Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 374/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 374/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 2950/232/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR.374
Ședința publică din data de 7 aprilie 2015
Președinte – P. M. F.
Judecător – M. V. T.
Grefier – G. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de părțile civile C. A., domiciliată în Pitești, jud. Argeș, ..3 ., ., și C. M., domiciliată în Pitești, jud. Argeș, ..3 ., ., asigurătorul S.C. C. A. S.A. cu sediul în Sibiu, .. 5, județ Sibiu și partea responsabilă civilmente S.C F. E. Oradea SA prin administrator judiciar C. DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA FILIALA BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 24, . și inculpații P. V., fiul lui G. și al lui M., născut la 27 martie 1953, Aleșd, .. 52, județ Bihor, și P. N., fiul lui F. și al lui M., născut la 14 iunie 1974, domiciliat în Oradea, ., ., ., împotriva sentinței penale nr. 102 din data de 19 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Găești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții – inculpați P. V. și P. N. asistați de apărător ales N. D. în substituire avocat P. N., apelantele – părți civile C. A. și C. M. asistate de către apărător ales F. M. L. din cadrul Baroului București, lipsă fiind apelantul-asigurator . pentru care a răspuns avocat Tană M. în substituire avocat V. M., intimații-părți civile S. Județean de Urgență Târgoviște și S. Județean de Urgență Pitești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Avocat N. D., având cuvântul pentru apelanții-inculpați, arată că aceștia înțeleg să-și retragă apelurile declarate în cauză.
Curtea procedează la legitimarea apelanților-inculpați, respectiv P. V., cu CI ., nr._ și CNP_ și P. N., cu CI ., nr._ și CNP_, care personal având cuvântul, în prezența apărătorului lor ales, arată că își retrag apelurile declarate în cauză.
consilier juridic Tană M., având cuvântul pentru asigurator, învederează instanței că la acest termen s-a prezentat în substituirea apărătorului societății, avocat V. M., motiv pentru care solicită acordarea unui nou termen pentru pregătirea apărării.
Totodată, depune la dosarul cauzei motivele de apel formulate de apelantul-asigurator.
Curtea pune în discuția părților cererea de amânare formulată de apărătorul apelantului-asigurator.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în data de 24.03.2015 s-a mai solicitat amânarea cauzei în acest scop, motiv pentru care lasă la aprecierea instanței acordarea unui nou termen de judecată în cauză.
Avocat F. M. L., având cuvântul pentru apelantele-părți civile, arată de asemenea că pentru acest motiv s-a mai acordat un termen de judecată în cauză.
Depune la dosarul cauzei 3 înscrisuri, respectiv copia chitanței nr. 710/13.05.2013 emisă de Biroul Notarului Public I. A. D., copia ordinului de deplasare nr. 25/29.05.2013 emis de Asociația Victimelor din Accident și copia bonului fiscal nr. 98/29.05.2013.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea studierii motivelor de apel formulate de asigurator și depuse la dosar în această ședință de judecată.
Curtea apreciază că nu se impune amânarea cauzei, sens în care respinge cererile de acordare a unui nou termen de judecată.
Consilier juridic Tană M., pentru apelantul-asigurator, depune la dosarul cauzei copia ghidului pentru soluționarea daunelor morale.
Solicită efectuarea unui supliment de expertiză potrivit dispozițiilor art. 180 Cod procedură penală, care să răspundă la unele aspecte rămase nelămurite.
Astfel, arată că în faza de urmărire penală s-a reținut din declarațiile inculpaților și ale martorilor că la momentul respectiv în autoturism se transporta un frigider, cu un volum deosebit de mare. În aceste condiții trebuia stabilită și o eventuală culpă a victimelor, care desigur nu minimizează culpa inculpatului. În raportul de expertiză efectuată nu s-a stabilit ce s-a întâmplat cu acel frigider, dacă acesta în momentul impactului a venit peste victime sau nu, ori dacă acestea purtau sau nu centuri de siguranță.
Curtea pune în discuția părților cererea formulată de apărătorul apelantului-asigurator privind efectuare unui supliment de expertiză.
Avocat F. M. L., având cuvântul pentru apelantele-părți civile, apreciază că nu este necesar acest supliment de expertiză, frigiderul despre care s-a făcut vorbire era în partea din spate dreapta a mașinii și nu a avut vreo influență în momentul producerii accidentului. Din declarațiile părților rezultă că autoturismul logan, ce se deplasa în mod regulamentar a fost strivit de autospeciala condusă de inculpatul P. V..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că suplimentarea probatoriului este inadmisibilă în această fază procesuală, în condițiile în care inculpații au beneficiat de procedura simplificată.
Mai arată că părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, care a stabilit culpa ambilor inculpați.
Consilier juridic Tană M., având cuvântul pentru apelantul-asigurator, arată că în raportul de expertiză întocmit în faza de urmărire penală nu se specifică dacă părțile purtau centurile de siguranță, la acel moment procesual nefiind citați în cauză pentru a avea posibilitatea să formuleze obiecțiuni la acest raport.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că asiguratorul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, la acest moment nemaiputându-se stabili dacă victimele purtau sau nu centură de siguranță.
Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată cererea de suplimentare a probatoriilor formulată la această dată de apărătorul apelantului-asigurator, întrucât nu se mai poate stabili în prezent dacă victimele purtau centura de siguranță.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorii părților, pe rând având cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act de declarațiile părților, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat F. M. L., având cuvântul pentru apelantele-părți civile, solicită admiterea apelurilor declarate de acestea și casarea în parte a sentinței apelate atât în ceea ce privește latura penală a cauzei cât și cu privire la latura civilă a acesteia.
Astfel, în ceea ce privește latura penală a cauzei arată că pedepsele aplicate de prima instanță nu sunt suficient de mari pentru ca inculpații să conștientizeze fapta produsă, din declarațiile acestora rezultând că apelau ori de câte ori puteau la acest procedeu și dacă nu s-ar fi produs acest accident ar fi continuat în acest mod.
Șoferul autospecialei, care a tractat utilajul, nu a dat dovadă de diligență, fiind necesar a frâna pentru a nu se produce deraparea. Totodată, acesta nu cunoștea dispozițiile legale care limitează lungimea ansamblului de vehicule la 25 de metrii. Prima instanță s-a raportat la nivelul minim al pedepselor, aplicând pedepse de 1 an și 10 luni închisoare și respectiv 1 an și 4 luni închisoare cu suspendare. Apreciază că se impune majorarea acestor pedepse, precum și executarea acestora în regim de detenție.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei arată că instanța de fond, după ce a adunat toate sumele indicate de părțile civile, a scăzut o sumă care nu rezulta din coroborarea probelor administrate deși martorii audiați au arătat că au fost și alte cheltuieli în afara celor indicate de ei.
Sumele solicitate de părțile civile au fost dovedite atât prin administrarea probei cu înscrisuri, dar și prin audieri de martori. S-au acordat daune morale în cuantum de 40.000 lei pentru decesul tatălui, 30.000 lei pentru decesul fratelui și 65.000 lei pentru decesul fiului, aceste sume nereflectând adevărata suferință provocată în urma accidentului. Părțile au fost foarte afectate, la momentul audierii lor la instanța de fond desfășurându-se scene dure, având nevoie de consiliere psihologică. Din cuprinsul motivării nu reiese că s-ar fi avut în vedere aceste aspecte, deși s-a depus la dosarul cauzei practică judiciară. Instanța de fond era obligată să aibă în vedere atât dispozițiile legale cât și practica judiciară în materie.
Mai arată că victima minoră C. A., băiatul părții civile, era elev în clasa a II-a, era un copil educat, la dosarul cauzei fiind depuse diplome însoțite de foi matricole, înscrisuri aflate la filele 50-100 dosar.
Soțul părții civile, victima C. R., era asociat la o societate ce producea profit, se îngrijea de familia sa, după decesul său, veniturile familiei fiind diminuate.
Consideră că sumele solicitate nu sunt exagerate, având în vedere că părțile civile sunt în grad de rudenie 1 și 2 cu victimele, neîncercându-se niciun moment o îmbogățire fără justă cauză.
Consilier juridic Tană M., având cuvântul pentru apelantul-asigurator, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței Judecătoriei Găești și pe fond diminuarea daunelor morale acordate părților civile.
Arată că nu se contestă existența prejudiciului ca element esențial al răspunderii civile delictuale ci cuantumul acestuia, pe care îl apreciază ridicat față de altele stabilite în situații similare de instanțe din România, făcând totodată referire și la practica Curții de Apel Ploiești și a altor instanțe din țară.
Ghidul pentru soluționarea daunelor morale la pagina 28 conține date cu privire la media generală a despăgubirilor acordate pentru daune morale pentru fiecare zi de îngrijire medicală necesară vindecării.
Referitor la cuantumul daunelor morale de 10.000 lei acordate părții civile C. M., arată că aceasta a avut nevoie pentru vindecare de 16-18 zile de îngrijiri medicale, cuantumul pentru aceste îngrijiri pentru o zi fiind de 300 de lei.
Solicită admiterea apelului declarat și amânarea pronunțării pentru a depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Totodată, solicită respingerea apelurilor declarate de părțile civile, apreciind că daunele materiale au fost acordate într-un cuantum corect, prima instanță reținând în mod just Ordinul nr.14/2011 care face trimitere la Legea nr. 136/1995, potrivit căreia daunele materiale se acordă în măsura dovedirii acestora cu documente justificative. Ori, în cauza un singur martor a declarat că ar fi ajutat părțile civile cu suma de 10.000 lei, această susținere necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.
Avocat N. D., având cuvântul pentru apelanții-inculpați, solicită a se lua act de retragerea apelurilor declarate de aceștia împotriva sentinței penale nr. 102 din data de 19 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Găești.
Cu privire la celelalte apeluri solicită ca în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să fie respinse ca nefondate. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Avocat F. M. L., având cuvântul pentru apelantele-părți civile, solicită respingerea apelului declarat de asigurator, ghidul pe care acesta își bazează pledoaria fiind o publicație către o asociație ce are drept scop despăgubiri pentru autoturismele care nu au asigurare.
Ordinul nr. 14/2011 stabilește limita superioară a despăgubirilor ce pot fi acordate ca fiind 5 milioane de euro, practica neputând fi avută în vedere la pronunțarea deciziei, respectiv la stabilirea în fiecare caz în parte a daunelor necesare.
La momentul la care s-au făcut cheltuieli, partea civilă aflându-se în spital nu a putut păstra toate bonurile și chitanțele la care face referire art. 49 din Ordinul nr. 14/2011, probatoriul fiind completat în acest sens cu proba testimonială cu martori.
Consilier juridic Tană M., având cuvântul în replică pentru apelantul-asigurator, arată că la finalul anului 2012 s-a încheiat un protocol între CSM și CSA, conform căruia ghidul pe care l-a depus la dosarul cauzei este promovat atât de judecători cât și de profesori.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelurilor declarate de inculpați, urmând a se lua act de manifestarea acestora de voință în sensul retragerii apelurilor declarate.
Cu privire la apelurile declarate de părțile civile, arată că acestea sunt fondate, având în vedere că prima instanță nu a soluționat în mod just cauza, aplicând inculpaților pedepse de câte 1 an și 10 luni închisoare, respectiv 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor. În aceste condiții, prima instanță a dat dovadă de prea mare clemență față de inculpați.
Astfel, solicită admiterea apelurilor, desființarea în parte a sentinței atacate și pe fond, majorarea pedepselor aplicate inculpaților la un cuantum care să reflecte culpa acestora în comiterea accidentului, și schimbarea modalității de executare a acestora.
Față de gravitatea concretă a faptei apreciază că aceste pedepse sunt prea blânde.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, arată că daunele morale sunt nejustificat de mici, impunându-se majorarea acestora pentru cele două părți civile.
Totodată, solicită respingerea apelurilor declarate de asigurator și partea responsabilă civilmente ca nefondate pentru motivele anterior expuse.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 102 din data de 19 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Găești, în temeiul art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal (1968), cu aplicarea art. 5 Cod penal (2009) și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul P. V., la pedeapsa de un an și 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă din data de 05.04.2013.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal (1969) s-a aplicat inculpatului P. V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal (1968), pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În temeiul art. 81, art. 82 și art. 71 alin. 5 Cod penal (1968) s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii stabilind un termen de încercare de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Pe durata termenului de încercare se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 111 alin. 6 O.U.G. 95/2002 rep. s-a admis cererea de prelungire a dreptului de circulație, formulată de inculpatul P. V., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 și 5 Codul penal (1969), a solicitat prelungirea dreptului de circulație.
În temeiul art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal (1968), cu aplicarea art. 5 Cod penal (2009) și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul P. N., la pedeapsa de un an și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă din data de 05.04.2013.
În temeiul art. 81, art. 82 și art. 71 alin. 5 Cod penal (1968) s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii stabilind un termen de încercare de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Pe durata termenului de încercare se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal (1968) privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile C. M. și C. A..
Inculpații P. V. și P. N. au fost obligați în solidar cu părțile responsabile civilmente . cu sediul în Sibiu, .. 5, jud. Sibiu, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ și . de administratorul judiciar C. de Insolvență Transilvania Filiala Bihor S.P.R.L. să plătească părții civile C. M. suma de 23.156 lei prejudiciul material, 160.000 lei prejudiciu moral suferit prin comiterea faptei și 3.500 lei cheltuieli de judecată.
De asemenea, inculpații P. V. și P. N. au fost obligați alături de părțile responsabile civilmente . și . de administratorul judiciar C. de Insolvență Transilvania Filiala Bihor S.P.R.L. să plătească părții civile C. A. suma de 70.000 lei reprezentat prejudiciul moral suferit prin comiterea faptei și 3.500 lei cheltuieli de judecată.
S-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile S. Județean de Urgență Pitești și S. Județean de Urgență Târgoviște.
Inculpații P. V. și P. N. au fost obligați în solidar cu părțile responsabile civilmente . și . de administratorul judiciar C. de Insolvență Transilvania Filiala Bihor S.P.R.L. să plătească părții civile S. Județean de Urgență Pitești suma de 241,67 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată părții civile C. M..
Totodată, inculpații P. V. și P. N. au fost obligați în solidar cu părțile responsabile civilmente . și . de administratorul judiciar C. de Insolvență Transilvania Filiala Bihor S.P.R.L. să plătească părții civile S. Județean de Urgență Târgoviște suma de 254,236 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată părții civile C. M..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din data de 08.08.2014, întocmit în dosarul nr. 848/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
- P. V., fiul lui G. și M., născut la data de 27.03.1953 în orașul Aleșd, județul Bihor, domiciliat în oraș Aleșd, .. 52, județul Bihor, CNP_, pentru infracțiunea de ucidere din culpă faptă prevăzută de art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal (1968);
- P. N., fiul lui F. și M., născut la data de 14.06.1974 în ., domiciliat în mun. Oradea, ., ., apt. 19 județul Bihor, CNP_, pentru infracțiunea de ucidere din culpă faptă prevăzută de art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal (1968).
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Găești sub nr._ din data de 29.08.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 04.04.2013, în calitate de șef de coloană în cadrul ., inculpatul P. N. a solicitat conducerii unității să aprobe deplasarea remorcherului cu nr. de înmatriculare_ de la Oradea la București pentru a aduce la garaj autotractorul cu numărul de înmatriculare_ care a rămas defect cu cutia de viteze (fila 100 dosar de urmărire penală). Prin aceeași cerere, având nr._ inculpatul a arătat că de la București remorcherul va pleca la Ploiești pentru a aduce de la reparat semiremorca cu nr. de înmatriculare_ .
Cererea fiind aprobată de conducerea Frigoexpres s-a organizat transportul în cauză acesta fiind efectuat de inculpatul P. V., angajat în funcția de conducător auto în cadrul societății.
Conform dispozițiilor primite, inculpatul P. V. însoțit de martorul N. L. Geza s-a deplasat în data de 04.04.2013 pe ruta Oradea București, la destinație atașând la remorcherul pe care îl conducea capul tractor marca Volvo cu numărul de înmatriculare_ care avea o defecțiune la cutia de viteze. Din București inculpatul a condus ansamblul de vehicule astfel format până în mun. Ploiești unde a atașat și semiremorca marca Schimtz cu numărul de înmatriculare_ .
Pe traseul de întoarcere, respectiv pe DN 72, la km 5 + 807 m în afara localității Dragodana, jud. Dâmbovița, pe sector de drum în pantă și în curbă deosebit de periculoasă la dreapta, pe un segment de drum cu un carosabil umed inculpatul P. V. a pierdut controlul semiremorcii cu numărul de înmatriculare_ care a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ utilizat de Conerg Asociat Pitești, condus de numitul C. R. R..
Din accident a rezultat decesul conducătorului autoturismului Dacia L., C. Romului R., al fiului acestuia, C. A., pasager pe locul din stânga spate, precum și vătămarea corporală a numitei C. M. care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale.
La termenul de judecată din data de 28.11.2014, în ședință publică, în prezența apărătorului ales, avocat P. N., ambii inculpați au declarat că recunosc în totalitate faptele săvârșite și își însușesc probele administrate în faza de urmărire penală, solicitând să fie judecați în procedura prevăzută de art. 375 Cod procedură penală.
Cererile inculpaților au fost puse în discuție și admise de instanță, cu concluzii în același sens din partea reprezentantului Ministerului Public.
Coroborând recunoașterea inculpaților cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală, instanța reține că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal (1968).
Prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal (2009) constatând faptul că dispozițiile vechiului cod penal le sunt mai favorabile inculpaților întrucât prevăd limite ale pedepsei mai reduse. Astfel, pentru varianta agravată a faptei prin care s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, alin. 5 al art. 178 Cod penal (1968) prevede un spor facultativ de 3 ani închisoare (care ar putea fi adăugat la pedeapsa prevăzută la alin. 2 cuprinsă între 2 și 7 ani închisoare), dispoziții mai favorabile celor doi inculpați față de cele cuprinse la alin. 3 al art. 192 Cod penal (2009) în care se prevede că limitele speciale ale pedepsei prevăzute în aliniatele anterioare (în cazul de față închisoarea de la 2 la 7 ani conform alin. 2) se dublează.
Astfel potrivit, art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal (1968): „Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Dacă prin fapta săvârșită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se poate adăuga un spor până la 3 ani.”
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material constă în fapta inculpatului P. V. de a conduce ansamblul de vehicule format din autospeciala marca Volvo cu nr. de înmatriculare_, proprietatea ., autotractorul marca Volvo cu numărul de înmatriculare_, utilizat de . și semiremorca marca Schimtz cu nr. de înmatriculare_, proprietatea . fără respectarea dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere privitoare la circulația pe drumurile publice.
Prima instanță a reținut din raportul de expertiză aflat la filele 157-181 din dosarul de urmărire penală faptul că ansamblul de vehicule condus de inculpatul P. V. avea, anterior impactului, o viteză de 77 km/h, iar la momentul impactului o viteză de 68 km/h.
Raportat la condițiile de drum, respectiv curbă deosebit de periculoasă, drum în pantă, carosabil umed, cât și la caracteristicile ansamblului de vehicule pe care le dirija (de un gabarit mare) s-a apreciat că inculpatul P. V. nu a adaptat viteza de deplasare pentru a rămâne stăpân pe vehiculul său și să fie în măsură să adopte manevrele ce îi revin.
Prima instanță a apreciat și că inculpatul nu a respectat semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, observând că, pe direcția sa de mers inculpatul a întâlnit înainte de locul producerii accidentului indicatoare de avertizare privind existența unei curbe deosebit de periculoase la dreapta, drum alunecos, cât și limitare viteza 60 Km/h cu panou adițional „alte pericole” (fila 17 din dosarul de urmărire penală).
S-a concluzionat astfel că inculpatul P. V. a dat dovadă de neatenție și apreciere eronată a situației concrete în trafic corelată cu modul de conducere de care a dat dovadă.
S-a reținut că fapta inculpatului P. N. constă, sub aspectul laturii obiective, ca și element material în organizarea transportului efectuat de ansamblul de vehicule format din autospeciala marca Volvo cu nr. de înmatriculare_, proprietatea ., autotractorul marca Volvo cu numărul de înmatriculare_, utilizat de . și semiremorca marca Schimtz cu nr. de înmatriculare_, proprietatea . fără respectarea dispozițiilor legale.
Astfel, potrivit art. 172 alin. 1 H.G. 1391/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice „în circulația pe drumurile publice, autovehiculul sau ansamblul de vehicule care, cu sau fără încărcătura, are o lățime între 3,2 m și 4,5 m inclusiv sau o lungime mai mare de 25 m trebuie să fie precedat de un autovehicul de însoțire”.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză rezultă faptul că ansamblul de vehicule implicat în accident avea o lungime totală de 26,1 m.
În calitatea sa, de șef de coloană, inculpatului îi revenea obligația să cunoască dispozițiile legale care reglementează transportul rutier și să ia măsuri pentru respectarea acestor dispoziții, aspect ce rezultă și din fișa postului întocmită de reprezentanții . (filele 90-95 din dosarul de urmărire penală).
De asemenea, inculpatul avea posibilitatea să cunoască lungimea ansamblului de vehicule din evidențele unității (copiile certificatelor de înmatriculare ale vehiculelor în cauză).
S-a reținut astfel că, la fapta inculpatului P. V., s-a adăugat și situația că ansamblul de vehicule pe care îl dirija nu a fost precedat de un autoturism de însoțire, aspect ce îi revenea ca sarcină inculpatului P. N. care se ocupa de organizarea transportului.
Prezența unui astfel de autoturism de însoțire ar fi putut să reducă riscurile producerii accidentului atât prin limitarea vitezei de deplasare a ansamblului de vehicule cât și prin avertizarea celorlalți participanți la trafic.
Prima instanță a reținut și faptul că semiremorca implicată în accident avea o stare tehnică necorespunzătoare, cauciucurile fiind într-o stare avansată de uzură, aspect ce ar fi trebuit să fie cunoscut atât de conducătorul auto cât și de șeful de coloană care monitorizează starea tehnică a mijloacelor de transport.
Urmarea imediată a faptei inculpaților o reprezintă decesul numiților C. R. R. și C. A. N., între acțiunea inculpaților și decesul victimelor existând legătura de cauzalitate.
Astfel din raportul medico-legal de necropsie nr. 84/A/06.04.2013, întocmit de SJML Dâmbovița (filele 152-153 din dosarul de urmărire penală), rezultă că moartea numitului C. R. R. a fost violentă și s-a datorat zdrobirii craniului și a conținutului, consecutivă cu un politraumatism cu fractură cominutivă, multieschiloasă de bază și boltă craniană, fracturi costale drepte și fractură femur stâng, leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și comprimarea laterală a extremității cefalice între două planuri dure, posibil în condițiile unui accident de trafic rutier, între leziunile constatate și deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiționată, moartea datând din 05.04.2013, iar sângele recoltat de la cadavru nu conținea alcool.
Din raportul medico-legal de necropsie nr. 83/06.04.2013, întocmit de SJML Dâmbovița (filele 147-148 din dosarul de urmărire penală), rezultă că moartea numitului C. A. N. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecutivă cu un politraumatism cu fractură de bază și boltă craniană și rupturi de organe interne. Leziunile constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, posibil în condițiile unui accident de trafic rutier, între leziunile constatate și deces existând legătură de cauzalitate directă necondiționată iar moartea datează din data de 05.04.2013.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că inculpații au săvârșit infracțiunea din neglijență întrucât nu au prevăzut rezultatul faptei lor deși trebuia și puteau să îl prevadă.
S-a observat că din concluziile raportului de expertiză tehnică și faptul că, prin comportamentul său, dirijând autoturismul Dacia L. numai pe sensul său de deplasare, numitul C. R. R. nu a contribuit cauzal la producerea accidentului.
Prima instanță a constatat că, din probele administrate în faza de urmărire penală, reiese că faptele celor doi inculpați sunt stabilite și că există suficiente date cu privire la persoana acestora pentru a permite stabilirea de pedepse.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere, potrivit art. 72 Cod penal (1968), dispozițiile părții generale a Codului penal (1968), limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse cu o treime în baza art. 396 alin. 10 din Noul Cod de Procedură Penală, gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, prima instanță a constatat că infracțiunea săvârșită prezintă un grad de pericol social ridicat, deoarece inculpații nu au respectat dispozițiile legale și măsurile de prevedere privitoare la circulația pe drumurile publice astfel că s-a produs un accident de circulație care a avut ca urmare decesul numiților C. R. R. și C. A. N..
Având în vedere dispozițiile art. 396 alin. 10 din Noul Cod de Procedură Penală de care beneficiază inculpații ca urmare a recunoașterii vinovăției, prima instanță a redus cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pentru infracțiunea reținută în sarcina lor, respectiv de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare.
Față de toate aceste argumente, prima instanță l-a condamnat pe inculpatul P. V. la pedeapsa de un an și 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă din data de 05.04.2013.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal (1968), s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal (1968), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Prima instanță nu a interzis inculpatului dreptul civil prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal anterior, ținând cont de hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza C. c. României, unde s-a statuat că privarea de dreptul de a vota pentru toți condamnații care execută pedepse și care se aplică în mod automat acestora, indiferent de durata pedepsei lor, de natura sau gravitatea încălcării pe care aceștia au săvârșit-o și independent de situația lor personală, depășește limitele unei aprecieri rezonabile, astfel că este incompatibilă cu articolul 3 din Protocolul nr. 1.
Întrucât în speță, persoana inculpatului și natura infracțiunii săvârșite nu impun interzicerea dreptului de a vota, a fost exceptată de la aplicare pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal anterior.
Raportat la situația personală a inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale iar din caracterizarea depusă la dosar (fila 220 din dosarul de urmărire penală) rezultă faptul că este disciplinat, corect și punctual în serviciu fapt pentru care este stimat de colegi și apreciat de conducerea unității, nu a avut probleme cu organele vamale sau de poliție și nu a fost implicat în alte accidente de circulație, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Prima instanță a avut în vedere și conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, acesta recunoscând și regretând fapta atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată.
Motiv pentru care, în temeiul art. 81 și art. 82 Cod penal (1968) prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii stabilind un termen de încercare de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Sub aspectul laturii civile prima instanță a constatat că în cauză s-au constituit părți civile:
- C. M., soția numitului C. R. R. și mama numitului C. A. N., cu suma de 250.000 euro, daune morale pentru decesul soțului, 250.000 euro daune morale pentru decesul fiului, 100.000 euro daune morale pentru vătămarea sa, 28.256 lei daune materiale, 4.900 lei cheltuieli cu psihologul și 3.500 lei cheltuieli de judecată
- C. A., fiica numitului C. R. R. și sora numitului C. A. N., cu suma de 250.000 euro, daune morale pentru decesul tatălui, 250.000 euro daune morale pentru decesul fratelui și 3.500 lei cheltuieli de judecată
- S. Județean de Urgență Pitești suma de 241,67 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată numitei C. M.
- S. Județean de Urgență Târgoviște suma de 254,236 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată părții civile C. M..
Privitor la pretențiile părților civile C. M. și C. A. prima instanță a apreciat că sunt parțial întemeiate astfel că vor fi admise în parte.
Totodată, prima instanță a apreciat că cererile părții civile pot fi calificate ca fiind pretenții întemeiate pe dispozițiile art. 1349 și 1357 cod civil 2009, fiind evident că ne aflăm în sfera răspunderii delictuale.
Art. 1349 arată că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Art. 1357 stabilește condițiile în care intervine răspunderea pentru fapta proprie, arătând că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Prima instanță a constatat că în cauză s-a făcut dovada existenței faptei ilicite (sub aspect penal, aceasta fiind apreciată ca fiind infracțiune) și existența vinovăției (în speță fiind vorba de vinovăția penală sub forma culpei, care este înglobată vinovăției civile), legea arătând clar că autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Astfel, partea civilă C. M. a solicitat suma de 33.156 lei daune materiale depunând în acest sens înscrisuri care să susțină cererea: facturi, bonuri fiscale, chitanțe. Partea civilă arată că toate aceste cheltuieli au fost efectuate atât pentru înmormântarea și pomenirea soțului și fiului său cât și pentru tratamentul său ca urmare a traumei fizice și psihice suferite. Instanța a adunat astfel cele două sume de 28.256 cheltuielile de înmormântare li tratament respectiv 4.900 lei cheltuieli cu psihologul apreciind că toate aceste sume reprezintă un prejudiciu material.
Prima instanță a constatat că întreaga sumă este susținută de înscrisuri doveditoare însă are în vedere și declarația martorului S. M. I., audiat la cererea părții civile în data de 28.11.2014. Din declarația martorului instanța reține că acesta a fost asociat cu C. R. R. la o societate comercială, iar ulterior decesului acestuia a ajutat familia cu suma de 10.000 lei pentru cheltuielile de înmormântare și obiceiurile ulterioare, acesta achitând coșciugele și o parte din cheltuielile de pomenire. Precizează martorului că suma respectivă a fost reprezentată atât de fonduri proprii cât și de la clienți și colaboratori ai societății la care era asociat cu victima.
Or, având în vedere declarația martorului, prima instanță a apreciat că cererea părții civile este parțial întemeiată. Astfel printre condițiile de existență a prejudiciului există aceea ca acesta să nu fi fost reparat. În cauza de față o parte din cheltuieli au fost acoperite de către martor și alte persoane, aspect necontestat de partea civilă. A obliga o altă persoană la acoperirea unui prejudiciu deja acoperit ar însemna o îmbogățire fără just temei.
În privința cheltuielilor de judecată prima instanță a constatat că la dosarul cauzei a fost depusă copia chitanței nr. 1 din data de 16.01.2015 emisă de avocat F. M.-L. pentru suma de 3.500 lei reprezentând asistență juridică, sumă pe care o apreciază ca rezonabilă față de natura cauzei motiv pentru care va admite cererea părții civile cu privire la aceste cheltuieli.
Pentru același motiv, prima instanță a admis și cererea părții civile C. A. privind cheltuielile de judecată constatând că la dosar a fost depusă copia chitanței nr. 2 din data de 16.01.2015 emisă de același apărător.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de părțile civile C. M. și C. A. chiar dacă legiuitorul nu a reglementat criteriile de stabilire a unui astfel de prejudiciu, fapta inculpaților P. V. și P. N. de a săvârși o faptă prevăzută de legea penală care s-a soldat cu decesul victimelor C. R. R. și C. A. N., a provocat o mare suferință părților civile prin pierderea soțului/tatălui și respectiv fiului/fratelui acestora, astfel cum este probat prin declarațiile martorilor G. N. I. și S. M. I. coroborată cu actele de stare civila în dovedirea relației de rudenie dintre părțile civile și victimele accidentului rutier.
Prima instanță a reținut de asemenea concluziile raportului de expertiză medico legală nr. 149/V/13.05.2013 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița care concluzionează faptul că numita C. M. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure în condițiile accidentului rutier suferit la data de 05.04.2013, leziuni pentru care a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale (filele 142-143 dosar urmărire penală).
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, acesta trebuie să fie unul echitabil, adică, în opinia instanței să aibă un asemenea nivel încât, raportat la gradul de pericol social al faptei, la nivelul material al societății în ansamblu, dar și al persoanelor implicate, în individualitatea lor, să dea satisfacție celui ce a suferit un prejudiciu, iar cel care a creat acel prejudiciu să fie conștient de suferința morală la care a dat naștere prin fapta sa.
Pentru acest motiv, prima instanță a admis în parte pretențiile părții civile C. M., urmând să îi acorde suma de 23.156 lei reprezentând prejudiciul material, 160.000 lei prejudiciu moral suferit prin comiterea faptei (65.000 lei pentru decesul soțului, 85.000 lei pentru decesul fiului și 10.000 lei pentru trauma fizică suferită) și 3.500 lei cheltuieli de judecată.
De asemenea, prima instanță a admis în parte pretențiile părții civile C. A., urmând să îi acorde suma de 70.000 lei prejudiciu moral suferit prin comiterea faptei (40.000 lei pentru decesul tatălui, 30.000 lei pentru decesul fratelui) și 3.500 lei cheltuieli de judecată.
Prima instanță a admis și pretențiile părților civile S. Județean de Urgență Pitești și S. Județean de Urgență Târgoviște constatând că sumele solicitate au reprezentat servicii medicale acordate numitei C. M. ca urmare a vătămării acesteia prin accidentul rutier.
S-a avut în vedere și dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății potrivit cărora „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane (…) din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată”.
În cauză au fost introduse ca și părți responsabile civilmente . cu sediul în Sibiu, .. 5, jud. Sibiu, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ și . sediul în Oradea, ., jud. Bihor înregistrată la Oficiul registrului Comerțului sub nr. J_ reprezentată de administratorul judiciar C. de Insolvență Transilvania Filiala Bihor S.P.R.L. cu sediul în mun. Oradea, .. 24, jud. Bihor, cu nr. de înregistrare în Registrul Societăților Profesionale nr. RFO0396/01.06.2009.
Prin notele depuse atât la data de 27.11.2014 cât și la data de 13.01.2015 . de administratorul judiciar C. de Insolvență Transilvania Filiala Bihor S.P.R.L. a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a societății, iar pe cale principală a solicitat respingerea acțiunii promovate împotriva acesteia ca neîntemeiată și nelegală.
Privitor la excepția invocată societatea a arătat faptul că cele trei vehicule implicate în accident și care le aparțineau, beneficiau de asigurare de răspundere civilă auto RCA. Astfel pentru autospeciala marca Volvo cu numărul de înmatriculare_ era emisă polița de asigurare nr._ valabilă de la data de 01.01.2013 până la data de 31.12.2013, pentru autotractorul marca Volvo cu numărul de înmatriculare_ era emisă polița de asigurare nr._ valabilă de la data de 05.01.2013 până la data de 04.01.2014, iar pentru semiremorca Schmitz cu numărul de înmatriculare_ era emisă polița de asigurare nr._ valabilă de la data de 05.01.2013 până la data de 04.01.2014, toate cele 3 polițe fiind emise de ..
Arată societatea că, pentru a fi parte în proces, este necesar să aibe și calitatea de titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic dedus judecății, ori prin încheierea contractului de asigurare obligația privind acordarea despăgubirilor revine asigurătorului.
S-a mai arătat că potrivit Legii 136/1995 este stabilită calitatea părților astfel că societatea nu poate avea calitatea de pârât astfel că nu poate fi primită nici obligarea sa în solidar având în vedere calitatea în care participă la proces și faptul că natura juridică a răspunderii societății este diferită de cea a asigurătorului de răspundere civilă.
Societatea invocă astfel dispoziții din Ordinul CSA nr. 14/29.11.2011 respectiv art. 1 alin. 2, art. 26 și art. 49 precum și dispozițiile Legii 136/1995.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiile legale în materie prima instanță a respins excepția invocată de . să dispună obligarea sa în solidar cu inculpații și . la plata daunelor cuvenite părților civile pentru următoarele considerente:
Din aspectele expuse la analiza laturii penale a cauzei a reieșit faptul că, la producerea accidentului, au contribuit atât culpa conducătorului auto cât și culpa șefului de coloană care nu a luat măsuri pentru ca ansamblul de vehicule să fie precedat de un autovehicul de însoțire.
Astfel la producerea daunelor a contribuit și fapta culpabilă a inculpatului P. N., angajat cu funcție de conducere în cadrul societății care nu a luat măsurile prevăzute de lege pentru ca transportul să se desfășoare în condiții de siguranță.
Potrivit dispozițiilor art. 1373 Cod civil (2009) comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
Prima instanță a observat că în cauză exista un raport prepus-comitent între inculpatul P. N. și . de transport realizându-se în realizarea obiectului de activitate al societății și în interesul acesteia.
De asemenea, potrivit art. 19 alin. 1 Cod procedură penală acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.
Răspunderea civilă delictuală poate fi legală sau convențională, iar în opinia instanței în cauza de față sunt întrunite condițiile pentru a se constata existența răspunderii legale a . instanță a reținut chiar din notele depuse de societate că răspunderea acesteia este diferită de cea a asigurătorului.
Existența unui contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă nu poate exclude, în speța de față, obligarea societății de la obligarea la plata daunelor, având în vedere faptul că transportul s-a efectuat fără respectarea dispozițiilor legale, ansamblul de vehicule constituind un potențial pericol din momentul plecării în cursă fără un antemergător.
Privitor la răspunderea . prima instanță a avut în vedere faptul că între această societate și . încheiate contracte de asigurare de răspundere civilă obligatorie, iar potrivit art. 49-54 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România „asiguratorul acorda despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”.
Prima instanță a avut în vedere și faptul că . a depus la dosarul cauzei două oferte de despăgubire pentru părțile civile C. M. și C. A. pentru sumele de 100.000 lei și respectiv 50.000 lei.
Prima instanță i-a obligat pe cei doi inculpați în solidar cu părțile responsabile civilmente . . la plata sumelor anterior menționate reprezentând prejudiciul suferit de părțile civile C. M., C. A., S. Județean de Urgență Pitești și S. Județean de Urgență Târgoviște.
Totodată, a luat act că SMURD Dâmbovița nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 271 alin 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri părțile civile C. A. și C. M., asigurătorul S.C. C. A. S.A., partea responsabilă civilmente S.C F. E. Oradea SA prin administrator judiciar C. DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA FILIALA BIHOR, și inculpații P. V. și P. N..
În motivarea apelurilor, părțile civile critică, prin apărător ales, atât cuantumul pedepselor, cât și al despăgubirilor la care au fost obligați inculpații.
Referitor la aceste aspecte apărătorul părților civile arată că aceștia au pierdut în accidentul de circulație două persoane apropiate (tatăl și fratele, respectiv soțul și fiul) situație care a condus la crearea unor puternice suferințe psihice, dar și lipsirea de sprijinul material al soțului (respectiv al tatălui).
De la data tragediei soldată cu decesul celor doi, persistă încă o traumă ce nu poate fi explicată, suferințele psihice fiind incomensurabile.
Deși nu există criterii obiective pentru determinarea cuantumului daunelor morale părțile civile susțin că, suma acordată de către prima instanță nu reflectă suferințele cauzate de către cei doi inculpați și pierderea persoanelor apropriate.
În final solicită desființarea sentinței și admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată în fața primei instanțe.
În motivarea scrisă a apelului, partea responsabilă civilmente . lipsa calității procesuale pasive și pe cale de consecință, respingerea acțiunii civile formulată împotriva sa de către părțile civile.
Susține această apelantă că, autovehiculele implicate în accident, deși erau în proprietatea sa, beneficiau de asigurare RCA valabilă, caz în care, asigurătorul răspunde pentru plata despăgubirilor în caz de producere a evenimentului rutier, conform Legii nr. 136/1995 republicată.
În final apelanta arată că societatea a intrat în insolvență la data de 5 august 2013 după care în procedura reorganizării conform sentinței civile nr._ a Tribunalului Bihor.
Asigurătorul apelant . în motivarea căii de atac, prin apărător ales, că despăgubirile materiale și morale acordate părții civile nu corespund, în primul caz, probelor administrate, iar, în cel de-al doilea caz, prejudiciul nepatrimonial suferit, în sensul că aceste daune morale sunt într-un cuantum exagerat de mare față de practica judiciară.
Examinând hotărârea atacată, în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate, dar și din oficiu, conform art. 417 Cod procedură penală, Curtea va constata următoarele:
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt, Curtea constată că în fața primei instanțe cei doi inculpați au uzat de procedura simplificată prev. de art. 374 alin.4 Cod procedură penală, recunoscând săvârșirea faptei și nesolicitând administrarea altor probe.
De altfel, nici în calea de atac situația de fapt nu este contestată, decât în parte, de către asigurător, referitor la incertitudinea purtării centurii de siguranță de către cele două victime.
În această privință în instanța de apel (deși apelanta a solicitat efectuarea unei expertize), consideră că aspectul invocat nu poate avea consecințe hotărâtoare asupra răspunderii penale sau civile, întrucât factorul declanșator al accidentului de circulație s-a datorat exclusiv culpei celor doi inculpați. Legătura de cauzalitate dintre fapta acestora și producerea accidentului este evidentă și directă, cauza proximă și esențială o reprezintă conducerea în mod necorespunzător și manevrarea greșită a autospecialei în timpul rulării pe drumul public.
Având în vedere cererea inculpatului, de aplicare a procedurii simplificate, instanța de judecată este obligată să verifice dacă la dosarul de urmărire penală există administrate probe suficiente și concludente din care să rezulte fără urmă de îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția cerută de lege.
Din probele administrate în faza urmăririi penale rezultă, în esență, că la data de 5 aprilie 2013, orele 18,40 inculpatul P. V. conducea un ansamblu de autovehicule, aparținând ., compus din autovehiculul marca Volvo ce tracta un alt autotractor Volvo și semiremorca marca Schimtz, pe DN 72 pe direcția Târgoviște – Găești, întreg ansamblu având peste 25 metri lungime.
Ajungând într-o curbă la dreapta, datorită neatenției și vitezei neadaptate, ansamblul de autovehicule speciale pătrunde pe contrasens cu partea semiremorcii care intră în coliziune cu autoturismul Dacia L. condus de victima C. R. R..
În urma accidentului a rezultat decesul conducătorului auto al Daciei L. cât și a fiului acestuia aflat în autoturism, numitul C. A. N., în vârstă de 9 ani.
De asemenea, partea civilă C. M. aflată în auto Dacia L. a suferit leziuni ce au necesitat un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale.
S-a mai reținut de către prima instanță, în mod justificat, că aprobarea pentru efectuarea transportului rutier în condiții neregulamentare a fost dată de către inculpatul P. N..
Ansamblul de autovehicule condus de către inculpatul P. V. avea o lungime de 26,1 m, astfel că potrivit art. 172 din HG nr. 1391/2006 (regulamentul de circulație) era obligatoriu un autovehicul de însoțire.
Declarațiile date de către cei doi inculpați se coroborează cu raportul de expertiză tehnică auto, cercetarea la fața locului și planșele foto.
Faptele comise de către cei doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, așa cum a reținut prima instanță.
În ceea ce privește critica părților civile referitoare la greșita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, Curtea constată că prima instanță a făcut o justă aplicare a criteriilor de individualizare.
Deși cei doi inculpați nu au respectat prevederile legale pentru circulația pe drumul public și au pus în pericol traficul rutier ei nu au prevăzut sau chiar dacă au prevăzut au considerat că nu vor produce vreun accident de circulație.
Agravarea pedepselor aplicate inculpaților nu poate contribui la diminuarea consecințelor tragicului accident și nu vor fi de natură să-și atingă scopul.
Față de datele personale ale celor doi inculpați, instanța de apel apreciază că se justifică și suspendarea condiționată a executării pedepselor prev. de art. 81 Cod penal anterior și în consecință, aplicarea acestei legi penale mai favorabile în concret.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei (criticată sub aspectul cuantumului despăgubirilor de către apelanți, cu excepția inculpaților), Curtea observă că soția victimei R. R. și mama victimei, C. A. N., numita C. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 euro daune morale pentru pierderea celor doi și cu 100.000 euro pentru vătămarea sa corporală. Totodată această parte civilă a mai solicitat 28.256 lei daune materiale, 4900 lei cheltuieli necesare tratamentului psihologic și 3500 lei cheltuieli de judecată.
De asemenea, numita C. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 euro pentru decesul tatălui și al fratelui.
În legătură cu partea civilă C. M., instanța de apel consideră că în mod justificat și pe baza probelor administrate (chitanțe, facturi, bonuri și declarații de martori)) prima instanță a calculat și a acordat suma de 28.256 lei cu titlu de despăgubiri materiale (reprezentând cheltuieli cu înmormântarea, efectuarea pomenilor conform tradiției creștine și tratamentul său psihologic).
Referitor la cuantumul daunelor morale, curtea constată că ambele părți civile menționate au suferit un grav prejudiciu de ordin nepatrimonial.
Pierderea intempestivă a tatălui (soțului) și fratelui (fiului) în urma unui tragic accident de circulație constituie pentru părțile civile (mamă și fiică) o traumă intensă și incomensurabilă ce nu poate fi exprimată în cuvinte. Numai trăirile interioare ale celor două părți civile pot evoca prejudiciul psihic la care acestea au fost supuse.
În concluzie, se justifică acordarea daunelor morale acordate părților civile pentru a compensa prejudiciul nepatrimonial, iar instanța de apel apreciază că în raport cu practica judiciară în materie, daunele morale acordate părții civile C. M. sunt corect cuantificate la suma totală de 160.000 lei, în timp ce pentru partea civilă C. A. (fiica și sora victimelor) suma de 70.000 lei cu acest titlu este prea mică, în condițiile în care suferințele cauzate nu sunt mai mici decât în cazul celeilalte părți civile.
În aceste condiții, Curtea va admite apelul părții civile C. A. și va majora daunele morale de la suma de 70.000 lei la o sumă justă de 140.000 lei.
Referitor la critica persoanei responsabile civilmente . Oradea precum că nu are această calitate, Curtea constată că inculpații au acționat în calitate de prepuși ai societății comitente, astfel că nu se poate afirma că aceasta din urmă nu poate avea calitatea respectivă.
Dispozițiile art. 1373 din Codul civil stabilește răspunderea comitentului pentru faptele prepusului în funcțiile încredințate.
Cum în cazul de față transportul autospecialei s-a efectuat din dispoziția societății angajatoare . Oradea, iar inculpații erau angajații acesteia, în mod corect prima instanță a conchis că aceasta are calitate de persoană responsabilă civilmente.
Faptul că autovehiculele erau asigurate în caz de accident conform Legii nr. 136/1995 prin încheierea unei polițe RCA la . înlătură obligația legală a persoanei responsabile civilmente de a sta în proces alături de prepușii săi.
În concluzie, critica persoanei responsabile civilmente este nefondată.
Având în vedere cele expuse în privința cuantumului despăgubirilor, Curtea va considera că apar ca nefondate criticile asigurătorului referitoare la acest aspect.
Față de toate considerentele expuse în precedente, Curtea va admite apelul părții civile C. A., va desființa, în parte, în latură civilă, sentința atacată și va majora daunele morale, la care au fost obligați inculpații P. V. și P. N., în solidar cu asigurătorul S.C. C. A. S.A. și partea responsabilă civilmente S.C F. E. Oradea SA, către partea civilă C. A., de la 70.000 lei la 140.000 lei.
Va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de către asigurătorul S.C. C. A. S.A. și partea responsabilă civilmente S.C F. E. Oradea SA.
Față de manifestarea de voință a apelanților – inculpați P. V. și P. N., exprimată de aceștia în mod liber și neechivoc, Curtea în raport de disp. art.415 Cod de procedură penală, urmează să ia act de retragerea apelurilor formulate de către aceștia.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței.
Având în vedere și disp. art. 275 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul părții civile C. A., domiciliată în Pitești, jud Argeș, ..3 ., . sentinței penale nr. 102 din data de 19 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Găești.
Desființează, în parte, în latură civilă, sentința atacată și majorează daunele morale, la care au fost obligați inculpații P. V. și P. N., în solidar cu asigurătorul S.C. C. A. S.A. și partea responsabilă civilmente S.C F. E. Oradea SA, către partea civilă C. A., de la 70.000 lei la 140.000 lei.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de către asigurătorul S.C. C. A. S.A. cu sediul în Sibiu, .. 5, județ Sibiu, C. M., domiciliată în Pitești, jud Argeș, ..3 ., . responsabilă civilmente S.C F. E. Oradea SA prin administrator judiciar C. DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA FILIALA BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 24, ., județ Bihor, împotriva sentinței penale nr. 102 din data de 19 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Găești.
Ia act de retragerea apelurilor inculpaților P. V., fiul lui G. și al lui M., născut la 27 martie 1953, Aleșd, .. 52, județ Bihor, și P. N., fiul lui F. și al lui M., născut la 14 iunie 1974, domiciliat în Oradea, ., ., ., declarate împotriva aceleiași sentințe.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe apelanți, cu excepția părții civile C. A., la plata sumei de câte 100 lei cheltuielilor judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
P. M. F. M. V. T.
Grefier,
G. D.
Red. P.M.F.
Tehnored. DC.
12 ex. / 07.05.2014
Dosar fond nr._ al Judecătoriei Găești
Judec. fond D. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr.... | Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 376/2015. Curtea... → |
|---|
