Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1181/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1181/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-11-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 1181

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte – V. M.

Judecător - E. V.

Grefier – A. S.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Găești, împotriva sentinței penale nr. 705 din data de 27.04.2015 pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la data de 24 noiembrie 2015, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, pronunțând următoarea hotărâre:

CURTEA

Prin sentința penală nr. 705 din data de 27.04.2015 pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul penal nr._ , în baza art. 230 alin. 1, art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b din Noul Cod Penal, raportat la art. 231 alin. 2 din Noul Cod Penal, cu referire la art. 396 alin. 6, art. 17 alin. 2 și art. 16 alin. 1 lit. g din Noul Cod de Procedură Penală:

S-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P. L. D., fiul lui D. și A. G., născut la data de 09.07.1991 în municipiul București, domiciliat în municipiul București, ., scara C, ., CNP_, pentru infracțiunea de furt în scop de folosință săvârșită la data de 06.04.2012 în dauna persoanei vătămate B. I., ca urmare a împăcării părților.

În baza art. 25 alin. 5 din Noul Cod de Procedură Penală a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă alăturată celei penale formulată de partea civilă B. I. în cursul urmăririi penale.

S-a apreciat că în prezenta speță este mai favorabilă inculpatului, în ansamblu, legea penală veche.

În baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 3 și art. 5 din Noul Cod Penal, art. 396 alin. 10 din Noul Cod de Procedură Penală, art. 396 alin. 1 și 2 și art. 375 alin. 1 și 2 din Noul Cod de Procedură Penală, art. 33 lit. a Cod penal anterior, art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal anterior, art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal anterior:

A fost condamnat inculpatul P. L. D., fiul lui D. și A. G., născut la data de 09.07.1991 în municipiul București, domiciliat în municipiul București, ., scara C, ., sector 6, CNP_, fără antecedente penale:

- la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drum public a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere, faptă din data de 07.04.2012.

În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal anterior:

Au fost interzise inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal anterior, pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 3 și art. 5 din Noul Cod Penal, art. 396 alin. 10 din Noul Cod de Procedură Penală, art. 396 alin. 1 și 2 și art. 375 alin. 1 și 2 din Noul Cod de Procedură Penală, art. 33 lit. a Cod penal anterior, art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal anterior, art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal anterior:

A fost condamnat același inculpat: - la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drum public a unui autovehicul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă din data de 07.04.2012.

În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal anterior:

S-a constatat că faptele deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 162 din data de 30.05.2012 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 23.06.2012 prin neexercitarea căii de atac.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal anterior:

A fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 162 din data de 30.05.2012 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 23.06.2012 prin neexercitarea căii de atac.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 162 din data de 30.05.2012 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 23.06.2012 prin neexercitarea căii de atac în pedepsele componente, astfel:

- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, alin. 3 lit. f Cod penal anterior;

- pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 276 alin. 1 Cod penal anterior.

În baza art. 33 lit. a, raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal anterior au fost contopite:

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002;

- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, alin. 3 lit. f Cod penal anterior;

- pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 276 alin. 1 Cod penal anterior.

pedeapsa cea mai grea fiind aceea de 2 ani închisoare, căreia îi aplică un spor de 6 luni, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal anterior:

În baza art. 86 indice 1 Cod penal anterior:

A fost suspendată executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta, sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, stabilit în conformitate cu art. 86 indice 2 Cod penal anterior. Termenul de încercare se socotește de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale, conform art. 86 indice 2 alin. 2, raportat la art. 82 alin. 3 Cod penal anterior.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior:

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii aplicate în baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal anterior.

În baza art. 86 indice 3 alin. 1 Cod penal anterior:

S-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Instanța de fond nu a impus inculpatului respectarea vreuneia dintre obligațiile prevăzute de art. 86 indice 3 alin. 3 lit. a-f Cod penal anterior.

Potrivit art. 86 indice 4, raportat la art. 83 Cod penal anterior:

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 Cod penal anterior privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere:

- săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen (art. 86 indice 4 alin. 1, raportat la art. 83 Cod penal anterior);

- neexecutarea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare până la expirarea termenului de încercare, afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații (art. 86 indice 4 alin. 1, raportat la art. 84 Cod penal anterior);

- neîndeplinirea, cu rea credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege sau a obligațiilor stabilite de instanță (art. 86 indice 4 alin. 2 Cod penal anterior).

S-a luat act că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

În baza art. 398 din Noul Cod de Procedură Penală, raportat la art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d din Noul Cod de Procedură Penală:

A fost obligată fiecare parte, inculpatul și persoana vătămată – parte civilă la plata către stat a câte 50 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în total suma de 100 de lei, în ceea ce privește împăcarea pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 230 alin. 1, art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b din Noul Cod Penal.

În baza art. 398, raportat la art. 274 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Prin rechizitoriul din data de 26 noiembrie 2014, întocmit în dosarul nr. 870/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. L. D., fiul lui D. și A. G., născut la data de 09.07.1991 în municipiul București, sector 5, domiciliat în municipiul București, ., scara C, ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

„furt în scop de folosință”, în forma prev. de art. 230 alin. 1 Cod penal, în ref. la art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal,

„conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, în forma prev. art. 335 alin. 1 Cod penal,

„conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge”, fapta prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal,

cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În fapt s-a reținut în actul de sesizare a instanței că:

La data de 07.04.2012, lucrători de poliție din cadrul I.P.J. Dâmbovița - Politia

Orașului Gaesti s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe D.J. 401 A s-a produs un accident de circulație.

Deplasându-se la fata locului, aceștia au constatat ca accidentul a fost produs de către autoutilitara marca VW cu nr. de înmatriculare_ ce a fost condusă de către inculpatul P. L. D., identificat la fața locului, care a tamponat autoturismul marca VW Golf 3, cu nr. de înmatriculare_ .

Constatându-se că inculpatul P. L. D. prezenta o puternică halenă alcoolică, s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest marca DRAGER, rezultatul fiind 1,01 mg/l alcool pur în aerul expirat, situație ce a impus conducerea acestuia la Spitalul Orășenesc Găești în vederea prelevării mostrelor biologice.

La Spitalul Orășenesc Găești inculpatului P. L. D. i-a fost recoltată o singură probă de sânge pentru a se stabili alcoolemia.

În urma efectuării analizelor de laborator, așa cum se arată în buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 214/09.04.2012 emis de către S.J.M.L. Dâmbovița, s-a constatat că inculpatul P. L. D. avea în data de 07.04.2012, la ora 14.50, o concentrație de 1,80 g/1 alcool pur în sânge.

Din cercetări s-a stabilit că începând cu luna mai 2012 inculpatul P. L. D. lucra împreună cu varul său S. L. la atelierul de vulcanizare aparținând S.C. D. UNIC PROIECT S.R.L. București, astfel ca în ziua de 06.04.2012, după ce a schimbat anvelopele autoutilitarei marca VW cu număr de înmatriculare_, i-a dat cheile administratorului societății, iar la terminarea programului vărul său l-a atenționat că, în cazul în care proprietarul autoutilitarei va veni să ridice mașina de la sediul societății, cheile se află într-un sertar al biroului.

În aceeași zi, în jurul orelor 22.00, inculpatul P. L. D. s-a hotărât să meargă la domiciliul părinților săi, astfel că a luat cheile din sertarul indicat anterior, a pornit autoutilitara marca VW cu număr de înmatriculare_ și, după ce a scos-o din incinta societății, s-a deplasat mai întâi pe raza municipiului București, iar apoi pe traseul autostrada București – Pitești – oraș Găești – . satul Tețcoiu, județul Dâmbovița.

Ajuns în satul Tețcoiu, inculpatul P. L. D. a mers la un magazin unde a consumat băuturi alcoolice, după care s-a plimbat cu autoutilitara marca VW cu număr de înmatriculare_ pe raza satului, iar a doua zi de dimineață, aflat sub influența băuturilor alcoolice, acesta a continuat să se plimbe prin ., pană în jurul orelor 12.00, când a fost văzut de unchiul său, S. G., care a încercat să-l oprească.

Încercând să scape de acesta, inculpatul P. L. D. s-a îndreptat cu autoutilitara către orașul Găești, conducând pe drumul public, fiind urmărit de unchiul său, astfel că pe D.J. 401 A, în momentul în care inculpatul a efectuat o depășire, a pierdut controlul volanului, intrând în coliziune cu autoturismul marca VW cu număr de înmatriculare_, în urma accidentului rezultând avarierea ambelor autoturisme precum și vătămarea numitei S. L. M., care nu a depus plângere penală împotriva inculpatului P. L. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 1 Cod penal.

Din verificările efectuate, conform procesului verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 07.04.2012, cat și din fișa de evidență auto, rezultă că inculpatul P. L. D. nu posedă permis de conducere pentru niciuna din categoriile de vehicule care circulă pe drumurile publice.

În declarațiile sale, atât în calitate de suspect cât și în calitate de inculpat, P. L. D. recunoaște și regretă săvârșirea faptelor, confirmând comiterea acestora în modalitatea descrisă anterior.

Martorii audiați în cauză au confirmat săvârșirea faptelor de către inculpat în modalitatea expusă.

Ca mijloace de probă, sunt precizate în actul de sesizare a instanței:

-proces-verbal de cercetare la fața locului,

-ordonanță de declinare a competenței,

-rezoluție de începere a urmăririi penale,

-declarații suspect/inculpat,

-procese verbale de aducere la cunoștință a drepturilor și obligațiilor în calitate de suspect/inculpat,

-declarații martor,

-fișă de cazier,

-buletin de examinare clinică din 07.04.2012 întocmit la Spitalul Orășenesc Găești,

- cerere de analize/proces-verbal de prelevare întocmit la data de 07.04.2012,

-buletin examinare toxicologică-alcoolemie nr. 214/09.04.2012 emis de către S.J.M.L. Dâmbovița,

-certificat medico-legal nr. 254/11.04.2012,

-certificat medico-legal nr. 255/11.04.2012,

-certificat medico-legal nr. 256/11.04.2012,

-procese verbale de verificare a autoturismului,

-planșe fotografice,

-ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale.

În drept, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că:

Faptele inculpatului P. L. D., care în seara de 06.04.2014, a sustras autoutilitara marca VW cu număr de înmatriculare_, proprietatea părții civile .., cu scopul de a o folosi pe nedrept, iar apoi a condus acest autovehicul pe drumul public, fără să posede permis de conducere, pe traseul autostrada București - Pitești - Oraș Găești - . satul Tețcoiu, județul Dâmbovița, iar a doua zi, pe 07.04.2014, a continuat să conducă autoutilitara pe raza satului Tețcoiu și pe D.J. 401A, unde a provocat un accident de circulație, având la momentul prelevării mostrelor biologice o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "furt în scop de folosință", prev. de art. 230 alin. 1 C.pen., în ref. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b C.pen, "conducerea unui vehicul fără permis de conducere", prev. de art. 335 alin. 1 C.pen, "conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge", faptă prevăzută de art. 336 alin. 1 C.pen.

Cu privire la inculpat, s-a arătat în actul de sesizare a instanței că:

Inculpatul P. L. D. a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptelor.

Conform fișei de cazier judiciar, inculpatul P. L. D. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. f Cod penal anterior și art. 276 alin. 1 din Codul penal anterior la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, cf. sentinței penale nr. 162/30.05.2012 pronunțată de către Judecătoria Găești la data de 30.05.2012, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 26.06.2012, cu aplic. art. 81, 82 din Codul penal anterior.

Ulterior, prin sentința penală nr. 258/10.10.2012, pronunțată de către Judecătoria Găești și rămasă definitivă prin nerecurare la data de 12.11.2012, inculpatul P. L. D. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni prev. de art. 180 alin. 2 din Codul penal anterior, în baza art. 85 Cod penal fiindu-i anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei din sentința penală nr. 162/2012, fiind condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu aplic. art. 81, 82 din Codul penal anterior.

Având în vedere că faptele pentru care este cercetat în prezent au fost săvârșite de către inculpatul P. L. D. la data de 06.04.2012, dată la care niciuna din cele două sentințe penale nu erau definitive și irevocabile, se poate constata că toate faptele au fost săvârșite în concurs.

Cu privire la latura civilă, s-a reținut în actul de sesizare al instanței că:

Partea civilă .., proprietarul autoutilitarei marca VW cu nr. de înmatriculare_, prin administratorul societății B. I., se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Găești sub nr._ .

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a reținut următoarele:

Ca situație de fapt, s-a constatat că:

La data de 07.04.2012, lucrători de poliție din cadrul I.P.J. Dâmbovița - Politia

Orașului Găești s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe D.J. 401 A s-a produs un accident de circulație.

Deplasându-se la fața locului, aceștia au constatat ca accidentul a fost produs de către autoutilitara marca VW cu nr. de înmatriculare_ ce a fost condusă de către inculpatul P. L. D., identificat la fața locului, care a tamponat autoturismul marca VW Golf 3, cu nr. de înmatriculare_ .

La Spitalul Orășenesc Găești inculpatului P. L. D. i-a fost recoltată o singură probă de sânge pentru a se stabili alcoolemia.

În declarațiile sale, atât în calitate de suspect cât și în calitate de inculpat, P. L. D. a recunoscut și a regretat săvârșirea faptelor, confirmând comiterea acestora în modalitatea descrisă anterior.

Martorii audiați în cauză au confirmat săvârșirea faptelor de către inculpat în modalitatea expusă.

Situația de fapt reținută de instanță a reieșit din următoarele mijloace de probă:

-proces-verbal de cercetare la fața locului,

-declarații suspect/inculpat,

-declarații martor,

-fișă de cazier,

-buletin de examinare clinică din 07.04.2012 întocmit la Spitalul Orășenesc Găești,

-cerere de analize/proces-verbal de prelevare întocmit la data de 07.04.2012,

-buletin examinare toxicologică-alcoolemie nr. 214/09.04.2012 emis de către S.J.M.L. Dâmbovița,

-certificat medico-legal nr. 254/11.04.2012,

-certificat medico-legal nr. 255/11.04.2012,

-certificat medico-legal nr. 256/11.04.2012,

-procese verbale de verificare a autoturismului,

-planșe fotografice.

În drept, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului P. L. D., care în seara de 06.04.2014, a sustras autoutilitara marca VW cu număr de înmatriculare_, proprietatea părții civile .., cu scopul de a o folosi pe nedrept, iar apoi a condus acest autovehicul pe drumul public, fără să posede permis de conducere, pe traseul autostrada București - Pitești - Oraș Găești - . satul Tețcoiu, județul Dâmbovița, iar a doua zi, pe 07.04.2014, a continuat să conducă autoutilitara pe raza satului Tețcoiu și pe D.J. 401A, unde a provocat un accident de circulație, având la momentul prelevării mostrelor biologice o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

o"furt în scop de folosință",

o"conducerea unui vehicul fără permis de conducere",

o"conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge".

Cu privire la legea penală mai favorabilă, instanța de fond a apreciat că poate lua act de împăcarea părților pentru infracțiunea de furt în scop de folosință potrivit legii penale noi, urmând să constate că pentru celelalte două infracțiuni, pentru care inculpatul răspunde penal efectiv, legea penală mai favorabilă este cea veche. Dacă nu s-ar aprecia în acest mod, s-ar ajunge la contextul ilogic în care inculpatul, exprimându-și voința de a se împăca pentru o infracțiune din concurs potrivit legii penale noi, să fie nevoit să suporte rigorile acestei legi penale noi și pentru celelalte fapte care alcătuiesc concursul, ajungându-se astfel la o situație mai grea decât dacă nu s-ar fi împăcat pentru una dintre infracțiuni.

Instanța de fond a considerat că manifestarea de voință a inculpatului P. L. D. în sensul de a se împăca pentru una dintre faptele aflate în concurs s-a realizat pentru a-și ușura, nicidecum pentru a-și agrava situația. Or dacă s-ar considera că este necesar a se aplica legea penală nouă și pentru celelalte două infracțiuni care alcătuiesc concursul, ar însemna să se creeze inculpatului o situație în mod evident defavorabilă, deoarece tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mai blând potrivit legii penale anterioare.

Instanța de fond și-a însușit de asemenea punctul de vedere al Ministerului Public exprimat în încheierea din data de 28 mai 2014 prin care Curtea de Apel București a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu această problemă de drept (sesizare respinsă ca inadmisibilă), astfel:

În ipoteza în care legea penală nouă dă posibilitatea înlăturării răspunderii penale pentru una dintre faptele din concurs, dar prevede sancțiuni sau un tratament sancționator mai grav pentru celelalte fapte, prin aplicarea concretă a tuturor instituțiilor care țin de legea penală nouă s-ar ajunge la o situație absurdă, urmând ca în numele legii mai favorabile inculpatul să fie condamnat la o pedeapsă mai grea.

În situația de față, inculpatul P. L. D. s-a împăcat cu persoana vătămată pentru infracțiunea de furt în scop de folosință, dar el a fost trimis în judecată și pentru alte două infracțiuni, anume conducerea unui vehicul fără permis de conducere și conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, or tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mai aspru potrivit legii penale noi, legea mai favorabilă inculpatului din acest punct de vedere fiind cea anterioară.

De asemenea, faptele deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care a fost condamnat inculpatul P. L. D. prin sentința penală nr. 162 din data de 30.05.2012 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 23.06.2012 prin neexercitarea căii de atac.

În aceste condiții, s-a impus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 162 din data de 30.05.2012 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 23.06.2012 prin neexercitarea căii de atac.

De asemenea, s-a impus descontopirea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 162 din data de 30.05.2012 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 23.06.2012 prin neexercitarea căii de atac în pedepsele componente, astfel:

-pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, alin. 3 lit. f Cod penal anterior;

-pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 276 alin. 1 Cod penal anterior.

În continuare, se impune a se contopi:

o- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002;

o- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002;

o- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, alin. 3 lit. f Cod penal anterior;

o- pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 276 alin. 1 Cod penal anterior.

Dacă aceste pedepse sunt contopite potrivit legii penale anterioare, pedeapsa cea mai grea este aceea de 2 ani închisoare, căreia instanța a apreciat să îi aplice un spor de 6 luni, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

Dacă aceleași pedepse sunt contopite potrivit legii penale noi, pedeapsa rezultantă este mai mare decât cea stabilită potrivit legii penale anterioare, situația inculpatului devenind astfel, mai grea.

Astfel, s-a reținut că dacă instanța s-ar ghida după legea penală veche pentru toate cele trei infracțiuni, nu s-ar mai putea lua act de împăcare pentru infracțiunea de furt în scop de folosință, cu toate că atât inculpatul cât și persoana vătămată și-au exprimat voința clară în acest sens, or în această situație se pune întrebarea cum s-ar putea ignora această manifestare de voință.

Pe de altă parte, s-a mai reținut că dacă instanța s-ar ghida după legea penală nouă pentru toate cele trei infracțiuni, numai pentru a putea da eficiență împăcării pentru una dintre fapte, s-ar ajunge la situația în care inculpatul să suporte consecințe mai grave decât dacă nu s-ar fi realizat o împăcare pentru una dintre infracțiunile aflate în concurs, situație incorectă și dificil de acceptat din punct de vedere juridic.

Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat că este corect să se dea eficiență manifestării de voință a părților potrivit legii penale noi, urmând ca pentru infracțiunile pentru care inculpatul răspunde penal efectiv să se constate că legea penală mai favorabilă este cea anterioară.

Instanța de fond a mai considerat că prin adoptarea acestei soluții nu se combină dispoziții din legi penale succesive, având în vedere că pentru faptele pentru care inculpatul urmează a fi condamnat legea penală se va aplica în mod global (procesul penal încetează pentru una dintre fapte, el continuând doar pentru celelalte două).

Cu privire la faza judecății, s-a constatat că:

La data de 17.03.2015 s-a depus cazierul judiciar al inculpatului.

La termenul de judecată din data de 16.04.2015 inculpatul și persoana vătămată s-au împăcat pentru infracțiunea de furt în scop de folosință.

Față de această situație instanța de fond, în baza art. 230 alin. 1, art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b din Noul Cod Penal, raportat la art. 231 alin. 2 din Noul Cod Penal, cu referire la art. 396 alin. 6, art. 17 alin. 2 și art. 16 alin. 1 lit. g din Noul Cod de Procedură Penală, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P. L. D., pentru infracțiunea de furt în scop de folosință săvârșită la data de 06.04.2012 în dauna persoanei vătămate B. I., ca urmare a împăcării părților.

Tot la termenul de judecată din data de 16.04.2015, în ședință publică, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele săvârșite și își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, în baza cărora solicită să fie judecat, conform art. 374 alin. 4 din Noul Cod de Procedură Penală.

Cererea inculpatului a fost pusă în discuție și admisă de instanță, cu concluzii în același sens din partea reprezentantului Ministerului Public.

Coroborând recunoașterea inculpatului cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut că acesta a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin. 1 și art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002.

Potrivit art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material constă în fapta inculpatului de a conduce pe un drum public un autovehicul fără a poseda permis de conducere, urmarea imediată o reprezintă starea de pericol cu privire la siguranța circulației, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptei sale și producerea acestui rezultat.

Potrivit art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material constă în fapta inculpatului de a conduce pe un drum public un autovehicul având o îmbibație alcoolică ce depășește limita de 0,80 g/l alcool pur în sânge – limită peste care fapta este considerată infracțiune, urmarea imediată o reprezintă starea de pericol generată cu privire la siguranța circulației, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptei sale și producerea acestui rezultat.

Instanța de fond a constatat că, din probele administrate în faza de urmărire penală, reiese că faptele inculpatului sunt stabilite și că există suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea de pedepse.

Având în vedere dispozițiile art. 396 alin. 10 din Noul Cod de Procedură Penală de care beneficiază inculpatul ca urmare a recunoașterii vinovăției, instanța de fond a dispus reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere, potrivit art. 72 Cod penal anterior, dispozițiile părții generale a Codului penal anterior, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse cu o treime în baza art. 396 alin. 10 din Noul Cod de Procedură Penală, gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a reținut că infracțiunile săvârșite prezintă un grad de pericol social ridicat, deoarece inculpatul a periclitat prin conduita sa viața, sănătatea și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, el intrând în coliziune cu autoturismul marca VW cu număr de înmatriculare_, în urma accidentului rezultând avarierea ambelor autoturisme precum și vătămarea numitei S. L. M., care nu a depus plângere penală împotriva inculpatului P. L. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 1 Cod penal.

Totodată, instanța de fond a ținut seama de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, acest aspect urmând a fi reținut ca circumstanță atenuantă în favoarea sa, în baza art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal anterior (având în vedere că se reține în sarcina sa un concurs de infracțiuni, dar la momentul săvârșirii faptelor care formează obiectul prezentei cauzei nu exista în privința lui o hotărâre definitivă de condamnare).

O a doua circumstanță atenuantă judiciară pe care instanța de fond a reținut-o în favoarea inculpatului este aceea la care se referă prevederile art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal anterior, având în vedere poziția constant sinceră a acestuia, inculpatul recunoscând faptele comise încă din faza de urmărire penală, prezentându-se în fața organelor judiciare, manifestând cooperare și regret cu privire la infracțiunile reținute în sarcina sa. Această atitudine conduce instanța la concluzia că reeducarea inculpatului și cultivarea în conștiința sa a respectului față de valorile sociale ocrotite de legea penală se pot realiza prin aplicarea unei pedepse mai ușoare.

Prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare menționate mai sus, s-a reținut că devin incidente dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal anterior, care obligă la coborârea pedepsei sub minimul special, până la minimul general sau la aplicarea unei amenzi („când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei ”).

Având în vedere toate aceste argumente, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat astfel:

- la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drum public a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere, faptă din data de 07.04.2012.

- la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drum public a unui autovehicul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă din data de 07.04.2012.

Instanța de fond nu a interzis inculpatului dreptul civil prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal anterior, ținând cont de hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza C. c. României, unde s-a statuat că privarea de dreptul de a vota pentru toți condamnații care execută pedepse și care se aplică în mod automat acestora, indiferent de durata pedepsei lor, de natura sau gravitatea încălcării pe care aceștia au săvârșit-o și independent de situația lor personală, depășește limitele unei aprecieri rezonabile, astfel că este incompatibilă cu articolul 3 din Protocolul nr. 1.

Întrucât în speță, persoana inculpatului și natura infracțiunilor săvârșite nu impun interzicerea dreptului de a vota, a fost exceptată de la aplicare pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal anterior.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, în baza art. 86 indice 1 Cod penal anterior, instanța de fond a suspendat executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta, sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, stabilit în conformitate cu art. 86 indice 2 Cod penal anterior.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, în limitele prevăzute de art.417 alin. 1 și 2 C.p.p., constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, evaluând corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 103 C. proc. pen., pe baza căruia a stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia și vinovăția inculpatului.

Pornind de la această constatare, Curtea, în baza propriului examen analitic asupra mijloacelor de probă administrate reține că, în seara de 06.04.2014 inculpatul a sustras autoutilitara marca VW cu număr de înmatriculare_ cu scopul de a o folosi pe nedrept după care a condus acest vehicul . A doua zi inculpatul a continuat să conducă vehiculul pe raza comunei Tețcoiu unde a provocat un accident de circulație. Fiind testat, organele de poliție au constatat că inculpatul avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge .

Curtea reține că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii prevăzute de art. 375 Cod pr. penală cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

În ceea ce privește primul motiv de apel ce vizează neaplicarea în mod global Curtea constată că acesta este neîntemeiat nefiind înfrânt principiul aplicării globale a legii mai favorabile. În primul rând apreciază Curtea că inculpatul nu poate fi privat de o cauză de încetare a procesului penal, continuând procesul penal deși părțile au înteles să înceteze litigiul. A aprecia că prin aplicarea dispozițiilor privind încetarea procesului penal inculpatul ar urma în realitate să își agraveze situația este contrară principiilor penale. Trebuie avut în vedere că prin încetarea procesului penal cu privire la infractiunea de furt în scop de folosință, cu privire la celelalte infractiuni instanța de fond a făcut o aplicare globală a legii penale mai favorabile.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, Curtea constată că aplicarea dispozițiilor art. 386 alin.1 Cod pr. penală în prezenta cauză are un aspect pur formal constând în mentionarea vechilor articole ale dispozițiilor legale de incriminare. Or, în considerentele sentinței penale criticate, judecătorul fondului a arătat că apreciază ca fiind mai favorabilă legea penală veche față de reglementarea concursului de infractiuni arătând în mod suplimentar că aplică legea în vigoare la momentul săvârșirii faptelor, respectiv a reținut si dispozițiile art. 3 Cod penal.

Nici criticile referitoare la greșita reținere a circumstanțelor atenuante nu poate fi primită de către Curte, inculpatul neavând antecedente penale. Împrejurarea că în fișa de cazier judiciar era mentionată și pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 162/30.05.2012 pronunțată de Judecătoria Găești nu înlătură reținerea dispozițiilor art. 74 alin.1 lit. a Cod penal câtă vreme în mod corect instanța de fond a constatat că toate faptele au fost săvârșite în condiții de concurs real, la momentul săvârșirii faptei deduse judecătii neexistând o sentință definitivă de condamnare. Pe de altă parte, trebuie observat că instanța de fond a reținut și dispozițiile art. 74 alin.1 lit.c Cod penal având în vedere poziția constant sinceră a inculpatului din timpul procesului penal, aspect necriticat de către procuror, astfel că dispozițiile art. 76 alin.1 lit.e Cod penal cu consecința reducerii pedepsei rămân pe deplin aplicabile.

Așa fiind, pentru toate considerentele ce preced, constatând lipsa de temeinicie a criticilor formulate, Curtea, în baza art. 421 al.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge apelul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA GĂEȘTI împotriva sentinței penale nr. 705/27.04.2015 pronunțată de Judecătoria Găești ca nefondat.

În baza art. 275 alin.3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct.1 lit.b Cod pr. penala respinge apelul formulat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA GĂEȘTI împotriva sentinței penale nr. 705/27.04.2015 pronunțată de Judecătoria Găești privind pe inculpatul P. L.-D. fiul lui D. și A.-G. născut la data de 09.07.1991 în mun. București domiciliat în București, ., ., . CNP_ ca nefondat.

În baza art. 272 Cod pr. P.. onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Prahova.

În baza art. 275 alin.3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24 noiembrie 2015.

Președinte, Judecător,

V. M. E. V.

Grefier,

A. S.

Red. V.E.

Tehnored. S.A.

5 ex/23.12.2015

D.F._, Judecătoria Găești

Jud. fond: M. M..

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr....		Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1169/2015.... →

Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1181/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1181/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI