .. 35, ., a fost acoperit prin restituire.
În baza art.274 al.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției – 200 lei, avocat P. M., conform delegației . nr. 2133/19.06.2014.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr.3242/P/2014 din data de 16.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E. P., sub aspectul săvârșirii la data de 22.05.2014 a unei infracțiuni de tâlhărie calificată prevăzută de art.233 – 234 al.1 lit.f) Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că în data de 22.05.2014, în jurul orei 1400, inculpatul E. P. s-a deplasat la domiciliul persoanei vătămate D. H., în vârstă de 84 de ani, din Târgoviște, .. 35, ., pentru a-i repara butucul de la ușa de acces a locuinței, nereușind deoarece era stricat. Cei doi au convenit ca inculpatul să repare butucul după ce persoana vătămată va cumpăra unul nou, inculpatul primind de la acesta suma de 30 de lei. Cu ocazia înmânării sumei de bani, inculpatul a observat că persoana vătămată mai are asupra sa, în buzunarul de la cămașă, suma de 300 lei. Ulterior, inculpatul a decis să revină în locuința persoanei vătămate pentru a-i sustrage suma de bani și astfel, în jurul orei 1900, a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate pe ușa întredeschisă, l-a observat pe acesta că stătea întins în pat și s-a repezit asupra lui imobilizându-l și întorcându-l cu fața în jos. Din buzunarul cămășii pe care persoana vătămată o purta, inculpatul i-a smuls suma de 300 lei, acest lucru fiind dovedit de urmele de sfâșiere prezente în zona buzunarului. Imediat după comiterea faptei, inculpatul a plecat cu suma de bani și, așa cum reiese din declarația martorilor, a mers la un magazin și a cumpărat bunuri alimentare, schimbând o bancnotă de 100 de lei. Suma de bani pe care inculpatul a sustras-o persoanei vătămate, a fost restituită integral acesteia. Potrivit raportului de expertiză medico - legală întocmit în cauză, persoana vătămată prezintă leziuni traumatice care se puteau produce la data de 22.05.2014 prin comprimare cu mâna, necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și nepunându-i în primejdie viața.
Instanța de fond a mai reținut că situația de fapt se susține cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația persoanei vătămate, procesul-verbal de cercetare a locului faptei, având atașată planșa foto, raport de expertiză medico-legală nr.123/V/23.05.2014, declarație martor, procesul-verbal de efectuare a examinării fizice, raport de constatare criminalistică, procesul-verbal de recunoaștere după fotografie întocmit cu persoana vătămată, declarațiile inculpatului prin care recunoaște acuzațiile ce i se aduc, fișa de cazier judiciar a inculpatului.
În cursul procesului penal inculpatul a recunoscut acuzațiile ce i-au fost aduse, iar în fața instanței a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată, arătând că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și își însușește materialul de urmărire penală, cererea fiind admisă de către judecătorul cauzei, raportat la faptul că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu sunt pedepsite cu detențiune pe viață.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, dar și al judecății, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului constând în aceea că în ziua de 22.05.2014, în jurul orei 1900, a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate D. H., căruia, prin exercitarea de violențe, i-a sustras suma de 300 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art.233 – 234 al.1 lit.f) Cod penal. Raportat și la recunoașterea făcută de către inculpat, prima instanță a aplicat acestuia o pedeapsă în limite reduse corespunzător.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, prima instanță a reținut că inculpatul, deși a mai săvârșit anterior mai multe infracțiuni, pentru condamnările suferite a intervenit reabilitarea, a recunoscut și regretat fapta, iar prejudiciul produs prin infracțiune a fost achitat în întregime. De asemenea, acesta a solicitat judecarea în procedura simplificată.
Concluzionând, prima instanță, în baza art.233 – 234 al.1 lit.f) Cod penal cu aplicarea art.374 al.4 și art.396 al.10 Cod procedură penală, a aplicat inculpatului E. P. o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea la data de 22.05.2014 a unei infracțiuni de tâlhărie calificată, în baza art.66 al.1 lit.a), b) Cod penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a sentinței.
În baza art.65 al.1 raportat la art.66 al.1 lit.a), b) Cod penal, instanța de fond a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, prima instanță a reținut că în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea pedepsei nu este suficientă fără executarea acesteia și că inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, pedeapsa urmând a fi executată efectiv.
Față de aceste considerente, în baza 72 Cod penal, instanța de fond a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii și a arestării preventive din această cauză, de la 23.05.2014 la 08.08.2014, inculpatul fiind trimis în judecată în stare de arest preventiv, în prezent aflându-se sub control judiciar.
Întrucât s-a apreciat că este necesară prezența inculpatului în fața organelor judiciare până la soluționarea definitivă a cauzei, precum și asigurarea împotriva săvârșirii de noi infracțiuni, prima instanță a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpat prin încheierea nr.76 din 08.08.2014 a Tribunalului Dâmbovița.
Sub aspectul laturii civile, în baza art.397 raportat la art.25 Cod procedură penală, instanța de fond a luat act că prejudiciul produs persoanei vătămate D. H. a fost acoperit prin restituire, iar acesta nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Ca urmare a condamnării, în baza art.274 al.1 Cod procedură penală, prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției – 200 lei, avocat P. M., conform delegației . nr. 2133/19.06.2014.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul E. P., cu motivarea că înțelege să critice sentința atacată în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare a acesteia.
A mai arătat că a recunoscut comiterea faptei, a solicitat ca judecata să se facă în cadrul procedurii simplificate, astfel că se impune redozarea pedepsei, iar ca modalitate de executare să i se aplice suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Curtea, examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., în raport de criticile invocate de apelant, dar și din oficiu sub toate aspectele, constată că apelul declarat de inculpatul E. P. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, pe baza probelor administrate în cauză în timpul urmăririi penale, coroborate cu declarațiile de recunoaștere date de inculpatul E. P., așa cum s-a arătat mai sus. La termenul din data de 29.01.2015, inculpatul a arătat la instanța de fond că solicită ca judecarea cauzei să aibă loc în procedură simplificată.
Curtea mai reține că în motivele de apel inculpatul nu a contestat fapta pentru care a fost condamnat, ci numai că nu s-a avut în vedere că a recunoscut și a regretat comiterea faptei, că a solicitat ca judecata să se facă în cadrul procedurii simplificate, motive pentru care se impunea aplicarea unei pedepse mai blânde, iar ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării.
Chiar dacă prima instanță a reținut pentru numeroasele condamnări suferite anterior de inculpat a intervenit reabilitarea, potrivit fișei de cazier a acestuia, Curtea constată că a mai fost sancționat administrativ prin ordonanțele nr.4137/17.05.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște și nr.1170/P/2010 din 27.09.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, pentru săvârșirea unor fapte de furt calificat și înșelăciune, prevăzute de art.208 alin.1 – art.209 Cod penal anterior și art.215 Cod penal anterior.
În aceste condiții, Curtea apreciază că prima instanță a apreciat în mod corect că reeducarea inculpatului nu poate avea loc decât prin executarea pedepsei în regim de detenție, având în vedere perseverența sa în săvârșirea de fapte penale, astfel încât critica sa cu privire la modalitatea de executare a pedepsei este nefondată.
Tot nefondată este și critica inculpatului cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, având în vedere că aceasta a fost orientată către limita minimă prevăzută de lege, respectiv de dispozițiile art.234 alin.1 Cod penal rap. la art.396 al.10 Cod procedură penală.
Totodată, fapta inculpatului este de o gravitate ridicată, având în vedere că partea vătămată este o persoană în vârstă de 84 de ani, față de care inculpatul a exercitat violențe pentru a-i sustrage o sumă de bani, după ce acesta primise de la persoana vătămată un avans pentru lucrarea convenită.
Față de aceste considerente, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul E. P. împotriva sentinței penale nr.50/12.02.2015 a Judecătoriei Târgoviște.
Întrucât inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, în baza art.424 alin.3 rap. la art.404 alin.4 lit.a Cod procedură penală, se va deduce din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive a acestuia de la 23.05.2014 la 08.08.2014.
În baza art.241 alin.1 lit.c Cod procedură penală, se va constata încetarea de drept a măsurii controlului judiciar luată față de inculpatul prin încheierea nr.76/08.08.2014 a Tribunalului Dâmbovița.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, apelantul va fi obligat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul E. P., fiul lui V. și M., născut la data de 17.07.1971 în Târgoviște, domiciliat în Târgoviște, . 35, scara A, ., împotriva sentinței penale nr.50/12.02.2015 a Judecătoriei Târgoviște.
Deduce din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 23.05.2014 la 08.08.2014.
Constată încetată de drept măsura controlului judiciar luată față de inculpatul E. P. prin încheierea nr.76/08.08.2014 a Tribunalului Dâmbovița.
Obligă apelantul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.05.2015.
Președinte, Judecător,
L. C. F. T.
Grefier,
A. Ț.
Red./Th.-LC/AȚ
5 ex./11.06.2015
Dosar fond –_ Judecătoria Târgoviște
Judecător fond – E. L.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 85/2015.... → |
|---|
