Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 55/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 55/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 302/114/2015/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 55
Ședința publică din data de 07 aprilie 2015
Președinte – L. C.
Grefier – A. Ț.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpatele M. V., zisă N., fiica lui I. și F., născută la data de 29.06.1988 în orașul Făurei, județul B., CNP_, cu domiciliul în comuna Ziduri, . B., în prezent aflată în stare de detenție la Penitenciarul Focșani, și G. Tudorița, zisă C. fiica lui natural și F., născută la data de 20.11.1981 în orașul Făurei, județul B., CNP_, cu domiciliul în ., în prezent aflată în stare de detenție la Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii din ședința publică din data de 2 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 15, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților M. M., M. V. și G. Tudorița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatoarele inculpate M. V. și G. Tudorița, ambele în stare de detenție, fiind asistate de avocat desemnat din oficiu N. M. din cadrul Baroului Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art.356 alin.2 Cod procedură penală, cu permisiunea instanței, contestatoarele inculpate M. V. și G. Tudorița, ambele în stare de detenție au luat legătura cu avocatul desemnat din oficiu.
Avocat N. M., având cuvântul pentru contestatoarele inculpate M. V. și G. Tudorița, arată că acestea își mențin contestațiile formulate.
De asemenea, arată că nu mai are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are de formulat.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu au cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată contestațiile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat N. M., având cuvântul pentru contestatoarele inculpate M. V. și G. Tudorița, arată că acestea sunt cercetate pentru comiterea infracțiunii prev. de art.188 Cod penal, cu aplic.art.5 Cod penal. Consideră contestatoarele inculpate că în mod greșit instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. De asemenea, nu rezultă din dosarul cauzei că ar fi încercat în vreun fel să influențeze buna desfășurare a procesului penal, nu există riscul ca acestea să comită noi infracțiuni.
Solicită a se observa că poziția procesuală a contestatoarelor inculpate a fost una de nerecunoaștere a comiterii infracțiunii reținute în sarcina lor, contestatoarea inculpată M. V. are un copil minor în întreținere, a susținut la instanța de fond că a fost forțată de ceilalți doi inculpați și amenințată chiar cu moartea pentru a recunoaște fapta.
De asemenea, contestatoarea inculpată G. Tudorița susține că nu este vinovată, a arătat că a fost amenințată de inculpatul M. M..
Având în vedere poziția procesuală a contestatoarelor inculpate, precum și circumstanțele reale și personale, solicită admiterea contestațiilor, desființarea încheierii atacate, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă, respectiv măsura arestului la domiciliu, acesta fiind o măsură suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a da posibilitate contestatoarelor inculpate să-și facă o apărare corespunzătoare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca neîntemeiate a contestațiilor, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate.
Apreciază că în mod corect judecătorul fondului, constatând că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatelor, a dispus menținerea acestei măsuri, temeiurile avute în vedere justificând privarea de libertate în continuare a celor două contestatoare inculpate, măsura arestării preventive fiind proporțională cu gravitatea faptelor comise de acestea.
Contestatoarea inculpată M. V., personal având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovată, îi pare rău că nu a recunoscut cele întâmplate de prima dată însă a fost amenințată cu moartea, are doi copii minori. Solicită admiterea contestației, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Contestatoarea inculpată G. Tudorița, personal având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovată și solicită admiterea contestației, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
CURTEA
Deliberând asupra contestațiilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 2 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 15, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților M. M., M. V., M. V. și G. Tudorița.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că, potrivit art.208 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instanței cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive. Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, procedând potrivit art.207 al.3-5 Cod procedură penală.
Potrivit acestor dispoziții, când constată că se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară/instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară/instanța dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului dacă nu e arestat în altă cauză.
A mai reținut că în cauza de față, la data de 11.10.2014, Tribunalul București, prin încheierea din dosar nr._/3/2014, a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 30 de zile a celor 4 inculpați. De asemenea, prin încheierea din camera de consiliu din data de 05.11.2014, pronunțată în dosarul nr._/3/2014 Tribunalul București a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților M. M., M. V., M. V. și G. Tudorița până la data de 09 decembrie 2014 inclusiv.
Totodată, Tribunalul București - Secția I Penală, prin încheierea de ședință din data de 03.12.2014 dată în dosarul nr._/3/2014 a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților M. M., M. V., M. V. și G. Tudorița de la data de 10.12.2014 până la data de 08 ianuarie 2015 inclusiv.
Prin încheierea de ședință nr._ din 06.01.2015 a Tribunalului București s-a prelungit măsura arestului preventiv până la data de 07.02.2015 inclusiv și ulterior, printr-o altă încheiere până la 7.03.2015. La 5.03.2015 măsura arestării preventive a fost din nou prelungită de Tribunalul B..
S-a reținut de judecătorul de drepturi și libertăți că, din probele administrate de procuror în cursul urmăririi penale, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați. Suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis aceste fapte rezultă chiar din denunțul făcut de M. M. care, în detaliu, a arătat modul de comitere a faptelor penale, din raportul de constatare medico-legală nr. A_ cu privire la osemintele descoperite la locul indicat de M. M., expertiza genetică confirmând că acestea aparțin lui G. D..
Din raportul de constatare medico-legală antropologică nr.A_ rezultă că victima G. D. a fost supusă unor acțiuni de violență desfășurate pe mai multe zone ale corpului, prezentând numeroase fracturi, traumatism cranio-cerebral și toraco-abdominal.
După decesul victimei G. D., cei patru inculpați, cu consultarea martorilor M. R. și M. F. (părinți), pentru a ascunde infracțiunea și împrejurările în care aceasta a fost comisă, au luat decizia de a îngropa cadavrul victimei. Astfel cei patru inculpați, cu ajutorul martorului M. R., au procedat inițial la înfășurarea cadavrului cu o pătură și cu o folie după care l-au pus în căruță.
Inculpații M. M., M. V., zis T., M. V. zisă N. și G. Tudorița zisă C., însoțiți de martorul M. R., s-au deplasat cu căruța în extravilanul satului H. R., pe un câmp aflat în apropierea pădurii „Sălcioara", au dat jos cadavrul victimei din căruță și l-au pus în adâncimea unei brazde de tractor, după care au aruncat pământ peste locul respectiv. În ziua următoare, urmare discuțiilor purtate de inculpați cu martorul M. R., au ajuns la concluzia că victima putea să fie descoperită ușor atât datorită faptului că în zona respectivă se efectuau lucrări agricole de primăvară cu utilaje, cât și datorită adâncimii brazdei în care a fost îngropat cadavrul.
În consecință, inculpații M. V., M. V. și G. Tudorița însoțiți fiind de martorul M. R. s-au deplasat cu căruța la locul unde a fost îngropat cadavrul victimei, pentru a-l muta într-un loc mai sigur și greu de descoperit. Cei trei inculpați și martorul M. R. au procedat la dezgroparea cadavrului, punerea acestuia în căruță, după care s-au deplasat în extravilanul satului H. R. în zona cunoscută drept „Valea Colacului". Aici cei trei inculpați și martorul M. R., utilizând cazmale și lopeți, au săpat o groapă, după care au așezat cadavrul în locul respectiv, iar în continuare au aruncat pământ pe care l-au tasat cu picioarele.
După ce au revenit în satul H. R., unde rămăsese inculpatul M. M., inculpații și martorul M. R. au purtat o discuție în timpul căreia s-a ajuns la concluzia că locul în care a fost îngropată victima a doua oară va da de bănuit datorită lipsei vegetației (ierbii) la suprafața gropii respective.
Ca atare inculpații M. M., M. V., M. V. și G. Tudorița, însoțiți de martorul M. R., s-au deplasat inițial la marginea satului H. R. la groapa de deșeuri și au încărcat căruța cu moloz după care au mers în zona „Valea Colacului" la locul în care se afla îngropat cadavrul victimei. Aici inculpații și martorul M. R. au aruncat peste groapa în care se afla cadavrul molozul respectiv, pentru a acoperi astfel lipsa vegetației precum și pentru a împiedica eventualele activități umane (cositul ierbii, săpături, arat) care ar fi putut conduce la descoperirea victimei.
Inculpații și martorul M. R. au revenit în satul H. R., stabilind în cursul zilelor următoare ca niciunul dintre ei să nu dezvăluie atât împrejurările în care fapta a fost comisă, cât și locul în care se află cadavrul victimei, ceea ce s-a și întâmplat până în anul 2014 când inculpat M. M. a sesizat organele de poliție.
A mai reținut instanța de fond că inculpații M. M. și M. V. sunt trimiși în judecată și pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
Astfel, în anul 2007 (anterior infracțiunii de omor) spre sfârșitul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie, în imobilul din satul H. R., ., și care aparține martorilor M. R. și M. F., inculpații M. M. și M. V. l-au legat cu lanțuri și sârme pe martorul H. T., iar în timp ce persoana era imobilizată și lipsită de libertate, au urinat pe aceasta, fiind efectuate și fotografii color, una dintre acestea ajungând în posesia organelor judiciare. Lipsirea de libertate a avut loc în prezența inculpatelor M. V. și G. Tudorița, precum și a martorilor A. C. și D. M. M..
Lipsirea de libertate a continuat până când la locul respectiv a ajuns martorul A. I. zis „U." (ajutor șef post poliție la Poliția Comunei Ziduri), martorul H. T. fiind dezlegat și scos din imobilul în care a fost săvârșită infracțiunea.
Instanța de fond a mai reținut că faptele pentru care inculpații sunt deduși judecății sunt de o gravitate deosebită. Infracțiunile de omor, omor calificat și lipsire de libertate în mod ilegal sunt sancționate cu închisoarea de până la 20 ani, respectiv 25 ani sau închisoarea pe viață pentru omor calificat (încadrare reținută inculpatului M. M.).
Gravitatea deosebită a infracțiunii de omor este determinată de modul extrem de violent în care au acționat inculpații, mod relevat de multiplele leziuni traumatice constatate de medicul legist, modalitatea în care au ascuns fapta și au mutat cadavrul.
Mai rezultă din actul de sesizare a instanței că, anterior uciderii sale în 2007, G. D. a mai fost agresat în imobilul în care se aflau inculpații, fiind înțepat cu o furcă, însă acesta nu a depus nicio plângere penală.
Prima instanță a mai constatat că procurorul a dispus disjungerea cauzei cu privire la infracțiunea prev. de art.188 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, victimă fiind minorul B. P., în vârstă de aproximativ 1 an și 4 luni. După comiterea infracțiunii de omor, inculpatul M. M. a cunoscut-o pe numita B. A., care îngrijea de un nepot în vârstă de 1 an și 4 luni.
În data de 17.08.2014, după ce au fost la un botez al copilului lui M. V., pe drum cei doi s-au certat, iar apoi, după ce au ajuns în locuință, minorul de 1 an și 4 luni a fost supus unei agresiuni urmare căreia a decedat. M. M. și B. A. au înfășurat cadavrul într-o pătură și împreună cu cei doi minori gemeni de 2 ani ai lui M. M. s-au deplasat cu căruța în extravilanul localității, au săpat o groapă și l-au îngropat. M. M. a recunoscut această faptă, dar cadavrul nu a fost găsit din cauza inundațiilor care au modificat relieful din zonă.
A considerat instanța de fond că este cert că inculpații sunt persoane periculoase pentru comunitate, iar judecarea lor nu poate avea loc decât în condițiile în care aceștia sunt arestați preventiv, nicio altă măsură preventivă nefiind suficientă.
Deși inculpatele M. V. și G. Tudorița au declarat că nu sunt vinovate de săvârșirea infracțiunii de omor și că sunt vinovate pentru faptul că nu au anunțat autoritățile despre comiterea infracțiunii de omor de către M. M., cel puțin la acest moment arestarea lor se bazează pe declarația acestui inculpat și pe declarația martorei M. P. și în parte chiar pe propriile declarații, din care rezultă participarea lor la transportul și îngroparea cadavrului.
Concluzionând, instanța de fond, în baza art.348 Cod procedură penală, constatând că se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, a dispus menținerea acesteia față de toți inculpații.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații în termen legal inculpatele M. V. și G. Tudorița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin apărătorul desemnat din oficiu, contestatoarele inculpate au susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
De asemenea, nu rezultă din dosarul cauzei că ar fi încercat în vreun fel să influențeze buna desfășurare a procesului penal și nu există riscul ca vor comite noi infracțiuni.
Au solicitat a se observa poziția procesuală, respectiv aceea de nerecunoaștere a comiterii infracțiunii reținute în sarcina lor, faptul că inculpata M. V. are un copil minor în întreținere, a susținut la instanța de fond că a fost forțată de ceilalți doi inculpați și amenințată chiar cu moartea pentru a recunoaște fapta.
De asemenea, contestatoarea inculpată G. Tudorița a susținut că nu este vinovată și la rândul său a fost amenințată de inculpatul M. M..
Curtea, examinând încheierea contestată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate de contestatoare, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază ca fiind nefondate contestațiile formulate de inculpate, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit dispozițiilor art.223 alin.2 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a unui inculpat poate fi luată, printre altele, și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Potrivit art.362 rap. la art.208 și art.207 alin.4 Cod procedură penală, instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea unei măsuri preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului, iar măsura preventivă va fi menținută dacă temeiurile care au determinat luarea ei se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă.
Din probele administrate în cauza de față în timpul urmăririi penale, printre care pot fi indicate cu titlu de exemplu procesul verbal de consemnare a convorbirilor din mediul ambiental din data de 10.10.2014 purtate între cele două inculpate contestatoare, declarațiile inculpatului M. M., raportul de expertiză medico-legală nr.A1/_/2014, procesele verbale de cercetare la fața locului, planșele cu fotografii judiciare, declarații martori M. R., M. F., M. P., rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatele contestatoare din prezenta cauză pot fi persoanele care au participat la uciderea și apoi la ascunderea cadavrului victimei G. D., fiind îndeplinite astfel condițiile prev. de art.223 alin.2 Cod procedură penală.
Dispozițiile art.202 alin.1 Cod procedură penală prevăd că măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
În condițiile existenței elementelor probatorii arătate mai sus, se constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.223 alin.2 din Codul procedură penală și de și art.5 pct.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și cele prevăzute de art.362 rap. la art.208 și art.207 alin.4 Cod procedură penală, în vederea menținerii măsurii arestării preventive luată față de inculpatele contestatoare.
Astfel, se constată că pedeapsa pentru infracțiunile de care acestea sunt acuzate este mai mare de 5 ani, infracțiunile fac parte dintre cele prevăzute expres de lege, iar pe baza evaluării gravității faptelor, a complexității cauzei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, se constată că privarea de libertate a inculpatelor M. V. și G. Tudorița este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Această stare de pericol rezultă din modalitatea în care se presupune că inculpatele au săvârșit faptele ce li se impută, respectiv prin acte de violență aplicate cu pumnii și picioarele în mod repetat împreună cu ceilalți doi inculpați (frații contestatoarelor), având consecință leziuni ce au provocat decesul victimei.
De asemenea, după săvârșirea presupusei fapte, contestatoarele au ajutat la acsunderea cadavrului victimei pentru a nu fi descoperit, aruncând peste groapa în care se afla cadavrul moloz adus de la o groapă de deșeuri, pentru a acoperi lipsa vegetației din zonă și pentru a împiedica eventualele activități (cosit, săpături, arat) care ar fi putut conduce la descoperirea victimei.
Măsura menținerii măsurilor preventive luate față de inculpate este necesară și pentru realizarea scopurilor prevăzute de art.202 alin.1 Cod procedură penală, respectiv pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, pentru a împiedicarea sustragerea lor de la judecată ori pentru a preveni săvârșirea unor alte infracțiuni, având în vedere că la acest moment s-a fixat primul termen de judecată, după terminarea procedurii camerei preliminare, iar inculpatele nu au fost audiate de instanța de fond pentru a li se cunoaște poziția procesuală. De asemenea, menținerea măsurilor preventive față de inculpate mai este necesară și pentru a se evita împiedicarea de către acestea a aflării adevărului, prin influențarea martorilor, având în vedere discuțiile dintre inculpate sau dintre acestea și unii dintre martori, consemnate în procesele verbal de consemnare a convorbirilor din mediul ambiental înregistrate autorizat în data de 10.10.2014, din care rezultă că inculpatele stabileau ce anume să declare în cazul în care vor fi audiate de organele de urmărire penală.
Prin urmare, susținerile inculpatelor contestatoare, potrivit cărora în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, sunt nefondate, având învedere probele indicate cu titlu de exemplu mai sus.
Față de aceste considerente, în temeiul art.206 rap. la art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate contestațiile formulate de inculpatele M. V. și G. Tudorița împotriva încheierii din data de 02.04.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 15.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, vor fi obligate contestatoarele să plătească statului câte 200 lei cheltuieli judiciare.
În baza art.272 alin.1 Cod procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu pentru contestatoare, în cuantum de câte 100 lei, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpatele M. V. zisă N., fiica lui I. și F., născută la data de 29.06.1988 în orașul Făurei, județul B., CNP:_, și G. Tudorița zisă Cocica, fiica lui N. și F., născută la 20.11.1981 în orașul Făurei, județul B., CNP:_, ambele aflate în prezent în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii din data de 02.04.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 15.
Obligă contestatoarele la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor din oficiu pentru contestatoare, în cuantum de câte 100 lei, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07.04.2015.
Președinte, Grefier,
L. C. A. Ț.
Red./Th.-LC/AȚ
7 ex./08.04.2015
Dosar fond –_ 15 Tribunalul B.
Jud. fond – M. L.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 381/2015. Curtea de... | Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 403/2015. Curtea de... → |
|---|
