Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 208/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 208/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 208
Ședința publică din data de 21 decembrie 2015
PREȘEDINTE - M. V.
GREFIER – V. E.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror S. G.
din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T.- S. Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul B. F. - J., împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a răspuns contestatorul – inculpat B. F. J., aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat C. A. în substituire pentru avocat ales P. N. din Baroul Dâmbovița, conform delegației de substituire nr.01/21.12.2015, aflată la fila 22 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, procedează la identificarea datelor de stare civilă ale contestatorului - inculpat B. F. J., care arată că este fiul lui A.-F. și Steluța, născut la 14 mai 1974 în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița.
Avocat C. A. având cuvântul pentru inculpatul B. F. J., aflat în stare de arest, după ce în prealabil cu acordul instanței a luat legătura cu acesta arată că își menține contestația și nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată, solicitând acordarea cuvântului în susținerea contestației. Depune la dosar un act medical, din care rezultă că tatăl inculpatului, respectiv B. A. F. a suferit o intervenție chirurgicală, aflat la fila 23.
Reprezentantul Ministerului Public - D.I.I.C.O.T., având cuvântul arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat C. A. având cuvântul pentru contestatorul – inculpat B. F. J., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință din 15 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul B., iar pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau aceea a controlului judiciar.
Astfel, arată că deși măsura preventivă dispusă a fost luată, prelungită și menținută în condițiile disp. art. 207 Cod procedură penală și art.223 alin.1 lit.a și alin.2, Cod procedură penală, consideră că la acest moment procesual temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive nu mai subzistă, așa încât, nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
Solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră, constantă și constructivă a inculpatului B. F. J., pentru buna desfășurare a procesului penal, faptul că nu are antecedente penale și chiar dacă nu a fost audiat, în situația în care s-ar dispune revocarea măsurii arestării preventive, nu va săvârși alte infracțiuni de acest gen.
Totodată, solicită a se ține cont de situația sa familială, fiind singurul sprijin al părinților săi care au o vârstă înaintată, respectiv tatăl său a suferit o intervenție chirurgicală și de sărbătorile de iarnă, consideră că se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public - D.I.I.C.O.T. având cuvântul, pune concluzii de respingerea contestației formulată de inculpat ca nefondată și menținerea încheierii de ședință din 27 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul B., ca fiind legală și temeinică.
Astfel, arată că inculpatul B. F. J. este arestat din data de 06 iunie 2015, iar dosarul a parcurs mai multe faze procesuale, în prezent aflându-se în stadiul cercetării judecătorești în care acesta încă nu a fost audiat, considerând că se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, pentru buna desfășurare a procesului penal, dar și pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor de care inculpatul este acuzat, dat de natura acestora și modalitatea în care se presupune că a acționat, a apreciat că măsura de prevenție dispusă este, cel puțin la acest moment, proporțională cu gravitatea faptelor ce formează obiectul acuzației penale.
De asemenea, arată că starea de detenție nu a depășit termenul rezonabil, în raport cu gravitatea acuzațiilor aduse, respectiv că a introdus o cantitate de cannabis pe teritoriul țării, la o distanță destul de mare, ca loc de localizare de graniță, susținând că sunt probe că inculpatul B. F. J. a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, iar o altă măsură preventivă nu este aptă să asigure realizarea scopului prev. de art. 202 Cod procedură penală.
În final, arată că în cauză nu este vorba de nici un aspect de nelegalitate a încheierii atacate.
Avocat C. A. având cuvântul, în opinia sa, chiar dacă a trecut o perioada îndelungată, măsurii arestării preventive este extremă, iar prin declarația sa, inculpatul nu are cum să influențeze bunul mers al procesului penal, având în vedere atitudinea de voință a sa, chiar dacă ar fi audiat pe fond.
Contestatorul - inculpat B. F. Jutinian având ultimul cuvânt, arată că a greșit, că se află la prima abatere de la legea penală, cu precizarea că a introdus și transportat 340 gr.cannabis în țară, recunoaște fapta așa cum este descrisă în actul de acuzare și va merge pe procedura simplificată.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față ;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 15 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul B., s-a constatat că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului B. F.-J., fiul lui A.-F. și Steluța, născut la 14.05.1974 în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în municipiul Târgoviște, ..88, județul Dâmbovița, CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, măsura fiind legală și temeinică.
În baza art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Dâmbovița din data de 28.08.2015 au fost trimiși în judecată inculpații B. F. J., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de disp. art. 2 alin.1 și art.3 alin.1 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea dispozițiilor art. 38 Cod penal, B. D. G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.336 alin 2 Cod penal, art.2 alin.1 și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 38 Cod penal, precum și Verdeață M. C., pentru comiterea infracțiunii prev. de art.4 alin. 1 din Legea nr.143/2000 .
În fapt, s-a reținut că la data de 05.06.2015 inculpații B. F. J. și B. D. G. au transportat fără drept pe teritoriul României droguri de risc (cannabis) pe ruta B. - P. în autoturismul cu nr. de înmatriculare_ condus de B. D. G., drogurile fiind introduse în țară prin intermediul inculpatului B. F. J. care tocmai sosise la B. cu un autocar din Spania.
S-a mai arătat că asupra inculpatului B. D. G. a fost descoperit și pachet de țigări în care se afla disimulată o doză de 0,70g de cannabis, acesta conducând autoturismul mai sus menționat sub influența substanțelor psihotrope - cannabis.
Prin același rechizitoriu s-a reținut că asupra inculpatului Verdeață M. C., a fost descoperit cannabis pentru consum propriu la 28.07.2015.
Prin încheierea Tribunalului Dâmbovița din data de 06.06.2015 pronunțată în dosarul nr._, a fost luată măsura arestării preventive față de inculpatul B. F. J..
Măsura arestării preventive a fost menținută ultima dată de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea din 17.11.2015.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul, în conformitate cu prevederile art. 362 rap. la art. 208 alin. 2 Cod proc. pen., a constatat că măsura preventivă dispusă a fost luată, prelungită și menținută în condiții de legalitate în conformitate cu dispozițiile art . 226, art. 223 al.1 lit.a și al.2, art. 234 și art. 207 alin.2 și 4 Cod proc. pen. și că la acest moment procesual temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive nu s-au modificat, astfel că este necesară menținerea măsurii arestării preventive.
La primirea dosarului în faza de judecată, potrivit dispozițiilor art.208 alin.2 Cod procedură penală instanța verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător.
Orice măsură preventivă poate fi dispusă, astfel cum o impun dispozițiile art. 202 alin.1 Cod procedură penală, dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și numai dacă este necesară asigurării bunei desfășurări a procesului penal, împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau judecată sau pentru a preveni săvârșirea unei noi infracțiuni.
Aliniatul 3 al aceluiași text de lege prevede că, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației adusă persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Aceste cerințe trebuie să subziste pe toată durata pentru care măsura preventivă rămâne în ființă.
Referitor la măsura arestării preventive luată față de inculpatul B. F. J., s-a apreciat că până la acest moment procesual, nu au intervenit aspecte noi sau noi temeiuri de natură să modifice concluzia la care a ajuns judecătorul de drepturi și libertăți cu ocazia instituirii măsurii preventive și ulterior judecătorul de cameră preliminară cu ocazia menținerii măsurii, probele administrate în cauză justificând, în continuare, presupunerea întemeiată cu privire la săvârșirea de către inculpați a unor fapte prevăzute de legea penală, așa cum se prevede în art. 202 alin. 1 teza I din Codul de procedură penală.
Analizând temeinicia măsurii arestării preventive din perspectiva dispozițiilor art. 202 alin. 3 teza I din Codul de procedură penală, tribunalul, având în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor de care inculpatul este acuzat, dat de natura acestora și modalitatea în care se presupune că a acționat, a apreciat că măsura de prevenție dispusă este, cel puțin la acest moment, proporțională cu gravitatea faptelor ce formează obiectul acuzației penale.
Totodată, măsura arestării preventive este considerată, în continuare, ca fiind necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, având în vedere stadiul procesual al cauzei –pășirea la judecarea cauzei, inculpatul nefiind audiat.
De asemenea, proporționalitatea măsurii în raport cu gravitatea acuzațiilor aduse, dar și necesitatea de a asigura buna desfășurare a procesului penal, justifică în continuare menținerea măsurii în pofida circumstanțelor personale favorabile invocate de apărătorul acestuia și că nu se impune, la acest moment procesual revocarea măsurii preventive .
Având în vedere că se mențin temeiurile care au justificat luarea față de inculpat a măsurii preventive, că acestea sunt prezente și actuale și că nu s-au modificat, că nu au apărut temeiuri sau împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive, tribunalul a menținut față de inculpat măsura arestării preventive.
Totodată, pentru considerentele anterior expuse, s-au considerat neîntemeiate apărările și solicitările formulate de apărătorul inculpatului la acest termen de judecată, privind revocarea măsurii preventive ori înlocuirea acesteia, nefiind îndeplinite dispozițiile art.242 alin.1 Cod procedură penală.
De altfel, inculpatul nu a formulat o cerere scrisă în acest sens, conform procedurii instituite prin art. 242 alin. 5 Cod proc. pen..
Apărătorul inculpatului a invocat faptul că a trecut un termen rezonabil de când inculpatul se află sub puterea mandatului se arestare preventivă și se impune revocarea măsurii.
Revocarea măsurii presupune încetarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii ori apariția unor împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de față.
S-a constatat că durata arestării preventive, atât în cursul urmăririi penale, în procedura de cameră preliminară și până la acest moment este de aproximativ 6 luni și jumătate, astfel încât, raportat la gravitatea faptelor imputate, la cantitatea mare de cannabis transportată, la numărul potențiali de beneficiari, la implicarea și a altor persoane în această activitate, la riscurile pentru sănătatea consumatorilor, nu se poate vorbi de faptul că a fost depășit un termen rezonabil și nici nu au fost încălcate prevederile art. 236 alin. 4 Cod procedură penală și implicit dispozițiile prevăzute de art.5 din CEDO.
În consecință, constatând că se mențin, în continuare, temeiurile care au justificat luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive, având în vedere întocmai motivul pentru care inițial s-a dispus această măsură față de inculpat, respectiv pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, raportat la faptul că nu a început cercetarea judecătorească, și totodată, că nu au apărut, și nici nu au fost invocate, împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea acesteia, în temeiul art. 362 alin. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 208 alin. 2 și art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, inculpatul B. F. J., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală și solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii din ședința publică din data de 15 decembrie 2015 a Tribunalului B., iar pe fond, revocarea măsurii arestării preventive ori înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu ori a controlului judiciar.
În motivarea contestației, s-a arătat că inculpatul a avut o atitudine sinceră, de colaborare cu organele judiciare, iar la acest moment are și o situație familială deosebită, în sensul că tatăl său a suferit o intervenție chirurgicală și se impune ca acesta să fie alături de părinții săi.
Examinând încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, a situației de fapt reținute, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea, apreciază ca fiind nefondată contestația inculpatului, pentru motivele ce se vor arăta în continuare :
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată, alături de alți inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.3 alin.1 și respectiv art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, așa cum s-a arătat mai sus, reținându-se în sarcina acestuia, că la data de 05.06.2015, împreună cu inculpatul B. D. G. au transportat fără drept pe teritoriul României droguri de risc (cannabis) pe ruta B. - P. în autoturismul cu numărul de înmatriculare_ condus de B. D. G., drogurile fiind introduse în țară prin intermediul inculpatului B. F. J. care tocmai sosise la B. cu un autocar din Spania.
Potrivit art.362 rap.la art.208 alin.2 Cod procedură penală, la primirea dosarului în faza de judecată, instanța este obligată să verifice dacă subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea, prelungirea și menținerea arestării preventive, iar menținerea acestei măsuri este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Ca și instanța de fond, instanța de control judiciar apreciază că orice măsură preventivă poate fi dispusă și ulterior menținută, numai dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și numai dacă este necesară asigurării bunei desfășurări a procesului penal, împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau judecată sau pentru a preveni săvârșirea unei noi infracțiuni.
În concret, arestarea preventivă a inculpatului și prelungirea acestei măsuri s-a dispus luându-se în considerare gravitatea faptei penale comise de către inculpat cât și modalitatea și circumstanțele de comitere a acesteia care pun în evidență crearea unui pericol social concret pentru ordinea publică în condițiile în care față de acesta nu ar fi fost luată măsura arestării preventive.
Judecătorul de la instanța de control judiciar făcând propria apreciere asupra probatoriilor existente la dosar, consideră că în cauză subzistă motivele care impun privarea de libertate în continuare a inculpatului în sensul că temeiurile inițiale care au justificat luarea măsurii arestării preventive față de acesta nu s-au modificat și nici nu au încetat, ci din contră s-au consolidat prin emiterea rechizitoriului și trimiterea acestuia în judecată.
Astfel, se constată că în cauză există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică prin sentimentul de insecuritate pe care l-ar provoca în rândul societății civile, amplificarea și diversificarea criminalității asociate consumului de droguri, creșterea numărului de consumatori de droguri, natura și gravitatea faptelor săvârșite, circumstanțele reale de săvârșire a faptelor și nu în ultimul rând de aparenta atitudine antisocială a inculpatului.
Arestarea preventivă a inculpatului cât și prelungirea acesteia s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 5 din CEDO, iar împiedicarea comiterii de către acesta a unei noi infracțiuni de același gen impune în continuare menținerea arestării preventive față de inculpat.
Judecătorul de la instanța de control judiciar, apreciază că punerea în circulație și în final comercializarea pe teritoriul Românei a unor droguri de risc pun în pericol sănătatea destinatarilor finali, de regulă persoane aflate la vârste tinere și care sunt expuse în acest mod dezvoltării unor dependențe novice din toate punctele de vedere.
În raport de cele arătate, se apreciază că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea faptelor presupus a fi comise de către inculpat și necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea, se apreciază că prin luarea unei măsuri preventive mai ușoare nu s-ar putea realiza o bună desfășurare a procesului penal, măsura arestării preventive fiind în continuare singura care poate asigura dezideratul arătat.
În raport de natura și gravitatea infracțiunilor presupus a fi comise de către inculpat se apreciază că timpul scurs de la data luării măsurii arestării preventive nu depășește durata unui termen rezonabil în lumina dispozițiilor ce au justificat luarea măsurii arestării preventive și care așa cum s-a arătat, subzistă și în prezent.
Astfel, instanța de control judiciar apreciază că în cauză se mențin în continuare temeiurile care au existat la luarea măsurii arestării preventive și acestea justifică menținerea acestei măsuri care este proporțională cu gravitatea faptelor penale pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și singura în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal, chiar și la acest moment procesual, respectiv începutul fazei de judecată, inculpatul nefiind încă audiat.
Este adevărat că acesta a recunoscut comiterea faptelor penale pentru care a fost trimis în judecată, dar această atitudine ulterioară a inculpatului, de recunoaștere nu este suficientă pentru a se constata că în cauză au încetat sau după caz s-au modificat temeiurile inițiale care au justificat, luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, motive pentru care apreciază că nu se impune revocarea ori înlocuirea măsurii preventive cu o altă măsură preventive mai ușoară.
Constatând că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, sub toate aspectele de fapt și de drept analizate, urmează ca în baza disp.art. 425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, rap.la disp.art.206 Cod procedură penală, să respingă contestația formulată de inculpatul B. F. J., împotriva încheierii din ședința publică din data de 15 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, ca nefondată.
Față de soluția pronunțată, va obliga contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza disp.art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, rap.la disp.art.206 Cod procedură penală, respinge contestația formulată de inculpatul B. F. J., fiul lui A.-F. și Steluța, născut la 14.05.1974 în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în municipiul Târgoviște, ..88, județul Dâmbovița, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Focșani, județul V., împotriva încheierii din ședința publică din data de 15 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, ca nefondată.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 21 decembrie 2015.
Președinte Grefier
M. V. V. E.
Red.MV
Tehnored.VE
5 ex./21.12.2015
dos.f._ Tribunalul B.
j.f.P. A.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1265/2015. Curtea... → |
|---|
