Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 803/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 803/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR.803
Ședința publică din data de 14 septembrie 2015
Președinte – C. R.
Judecător – I. N.
Grefier – D. R. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și inculpatul S. H., fiul lui N. și al lui V., născut la data de 05 iulie 1968 în orașul Găiești, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.668 din data de 19 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat S. H., în stare de arest preventiv, fiind asistat de avocat M. I., în substituirea avocatului din oficiu M. R., din cadrul Baroului Prahova, potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/14 august 2015, aflată la fila 23 din dosar, lipsind intimatul persoană vătămată B. I. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Conform dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, avocatul din oficiu pentru apelantul inculpat aflat în stare de arest preventiv a luat legătura cu acesta.
Avocatul din oficiu al apelantului inculpat arată că acesta nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar, își menține apelul și declarația dată în fața instanței de fond.
Curtea ia act de poziția procesuală a apelantului inculpat, în sensul că nu dorește să dea declarații în fața instanței de control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public și avocatul din oficiu al apelantului inculpat S. H. arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată apelurile declarate în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Reprezentantul Ministerului Public, susține că prin sentința penală nr. 668 pronunțată la data de 19 iunie 2015 de Tribunalul Dâmbovița a dispus condamnarea inculpatului S. H. la o pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 Cod penal, reținând în favoarea inculpatului dispozițiile art. 396 alin.10 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în după amiaza de 26 ianuarie 2015, pe fondul consumului de alcool în locuința victimei B. N., între aceasta și inculpat s-a declanșat un conflict spontan, în cursul căruia inculpatul i-a aplicat victimei un număr de 6 lovituri cu o toporișcă, una din ele la nivel parietal și celelalte la nivelul feței, producându-i leziuni traumatice grave, care au condus la decesul victimei.
Apreciază că hotărârea instanței de fond este netemeinică, datorită greșitei individualizări a sancțiunii penale aplicate inculpatului, care este considerată ca fiind într-un cuantum mult prea scăzut.
Astfel, potrivit art. 74 alin. 1 Cod penal „stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, modul de săvârșire al infracțiunii și rezultatul produs, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului și conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal”.
Raportat la aceste criterii, consideră că pedeapsa de numai 9 ani închisoare nu este aptă să asigure scopul de prevenție specială și generală, pe care trebuie să-l aibă sancțiunea penală.
Învederează că inculpatul, în timpul acțiunii penale, nu a înțeles să recunoască producerea infracțiunii, invocând legitima apărare și încercând să-și diminueze răspunderea penală prin invocarea scuzei provocării.
După aplicarea reducerii potrivit art. 396 alin.10 Cod procedură penală limitele între care se putea situa pedeapsa ce se putea aplica inculpatului erau între 6 ani și 8 luni și 13 ani și 4 luni închisoare, astfel că se apreciază posibilitatea aplicării unei pedepse orientate către acest maxim.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate, în sensul de a se dispune majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
Avocat din oficiu M. I., pentru apelantul inculpate S. H., arată că apelul propriu vizează o situație exact opusă celei solicitate de Ministerul Public, astfel că se solicită reducerea pedepsei spre limita minimă prevăzută de lege pentru această infracțiune, pentru următoarele motive: inculpatul a spus că a fost provocat de partea vătămată, având și el o leziune la nivelul frunții, datorită căreia, dacă era mai puternică, putea să fie într-o stare mai gravă.
Învederând principul „in dubio pro reo”, susține că inculpatul putea să fie în locul persoanei vătămate și solicită respingerea apelului formulat de Ministerul Public, în sensul măririi pedepsei, pentru cele două motive enunțate anterior.
Față de poziția procesuală manifestată de apelantul inculpat, în sensul că a fost provocat și a fost primul lovit, solicită să se aprecieze asupra cuantumului pedepsei, în sensul micșorării acestuia.
Ca și circumstanțiere personală se reține că are o familie cu doi copii, din care unul decedat și nu este un om care a avut probleme de această natură cu legea.
Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului formulat de Ministerul Public, admiterea apelului formulat de inculpat împotriva sentinței apelate și reducerea pedepsei.
Apelantul inculpat S. H., având ultimul cuvânt, arată că nu a făcut această faptă, a fost provocat, i s-a pus viața în pericol și integritatea personală, fiind sub sentimentul fricii și sub influența alcoolului, victima premeditând omorul și aplicându-i două lovituri.
Solicită micșorarea pedepsei pentru că nu se consideră vinovat, asumându-și și regretându-și fapta.
Precizează că a fost obligat de împrejurări să recurgă la această faptă.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 668 din data de 19 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art.188 Cod penal cu aplic. art. 396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul S. H. la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare, iar în baza art.67 alin.1 și 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a si b Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă care se va executa potrivit disp. art.68 alin.1 lit. c Cod penal.
În baza art.65 alin.1 Cod penal s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a si b Cod penal, pedeapsă care se va executa potrivit disp. art.65 alin.3 lit.c Cod penal.
În baza art. 72 Cod penal s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 27.01.2015 la zi.
În baza art.399 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea nr.3 din data de 28.01.2015 pronunțata de Tribunalul Dâmbovița.
În baza art.162 Cod procedură penală, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, s-a dispus restituirea către persoana vătămata B. I. P. a toporului cu coada de lemn și a obiectelor de îmbrăcăminte și către inculpat a unui telefon mobil marca „Nokia”, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a instanței.
În baza art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
S-a luat act ca persoana vătămata B. I. P. nu s-a constituit parte civila.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1360 lei cu titlu de cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 1060 lei reprezintă cheltuielile judiciare ocazionate de desfășurarea urmăririi penale. Onorariul avocatului desemnat din oficiu inculpatului în suma de 200 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița.
Pentru a pronunța sentința prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de 21 aprilie 2015 în dosarul nr. 70/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul S. H., pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de disp. art. 188 alin. 1 din Codul penal.
Procurorul a reținut că la data de 26.01.2015, Postul de Poliție M. a fost sesizat printr-un apel formulat la SNUAU 112 în legătură cu decesul victimei B. N., produs în condiții suspecte la domiciliul său din . la fața locului confirmând că moartea acesteia a fost violentă, survenind în urma unui conflict pe care l-a avut cu inculpatul S. H., în condițiile în care ambii s-au aflat în stare de ebrietate – potrivit raportului și fișei de intervenție la eveniment – întocmite de Postul de Poliție M..
Pe baza probelor administrate în cauză procurorul a stabilit următoarea situație de fapt:
În ziua de 26.01.2015, cei doi bărbați, care erau prieteni s-au întâlnit, luând hotărârea să meargă la unul dintre ei (la B. N.) pentru a consuma băuturi, după aproximativ o oră, inculpatul fiind observat ieșind din locuința victimei având o plagă în zona capului care sângera, și ținând în mână un topor.
Explicația oferită de către inculpatul S. H. celor cu care s-a întâlnit a fost aceea că a fost agresat fără nicio justificare de către gazda B. N., pe care a dezarmat-o, aplicându-i o lovitură cu același topor, abandonat ulterior lângă gard.
Martorii aflați la fața locului au anunțat Serviciul Județean de ambulanță și organele de poliție.
Potrivit relatărilor inculpatului, acesta a fost surprins de o lovitură pe care B. N. i-a aplicat-o cu muchia toporului în zona feței, el deposedându-l pe agresor și aplicându-i o singură lovitură în zona capului cu aceeași armă, după care a părăsit locuința victimei, fiind încă înarmat, considerând că era periculos să lase acest obiect la îndemâna celui care îl lovise, mai ales că fusese agresat fără ca în prealabil să existe între ei discuții contradictorii sau acte pregătitoare.
Echipajul de ambulanță care s-a deplasat la fața locului a precizat că la orele 175, nu mai existau reacții ale victimei la stimuli verbali sau tactili, fiind instalate semnele morții.
Conform actului de sesizare, raportul de autopsie medico-legală a confirmat că moartea victimei B. N. a fost violentă, fiind cauzată de o hemoragie meningo-cerebrală, consecutiv unui traumatism cranio-cerebral cu multiple fracturi de neuro și viscerocraniu, despre leziunile traumatice constatate afirmându-se că s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, cu suprafață de impact cu muchii și unghiuri (prin minim șase lovituri, una dintre ele la nivel parietal drept, cel mai probabil cu victima în ortostatism și agresorul în spate și lateral dreapta față de cel agresat).
Despre celelalte cinci lovituri, una situată la nivelul hemifeței drepte, iar celelalte patru la nivelul hemifeței stângi, medicul legist a apreciat, cu cea mai mare probabilitate, că ele au fost aplicate victimei aflată în clinostatism și cu capul fixat, ținând cont de morfologia leziunilor osoase și cerebrale subadiacente, între ele și deces existând o legătură de cauzalitate directă și necondiționată.
S-a mai constatat că sângele recoltat de la cadavrul victimei a conținut 2,2 g %o alcool etilic.
În cadrul examinării fizice a inculpatului, validată de către instanță conform disp. art. 190 din Codul de procedură penală, s-a evidențiat faptul că acesta a prezentat la data de 27.01.2015 - frontal stânga și la nivelul lobului urechii drepte o plagă anteroposterioară suturată și o excoriație pentru care, prin raportul de expertiză medico-legală întocmit la aceeași dată, i-au fost acordate 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a susținut că urmările traumatice menționate s-au produs în același incident petrecut în locuința persoanei vătămate la data de 26.01.2015.
Inculpatul a recunoscut incidentul din data de 26.01.2015, arătând că acesta a avut loc în condițiile în care atât el cât și victima se aflau în stare de ebrietate, victima fiind cea care a declanșat ostilitățile, aplicându-i o lovitură cu un topor în zona frunții.
Reacția sa a fost una de apărare, dezarmându-l pe agresor și aplicând acestuia o singură lovitură, după care a părăsit încăperea având asupra sa arma folosită, pentru a nu-i da posibilitatea victimei să reia agresiunile.
Procurorul a mai arătat că elementele medico-legale stabilite în urma efectuării necropsiei cadavrului victimei se coroborează cu constatarea tehnico-științifică criminalistică interpretativă asupra urmelor descoperite la fața locului, raportul întocmit relevând mecanismul de formare a petelor brun-roșcate din camera în care s-a consumat ., ca fiind rezultatul picurării dintr-o regiune superioară a corpului cu sângerare abundentă în cadrul unei agresiuni prin luptă și îmbrâncire, care a condus la răvășirea unor obiecte vestimentare și ruperea și răsturnarea unui scaun.
S-a concluzionat că fiecare dintre cele două persoane era așezată pe câte un scaun, și că urmele papilare create prin stratificare de substanță brun-roșcată de pe coada toporului au provenit de la palma stângă a inculpatului, ca rezultat al unui mecanism de apucare-strângere.
Despre celelalte urme brun roșcate s-a afirmat că au provenit din contactul direct al brațului sursei și perete - picurare dintr-o regiune superioară a corpului unei persoane aflată în poziție ortostatică și în balans corporal cu deplasare spre exteriorul imobilului.
Potrivit procurorului, probele administrate au demonstrat că după lovitura pe care inculpatul a aplicat-o victimei în zona corpului, acesta a continuat să o agreseze, producându-i prin lovituri succesive – noi leziuni cu efect tanatogenerator.
Nu s-a putut stabili dacă aceste violențe au fost precedate de vreun act de agresiune care să fi fost comis de către victimă, însă modificarea poziției acesteia și loviturile care i-au fost aplicate din spate și lateral dreapta, cu capul fixat, au demonstrat, potrivit susținerilor procurorului, o confruntare de durată punctată și prin prezența unor urme de sânge în zona feței inculpatului, postat cel mai probabil altfel decât în picioare față de victima așezată în genunchi.
Deposedarea victimei de topor, acțiune recunoscută de către inculpat, a fost confirmată cu ocazia reconstituirii, situație care a fost de natură să înlăture posibilitatea reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a depășirii limitelor legitimei apărări.
P. a apreciat că fapta inculpatului, comisă în împrejurările menționate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de disp. art. 188 alin. 1 din Codul penal.
Inculpatul a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 30 de zile prin încheierea nr. 3 pronunțată de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dâmbovița la data de 28.01.2015 în dosarul nr._, măsură preventivă care a fost prelungită în două rânduri, urmând să expire la data de 27.04.2015.
După înregistrarea dosarului nr. 70/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, pe rolul Tribunalului Dâmbovița, la data de 23.04.2015 a fost înaintat judecătorului de cameră preliminară căruia i-a fost repartizat în mod aleatoriu, care a stabilit la data de 24.04.2015 – termen în vederea verificării legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu disp.art. 348 alin.2 rap. la disp. art. 207 alin.2 din Codul de procedură penală.
Prin prisma actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală nr. 70/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, judecătorul de cameră preliminară a constatat că inculpatul S. H., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, se află în situația prevăzută de disp. art. 207 alin. 4 din Codul de procedură penală, în condițiile în care temeiurile care au determinat arestarea sa preventivă la data de 28.01.2015, respectiv cele prev. de art. 223 alin.2 din Codul de procedură penală se mențin, impunând în continuare privarea sa de libertate.
Potrivit disp. art. 362 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, procedând potrivit disp. art. 208 Cod procedură penală la menținerea sa.
Pe fond, la termenul din 09.06.2015, constatându-se îndeplinite cerințele privitoare la citare și la asigurarea asistenței juridice (cazul inculpatului și al persoanei vătămate B. I. P.), în conformitate cu disp. art. 374 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dat citire actului de sesizare, aducându-se la cunoștința inculpatului învinuirea, dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
Totodată, în conformitate cu disp. art.374 alin.3 Cod procedură penală, s-a adus la cunoștința persoanei vătămate faptul că se poate constitui părți civile în procesul penal până la începerea cercetării judecătorești, acesta precizând că nu înțelege să procedeze astfel.
La interpelarea instanței, inculpatul în prezența apărătorului, a declarat personal că înțelege să formuleze cerere în sensul aplicării disp. art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.
În consecință, în conformitate cu disp. art. 375 alin. 1 Cod procedură penală s-a procedat la ascultarea inculpatului cu respectarea disp. art. 107 – 110 Cod procedură penală, acesta declarând că recunoaște fapta pentru care a fost dispusă trimiterea sa în judecată și solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.
Cererea astfel formulată a fost pusă în discuție, dispunându-se admiterea sa, constatându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acesta, respectiv: legea penală nu reglementează pedeapsa detențiunii pe viață pentru fapta de săvârșirea căreia este acuzat inculpatul, acesta a declarat înainte de începerea cercetării judecătorești că recunoaște în totalitate fapta așa cum a fost reținută în rechizitoriu, judecătorul apreciind că probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
La propunerea inculpatului, a fost încuviințată proba cu un martor în circumstanțiere, în persoana numitului S. M., care s-a prezent la același termen, probă considerată admisibilă de instanță în raport de disp. art. 100 alin. 3 Cod procedură penală, sens în care s-a procedat la audierea lui.
Examinând actele și lucrările dosarului, inclusiv pe cele ale dosarului de urmărire penală, în urma admiterii cererii inculpatului de judecare în procedura recunoașterii învinuirii, s-a reținut de către instanța de fond, ca situație de fapt, că la data de 26.01.2015, în timp ce cel dintâi se afla la locuința victimei B. N., de care îl lega o relație de prietenie, între cei doi a izbucnit un conflict spontan, în condițiile în care ambii se aflau în stare de ebrietate, iar inculpatul a aplicat victimei cu toporul mai multe lovituri care au condus la decesul acesteia.
Privitor la modul în care s-a ajuns la comiterea unor astfel de agresiuni, s-a reținut că în ziua de 26.01.2015, cei doi bărbați s-au întâlnit, luând hotărârea să meargă la locuința victimei pentru a consuma băuturi, după aproximativ o oră, inculpatul fiind observat ieșind din respectiva locuință având o plagă în zona capului care sângera și ținând în mână un topor.
Explicația oferită de către S. H. celor cu care s-a întâlnit a fost aceea că a fost agresat fără nicio justificare de către gazda care i-a aplicat prin surprindere o lovitură cu muchia toporului în zona feței, inculpatul dezarmând-o și aplicându-i la rândul sau o singură lovitură cu același topor, după care a părăsit locuința, fiind încă înarmat, considerând că era periculos să lase acest obiect la îndemâna celui care îl lovise, arma fiind abandonată ulterior lângă un gard.
Echipajul de ambulanță care s-a deplasat la fața locului a precizat că la orele 1758 nu mai existau reacții ale victimei la stimuli verbali sau tactili, fiind instalate semnele morții.
Actele medico-legală aflate în dosarul de urmărire penală au confirmat că moartea victimei B. N. a fost violentă, fiind cauzată de o hemoragie meningo-cerebrală, consecutiv unui traumatism cranio-cerebral cu multiple fracturi de neuro și viscerocraniu, despre respectivele leziuni traumatice constatându-se că s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, cu suprafață de impact cu muchii și unghiuri, prin minim șase lovituri, una dintre ele la nivel parietal drept, cel mai probabil cu victima în ortostatism și agresorul în spate și lateral dreapta față de cel agresat; ținând cont de morfologia leziunilor osoase și cerebrale subadiacente, s-a stabilit că între acestea și deces a existat o legătură de cauzalitate directă și necondiționată.
În urma examinării fizice a inculpatului s-a constatat că acesta a prezentat la data de 27.01.2015 frontal stânga și la nivelul lobului urechii drepte o plagă anteroposterioară suturată și o excoriație pentru care i-au fost acordate 8-9 zile de îngrijiri medicale, urmări traumatice despre care cel dintâi a susținut că s-au produs în același incident petrecut în locuința victimei la data de 26.01.2015.
Sub acest aspect, împrejurările comiterii faptei nu au interesat în mod deosebit instanța de fond, în condițiile în care inculpatul a recunoscut fapta așa cum s-a reținut în actul de sesizare, ceea ce a făcut să beneficieze de procedura recunoașterii învinuirii și ca urmare, de limite de pedeapsă mai reduse.
Respectiva situație de fapt a fost stabilită în baza materialului probator administrat în cauză, însușit de inculpat și a cărui administrare a fost constatată legală prin încheierea pronunțată la data de 19.05.2015, probatoriu reprezentat de recunoașterea inculpatului care a fost confirmată de probele științifice constând în procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele fotografice, și raportul medico-legal de necropsie nr. 26/V/27.04.2014 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița, de declarațiile martorilor S. M. C., S. N., T. C., T. M. D. precum și de înscrisuri medicale privind pe inculpat.
Coroborând probatoriul administrat în faza urmăririi penale cu declarația de recunoaștere a comiterii faptei dată de inculpat în fața instanței a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiunea de omor prev. de art. 188 alin.1 Cod penal și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție a intenției, ceea ce a atras condamnarea sa conform disp. art. 396 alin.2 Cod proced. penală.
La individualizarea pedepsei principale ce a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare enumerate în art. 74 alin. 1 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii - pe fondul consumului de alcool, urme de agresiune prezentând și inculpatul, mijlocul folosit – toporul constituind un obiect apt să producă traumatism cranio-cerebral cu . oaselor bazei craniene, natura și gravitatea rezultatelor produse – pierderea vieții fiind cea mai gravă urmare ce atrage răspunderea penală, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și conduita procesuală corectă adoptată de acesta după săvârșirea infracțiunii, vârsta, situația sa familială și socială – el întreținându-și singur copii și dând dovadă de o atitudine corespunzătoare în societate, aceste ultime aspecte fiind probate cu declarația martorului S. M..
Ținând cont prin urmare atât de circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta cât și circumstanțele personale ale inculpatului, precum și de disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, în prezența cărora limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc cu 1/3, s-a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientată către minimul astfel rezultat corespunde sub aspectul naturii și al duratei atât gravității faptelor și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana inculpatului cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei, sancțiunea aplicată corespunzând întru-totul funcțiilor de constrângere și reeducare, precum și scopului preventiv al acesteia.
Având în vedere că pentru infracțiunea de omor legea penală prevede obligatoriu și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, fată de disp. art. 67 alin.2 Cod penal, s-a aplicat acestuia și pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării, pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pedeapsă care se va executa în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal, respectiv după executarea pedepsei închisorii.
În conformitate cu disp. art. 65 alin. 1 din noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie, a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, o astfel de sancțiune urmând a se executa în condițiile art. 65 alin. 3 Cod penal, anume din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
Potrivit disp. art. 72 alin. 1 Cod penal, din durata pedepsei aplicată, a fost dedusă perioada reținerii și a arestării preventive începând din data de 27.01.2015 la zi, față de inculpat fiind luată de către Tribunalul Dâmbovița prin încheierea nr. 3/28.01.2014 măsura arestării preventive, măsură menținută până în prezent.
În privința acestei măsuri preventive, constatând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acesteia, cele prev. de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, în conformitate cu disp. art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, s-a procedat în continuare la menținerea sa.
În conformitate cu disp. art. 162 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri către persoana vătămata B. I. Petrut a toporului cu coada de lemn și a obiectelor de îmbrăcăminte și către inculpat a unui telefon mobil marca „Nokia”, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a instanței.
În baza art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, s-a procedat la prelevarea probelor biologice de la inculpat.
Sub aspect civil, s-a luat act că persoana vătămata B. I. Petrut nu s-a constituit parte civila.
Împotriva sentinței penale, în termen legal, au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și inculpatul S. H. care au criticat soluția primei instanțe pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac, P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică, datorită greșitei individualizări a sancțiunii penale aplicate inculpatului, aceasta fiind într-un cuantum mult prea scăzut, în raport de împrejurările comiterii infracțiunii.
Inculpatul S. H. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, susținând că a fost provocat de victimă și a fost primul lovit.
Curtea, examinând sentința primei instanțe, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză, precum și din oficiu, conform art.417 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelurile nu sunt fondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului S. H., fiind îndeplinite cerințele art.396 alin.2 Cod procedură penală pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.
Prezent personal în fața primei instanțe, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art.375 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, solicitând ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de fotografiile judiciare, raportul medico-legal de necropsie nr. 26/V/27.04.2014 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița, declarațiile martorilor S. M. C., S. N., T. C. și T. M. D., înscrisurile medicale, având în vedere și poziția procesuală a inculpatului care a recunoscut comiterea infracțiunii, în mod corect prima instanță a reținut că inculpatul, la data de 26 ianuarie 2015, i-a aplicat victimei B. N. mai multe lovituri cu un topor provocându-i un traumatism cranio cerebral cu multiple fracturi de neuro și viscerocraniu care au dus la decesul acestuia.
Curtea reține că încadrarea juridică stabilită de judecătorul fondului în dispozițiile cuprinse în art.188 alin.1 Cod penal este justă, fiind corespunzătoare faptei săvârșită de inculpat și formei de vinovăție, respectiv intenția directă prev. de art.16 alin.3 lit.a) Cod penal.
Se constată că în dispoziția de trimitere în judecată și în considerentele rechizitoriului nr.70/P/2015 emis la data 21 aprilie 2015 de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița s-a reținut că inculpatul a comis infracțiunea de omor, constând în aceea că a aplicat victimei lovituri cu toporul, procurorul reținând că nu s-a putut stabili dacă violențele au fost precedate de actul de agresiune comis de victimă, iar inculpatul, la termenul din 19 iunie 2015, în fața primei instanțe a recunoscut în totalitate și necondiționat fapta descrisă, fără reținerea circumstanței atenuante prev. de art.75 alin.1 lit.a) Cod penal, astfel că orice susținere referitoare la pretinsa provocare în care ar fi acționat și care a constituit critică adusă prin apelul exercitat de inculpat, nu va fi analizată de instanța de control judiciar întrucât cerința esențială pentru aplicarea procedurii simplificate de judecată, incluzând beneficiul reducerii legale a limitelor pedepsei prevăzute de lege, este aceea a recunoașterii totale și fără condiții a faptei în materialitatea ei.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, trebuie avute în vedere toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.74 Cod penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia.
Fapta reținută în sarcina inculpatului S. H. este, neîndoielnic, gravă, apreciată ca atare și de legiuitor, însă trebuie să fie avute în vedere circumstanțele reale de comitere a infracțiunii (împrejurarea că atât inculpatul cât și victima se aflau sub influența băuturilor alcoolice, iar inculpatul a prezentat la rândul său o plagă antero-posterioară suturată și o excoriație pentru care a avut nevoie de 8-9 zile de îngrijiri medicale), iar în lumina criteriile reglementate de art.74 Cod penal, trebuie acordată aceeași valență datelor personale ale inculpatului care, inițial, în fază de urmărire penală a recunoscut comiterea infracțiunii, însă a susținut că i-a aplicat victimei o singură lovitură în zona capului, cu muchia toporului, aspect infirmat de concluziile raportului medico-legal din care rezultă că leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, cu suprafață de impact cu muchii și unghiuri (prin minim șase lovituri, una dintre ele la nivel parietal drept), acesta nefiind însă cunoscut cu un comportament agresiv în societate, astfel cum rezultă din declarația martorului în circumstanțiere, S. M. .
Se constată, așadar, că pedeapsa de 9 ani închisoare stabilită conform criteriilor generale de individualizare prev. de art. 74 Cod Penal, ținând seama de limitele speciale de pedeapsă conform art.396 alin.10 Cod procedură penală, reduse ca urmare a reținerii dispozițiilor art.375 Cod procedură penală și care sunt cuprinse între 6 ani și 8 luni și 13 ani și 4 luni închisoare, și nu între 10 ani și 13 ani și 3 luni închisoare cum s-a arătat în motivarea apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, corespunde unei individualizări proporționale și este de natură să asigure atât finalitatea preventivă, cât și cea educativă.
Prin urmare, raportat la elementele ce caracterizează fapta penală și persoana inculpatului, instanța de control judiciar apreciază că pedeapsa aplicată de către prima instanță, a fost just dozată și contribuie la realizarea scopului preventiv și educativ al pedepsei, în vederea realizării unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Pentru considerentele expuse anterior, întrucât criticile formulate de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și inculpatul S. H. nu pot fi primite și nu se constată neregularități ale sentinței penale apelate care să fie luate în considerare din oficiu, în baza art.421 pct.1 lit. b) Cod procedură penală vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și inculpatul S. H., împotriva sentinței penale nr.668 din 19 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Constatând că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, din pedeapsa aplicată acestuia vor fi deduse măsurile preventive conform art.72 Cod penal, începând cu data de 27 ianuarie 2015 la zi.
Fiind în culpă procesuală determinată de promovarea prezentei căi de atac, în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei onorariu avocat desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit. b) Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și inculpatul S. H., fiul lui N. și V., născut la 5 iulie 1968, CNP_, aflat în arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr.668 din 19 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 27 ianuarie 2015 la zi.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă apelantul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
C. R. I. N.
Grefier,
D. R. D.
Tehnored.jud. C.R./DDR.
6 ex./ 9 octombrie 2015
Dosar fond_ – Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond M. D.
Operator de date caracter personal
Notificare 3113/2006
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 806/2015. Curtea... → |
|---|
