Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1169/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1169/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 1169
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2015
Președinte – F. T.
Judecător – L. C.
Grefier – R. E. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr.1374 din data de 10 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, privind pe inculpatul G. V. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat G. V. B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Intimatul inculpat G. V. B. și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Curtea, față de susținerile părților, în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea apelului, potrivit art.420 alin.6 Cod proc. penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești și critică sentința pronunțată de Judecătoria Ploiești, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin sentința penală nr.1374 din data de 10 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, instanța de judecată a dispus următoarele: în baza art.335 alin.2 C.pen, cu aplicarea art.396 alin.10 C.pr.pen. a condamnat pe inculpatul G. V. B. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, faptă din data de 27.02.2014.
În baza art.83 alin.1 și 3 C.pen., s-a dispus amânarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art.82 C.pen., de 2 ani închisoare de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Conform art.85 alin.1 C.pen., pe durata termenului de încercare de 3 ani, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 ani; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.86 alin.1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca datele prevăzute de art.85 alin.1 lit.c - e C.pen. să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
Conform art.83 alin.4 C.pen., inculpatului i s-a atras atenția cu privire la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor ce îi revin sau în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut că la data de 07.02.2014, în jurul orei 19.20, inculpatul a condus autoturismul marca Daewoo, cu număr de înmatriculare,_, pe șoseua Vestului din Ploiești, având exercitarea dreptului de a conduce suspendată.
Apreciază sentința penală apelată ca fiind nelegală, având în vedere cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei. Instituția amânării aplicării pedepsei este o măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei, constând în amânarea temporară a aplicării pedepsei închisorii de cel mult 2 ani sau a pedepsei amenzii stabilite cu privire la inculpatul persoană fizică majoră care a comis o infracțiune, când instanța apreciază, ținând seama de persoana infractorului și de conduita avută de acesta înainte și după comiterea infracțiunii că, în raport cu situația personală a inculpatului, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru un termen de supraveghere fix de 2 ani.
Potrivit art.83 alin.1 C.pen., se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă sunt îndeplinite condițiile cumulative strict și limitativ prevăzute de lege cu privire la infracțiune și la persoana infractorului.
Astfel, prima condiția subiectivă prevăzută de art.83 alin.1 lit.b C.pen. prevede ca infractorul să nu fi fost anterior condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, neprezentând importanță forma de vinovăție cu care a fost săvârșită infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea definitivă și nici cuantumul pedepsei închisorii care i-a fost stabilită anterior infractorului.
Din fișa de cazier a acestui inculpat, aflată la fila 34 din dosarul cauzei, rezultă că prin sentința penală nr.61 din 31.10.2014, definitivă prin nerecurare la 12.02.2014, inculpatul G. V. B. a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni, în modalitatea suspendării condiționate, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere sub influența alcoolului, prevăzută de art.87 alin.1 din OUG 195/2002.
De asemenea, având în vedere disp. art.15 alin.1 și 2 din Legea nr.187/2012 raportat la art.85 C.penal 1969, instanța ar fi trebuit să dispună anularea pedepsei aplicate anterior. Astfel, instanța ar fi trebuit să contopească, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, pedeapsa a cărei executare a fost inițial suspendată, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, cu obligația de a aplica sporul de o treime, prevăzut de art.39 NCP.
În consecință, instanța de fond a considerat că pentru sancționarea, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept este necesară aplicarea unei pedepse de 6 luni închisoare, însă în mod nelegal, eludând dispozițiile art.83 alin.1 lit.b C.pen., a dispus amânarea aplicării pedepsei, pe un termen de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Față de toate aceste aspecte, în temeiul art.408 - 421 Cod proc. penală se solicită instanței de control judiciar admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale 1374/10.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Intimatul inculpat G. V. B., având ultimul cuvânt, arată că nu a făcut altceva decât să-și ajute un coleg care avea nevoie de ajutor și nu a pus în pericol participanții la trafic. Arată, de asemenea, că regretă foarte mult ceea ce s-a întâmplat.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1374 din data de 10 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art.335 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.396 alin.10 Cod proc. pen., a fost condamnat inculpatul G. V. B., fiul lui V. și V., născut la data de 23.02.1985 în Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în Ploiești, Bld. București nr. 2D, .. 19, jud. Prahova, cetățean român, studii superioare, fără ocupație, posesor al CI ., nr._, CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul având exercitarea dreptului de a conduce suspendată.
În baza art.83 alin.1, 3 C.pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art.82 C.pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art.85 alin.1 C.pen., s-a dispus ca inculpatul să respecte, pe durata termenului de supraveghere, următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Potrivit art.86 alin.1 C.pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.85 alin.1 lit.c - e să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
În baza art.83 alin.4 Cod penal, i s-a atras atenția inculpatului cu privire la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor ce îi revin sau în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
În baza art.274 alin.1 C.pr.pen, inculpatul a fost obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr.1710/P/2014 din data de 20.01.2014, P. de pe lângă Judecătoria Ploiești a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului G. V. B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, prev. de art.335 alin.2 C.pen.
În sarcina inculpatului G. V. B. s-a reținut că, în data de 07.02.2014, în jurul orei 19.20, a condus autoturismul marca Daewoo, cu nr. de înmatriculare_, pe șoseaua Vestului din Ploiești, având exercitarea dreptului de a conduce suspendată.
Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de depistare (f. 6-7); adresa I.J.P. Prahova - Serviciul Rutier (f. 10); declarație martor G. M. (f. 11); declarații inculpat G. V. B. (f. 15-16, 18).
După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, prin încheierea pronunțată la data de 01.04.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, precum și legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.1710/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, dispunând începerea judecății.
Audiat în cadrul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat soluționarea cauzei prin parcurgerea procedurii prev. de art.375 Cod proc.pen., cerere admisă de instanța de fond. În cursul judecății, Ministerul Public și inculpatul nu au solicitat administrarea de probe noi.
Analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale, având în vedere soluționarea cauzei prin parcurgerea procedurii recunoașterii învinuirii, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit de organele de poliție, la data de 07.02.2014, în jurul orei 19.20, inculpatul G. V. B. a condus autoturismul marca Daewoo, cu nr. de înmatriculare_, pe șoseaua Vestului din Ploiești, moment în care a fost oprit de un echipaj de poliție rutieră.
În urma verificărilor efectuate în bazele de date DEPABD, s-a constatat că inculpatul G. V. B. avea permisul de conducere reținut și nu avea drept de a conduce autovehicule pe drumurile publice (f. 6-7).
Procesul-verbal întocmit de organele de poliție din data de 07.02.2014 se coroborează cu adresa din data de 28.02.2014 a IJP Prahova - Serviciul Rutier (f. 10), în care se arată că inculpatul G. V. B. figura la data de 07.02.2014 cu permisul de conducere reținut, fără a avea drept de circulație pe drumurile publice, deoarece la data de 24.04.2010, lucrători de poliție din cadrul DGPM București i-au întocmit dosar penal, pentru nerespectarea prevederilor art.87 alin.1 din OUG 195/2002, constând în conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului, dosar nesoluționat până la acea dată.
Martorul G. M. a confirmat cele consemnate și constatate de organele de cercetare penală în procesul-verbal de depistare (f. 11).
În depoziția dată în cursul urmăririi penale, inculpatul G. V. B. a recunoscut fapta comisă, declarând că în data de 07.02.2014 a condus autoturismul marca Daewoo, cu nr. de înmatriculare_, pe șoseaua Vestului din Ploiești, având cunoștință despre faptul că nu are drept de conducere.
Instanta de fond a reținut că și în depoziția dată în fața sa, inculpatul a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa, declarație care se coroborează cu materialul probator administrat în cauză.
Prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului G. V. B., care în data de 07.02.2014, în jurul orei 19.20, a condus autoturismul marca Daewoo, cu nr. de înmatriculare_, pe șoseaua Vestului din Ploiești, având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, constituie infracțiunea de conducere a unui vehicul având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, prev. de art.335 alin.2 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, instanța de fond a reținut că elementul material al infracțiunii constă în conducerea de către inculpat a autoturismului marca Daewoo, cu nr. de înmatriculare_, pe șoseaua Vestului din Ploiești, având exercitarea dreptului de a conduce suspendată.
Infracțiunea este săvârșită în formă continuă, acțiunea prelungindu-se în timp în mod natural până la intervenția unei împrejurări contrare care să determine epuizarea infracțiunii, în cauză fiind vorba de intervenția poliției rutiere.
Urmarea imediată a faptelor o constituie starea de pericol pentru desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice.
Legătura de cauzalitate, având în vedere că este vorba despre o infracțiune de pericol, rezultă ex re,starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite născându-se odată cu săvârșirea elementului material al infracțiunii.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, deoarece, chiar dacă nu a urmărit să pună în pericol, prin conduita sa, valorile sociale protejate, a prefigurat și a acceptat eventualitatea acestei urmări a faptei sale.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia.
La aplicarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal (condițiile răspunderii penale), limitele de pedeapsă fixate în Codul penal, precum și dispozițiile art.396 alin.10 C.pr.pen., inculpatul beneficiind de o reducere cu o treime a limitelor pedepsei, gradul de pericol social al faptei săvârșite, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit o faptă cu un grad de pericol social concret relevat de faptul că a condus când traficul nu era aglomerat, noaptea, nu a fost implicat într-un accident rutier, dar și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o comportare sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptei.
Din fișa de cazier judiciar, prima instanță a reținut că inculpatul nu a mai fost condamnat pentru săvârșirea altor infracțiuni, fiind la primul conflict cu legea penală.
Față de considerentele de mai sus, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, suficientă pentru a se atinge scopul preventiv și educativ reglementat de art.52 C.pen. De asemenea, nu a considerat că se impune aplicarea pedepselor accesorii și complementare.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art.83 C.pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 6 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța de fond a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 3 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art.83 alin.2 C.pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Față de aceste considerente, în baza art.83 alin.1, 3 C.pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art.82 C.pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.85 alin.1 C.pen., s-a stabilit că, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.86 alin.1 C.pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.85 alin.1 lit.c - e să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
Potrivit art.83 alin.4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului cu privire la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor ce îi revin sau în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
În baza art.274 alin.1 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea apelului, s-a arătat că, prin sentința penală nr.1374 din data de 10 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, instanța de fond, în baza art.335 alin.2 C.pen, cu aplicarea art.396 alin.10 C.pr.pen., l-a condamnat pe inculpatul G. V. B. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, faptă din data de 27.02.2014.
În baza art.83 alin.1 și 3 C.pen., s-a dispus amânarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art.82 C.pen., de 2 ani închisoare de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Conform art.85 alin.1 C.pen., inculpatul a fost obligat ca, pe durata termenului de încercare de 3 ani, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 ani; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.86 alin.1 C.pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute de art.85 alin.1 lit.c - e C.pen. să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
Conform art.83 alin.4 C.pen., inculpatului i s-a atras atenția cu privire la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor ce îi revin sau în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut că la data de 07.02.2014, în jurul orei 19.20, inculpatul a condus autoturismul marca Daewoo, cu număr de înmatriculare,_, pe șoseaua Vestului din Ploiești, având exercitarea dreptului de a conduce suspendată.
S-a mai arătat că sentința penală apelată este nelegală, având în vedere cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei. Astfel, instituția amânării aplicării pedepsei este o măsură de individualizare judiciară a executării, constând în amânarea temporară a aplicării pedepsei închisorii de cel mult 2 ani sau a pedepsei amenzii stabilite cu privire la inculpatul persoană fizică majoră care a comis o infracțiune, când instanța apreciază, ținând seama de persoana infractorului și de conduita avută de acesta înainte și după comiterea infracțiunii că, în raport cu situația personală a inculpatului, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru un termen de supraveghere fix de 2 ani.
Potrivit art.83 alin.1 C.pen., se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă sunt îndeplinite condițiile cumulative strict și limitativ prevăzute de lege cu privire la infracțiune și la persoana infractorului.
Astfel, prima condiția subiectivă prevăzută de art.83 alin.1 lit.b C.pen. prevede ca infractorul să nu fi fost anterior condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, neprezentând importanță forma de vinovăție cu care a fost săvârșită infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea definitivă și nici cuantumul pedepsei închisorii care i-a fost stabilită anterior infractorului.
Din fișa de cazier a inculpatului, aflată la fila 34 din dosar, rezultă că prin sentința penală nr.61 din 31.10.2014, definitivă prin nerecurare la 12.02.2014, inculpatul G. V. B. a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni, în modalitatea suspendării condiționate, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere sub influența alcoolului, prevăzută de art.87 alin.1 din OUG 195/2002.
De asemenea, având în vedere disp. art.15 alin.1 și 2 din Legea nr.187/2012 raportat la art.85 C.penal 1969, instanța ar fi trebuit să dispună anularea pedepsei aplicate anterior, să contopească, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, pedeapsa a cărei executare a fost inițial suspendată, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, cu obligația de a aplica sporul de o treime prevăzut de art.39 C.pen.
În consecință, instanța de fond a considerat în mod greșit că pentru sancționarea, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept este necesară aplicarea unei pedepse de 6 luni închisoare și, eludând dispozițiile art.83 alin.1 lit.b C.pen., a dispus amânarea aplicării pedepsei, pe un termen de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Față de toate aceste aspecte, în temeiul art.408 - 421 C.pr.pen., se impune admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Curtea, examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., în raport de criticile invocate de apelant, dar și din oficiu sub toate aspectele, constată că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, așa cum a fost expusă pe larg mai sus, pe baza probelor administrate în cauză în timpul urmăririi penale, coroborate cu declarațiile de recunoaștere date de inculpat.
La instanța de fond, la termenul din data de 30.06.2015, inculpatul a declarat că recunoaște fapta pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost descrisă în actul de sesizare, cunoaște probele administrate în timpul urmăririi penale și dorește ca judecata să se facă în baza acestora. De asemenea, a solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată, potrivit dispozițiilor art.374 alin.4 rap. la art.375 alin.1 C.pr.pen.
Curtea mai reține că fapta inculpatului G. V. B., de a conduce în data de 07.02.2014, în jurul orei 1920, autoturismul marca Daewoo cu numărul de înmatriculare_, pe șoseaua Vestului din Ploiești, având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art.335 alin.2 Cod penal.
Contrar susținerilor instanței de fond, Curtea apreciază că fapta săvârșită de inculpatul din prezenta cauză prezintă o gravitate relativ ridicată, întrucât inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice după ce permisul de conducere i-a fost reținut ca urmare a săvârșirii unei alte infracțiuni, respectiv cea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, pentru care fusese condamnat în primă instanță cu numai o săptâmână înainte, respectiv la data de 31.01.2014, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar.
Prin urmare, Curtea apreciază că atitudinea inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul la scurt timp de la condamnarea sa pentru o altă infracțiune la regimul rutier dovedește din partea acestuia o atitudine de sfidare a normelor legale, astfel că trebuie avută în vedere potrivit dispozițiilor art.74 Cod penal.
În aceste condiții, Curtea apreciază că susținerile instanței de fond, potrivit cărora … în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii (!!!), precum și de posibilitățile sale de îndreptare… aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară …, sunt nefondate.
Este adevărat că la data săvârșirii faptei din prezenta cauză inculpatul fusese condamnat în primă instanță pentru fapta anterioară, hotărârea rămânând definitivă prin nerecurare la data de 12.02.2014, însă conduita anterioară a acestuia nu poate în niciun caz fi considerată ca fiind potrivită pentru amânarea aplicării pedepsei.
De asemenea, nu rezultă din cuprinsul sentinței pronunțate de prima instanță în ce constau eforturile depuse de inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, așa cum a reținut.
Curtea mai reține că profesia inculpatului și faptul că anterior acesta nu a mai fost condamnat definitiv nu reprezintă argumente pentru care nu s-ar putea dispune aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum sporit, având în vedere considerentele anterioare.
Motivarea prezentată de instanța de fond pentru a justifica amânarea aplicării pedepsei nu poate fi avută în vedere, această instituție având aplicabilitate pentru fapte cu o gravitate redusă, ceea ce nu este cazul în speță.
De altfel, instanța de fond a reținut că la individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal (probabil codul anterior, care nu are aplicabilitate în cauză) și că pedeapsa de 6 luni închisoare este suficientă pentru a se atinge scopul preventiv și educativ reglementat de art.52 Cod penal (probabil că tot din codul anterior, dar care nu are aplicabilitate în cauză și corespondent în codul actual).
Prin urmare, Curtea apreciază că fapta săvârșită de inculpat în împrejurările expuse mai sus impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum sporit, respectiv o pedeapsă de 1 an închisoare.
De asemenea, având în vedere că inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată, că a recunoscut săvârșirea faptei și că aceasta nu a avut urmări grave, Curtea apreciază că motivele reținute de instanța de fond pentru a dispune amânarea aplicării pedepsei pot fi avute în vedere ca motive ce justifică suspendarea executării pedepsei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.91 Cod penal.
Totodată, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.15 din Legea nr.187/2012 rap. la art.85 alin.1 Cod penal anterior și va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului G. V. B. prin sentința penală nr.61/31.01.2014 a Judecătoriei sector 6 București, definitivă prin nerecurare la data de 12.02.2014, dar și a art.10 din Legea nr.187/2012 rap. la art.38 alin.1, art.39 alin.1 lit.b și art.40 Cod penal, în sensul că va contopi pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului G. V. B. prin prezenta decizie, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, prevăzută de art.335 alin.2 Cod penal, faptă din data de 07.02.2014, cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.61/31.01.2014 a Judecătoriei sector 6 București, definitivă prin nerecurare la data de 12.02.2014, și îi va aplica acestuia spre executare pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă, inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art.91 Cod penal, va fi suspendată executarea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicate inculpatului G. V. B. pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit conform art.92 alin.1 Cod penal.
Având în vedere considerentele de mai sus cu privire la gravitatea faptei, la persoana inculpatului, dar și natura infracțiunii săvârșite, Curtea apreciază că în cauză se impune și aplicarea unei pedepse complementare, respectiv cea a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, lit.b, dar și a celui prevăzut de lit.i Cod penal – dreptul de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 4 ani, în condițiile art.68 alin.1 lit.b Cod penal.
În baza art.93 alin.1 Cod penal, inculpatul va fi obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin.2 lit.d Cod penal, se va impune inculpatului obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței.
În baza art.93 alin.3 Cod penal, se va stabili ca pe durata termenului de supraveghere condamnatul inculpat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile, afară de cazul în care din cauza stării de sănătate nu poate presta această muncă, în cadrul . urbană Ploiești SRL – Servicii de utilitate publică, județul Prahova, respectiv la una dintre activitățile de întreținere a curățeniei în parcuri, cimitire, zone verzi, întreținerea locurilor de agreement, efectuarea locurilor de ecologizare în pepiniere, asigurarea curățeniei pe drumurile publice precum și pe aleile de acces pietonal și auto, acțiuni de deszăpezire pe trotuare.
În baza art.91 alin.4 Cod penal, se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Față de aceste considerente, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr.1374/10.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o va desființa în totalitate și va pronunța o nouă hotărâre, potrivit considerentelor arătate.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat la instanța de fond și în timpul urmăririi penale, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel urmând a rămâne în sarcina acestuia, potrivit dispozițiilor art.275 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr.1374/10.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o desființează în totalitate și pronunțând o nouă hotărâre:
Condamnă pe inculpatul G. V. B., fiul lui V. și V., născut la data de 23.02.1985 în Ploiești, județul Prahova, domiciliat în Ploiești, bdul București, nr. 2D, .. 19, județul Prahova, cetățean român, studii superioare, fără ocupație, posesor al CI ., nr._, CNP:_, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, prevăzută de art.335 alin.2 Cod penal, faptă din data de 07.02.2014, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.15 din Legea nr.187/2012 rap. la art.85 alin.1 Cod penal anterior, anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului G. V. B. prin sentința penală nr.61/31.01.2014 a Judecătoriei sector 6 București, definitivă prin nerecurare la data de 12.02.2014.
În baza art.10 din Legea nr.187/2012 rap. la art.38 alin.1, art.39 alin.1 lit.b și art.40 Cod penal, contopește pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului G. V. B. prin prezenta decizie, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, prevăzută de art.335 alin.2 Cod penal, faptă din data de 07.02.2014, cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.61/31.01.2014 a Judecătoriei sector 6 București, definitivă prin nerecurare la data de 12.02.2014, și aplică inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă, inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art.91 Cod penal, suspendă executarea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicate inculpatului G. V. B. pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit conform art.92 alin.1 Cod penal.
Aplică inculpatului G. V. B. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și i (dreptul de a conduce autovehicule) Cod penal, pe o perioadă de 4 ani, în condițiile art.68 alin.1 lit.b Cod penal.
În baza art.93 alin.1 Cod penal, obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin.2 lit.d Cod penal, impune inculpatului obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței.
În baza art.93 alin.3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile, afară de cazul în care din cauza stării de sănătate nu poate presta această muncă, în cadrul . urbană Ploiești SRL – Servicii de utilitate publică, județul Prahova, respectiv la una dintre activitățile de întreținere a curățeniei în parcuri, cimitire, zone verzi, întreținerea locurilor de agreement, efectuarea locurilor de ecologizare în pepiniere, asigurarea curățeniei pe drumurile publice precum și pe aleile de acces pietonal și auto, acțiuni de deszăpezire pe trotuare.
În baza art.91 alin.4 Cod penal, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Obligă inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat la instanța de fond și în timpul urmăririi penale.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.11.2015.
Președinte, Judecător,
F. T. L. C.
Grefier,
R. E. B.
Red./Th.-LC/BER
4 ex./16.12.2015
Dosar fond nr._ Judecătoria Ploiești
Judecător fond – C. C.
Operator de date cu caracter personal
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1181/2015.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1171/2015.... → |
|---|
