Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1173/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1173/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-11-2015
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 1173
Ședința publică din data de 24.11.2015
Președinte – G. C.
Judecător – N. R. A.
Grefier - V. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. S. din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ-D.-S. Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul revizuient C. V. împotriva sentinței penale nr. 30/29 septembrie 2015 pronunțate de Tribunalul Prahova - Secția penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul revizuient C. V., arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu I. I. D. din Baroul Prahova potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/24.11.2015 aflată la fila 15 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Potrivit dispozițiilor art.356 alin.3 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului desemnat din oficiu să ia legătura cu apelantul revizuient C. V., aflat în stare de arest preventiv.
Potrivit art.235 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea a adus la cunoștința apelantul revizuient C. V. că are dreptul să dea o nouă declarație în fața instanței, atrăgându-i, totodată, atenția că, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Apelantul revizuient C. V. având personal cuvântul nu consimte să dea o nouă declarație în fața instanței de apel pentru a face unele adăugiri și arată că își menține declarațiile date anterior.
Avocat din oficiu I. I. D. având cuvântul pentru apelantul revizuient C. V. solicită proba cu înscrisuri reprezentând un memoriu olograf cuprinzând 6 pagini, două copii certificat cazier, extras față-verso din Încheierea nr.13/23.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Curtea pune în discuție proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de apelantul revizuient C. V..
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune probei cu înscrisurile solicitate de apelantul revizuient C. V..
Curtea încuviințează proba cu înscrisurile în circumstanțiere solicitată de apelantul revizuient C. V. reprezentând: un memoriu olograf cuprinzând 6 pagini, două copii certificat cazier, extras față-verso din Încheierea nr.13/23.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Avocat din oficiu I. I. D. având cuvântul pentru apelantul revizuient C. V. depune la dosar înscrisurile încuviințate.
Reprezentantul Ministerului Public și avocatul din oficiu al apelantului revizuient C. V., având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Avocat din oficiu I. I. D. având cuvântul pentru apelantul revizuient C. V. arată că a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 30/29 septembrie 2015 pronunțate de Tribunalul Prahova prin care i-a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire privind sentința penală nr.318/12.07.2013 a Tribunalului Prahova pronunțată în dosarul penal nr. 5837/105/_ rămasă definitivă prin decizia penală nr. 625/20.02.2014 a ICCJ.
Această sentința penală a fost criticată de petent care a învederat cazul de revizuire prevăzut la disp.art. 394 lit.a fostul Cod de procedură penală, actualmente art. 453 lit.a Cod proc. penală, arătând ca au fost descoperite fapte și împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei și pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, ascultarea martorilor I. S. și M. C..
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 30/29 septembrie 2015 pronunțate de Tribunalul Prahova și rejudecând, să se dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire privind sentința penală nr.318/12.07.2013 a Tribunalului Prahova pronunțată în dosarul penal nr. 5837/105/_.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea cererii de revizuire formulată de inculpat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale nr. 30/29 septembrie 2015 pronunțate de Tribunalul Prahova care în mod legal și temeinic a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire privind sentința penală nr.318/12.07.2013 a Tribunalului Prahova pronunțată în dosarul penal nr. 5837/105/_.
Face precizarea că nu este prima cerere formulată de inculpat, acesta susținând că nu a săvârșit faptele, dar a beneficiat de procedura simplificată, a recunoscut faptele, cauza ajungând și pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Apelantul revizuient C. V., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. Revizuirea s-a făcut pentru o singură infracțiune, dar care însă nu există și pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 4 ani de închisoare. A fost considerat ca fiind atașat acestui grup infracțional, însă în anul 2012 era arestat într-o altă cauză și nu se putea afla în Brazilia, nu deține un pașaport și din actele depuse la dosar rezultă nevinovăția sa. Cumnata sa A. C. a fost arestată în Brazilia în anul 2012 și această persoană este cea care îl cunoștea pe I. S., liderul grupului. A beneficiat de procedura simplificată și nu a instigat nici o persoană și deci nu există fapta de instigare din anul 2012 reținută în sarcina sa.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 30/29 septembrie 2015 pronunțate de Tribunalul Prahova s-au dispus următoarele:
În baza disp.art. 458 Cod procedură penală raportat la disp.art. 459 alin.5 Cod procedură penală și art. 453 alin.1 lit.a Cod procedură penală s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul C. V., fiul lui M. și G., născut la data de 08.05.1959 in Ploiești, județul Prahova, aflat în stare de deținere la Penitenciarul Mărgineni, privind sentința penală nr.318/12.07.2013 a Tribunalului Prahova în dosar penal nr.5837/105/_ rămasă definitivă prin decizia penală nr. 625/20.02.2014 a ICCJ, prin care i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit.a si b din noul cod penal, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de instituire de grup infracțional organizat prev.si ped. de art. 7 alin1. si 3 din Legea 39/2003 cu aplic.art 37 lit. a si b cod penal, si art. 320 alin,1 si 7 c.p.p., trafic de droguri de risc fapta din perioada ianuarie 2013, prev. și ped. de disp.art. 2 alin.1. din Legea 143/2000 cu aplic art. 37 lit a si b c.p.si a disp.art. 320 al.1 si 7 c.p.p., instigare la trafic de droguri de mare risc, prev si ped de art. 25 c.p rap.la disp.art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.disp.art. 37 lit.a si b c.p. - fapta din perioada 2012- 2013, ca inadmisibilă.
A fost obligat revizuientul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 260 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ condamnatul C. V., fiul lui M. și G., ns.la data de 08.05.1959, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 318/12.07.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr._ .
În motivarea cererii condamnatul a arătat că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 426 alin.1. lit.b cod procedură penală deoarece, deși a fost condamnat prin sentința penală nr. 318/12.07.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr._ pentru infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup, fapta din perioada anului 2012, nu se face vinovat de comiterea acestei fapte întrucât în anul 2012, la momentul la care se presupune că ar fi constituit acest grup infracțional organizat se afla în executarea unui mandat de executare a pedepsei închisorii emis de Tribunalul Bacău ,fiind încarcerat la Penitenciarul Ploiești.
A mai arătat că această situație de fapt poate fi dovedită cu martorii A. I. M., I. S., D. S., S. V. și A. D., martori care pot dovedi că în anul 2012 nu a fost în Spania sau Brazilia, ci se afla în România în executarea unui mandat de 3 ani și 3 luni închisoare.
A solicitat admiterea contestației în anulare și audierea martorilor indicați.
C. V. a depus la dosar mai multe memorii, iar prin memoriul aflat la fila 61 dosar a precizat că cererea formulată este revizuire potrivit art. 453 alin.1. lit.a C.p.p., apreciind că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei, împrejurări care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Prin cererea adresata aceleiași instanțe și înregistrată sub nr._ condamnatul C. V. a formulat cerere de revizuire cu privire la sentința penală nr. 318/12.07.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr._ .
A arătat condamnatul că în cursul anului 2012 se afla în executarea unui mandat de 3 ani și 3 luni, fiind încarcerat la Penitenciarul Bacău, iar ulterior la Penitenciarul Ploiești, astfel că nu putea comite infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 32 alin.1 si 2 din Legea nr.143/2000 astfel cum s-a reținut în hotărârea de condamnare și constând în efectuarea în septembrie 2012 a unui transport de droguri de mare risc pe ruta Spania Valencia – Brazilia SaoPaolo.
A mai arătat condamnatul că a recunoscut săvârșirea infracțiunilor la insistentele și sugestia apărătorului și instanței de judecată, iar la dosar nu există mijloace de probă certe care sa facă dovada vinovăției sale, condamnarea fiind dispusă numai ca urmare a unor simple afirmații făcute de coinculpatul I. S. A..
A solicitat revizuientul admiterea în principiu a cererii de revizuire și încuviințarea probelor solicitate, respectiv proba cu martori și proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 15 septembrie 2015 instanța de fond a dispus reunirea cauzelor ce formează obiectul dosarelor nr._ la dosarul nr._, întrucât ambele dosare au același obiect și privesc același condamnat,iar reunirea se impune pentru buna desfășurare a procesului penal.
Tribunalul, din oficiu, a dispus atașarea dosarului de fond nr._ al Tribunalului Prahova.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor ce reglementează cazurile de revizuire prevăzute de lege, respectiv art.453 lit.a-f C.p.p., tribunalul a apreciat că cererea formulată de condamnat este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Prin sentința penală nr. 318/12.07.2013 a Tribunalului Prahova rămasă definitivă prin decizia penală nr. 625/20.02.2014 a ICCJ, i s-a aplicat inculpatului C. V. o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit.a si b din noul cod penal, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de instituire de grup infracțional organizat prev.si ped. de art. 7 alin1. si 3 din Legea 39/2003 cu aplic.art 37 lit. a si b cod penal, si art. 320 alin,1 si 7 c.p.p., trafic de droguri de risc fapta din perioada ianuarie 2013, prev. si ped. de disp.art. 2 alin.1. din Legea 143/2000 cu aplic art. 37 lit a si b c.p.si adisp.art. 320 al.1 si 7 c.p.p., instigare la trafic de droguri de mare risc, prev si ped de art. 25 c.p rap.la disp.art. 2 alin.1 si 2 din Legea 143/2000 cu aplic.disp.art. 37 lit.a si b c.p. - fapta din perioada 2012- 2013.
S-a reținut în sarcina acestuia că în baza unei rezoluții infracționale unice, în luna ianuarie 2013, inculpatul C. V. a efectuat un transport, în Spania, pe ruta Albacete – Valencia, de droguri de risc, respectiv rezină de cannabis, disimulată într-o pereche de sandale, deoarece acesta nu a putut înghiți cașetele cu droguri.
Totodată, în cursul lunii martie 2013, acesta a racolat-o pe numita A. D., în vederea efectuării unui transport de droguri, pe aceeași rută, pe care i-a predat-o ulterior lui I. S. A., urmând să primească în schimb suma de 500 euro, numita A. D. fiind arestată în Brazilia, având disimulată în corp cantitatea de 60 grame cocaină, acțiunea specifică a racolării fiind confirmată atât de inculpatul I. S. A., cât și de L. Eda, fiica numitei A. D..
Inculpatul I. S. A. și inculpatul P. V., intenționau să deturneze destinația finală a drogurilor, urmând să stabilească o nouă rută de deplasare pentru A. D., pe relația Portugalia-Cipru (Paphos), în acest sens P. V. folosindu-se de abilitățile informatice ale concubinei sale C. G. M., a achiziționat de la o firmă de transport aerian un bilet de avion pe numele transportatoarei, pe care l-a achitat din surse personale, bilet ce nu a putut fi utilizat datorită întârzierii sosirii transportatoarei, ulterior fiind comandat un al doilea bilet de avion pe numele acesteia, care nu a mai fost achitat.
Astfel s-a stabilit că în momentul în care A. D. urma să ajungă în Portugalia, prin intermediul convorbirilor telefonice inculpatul I. S. A., urma să o redirecționeze, către noua destinație.
În urma analizei convorbirilor telefonice a rezultat că inculpatul C. V., era la curent cu plecarea numitei A. D., în Brazilia, cât și cu scopul plecării, informațiile fiind obținute atât de la aceasta, cât și de la inc. I. S. A., el fiind mijlocitorul între șeful grupului infracțional și transportatoare, în dorința declarată de a o ajuta pe aceasta din urmă să obțină o sumă de bani pentru întreținerea familiei, dar mai ales pentru a câștiga comisionul de 1.000 euro, pe care inc. I. S. A. i-l promisese pentru racolare.
La data de 22.03.2013, autoritățile judiciare braziliene au informat autoritățile judiciare române în legătură cu faptul că numita A. D. a fost arestată pe aeroportul din Sao Paolo-Brazilia având disimulată în corp, o cantitate de 60 grame cocaină, cantitatea fiind mică deoarece aceasta a acuzat stări de rău regurgitând în repetate rânduri cașetele care conțineau cocaină, în acest sens trimițând un set de documente, inclusiv planșe foto în legătură cu modalitatea în care a fost depistată și tipul de produse găsite disimulate în corpul acesteia.
Ca mod de acțiune, inculpații transportatori după predarea drogurilor, erau îndrumați către mai multe destinații succesive, cu preponderență din Asia, pentru a obține mai multe vize turistice de intrare – ieșire, ca o măsură de prevedere în momentul reîntoarcerii în Brazilia, încercându-se să se creeze aparența că aceștia sunt turiști.
Pentru reținerea acestei situații de fapt, în cauză au fost administrate probatorii constând în: procese verbale de sesizare din oficiu, autorizații de efectuare a interceptărilor telefonice, a perchezițiilor domiciliare și informatice, procese verbale de redare a convorbirilor, planșe fotografice, proces verbal investigator sub acoperire, copie denunț R. I., declarații martori C. C. A., I. D. I., L. Eda, Bîjea I., Ț. M. E., G. A., S. V. L., M. I. și R. I. și declarații inculpați care au recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor.
Împotriva acestei sentințe revizuientul a formulat apel care a fost respins ca nefondat prin decizia penala nr. 168/23.09.2013 a Curții de Apel Ploiești.
Ulterior, revizuientul a criticat soluțiile pronunțate prin cele doua hotărâri arătate, iar acestea au fost respinse prin decizia penală nr. 625/20 febr.2014 a ICCJ, care a reținut ca în luna ianuarie 2013 inculpatul a efectuat un transport în Spania pe ruta Albacete –Valencia, de droguri de risc respectiv rezină de cannabis disimulata . sandale, deoarece nu a putut înghiți cașete cu droguri.
Împotriva aceleiași sentințe condamnatul C. V. a mai formulat cerere de revizuire pe aceleași motive, iar instanțele au apreciat în mod definitiv că din considerentele hotărârii de condamnare a rezultat fără dubiu că fapta a fost comisă la începutul anului 2013, iar nu în cursul anului 2012, observându-se fără dubiu că drogurile au fost transportate în februarie 2013.
Mai mult decât atât, din fișa de cazier judiciar emisă de S. cazier al I.P.J.Prahova cât și din datele deținute de Penitenciarul Mărgineni a rezultat că revizuientul a fost arestat în intervalul 2.03.2010 – 23.10.2012 în executarea unei pedepse aplicate de Judecătoria Onești pentru furt calificat, iar eventualele neconcordanțe strecurate în cuprinsul sentinței de condamnare nu reprezintă decât simple erori materiale .
Petentul a solicitat așa cum s-a arătat mai sus readministrarea unor probe în cauză pentru a se dovedi nevinovăția acestuia precum și reducerea pedepsei.
Această sentință penală a fost criticată de petent care a învederat cazul de revizuire prevăzut la disp.art. 394 lit.a (fostul cod de procedura penala ) actualmente art. 453 lit.a c.p.p. arătând ca au fost descoperite fapte și împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei și pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare .
Potrivit disp. art.453 c.pr.p., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei.
Din analiza disp. art.453 lit.a-f Cod pr.penală a rezultat că revizuirea în latură penală poate fi cerută atunci când:
- s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
- hotărârea a cărei revizuire s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
- un înscris care a servit ca temei al hotărârii al cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
- un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
- când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
- hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Din conținutul prevederilor menționate a rezultat caracterul de cale extraordinară de atac a revizuirii prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Cererea de revizuire se soluționează în două etape, respectiv etapa admiterii în principiu în care se verifică dacă cererea de revizuire îndeplinește condițiile în care poate fi exercitată, referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii și termenul de introducere, această fază privind examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.
În practica judiciară a instanței supreme (decizia nr.60/24.09.2007 a I.C.C.J.) s-a precizat că în această etapă instanța nu verifică fondul cauzei, în situația în care cererea de revizuire nu se întemeiază pe vreunul din cazurile prevăzute de disp. art.394 c.pr.p. (actualul articol 453 c.p.p.) urmând să o respingă, ca inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 459 c.p.p. admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, instanța examinând dacă cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute de art. 455 c.p.p, dacă cererea a fost întocmita cu respectarea dispozițiilor art. 456 alin.2 si 3 c.p.p, dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară ce a fost judecată definitiv și dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Aliniatul 5 al articolului 459 C.pr.penală prevede că, în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute anterior, dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
În speță, motivele invocate de către revizuient, în sensul că au fost descoperite împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de către instanță nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prev.de disp. art.453 lit.a-f cod pr.penală.
În practica judiciară (decizia penală nr.3050/28.06.2000 a Curții Supreme de Justiție), s-a precizat că, potrivit disp. art.394 lit.a c.pr.p (actualmente 453 lit.a cp.p.), este posibilă revizuirea unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă, atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei, iar pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Așa cum se poate observa, susținerile revizuientului nu se bazează pe fapte sau pe împrejurări noi necunoscute de instanță la data soluționării cauzei, pentru a se putea încadra în acest caz de revizuire prevăzut de lege.
Totodată, împotriva aceleiași sentințe si pentru aceleași motive arătate în prezenta cerere, condamnatul a formulat anterior cerere de revizuire, aceasta fiind respinsă ca inadmisibilă prin sentința penală nr. 35/12 noiembrie 2014 a Tribunalului Prahova ,definitiva prin decizia penala nr. 120/4 februarie 2015 a Curții de Apel Ploiești.
Mai mult, în practica recentă a instanței supreme (decizia nr.1869/17.03.2005 a I.C.C.J. ), s-a stabilit că în raport cu prevederile art.394 pct.1 lit.a și alin.2 cod pr.penală, în prezent art.453 alin.1 lit.a și alin.4. c.p.p., că faptele sau împrejurările noi, prin care nu se tinde a se dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de încetare, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal și numai stabilirea unei situații de natură a atenua răspunderea penală, cum este cazul în speță, nu constituie motiv de revizuire.
În speță, revizuientul a susținut în esența că faptele au fost comise într-o altă perioadă de timp, în care acesta ar fi fost arestat într-o altă cauză, numai că inculpatul a solicitat personal judecarea cauzei după procedura simplificată, recunoscând perioada comiterii faptelor, evident alta decât aceea in care acesta ar fi fost arestat, iar stabilirea perioadei în care au fost comise faptele penale de către acesta s-a făcut nu numai pe baza declarației sale, cat si pe restul probatoriilor administrate in cauza care au fost analizate atât de instanța de fond cât și în căile de atac inclusiv la instanța supremă, așa cum s-a arătat mai sus.
Faptul că ulterior judecării definitive a cauzei inculpatul a susținut că faptele au fost comise într-o alta perioada de timp în care acesta ar fi fost arestat, situație pe care a dorit să o dovedească prin administrarea probei cu martori, nu s-a încadrat în expresia faptei și împrejurări noi necunoscute de instanță la data soluționării cauzei.
Astfel, prin decizia nr. 3050/28.06.2000 a Curții Supreme de Justiție s-a arătat că faptele sau împrejurările învederate de câtre revizuient trebuie să fie noi și nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanța de judecată.
Din analiza tuturor cazurilor de revizuire precizate mai sus, s-a constatat că susținerile revizuientului nu se încadrează în nici unul dintre acestea, situație în care în deplin consens și cu practica judiciară în materie a instanței supreme (decizia penală nr.5060/09.09.2005 a I.C.C.J. și decizia nr.60/24.09.2007 a I.C.C.J.), tribunalul, în baza disp.art. 458 cod procedură penală raportat la disp.art. 459 alin.5 cod procedură penală și art. 453 alin.1 lit.a cod procedură penală a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul C. V. privind sentința penală nr.318/12.07.2013 a Tribunalului Prahova în dosarul penal nr.5837/105/_ rămasă definitivă prin decizia penală nr. 625/20.02.2014 a ICCJ, prin care i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit.a si b din noul cod penal, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de instituire de grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 alin1. si 3 din Legea 39/2003 cu aplic. art 37 lit. a si b cod penal, si art. 320 alin,1 si 7 c.p.p., trafic de droguri de risc fapta din perioada ianuarie 2013, prev. si ped. de disp.art. 2 alin.1. din Legea 143/2000 cu aplic art. 37 lit a si b c.p.si a disp.art. 320 al.1 si 7 c.p.p., instigare la trafic de droguri de mare risc, prev si ped de art. 25 c.p rap.la disp.art. 2 alin.1 si 2 din Legea 143/2000 cu aplic.disp.art. 37 lit.a si b c.p. - fapta din perioada 2012- 2013, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, condamnatul revizuient C. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit a fost respinsă cererea sa de revizuire, care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 453 alin. 1 lit. a cod procedură penală.
A arătat apelantul că există fapte și împrejurări noi, în înțelesul dispozițiilor legale, care justifică admiterea în principiu a cererii de revizuire, solicitând în acest sens proba cu martorii I. S. și T. C. pentru a face dovada susținerilor sale.
Probele noi invocate de apelant se referă la perioada în care se reține că acesta ar fi săvârșit fapta, în realitate în respectivul interval de timp, mai exact în anul 2012, revizuentul fiind arestat în altă cauză, așa încât nu putea să comită infracțiunea pentru care a fost condamnat, mai ales că se reține că în scopul săvârșirii acesteia, s-ar fi deplasat pe teritoriul unui stat situat pe un alt continent, respectiv în America de Sud.
A mai precizat apelantul că întrucât la data comiterii respectivei fapte era arestat în altă cauză, nu se putea afla pe continentul sud-american, iar ca atare, datele din situația de fapt au fost schimbate de organele de urmărire penală, în realitate cumnata sa A. D. fiind cea care s-a aflat în Brazilia în respectivul interval de timp și care l-a cunoscut pe liderul grupului infracționale, I. S..
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond admiterea în principiu a cererii de revizuire, iar în susținerea apelului au fost depuse: un memoriu olograf cuprinzând 6 pagini, două copii certificat cazier, extras față-verso din Încheierea nr.13/23.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Curtea examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 C.pr.penală și în limitele impuse de art.418 și art.419 C.pr.penală, constată că apelul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a realizat o justă apreciere asupra temeiniciei cererii de revizuire formulată de către revizuentul condamnat C. V., constatând că în cauză nu sunt întrunite în totalitate și în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 453 alin.1 lit.a cod procedură penală, care reglementează în mod expres cazul de revizuire avut în vedere de către apelant, dar nu sunt întrunite nici condițiile specificate de celelalte cazuri de revizuire, reglementate de art. 453 alin. 1 cod procedură penală, dispozițiile acestor texte de lege fiind în mod judicios interpretate și aplicate de către prima instanță de judecată, inclusiv prin prisma deciziilor jurisprudențiale constante ale instanței supreme.
Astfel, la examenul legislației aplicabile se constată că potrivit art.453 lit.a-f C.pr.penală, revizuirea în latură penală poate fi cerută atunci când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii al cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
După cum în mod corect s-a reținut la instanța de fond și s-a reiterat în calea de atac, condamnatul revizuent a invocat în calea extraordinară de atac disp. art. 453 alin. 1 lit. a cod procedură penală, care reglementează admisibilitatea revizuirii atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, susținând că, în perioada, în care se reține că a săvârșit infracțiunea, se afla arestat într-o altă cauză penală.
Din acest punct de vedere, se observă că, în mod constant, doctrina și jurisprudența au statuat faptul că în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii nu este admisibilă prelungirea probațiunii, prin folosirea de noi mijloace de probă, pentru fapte ce au fost stabilite în mod definitiv anterior, tocmai pentru a nu se aduce atingere autorității de lucru judecat, iar cazul de revizuire menționat mai sus este incident doar în ceea ce privește faptele probatorii, deci a faptelor și împrejurărilor asupra cărora poartă probațiunea, și nu asupra mijloacelor de probă prin intermediul cărora s-ar putea dovedi acestea.
În acest sens, s-a stabilit că pentru admisibilitatea revizuirii, faptele și împrejurările trebuie să fie noi și nu mijloacele de probă invocate în dovedirea lor.
De asemenea, tot pe cale jurisprudențială s-a mai stabilit și faptul că, în aplicarea art.394 alin.1 lit.a cod procedură penală, ceea ce este determinant nu este împrejurarea ca faptul pretins nou să nu fi fost reținut de instanță ca dovedit, ci ca acest fapt să nu fie cunoscut.
Făcând aplicarea acestor dispoziții astfel interpretate în speță, Curtea apreciază că perioada în care a fost săvârșită infracțiunea nu poate reprezenta, în nici un caz, o împrejurare care să nu fi fost cunoscută instanței care a dispus condamnarea, așa încât sub acest aspect nu se poate reține că faptul pretins nou, invocat de către revizuentul condamnat, ar îndeplini cerința admisibilității consfințită de lege, aceea de a nu fi fost un fapt cunoscut de instanța care a soluționat cauza în fond sau de instanțele care au soluționat fondul cauzei în căile ordinare de atac.
Dimpotrivă, perioada infracțională reprezintă un aspect esențial, care a fost supus filtrului instanței care a dispus în primă instanță condamnarea și mai apoi instanțelor de control judiciar care au soluționat căile ordinare de atac, iar perioada infracțională a fost reținută nu numai pe baza declarațiilor apelantului, ci, așa cum corect s-a observat de către instanța de fond, pe baza tuturor probelor administrate în cauză, făcându-se o analiză a acestora și observându-se că declarația de recunoaștere a învinuirii se coroborează deci cu celelalte probe administrate la urmărirea penală.
Verificând aceste aspect al perioadei infracționale, se reține, sub un prim aspect, că, într-adevăr, potrivit fișei de cazier judiciar nr._/19.03.2013 emisă de S. Cazier Judiciar al I.P.J. Prahova, rezultă că apelantul a fost arestat în intervalul 02.03._12 în executarea unei pedepse aplicate de Judecătoria Onești pentru furt calificat.
Este în egală măsură adevărat faptul că, în considerentele hotărârii de condamnare pronunțate în primă instanță, se reține, generic, în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii, că aceasta ar fi fost comisă în anul 2012.
Însă, tot în considerentele hotărârii de condamnare pronunțată la primul grad de jurisdicție, detaliindu-se aspectele legate de situația de fapt, se precizează că aceasta a fost comisă la începutul anului 2013, aspect care reiese fără dubiu din examinarea amplei expuneri realizate în considerentele sentinței și mai ales din analiza probelor realizată de instanța care a dispus condamnarea, observându-se fără dubiu că introducerea drogurilor în țară a avut loc și a fost surprinsă la data de 25 februarie 2013, iar autoritățile judiciare din Brazilia au informat, la data de 22 martie 2013, autoritățile judiciare române despre faptul că o persoană de cetățenie română fusese depistată având asupra sa cocaină, fiind arestată pe aeroport.
Așa fiind, Curtea reține că perioada săvârșirii faptei în nici un caz nu este plasată în cadrul intervalului de timp în care revizuentul s-a aflat arestat într-o altă cauză, ci dimpotrivă, după punerea acestuia în libertate, survenită în luna octombrie 2012, iar eventualele neconcordanțe strecurate din acest punct de vedere, în expozeul sentinței de condamnare ori, după caz, în actele procedurale emise la urmărirea penală (cum ar fi, spre exemplu, ordonanța de reținere) nu reprezintă decât simple erori materiale, care nu produc efecte juridice și care pot fi corectate/îndreptate în carul procedurii speciale reglementată de legea procesual penală.
Pe de altă parte, așa cum s-a reținut în mod corect în sentința atacată, se observă că revizuentul condamnat a recunoscut vinovăția sa în fața instanței care a dispus condamnarea, când a declarat că își însușește și cunoaște probele administrate la urmărirea penală și solicită ca judecata să aibă loc în cadrul procedurii simplificate de judecată, așa cum prevăd dispozițiile procesual penale.
Or, nu se poate invalida pe calea revizuirii declarația de recunoaștere a vinovăției, iar motivele invocate în acest sens nu se verifică, neputându-se pune problema unei erori a condamnatului la momentul formulării declarației de recunoaștere, atât timp cât acesta nu se afla la primul contact de legea penală, iar instanța de judecată i-a adus la cunoștință dispozițiile legale ce reglementează recunoașterea vinovăției, de care în mod neîndoielnic și cu voință liber exprimată, în condițiile beneficierii de asistență juridică obligatorie, a înțeles să se prevaleze.
Mai mult decât atât, Curtea reține că, împotriva hotărârii de condamnare care constituie obiect al prezentei revizuiri, apelantul a exercitat căile legale ordinare de atac, în cadrul cărora nu a invocat niciunul dintre motivele pe care se sprijină prezenta cerere de revizuire, ci a solicitat numai reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul reducerii duratei acesteia, așa cum reiese atât din partea introductivă a deciziilor pronunțate de instanțele de control judiciar, cât și din considerentele acestora, de asemenea în condițiile în care au fost respectate dispozițiile legale privind acordarea asistenței juridice pentru inculpatul arestat.
Prin urmare, se reține că motivele invocate de către revizuentul condamnat în mod corect au fost apreciate la primul grad de jurisdicție că nu se încadrează în disp. art. 459 alin. 3 lit. a cod procedură penală și pe cale de consecință soluția atacată este legală, așa încât apelul va fi respins ca nefondat, conform art. 421 alin. 1 lit. b cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul revizuient C. V. (fiul lui M. și G., născut la data de 08.05.1959 in Ploiești, județul Prahova, aflat în stare de deținere la Penitenciarul Mărgineni) împotriva sentinței penale nr. 30/29 septembrie 2015 pronunțate de Tribunalul Prahova - Secția penală în dosarul nr._ .
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cpp, obligă apelantul revizuient la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 lei, se va deconta din fondurile MJ către Baroul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.11.2015.
Președinte, Judecător,
G. C. N. R. A.
Grefier,
R. V.
Red.G.C.
Tehnored. R.V./M.M.
2 ex./ 14.12.2015
Dosar fond -_ Tribunalul Prahova
Judecător fond – I. P. D.
Operator de date cu caracter personal;
Notificare nr.3113/2006
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1127/2015. Curtea de... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1176/2015.... → |
|---|
