Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 734/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 734/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-08-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR. 734
Ședința publică din data de 13.08.2015
Președinte – F. T.
Judecător – P. M. F.
Grefier - R. E. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. P. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA PLOIEȘTI, împotriva sentinței penale nr.1215/25 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, privind pe inculpatul S. V., fioul lui V. și L., născut la data de 17 iulie 1985, domiciliat în comuna Bărcănești, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat S. V., în stare de arest preventiv și asistat din oficiu de avocat M. I. în substituire avocat Z. A. M.,potrivit delegației pentru asistență juridică obligatorie nr._ din data de 12.08.2015 eliberată de Baroul Prahova, lipsă fiind intimata parte civilă S. M. I..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței, apărătorul din oficiu a luat legătura cu intimatul inculpat B. A., aflat în stare de arest preventiv.
Avocat din oficiu M. I., pentru intimatul inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține apelul declarat de către Judecătoria Ploiești și critică sentința pronunțată de Judecătoria Ploiești, pentru motive de nelegalitate, în ceea ce privește omisiunea instanței de fond de a face aplicarea art. 234 alin. 1 rap la art. 67 alin. 2 Cod penal. Astfel, pronunțând o pedeapsă cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, potrivit art. 234 alin. 1 rap la art. 67 alin.2 Cod penal era obligatoriu ca instanța să aplice pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Dispoziția prevăzută în textul de lege evocat a interzicerii unor drepturi era una imperativă „ se pedepsește” și nu supletivă, astfel încât instanța era obligată, pe lângă pedeapsa cu închisoarea aplicată condamnatului,.. să aplice pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi potrivit disp. art. 234 alin.1 rap al art. 67 alin.2 Cod penal.
Prin urmare, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de Judecătoria Ploiești, iar pe fond pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, cu înlăturarea dispozițiilor de nelegalitate, în sensul criticilor formulate.
Avocat din oficiu M. I., pentru intimatul inculpat, arată că este de acord cu admiterea apelului declarat de către parchet, având în vedere împrejurarea că dispozițiile legale sunt imperative.
Intimatul inculpat S. V., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la decizia ce se va pronunța.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1215/25 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în temeiul art. 233 – 234, alin. 1, lit. f - Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin. 1 – Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod proc. pen a fost condamnat inculpatul S. V., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată în dauna părții civile S. V., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 104, alin. 2 – Cod penal s-a revocat restul neexecutat de 344 zile închisoare, rezultat în urma liberării condiționate din pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 834/23 aprilie 2013 a Judecătoriei Ploiești, care a fost adăugată pedepsei de 3 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul S. V. să execute pedeapsa închisorii de 3 ani și 344 zile.
Conform prevederilor art. 72, alin. 1 – Cod Penal, s-a dedus perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, de la data de 16 aprilie 2015 la zi.
În temeiul prevederilor art. 399, alin. 1 – Codul de procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Potrivit prevederilor art. 109 – Cod penal s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol în care acesta se află.
În temeiul prevederilor art. 246, alin. 11 – Codul de procedură penală s-a dispus, până la soluționarea definitivă a cauzei, obligarea provizorie a inculpatului la tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol în care acesta se află.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. I..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut din probele administrate în faza de urmărire penală și însușite prin recunoașterea vinovăției de către inculpat, că în data de 16 aprilie 2015, în jurul orelor 10:00, inculpatul S. V. a pătruns într-un vagon remorcă aparținând părții civile S. M., intenționând să sustragă fier vechi.
În momentul în care inculpatul ieșea din vagon, având asupra sa un sac de rafie și patru oale de aluminiu, a fost surprins de partea civilă, moment în care (n.n. inculpatul) a luat un cuțit de bucătărie din interiorul vagonului și a amenințat partea civilă, ulterior lovind-o cu un recipient metalic în scopul asigurării scăpării.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, inclusiv în fața instanței, solicitând să fie judecat conform procedurii simplificate, prevăzute de art. 396, alin. 10 – C.p.p.
Săvârșirea infracțiunii de către inculpat s-a apreciat că rezultă din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire și menționate în rechizitoriu: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, declarație a părții vătămate, declarații ale inculpatului, declarații ale martorului U. L..
În drept, fapta săvârșită de inculpat a fost considerată că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, săvârșită în stare de recidivă post condamnatorie, fiind prevăzută de art. 233 – 234, alin. 1, lit. f – Cod Penal, cu aplicarea art. 41, alin. 1 – Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei (limitele pedepsei, ca urmare a reducerii cu o treime fiind 2 ani minimul, 6 ani și 8 luni maximul, instanța de fond s-a orientat către o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, aptă să asigure îndeplinirea scopului pedepsei (prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reeducarea inculpatului).
S-a ținut cont și de aspectele în favoarea inculpatului: atitudinea sinceră, prejudiciul relativ mic, faptul că suferă de o boală destul de gravă (.) dar și de aspectele în defavoarea inculpatului: starea de recidivă postcondamnatorie (fiind evident că pedeapsa anterioară nu și-a atins scopul), existența mai multor condamnări anterioare, gravitatea destul de mare a faptei (o infracțiune săvârșită cu violență).
Din fișa de cazier a inculpatului (f. Nr. 21 – 22 – dup) s-a reținut că acesta a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă post condamnatorie, fiind liberat condiționat în data de 29 octombrie 2014, din executarea unei pedepse privative de libertate pentru săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, cu un rest rămas neexecutat de 344 zile.
Ca urmare a stării de recidivă postcondamnatorie, restul rămas neexecutat s-a adăugat la pedeapsa aplicată, în conformitate cu prev. art. 43, alin. 1 – Cod penal, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 3 (trei) ani și 344 zile închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.
Instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului, conform prevederilor art. 399, alin. 1 – C.p.p., deoarece temeiurile care au stat la baza menținerilor anterioare ale stării de arest subzistă întru totul și la momentul pronunțării hotărârii (riscul ca inculpatul să săvârșească noi infracțiuni este unul concret, inculpatul a suferit multiple condamnări pentru infracțiuni contra patrimoniului).
În baza art. 72, alin. 1 – Cod Penal, s-a dedus perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, din data de 16 aprilie 2015 la zi.
Ca urmare a stării sănătății inculpatului, care suferă de epilepsie (conform actelor medicale depuse la dosarul de instanță) instanța de fond a apreciat că se impune luarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol în care se află.
S-a dispus ca tratamentul medical să fie efectuat, până la o eventuală liberare condiționată, în cadrul locului de deținere, administrația fiind obligată să dispună măsuri în acest sens.
Instanța de fond a apreciat că, urmare a stării inculpatului, în temeiul prevederilor art. 246, alin. 11 – C.p.p. s-a impus până la soluționarea definitivă a cauzei, obligarea provizorie a inculpatului la tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol în care acesta se află.
În acest sens, s-a dispus comunicarea de copii ale actelor medicale ale inculpatului, aflate la dosarul instanței de fond, să se comunice administrației locului de deținere.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a respins acțiunea civilă deoarece persoana vătămată S. M. I., deși a declarat în faza de urmărire penală, că se constituie parte civilă, nu și-a precizat cuantumul pretențiilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Ploiești pentru motive de nelegalitate, în ceea ce privește omisiunea instanței de fond de a face aplicarea art. 234 alin. 1 rap la art. 67 alin. 2 Cod penal. Astfel, pronunțând o pedeapsă cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, potrivit art. 234 alin. 1 rap la art. 67 alin.2 Cod penal era obligatoriu ca instanța de fond să aplice pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Dispoziția prevăzută în textul de lege evocat a interzicerii unor drepturi este una imperativă „ se pedepsește” și nu supletivă, astfel încât se impunea, ca pe lângă pedeapsa cu închisoarea aplicată condamnatului, să aplice pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi potrivit disp. art. 234 alin.1 rap al art. 67 alin.2 Cod penal.
Examinând apelul formulat, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele prevăzute de art. 417 alin.2 Cod proc, penal, Curtea constată că apelul este fondat, așa cum se va arăta în continuare:
Analizând textele legale în materie, Curtea constată că în momentul în care pronunțând o pedeapsă cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, potrivit art. 234 alin. 1 rap la art. 67 alin.2 Cod penal este obligatoriu să se aplice pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Aceasta deoarece dispoziția prevăzută în textul de lege evocat a interzicerii unor drepturi este una imperativă „ se pedepsește” și nu supletivă, astfel încât, pe lângă pedeapsa cu închisoarea aplicată condamnatului, este imperativ să se aplice pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi potrivit disp. art. 234 alin.1 rap al art. 67 alin.2 Cod penal.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod proc. penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, va desființa, în parte, sentința apelată în sensul că se va aplica inculpatului S. V. și pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a), b) Cod penal, pe o durată de 2 ani.
Conform art. 422 Cod proc. penală, se va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la data de 17.04.2015 la zi .
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Văzând și disp. art. 275 alin.3 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE::
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr. 1215/25.06.2015 a Judecătoriei Ploiești.
Desființează, în parte, sentința apelată în sensul că aplică inculpatului S. V., fiul lui V. și L., născut la data de 17 iulie 1985, în Mun. Ploiești, județul Prahova, domiciliat în ., CNP:_ și pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a), b) Cod penal, pe o durată de 2 ani.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la data de 17.04.2015 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Dispune plata onorariului apărătorului din oficiu în sumă de 260 lei pentru inculpatul S. V., din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.08.2015.
Președinte, Judecător,
F. TeișanuPaul M. F.
Grefier,
R. E. B.
Red. FT/BER
6Ex/03.09.2015
Dosar fond_ - Jud. Ploiești
Jud. fond S. O.
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
| ← Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
