Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea 302/2004. Sentința nr. 37/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 37/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 37 C.C.
Ședința din camera de consiliu din data de 25 noiembrie 2015
Președinte – C. R.
Grefier – C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra sesizării formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind cererea de transfer de procedură în materie penală a persoanei condamnate D. I., deținut în prezent într-un penitenciar din Regatul Norvegiei.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 20 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când Curtea conform art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, a stabilit ca deliberarea și pronunțarea să aibă loc la data de 24 noiembrie 2015, când în temeiul disp. art. 391 alin. 2 Cod procedură penală a amânat pronunțarea la data de 25 noiembrie 2015, pentru când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Asupra cererii de recunoaștere și transfer de față:
La data de 1 octombrie 2015 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr._, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care, în temeiul art.154 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată prin Legea nr.300/2013, s-a solicitat transferului condamnatului D. I. în vederea executării pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare într-un penitenciar din România.
În cuprinsul ordonanței de sesizare se arată că, Regatul Norvegiei a solicitat, potrivit Tratatului dintre România și Regatul Norvegiei, transferarea în România a cetățeanului român D. I. în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare.
S-a arătat că procedura de soluționare a transferării persoanelor condamnate din Regatul Norvegiei în România este reglementată în cuprinsul titlului VI din Legea 302/2004, fiind aplicabile disp. art.141 alin.2 din această lege.
Prin adresa nr._/2015/13c/Tro-no din 10 septembrie 2015, Ministerul Justiției-Direcția de D. Internațional și cooperare judiciară –Serviciul cooperare internațională în materie penală, după ce a efectuat controlul de regularitate a sesizat P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești pentru a se dispune conform art.153 alin.2 din Legea 302/2004.
Procurorul a arătat că s-a procedat conform art.153 alin.2 din Legea nr.302/2004 la:
1. identificarea persoanei condamnate D. I.;
2. dacă persoana condamnată al cărei transfer se solicită este cercetată penal în România pentru aceleași infracțiuni sau pentru alte infracțiuni decât cele pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească, rezultatul fiind negativ;
3. s-a constatat că pentru recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești și transferarea persoanei, autoritățile judiciare au transmis autorităților judiciare române:
Sentința 1 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Gudbrandsdal în data de 26.11.2014 în dosarul nr. 14-181840MED-SGUD, definitivă la data de 4.12.2014 și sentința nr. 2 pronunțată de către Judecătoria Kristiansand în data de 08.04.2015 în dosarul nr. 15-031510MED-KISA/22, definitivă la data de 6.08.2015, precum și declarația condamnatului cu privire la acordul de a fi transferat în România.
Totodată, s-a arătat că persoana condamnată D. I. nu a fost de acord să fie transferată în România, acesta cunoscând faptul că a fost expulzat din Norvegia, fiind încarcerat pentru comiterea a 10 infracțiuni de furt conform încadrării din Codul penal Norvegian, pedeapsa urmând a fi finalizată la data de 4 februarie 2018.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.150 din Legea nr.302/2004, modificată și completată prin Legea nr.300/2013, hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile capitolului II din lege, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român.
Deși aceste dispoziții, alături cele cuprinse in art.151-152 și art.153-158 din lege se aplică in relația cu statele membre ale Uniunii Europene, in concretizarea Deciziei-cadru nr.2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce in cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeana, ele se aplică și în relația cu statele cu care România a încheiat un tratat ce conține dispoziții similare deciziei-cadru, Tratatul privind transferarea persoanelor condamnate, încheiat cu Regatul Norvegiei la data de 20.09.2010 si ratificat de România prin Legea nr.296/2011, putând fi considerat astfel, potrivit prevederilor art.141 alin.2 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciara internaționala în materie penală.
Potrivit art.155 alin.1 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciara internațională în materie penală, „Instanța română recunoaște si pune in executare hotărârea judecătoreasca transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă și executorie;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul in care pedeapsa a fost aplicata pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune in parte;
c)persoana condamnată are cetățenie română;
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizica sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere si neexecutare prevazute la art.151.
Curtea constată că, prin Sentința 1 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Gudbrandsdal în data de 26.11.2014 în dosarul nr. 14-181840MED-SGUD, definitivă la data de 4.12.2014, D. I. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare din care 3 luni cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar prin sentința nr. 2 pronunțată de către Judecătoria Kristiansand în data de 08.04.2015 în dosarul nr. 15-031510MED-KISA/22, definitivă la data de 6.08.2015, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a reținut, în sarcina condamnatului D. I. comiterea a 10 infracțiuni în perioada 4-6 noiembrie 2014 și în 8 noiembrie 2014:
S-a reținut astfel că:
- în data de 4 noiembrie 2014 în jurul orei 11:00 la Skien a intrat cu forța într-o locuință încuiată prin spargerea fereastrei, și a furat de la fața locului printre altele două computere portabile, sau a fost complice la comiterea acestei fapte,
- în data de 5 noiembrie 2014, între orele 07:00 și 18:00, în Kristiansand a intrat cu forța într-o locuință încuiată prin efracție, și a furat de la fața locului printre altele un computer portabil și un televizor, sau a fost complice la comiterea acestei fapte,
- în data de 5 noiembrie 2014, în Risor a intrat cu forța într-o locuință încuiată prin spargerea ferestrei, și a furat de la fața locului printre altele un computer portabil, sau a fost complice la comiterea acestei fapte,
- în data de 6 noiembrie 2014, între ora 07:00 și 16:00 în Vennesla, a intrat cu forța într-o locuință încuiată prin spargerea unei uși de verandă, și a furat de la fața locului diverse obiecte de valoare, printre care diverse piese de argintărie, totul în valoare de cel puțin 100.000 de coroane, sau a fost complice la comiterea acestei fapte,
-în data de 6 noiembrie 2014, între ora 08:30 și 09:50 în Mandal, a intrat cu forța într-o locuință încuiată prin spargerea unei fereastre, și a furat de la fața locului printre altele două computere, sau a fost complice la comiterea acestei fapte.
- în 5 noiembrie 2014 la ora 15:30 a intrat într-un hambar și a furat două ferăstraie cu motor, o canistră de benzină de 30 l conținând benzină și un motor exterior de ambarcațiune, sau a fost complice la comiterea acestei fapte.
- în data de 4 noiembrie 2014, în jurul orei 12:20, în Bamble, a intrat în locuința cuiva în scopul de a fura de acolo obiecte de valoare, dar a părăsit locul fără să fure nimic întrucât a fost descoperit de proprietarul casei, sau a fost complice la comiterea acestei fapte,
- în data de 8 noiembrie 2014 era în posesia unui telefon mobil de marca Nokia care fusese furat dintr-o locuință din Sarpsborg pe data de 15 ianuarie 2014,
- înainte de data de 8 noiembrie 2014, el s-a reîntors în Norvegia în ciuda faptului că prin decizia Direcției Norvegiene de Imigrație din data de 25 mai 2013 el fusese expulzat din 2013 și nu i s-a acordat permisul de intrare în Norvegia.
- în 8 noiembrie 2014 în jurul orei 18:30 în Forrâvegen 14 a intrat cu forța într-o locuință încuiată spărgând geamul din ușa de la verandă.
Conform adresei Ministerului Justiției, autoritatea centrală a statului emitent a indicat faptul că infracțiunile pentru care a fost condamnat D. I. fac parte din cele indicate la art.7 par. 1 din Tratatul dintre România și Regatul Norvegiei privind transferarea persoanelor condamnate, respectiv infracțiuni pentru care nu se mai impune verificarea dublei incriminări.
Din verificările efectuate de procuror rezultă că față de condamnat sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 153 din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată, în sensul că:
condamnatul D. I. este cetățean român;
nu este condamnat ori urmărit penal pentru aceleași fapte pentru care s-a dispus condamnarea de către autoritățile judiciare din Regatul Norvegieia și, nici pentru alte infracțiuni decât cele pentru care a fost condamnat de către acestea;
nu există nici un motiv de nerecunoaștere și neexecutare prevăzut de art. 151 din lege;
condamnatul se află în executarea pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare în Penitenciarul Ullersmo
Deși persoana condamnată D. I. nu și-a dat acordul pentru executarea pedepsei în România, se constată că acesta a fost expulzat prin decizia Direcției Norvegiene de Imigrație din data de 25 mai 2013.
Curtea constată că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea sunt prevăzute în Codul penal român în disp. art.228 alin.1.- art.229 alin.1 lit.d), alin.2 lit.b) Cod penal și art.262 alin.2 lit.b) Cod penal, iar pedepsele aplicate corespund naturii și duratei pedepsei prevăzute de legea română.
D. urmare, pedepsele evaluate în mod separat în cuprinsul hotărârilor străine de condamnare, alături de pedeapsa globală de 3 ani și 3 luni închisoare, stabilită potrivit legislației norvegiene corespund limitelor de pedeapsă determinate potrivit art.154 alin.8 lit.b din Legea nr. 302/2004.
Fiind îndeplinite cerințele legale prevăzute de art. 153 și urm. din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată, se va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, urmează a recunoaște Sentința 1 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Gudbrandsdal în data de 26.11.2014 în dosarul nr. 14-181840MED-SGUD, definitivă la data de 4.12.2014 și sentința nr. 2 pronunțată de către Judecătoria Kristiansand în data de 08.04.2015 în dosarul nr. 15-031510MED-KISA/22, definitivă la data de 6.08.2015, privind pe condamnatul D. I..
În baza art.154 alin.6 lit.a din Legea 302/2004, se va dispune transferarea condamnatului în vederea executării unui penitenciar din România a pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată de instanța statului emitent, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.257, 258 și 317 Cod penal norvegian și par.108 articolul 3 din Legea imigrației, având corespondent în dispozițiile art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.d, alin.2 lit.b Cod penal și art.262 alin.2 lit.b) Cod penal.
Va dispune transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei.
Din cuprinsul adresei înaintată la dosarul cauzei, la solicitarea de instanței, de către autoritățile din Regatul Norvegiei rezultă că persoana condamnată D. I. a fost reținută și arestată preventiv începând cu 8 noiembrie 2014, iar de la data de 23 decembrie 2014 a început executarea pedepsei.
În consecință, Curtea va deduce din pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare durata arestării preventive și perioada executată începând cu 8 noiembrie 2014 la zi.
În baza art. 154 alin.12 din Legea nr. 302/2004 se va dispune emiterea mandatului de executare al pedepsei închisorii.
Comunicarea prezentei sentințe se va face organelor prevăzute de art. 154 alin.12 din Legea 302/2004.
Văzând și disp. art. 16 alin.1 din Legea nr. 302/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
În baza art. 153 și urm. din legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, recunoaște Sentința 1 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Gudbrandsdal în data de 26.11.2014 în dosarul nr. 14-181840MED-SGUD, definitivă la data de 4.12.2014 și sentința nr. 2 pronunțată de către Judecătoria Kristiansand în data de 08.04.2015 în dosarul nr. 15-031510MED-KISA/22, definitivă la data de 6.08.2015, privind condamnarea numitului D. I. (fiul lui I. și Garofița, născut la data de 17 aprilie 1983 în mun. B., județul B. CNP_) la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea a 9 infracțiuni de furt calificat în forma consumată și în forma de tentativei și trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prev. de art.257, 258 și 317 Cod penal norvegian și par.108 articolul 3 din Legea imigrației, având corespondent în dispozițiile art.228 alin.1-229 alin.1 lit.d), alin.2 lit.b) Cod penal și art.262 alin.2 lit.b) Cod penal.
În baza art. 154 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, dispune transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentințele sus menționate pronunțate de autoritățile judiciare din Regatul Norvegiei.
Deduce din pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare perioada arestării preventive și durata executată, începând cu data de la 8 noiembrie 2014 la zi.
Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea a nouă infracțiuni de furt calificat în forma consumată și în forma de tentativei, prev. de art.228 alin.1-229 alin.1 lit.d), alin.2 lit.b) Cod penal și a infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prev. de art.262 alin.2 lit.b) Cod penal, conform Codului de procedură penală român.
Dispune comunicarea sentinței organelor prevăzute de art. 154 alin.12 din Legea nr. 302/2004 modificată.
Dispune plata sumei de 400 lei reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.
În baza art. 275 al. 6 Cod procedură penală dispune avansarea onorariului interpretului de limbă engleză în cuantum de 50,34 lei conform facturii nr. 755 din 18.11.2015, din fondurile Ministerului Justiției în favoarea doamnei interpret.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror, iar pentru persoana condamnată de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2015.
Președinte,
C. R.
Grefier,
C. M.
Red. C.R.
4 ex./ 25.11.2015
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3113/2006.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1171/2015.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 208/2015.... → |
|---|
