Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 376/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 376/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 4128/277/2013**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 376
Ședința publică din data de 07 aprilie 2015
Președinte – L. C.
Judecător – F. T.
Grefier – A. Ț.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de asigurătorul S. Asigurarea Reasigurare Astra SA – Sucursala B., cu sediul în B., ., .-2, județul B., de părțile civile S. O., domiciliată în Focșani, ., județul V., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C. L. C., cu sediul în Focșani, . nr.24A, ., județul V., O. I., domiciliat în comuna Vintileasca, ., S. C., domiciliat în ., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C. L. C., cu sediul în Focșani, . nr.24A, ., județul V., S. I., domiciliat în Focșani, . 15, ., județul V., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C. L. C., cu sediul în Focșani, . nr.24A, ., județul V., S. M., domiciliată în București, . Papazoglu nr.1, ., ., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C. L. C., cu sediul în Focșani, . nr.24A, ., județul V., B. I., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C. L. C., cu sediul în Focșani, . nr.24A, ., județul V., N. G., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C. L. C., cu sediul în Focșani, . nr.24A, ., județul V., împotriva sentinței penale nr.20 din data de 20 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele și împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 02.02.2015, privind pe inculpatul N. M. M., fiul lui I. și Nușa, născut la data de 07.11.1979, în municipiul B., județul B., CNP._, domiciliat în ., ., județul B., în prezent aflat în stare de detenție la Penitenciarul Focșani, prin care s-au dispus următoarele:
În baza art.335 al.1 noul Cod penal - lege mai favorabilă - cu aplicarea art.5 noul Cod penal și cu aplicarea art.375 noul Cod de procedură penală și art.396 al.10 noul Cod de procedură penală, inculpatul N. M. M. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art.336 al.1 noul Cod penal - lege mai favorabilă - cu aplicarea art.5 noul Cod penal cu aplicarea art.375 noul Cod de procedură penală și art.396 al.10 noul Cod de procedură penală, inculpatul N. M. M. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art.178 al.1, 2 și 3 noul Cod penal – lege mai favorabilă - cu aplicarea art.5 noul Cod penal, cu aplicarea art.375 noul Cod de procedură penală și art.396 al.10 noul Cod de procedură penală inculpatul N. M. M. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art.196 al.1, 4 și 5 noul Cod penal – lege mai favorabilă – cu aplicarea art.5 noul Cod penal și cu aplicarea art.373 noul Cod de procedură penală și art.396 al.10 noul Cod de procedură penală inculpatul N. M. M., a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.38 al.1 și 2 noul Cod penal, combinat cu art.39 alin.l lit.b noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului N. M. M., pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani și 2 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite si anume 10 luni închisoare (1/3 din 30 de luni), urmând să execute în total 3 ani închisoare.
În baza art.72 noul Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii de 24 de ore (23.10.2013) și arestării preventive începând cu data de 24.10.2013 la zi.
În baza art.399 al.1 noul Cod de procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean B. și a fost obligat inculpatul, alături de asigurătorul S. de A. Reasigurare Astra SA, în limita contractului de asigurare, la plata sumei de 2058,46 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată S. G. (1490,45 lei) și cheltuieli spitalizare pentru partea vătămată O. I. (568,01 lei).
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Urgență „Sfântul P.” Focșani și a fost obligat inculpatul, alături de asigurătorul S. de A. Reasigurare Astra SA, în limita contractului de asigurare, la plata sumei de 1610,42 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C. I. (460 lei pentru perioada 23-24 .10.2013 si 1150,42 lei – pentru perioada 25-28.10.2013).
S-au admis în parte acțiunile civile formulate de către părțile civile S. O. (soția supraviețuitoare a victimei), S. C. (tatăl victimei) S. I., S. M., B. I. și N. G. (fratele și surorile victimei) și a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă, S. de A. Reasigurare Astra SA, în limita contractului de asigurare, la plata următoarelor despăgubiri: către partea civilă S. O.: suma de 3000 euro (sau echivalentul în lei la data plății) reprezentând daune materiale – cheltuieli de înmormântare a părții vătămate și pomenirile ulterioare; suma de 1516 lei –cheltuieli pentru efectuarea necropsiei si suma de_ E (sau echivalentul în lei la data plății) cu titlu de daune morale; către partea civilă S. C. - suma de 2000 euro (sau echivalentul în lei la data plății) reprezentând daune morale; către părțile civile S. I., S. M., B. I. si N. I. – câte 1000 euro (sau echivalentul în lei la data plății) pentru fiecare, reprezentând daune morale.
Au fost respinse restul pretențiilor civile ale părților civile menționate mai sus, ca fiind neîntemeiate.
S-a admis acțiunea civilă a părții vătămate C. I. și a fost obligat inculpatul, alături de asiguratorul de răspundere civilă S. de A. Reasigurare Astra S.A, în limita contractului de asigurare, la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri materiale și 5000 euro (sau echivalentul în lei la data plății) – daune morale.
S-a admis în parte acțiunea civilă a părții vătămate O. I. și a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă S. de A. Reasigurare Astra SA, la plata sumei de 9700 lei despăgubiri materiale și 5000 euro (sau echivalentul în lei la data plății) - daune morale.
S-a respins restul pretențiilor părții civile O. I. ca neîntemeiate.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de V. G..
În baza art.276 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părților civile următoarele sume cu titlu de cheltuieli judiciare: părților civile S. O., S. C., S. I., S. M., Boldași I. și N. G., în solidar, suma de 3920 lei reprezentând onorariu avocat și deplasare la instanță; părții civile C. I. - suma de 2493 lei reprezentând cheltuieli cu deplasarea la instanță și onorariu avocat; părții civile O. I. suma de 2500 lei reprezentând cheltuieli deplasare la instanță și onorariu avocat.
În baza art.398 Cod procedură penală raportat la art.274 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile reprezentând onorariile avocaților din oficiu si anume: 200 lei onorariu avocat din oficiu la UP (V. A.); 200 lei onorariu avocat din oficiu la UP (M. M.); 300 lei onorariu avocat din oficiu la judecata primului fond (avocat M. M.); 300 lei onorariu avocat din oficiu inculpat la rejudecare (avocat M. M.) și 300 lei onorariu avocat din oficiu rejudecare pentru partea vătămată minoră C. I. (avocat S. M.) au rămas în sarcina statului (nu se includ în cheltuielile judiciare reținute în sarcina inculpatului) și se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.4 lit.b din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în condițiile prevăzute de art.7 din același act normativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul asigurator S. de A. Reasigurare Astra S.A – Sucursala B., prin consilier juridic D. O., apelantul parte civilă Onicoiu I., intimatul inculpat N. M. M. aflat în stare de detenție, fiind asistat de avocat desemnat din oficiu Fridman R. din cadrul Baroului Prahova, potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._ aflată la fila 51 dosar, apelanții părți civile S. O., S. C., S. I., S. M., B. I., N. Gabiela, toți reprezentați de avocat C. L. C. din cadrul Baroului V., lipsă fiind intimatul persoană vătămată V. G., intimații părți civile C. I., S. Județean B., S. de Urgență „Sfântul P.” Focșani.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea din oficiu dispune rectificarea citativului de la acest termen de judecată, în sensul că inculpatul N. M. M. are calitatea de intimat și nu pe aceea de apelant inculpat cum din eroare a fost conceptat și citat.
Conform dispozițiilor art.356 alin.2 Cod procedură penală, cu permisiunea instanței, intimatul inculpat N. M. M. a luat legătura cu avocatul desemnat din oficiu.
Curtea aduce la cunoștința intimatului inculpat N. M. M., că potrivit art.420 alin.4 rap. la art.83 alin.1 lit.a Cod de procedură penală, are dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa.
Intimatul inculpat N. M. M., în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a precizat că nu dorește să dea o declarație în fața instanței de apel, dar își menține declarațiile date până la acest moment procesual.
Consilier juridic D. O., având cuvântul pentru apelantul asigurător S. de A. Reasigurare Astra SA – Sucursala B., arată că nu mai are cereri de formulat.
Avocat C. L. C., având cuvântul pentru apelanții părți civile S. O., S. C., S. I., S. M., B. I., N. Gabiela, arată că nu mai are cereri de formulat.
Apelantul parte civilă Onicoiu I., având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Avocat Fridman R., având cuvântul pentru intimatul inculpat N. M. M., arată că nu mai are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Consilier juridic D. O., având cuvântul pentru apelantul asigurator S. de A. Reasigurare Astra SA – Sucursala B., arată că apelul vizează latura civilă a hotărârii atacate, având în vedere că instanța de fond în mod eronat a obligat asigurătorul la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 3668,88 lei.
Apreciază că numai inculpatul trebuia obligat la plata acestor cheltuieli de spitalizare, având în vedere că, potrivit art.49 alin.1 din Legea 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund în baza legii față de persoanele păgubite prin accidente de autovehicule.
Potrivit art.50 din aceeași lege, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite. Prejudiciul pentru care unitățile spitalicești s-au constituit părți civile este consecința acordării asistenței medicale primită de partea vătămată în baza contractului de asigurare de sănătate Deci, aceste cheltuieli sunt suportate în baza contractului de asigurare.
În ceea ce privește despăgubirile materiale acordate, arată că instanța de fond a apreciat că partea civilă S. O. a făcut dovada unor cheltuieli de 3.000 euro, însă aceste cheltuieli nu au fost dovedite nu numai cu înscrisuri, așa cum este legal prevăzut, ci și cu martori.
Or, asigurătorul nu poate achita despăgubiri materiale decât dacă ele sunt dovedite cu înscrisuri. În cazul de față, asiguratorul poate fi obligat numai la plata sumei de 1516 lei, reprezentând contravaloarea raportului de necropsie, având în vedere că diferența solicitată ca și daune materiale nu a fost dovedită cu înscrisuri.
Mai arată că în dispozițiile art.49 pct.1 din Ordinul CSA nr.14/2011 sunt arătate despăgubirile ce se pot acorda de asigurător în caz de vătămare corporală, iar la pct.2 din același ordin, acordarea de despăgubirile în caz de deces.
În ceea ce privește daunele morale acordate de instanța de fond, consideră că acestea sunt într-un cuantum mult prea ridicat.
Arată că practica instanțelor de judecată este aceea de a acorda despăgubiri morale cuprinse între 20.000 – 40.000 lei în caz de deces, iar despăgubirile morale acordate în cauza de față sunt într-un cuantum mult prea ridicat, astfel că solicită cenzurarea acestora.
În ceea ce privește acordarea de despăgubiri fraților și surorilor victimei S. G., solicită înlăturarea acestora, având în vedere recomandările formulate în capitolul 19 din Rezoluția 75-7 a Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei, potrivit căreia, în urma decesului victimei n-ar trebui să se acorde o astfel de reparare altor persoane decât părinților victimei, soțului, soției și copiii victimei, și chiar în aceste cazuri repararea trebuie supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături strânse de afecțiune cu victima la data decesului.
Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Avocat C. L. C., având cuvântul pentru apelanții părți civile S. O., S. C., S. I., S. M., B. I., N. Gabiela, solicită majorarea daunelor morale acordate de instanța de fond, având în vedere că acestea nu au un caracter reparator.
De asemenea, solicită a se constata că sumele solicitate prin nota de constituire parte civilă sunt rezonabile, având în vedere că acestea nu sunt îndreptate spre maximul special prevăzut de polița RCA a autoturismului implicat în accident și condus de către inculpat, pentru vătămări corporale și decese. Totodată, solicită a se avea în vedere aportul material al defunctului în cadrul familiei, cât și vârsta acestuia.
Concluzionând, solicită admiterea apelului, desființarea în latură civilă a sentinței atacate, pronunțarea unei noi hotărâri privind acțiunea civilă, respectiv majorarea despăgubirilor într-un cuantum apropiat de cel solicitat de către părțile civile.
Apelantul parte civilă O. I., având cuvântul, arată că în mod greșit instanța de fond i-a redus suma de 1.000 euro din cuantumul despăgubirilor morale și suma de 7.800 lei din suma de 20.000 lei daunele materiale solicitate la instanța de fond.
Arată că până la data producerii accidentului era angajatul defunctului S. G., avea un salariu de 1500 lei, însă nu a putut face dovada acestor venituri întrucât nu i-a fost întocmit carnet de muncă, defunctul având societate pe persoană fizică și nu putea să-i elibereze carnet de muncă, însă a depus la dosar o declarație a soției defunctului, prin care aceasta arată că era plătit cu suma de 1.500 lei lunar.
De asemenea, arată că după producerea accidentului nu a mai putut munci, a avut foarte mult de suferit, a trebuit să suporte mai multe tratamente medicale ce au presupus cheltuieli în plus, pe care pentru a le achita s-a împrumutat la diverse persoane.
Solicită admiterea apelului, majorarea daunelor morale cu suma de 1.000 euro, precum și majorarea daunelor materiale cu suma de 7.800 lei.
În ceea ce privește apelul asigurătorului și al celorlalte părți civile, lasă la aprecierea instanței decizia ce se va pronunța.
Avocat C. L. C., având cuvântul pentru apelanții părți civile S. O., S. C., S. I., S. M., B. I., N. Gabiela, în ceea ce privește apelul asigurătorului, solicită respingerea acestuia.
Consilier juridic D. O., având cuvântul pentru apelantul asigurător S. de A. Reasigurare Astra SA – Sucursala B., arată că în ceea ce privește celelalte apeluri, solicită respingerea acestora.
Avocat Fridman R., având cuvântul pentru intimatul inculpat N. M. M., solicită admiterea în parte a apelului asigurătorului, în măsura în care acesta profită și inculpatului. Consideră că în mod nelegal s-au acordat daunele morale fraților victimei S. G., cu ignorarea prevederilor cuprinse în capitolul 19 din Rezoluția 75-7 a Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei, potrivit căreia despăgubiri morale ar trebui acordate soțului, soției, copiilor victimei, sub condiția ca aceștia să fi avut legături puternice, strânse cu victima.
Or, din actele și lucrările dosarului rezultă că frații și surorile victimei nici măcar nu locuiau în aceeași localitate, nu au demonstrat că aveau legături strânse cu victima. Deci, acordarea a câte 1000 euro daune morale pentru fiecare dintre aceștia a fost făcută în mod legal. În ceea ce privește majorarea sumelor solicitate de părțile civile, lasă la aprecierea instanței.
Referitor la apelul asigurătorului în defavoarea inculpatului, consideră că asigurătorul răspunde alături de inculpat pentru toate consecințele vătămătoare produse, aceste consecințe cuprind atât cheltuielile de spitalizare, cât și contravaloarea raportului de necropsie plătită de către familia părții vătămate S. G..
În ceea ce privește apelurile părților civile, solicită respingerea acestora, având în vedere că nu au venit cu probe noi, iar instanța de fond pe baza materialului probator administrat a stabilit în mod clar sumele acordate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelurilor ca nefondate, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, întrucât judecătorul fondului a acordat daunele materiale în măsura dovedirii, iar pe cele morale în raport de consecințele evenimentului rutier.
Intimatul inculpat N. M. M., personal având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate și lasă la aprecierea instanței decizia ce se va pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.20 din data de 20 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele, s-au dispus următoarele:
În baza art.335 al.1 noul Cod penal - lege mai favorabilă - cu aplicarea art.5 noul Cod penal și cu aplicarea art.375 noul Cod de procedură penală și art.396 al.10 noul Cod de procedură penală, inculpatul N. M. - M. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art.336 al.1 noul Cod penal - lege mai favorabilă - cu aplicarea art.5 noul Cod penal cu aplicarea art.375 noul Cod de procedură penală și art.396 al.10 noul Cod de procedură penală, inculpatul N. M. - M. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art.178 al.1, 2 și 3 noul Cod penal – lege mai favorabilă - cu aplicarea art.5 noul Cod penal, cu aplicarea art. 375 noul Cod de procedură penală și art. 396 al.10 noul Cod de procedură penală inculpatul N. M. - M. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art.196 al.1, 4 și 5 noul Cod penal – lege mai favorabilă – cu aplicarea art.5 noul Cod penal și cu aplicarea art.373 noul Cod de procedură penală și art.396 al.10 noul Cod de procedură penală inculpatul N. M. M., a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.38 al.1 și 2 noul Cod penal, combinat cu art.39 alin.l lit.b noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului N. M. M., pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani și 2 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite si anume 10 luni închisoare ( 1/3 din 30 de luni), urmând să execute în total 3 ani închisoare.
În baza art.72 noul Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii de 24 de ore (23.10.2013) și arestării preventive începând cu data de 24.10.2013 la zi.
În baza art.399 al.1 noul Cod de procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean B. și a fost obligat inculpatul, alături de asigurătorul S. de A. Reasigurare Astra SA, în limita contractului de asigurare, la plata sumei de 2058,46 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată S. G. (1490,45 lei) și cheltuieli spitalizare pentru partea vătămată O. I. (568,01 lei).
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Urgență „Sfântul P.” Focșani și a fost obligat inculpatul, alături de asigurătorul S. de A. Reasigurare Astra SA, în limita contractului de asigurare, la plata sumei de 1610,42 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C. I. (460 lei pentru perioada 23-24 .10.2013 si 1150,42 lei – pentru perioada 25-28.10.2013).
S-au admis în parte acțiunile civile formulate de către părțile civile S. O. (soția supraviețuitoare a victimei), S. C. (tatăl victimei) S. I., S. M., B. I. și N. G. (fratele și surorile victimei) și a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă, S. de A. Reasigurare Astra SA, în limita contractului de asigurare, la plata următoarelor despăgubiri: către partea civilă S. O.: suma de 3000 euro (sau echivalentul în lei la data plății) reprezentând daune materiale – cheltuieli de înmormântare a părții vătămate și pomenirile ulterioare; suma de 1516 lei – cheltuieli pentru efectuarea necropsiei si suma de_ E (sau echivalentul în lei la data plății) cu titlu de daune morale; către partea civilă S. C. - suma de 2000 euro (sau echivalentul în lei la data plății) reprezentând daune morale; către părțile civile S. I., S. M., B. I. si N. I. – câte 1000 euro (sau echivalentul în lei la data plății) pentru fiecare, reprezentând daune morale.
Au fost respinse restul pretențiilor civile ale părților civile menționate mai sus, ca fiind neîntemeiate.
S-a admis acțiunea civilă a părții vătămate C. I. și a fost obligat inculpatul, alături de asiguratorul de răspundere civilă S. de A. Reasigurare Astra S.A, în limita contractului de asigurare, la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri materiale și 5000 euro (sau echivalentul în lei la data plății) – daune morale.
S-a admis în parte acțiunea civilă a părții vătămate O. I. și a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă S. de A. Reasigurare Astra SA, la plata sumei de 9700 lei despăgubiri materiale și 5000 euro (sau echivalentul în lei la data plății) daune morale.
S-a respins restul pretențiilor părții civile O. I., ca fiind neîntemeiate.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de V. G..
În baza art.276 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părților civile următoarele sume cu titlu de cheltuieli judiciare: părților civile S. O., S. C., S. I., S. M., Boldași I. și N. G., în solidar, suma de 3920 lei reprezentând onorariu avocat și deplasare la instanță; părții civile C. I. - suma de 2493 lei reprezentând cheltuieli cu deplasarea la instanță și onorariu avocat; părții civile O. I. suma de 2500 lei reprezentând cheltuieli deplasare la instanță și onorariu avocat.
În baza art.398 Cod procedură penală raportat la art.274 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile reprezentând onorariile avocaților din oficiu si anume: 200 lei onorariu avocat din oficiu la U.P. (V. A.); 200 lei onorariu avocat din oficiu la UP (M. M.); 300 lei onorariu avocat din oficiu la judecata primului fond (avocat M. M.); 300 lei onorariu avocat din oficiu inculpat la rejudecare (avocat M. M.) și 300 lei onorariu avocat din oficiu rejudecare pentru partea vătămată minoră C. I. (avocat S. M.) au rămas în sarcina statului (nu se includ în cheltuielile judiciare reținute în sarcina inculpatului) și se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.4 lit.b din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în condițiile prevăzute de art.7 din același act normativ.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din 12.12.2013 P. de pe lângă Tribunalul B. l-a trimis în judecată pe inculpatul N. M. M. în stare de arest preventiv pentru o infracțiune prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, o infracțiune prevăzută de art.178 alin.1, 2, 3 Cod penal și două infracțiuni prevăzute de art.184 alin.1, 3 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și b Cod penal, constând în aceea că, în data de 23 octombrie 2013, în jurul orelor 800, a condus pe DN 10 autoturismul marca Renault Safrane cu număr de înmatriculare BZ-_, fără a poseda permis de conducere și cu alcoolemie peste limita legală, condiții în care, prin nerespectarea normelor privind circulația pe drumurile publice, în afara localității Cislău, județul B., a provocat un accident de circulație din care a rezultat decesul numitului S. G. și vătămarea corporala a părților vătămate O. I. și C. I., ce au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 45-50 zile, respectiv 16-18 zile îngrijiri medicale.
În fapt, prin rechizitoriu s-a reținut că în data de 23 octombrie 2013, în jurul orei 800, organele de poliție au fost sesizate că pe raza comunei Cislău, județul B. a avut loc un eveniment rutier ce a avut ca urmare vătămarea corporală a mai multor persoane.
Cu ocazia cercetării la fața locului accidentului, ce a avut loc pe DN 10, la km 40+350 m, în exteriorul localității Cislău, a fost găsită în afara părții carosabile, în sensul de mers B.-B., autoutilitara marca Mercedes Vito cu nr. de înmatriculare_, în poziția pe roți, oblic față de axul drumului, orientată cu fața către B. și lipită de un copac marginal cu care intrase în coliziune.
În fața acestui autovehicul, la distanța de 13,90 metri, tot în afara părții carosabile în același sens de mers mai sus menționat, a fost identificat autoturismul marca Renault Safrane cu nr. de înmatriculare BZ-_, aflat în poziția pe roți, oblic față de axul drumului, orientat cu fața către B.. Din primele verificări s-a stabilit că la volanul autoutilitarei (în care se aflau ca pasageri părțile vătămate O. I. și C. I.) se aflase numitul S. G., iar autoturismul a fost condus de inculpatul N. M. M..
În urma evenimentului rutier, inculpatul și cei trei ocupanți ai autoutilitarei Mercedes Vito au suferit vătămări corporale, astfel că au fost transportați la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale.
Din cauza leziunilor suferite, S. G. a decedat la data 24.10.2013.
Din cercetările efectuate a rezultat faptul că, în data de 23 octombrie 2013, în jurul orelor 730 inculpatul N. M. M., după ce a consumat băuturi alcoolice a plecat cu autoturismul proprietate personala marca Renault Safrane cu nr. de înmatriculare BZ-_ de la domiciliul său (situat în localitatea Cislău, județul B.), conducând autovehiculul pe DN 10 până la restaurantul 2D unde a mai consumat băuturi alcoolice (bere). De aici inculpatul a condus autoturismul cca. 1 km spre localitatea Viperești, după care s-a întors către domiciliu.
În jurul orei 0800, în timp ce conducea autovehiculul mai sus menționat pe DN în afara localității Cislău, inculpatul a intenționat să depășească autoutilitara Mercedes Vito cu nr. de înmatriculare_ care rula în fața sa și la volanul căreia se afla partea vătămată S. G..
În timp ce efectua manevra de depășire și se afla deja pe contrasens, inculpatul a constatat că nu mai putea finaliza această manevră, întrucât din sens opus se apropia alt autovehicul, astfel că s-a hotărât să se replieze pe sensul său de mers și a tras brusc de volan spre dreapta, împrejurări în care a lovit cu partea din față a autoturismului său partea din stânga spate a autoutilitarei Mercedes Vito, determinând schimbarea direcției de deplasare a acesteia, urmată de părăsirea părții carosabile și coliziunea cu un copac marginal.
Inculpatul, conducătorul autoutilitarei și pasagerii din aceasta (părțile vătămate O. I. și C. I.) au fost transportați la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale. Inculpatul a suferit leziuni minore, nefiind necesară internarea sa.
Numitul S. G., din cauza gravității leziunilor suferite, la data 24.10.2013 a decedat la S. Județean B..
La ora 0826, inculpatul a fost testat cu aparatul Drager, care la poziția 0297 a indicat un rezultat de 0,64 mg/l alcool pur în aerul expirat. Pentru acest motiv, la orele 0915, respectiv 1015, inculpatului i-au fost recoltate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Conform buletinului de analiză toxicologică nr.786 din 24.10.2013, eliberat de Serviciul de medicină Legală B., inculpatului N. M. – M. i s-a stabilit o alcoolemie de 1,35 gr. ‰ la prima probă, respectiv 1,20 gr. ‰ la a doua probă.
Din adresa nr.4860/23.10.2013 a SPCRPCIV rezultă că inculpatul nu figurează cu permis de conducere în evidența acesteia.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr.A3/263/10.12.2013 întocmit de Serviciul Județean Medicină Legală B., moartea numitului S. G. a fost violentă, leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, precum și prin comprimare între planuri dure, posibil în cadrul unui accident rutier cu victima conducător auto și au legătură de cauzalitate directă, necondiționată, cu decesul.
Părțile vătămate O. I. și C. I. au depus plângere penală împotriva inculpatului N. M. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Potrivit certificatului medico-legal nr.898/P din 31.10.2013 eliberat de Serviciul de Medicină Legală V., partea vătămată C. I. a suferit leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu/de corpuri dure, în condițiile unui accident de circulație în calitate de ocupant auto și care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, în condițiile unei evoluții favorabile.
Din certificatul medico-legal nr.899/P din 31.10.2013 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală V. rezultă că partea vătămată O. I. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale.
Pentru producerea accidentului, culpa revine în totalitate inculpatului N. M. M. care, fără a fi deținător de permis de conducere și având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g ‰, a încălcat totodată normele legale privind depășirea.
Astfel, potrivit art.45 al.3 din OUG nr.195/2002, atunci când prin manevra de depășire se trece peste axa care separă sensurile de circulație, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie un vehicul și că dispun de spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială, unde au obligația să revină după efectuarea manevrei de depășire.
De asemenea, conform art.118 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat să se asigure că poate depăși fără a pune în pericol sau stânjeni circulația din sens opus și să reintre pe bandă sau în șirul de circulație inițiale după ce a semnalizat și s-a asigurat că poate efectua această manevră în condiții de siguranța pentru vehiculul depășit și pentru ceilalți participanți la trafic.
În ce privește latura civilă a procesului penal, prima instanță a reținut că numita S. O., în calitate de soție a victimei S. G., a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal fără însă a preciza cuantumul sumei (pe care a arătat că o va face cunoscută în fața instanței de judecată). Aceasta a achitat contravaloarea raportului de necropsie, în cuantum de 1516 lei.
Părțile vătămate O. I. și C. I. au precizat că se constituie părți civile, fără a indica însă cuantumul sumelor solicitate, urmând ca și aceștia să le precizeze în fața instanței de judecată.
S. Județean B. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma 1490,45 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare privind pe partea vătămată S. G., în timp ce cheltuielile ocazionate de internarea părții vătămate O. I. au fost în cuantum de 568.01 lei.
S. Județean de Urgenta Sf. P. Focșani s-a constituit parte civilă în procesul penal cu sumele suportate cu ocazia internării părții vătămate C. I., în cuantum de 460 lei (perioada 23-24.10.2013), respectiv 1.150,42 lei (pentru perioada 25-28.10.2013).
La momentul accidentului, autovehiculul condus de inculpat deținea o poliță asigurare auto RCA, încheiată de S. de A. Reasigurare Astra SA.
La primul termen de judecată (14.01.2014) prima instanță a luat act de cererea inculpatului de a fi judecat cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală anterior și s-a admis cererea, s-au introdus în cauză în calitate de părți civile, tatăl, fratele și surorile victimei. La următorul termen (11.02.2014) s-a constatat că, întrucât cercetarea judecătorească începuse la 14.01.2014, dispozițiile noului Cod penal privitoare la procedura camerei preliminare nu sunt aplicabile în cauză, și, în consecință, s-a continuat judecarea cauzei. La acest termen s-a făcut noua încadrare juridică a faptei, având în vedere dispozițiile noului Cod penal.
Interogat în instanță inculpatul a recunoscut și a regretat comiterea faptei, solicitând a fi judecat conform procedurii dispuse prin art.374 al.2 și 375 noul Cod de procedură penală (art.3201 Cod procedură penală anterior). A arătat că solicită doar administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Pe latură civilă au fost administrate probele cu înscrisuri și testimonială.
Prima instanță a mai reținut că, prin sentința penală nr.53 din data de 16.05.2014, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, în baza art.335 al.1 noul Cod penal cu aplicarea art.375 noul Cod penal și art.396 alin.10 noul Cod penal rap. la art.5 noul Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare în baza art.336 al.1 nnoul Cod penal cu aplicarea art.375 noul Cod penal și art.396 alin.10 noul Cod penal, raportat la art.5 noul Cod penal, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare în baza art.192 al.1 și 2 noul Cod penal cu aplic. art.375 noul Cod penal și art.396 al.10 noul Cod penal raportat la art.5 noul Cod penal.
În baza art.33 Cod penal anterior raportat la art.5 noul Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art.72 noul Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata măsurii reținerii și arestării preventive, începând cu data de 23.10.2013 la zi.
A fost obligat inculpatul alături de asigurătorul S. de A. Reasigurare Astra SA, în limita sumei asigurate la plata sumei totale de 2008,46 lei, reprezentând cheltuieli spitalizare pentru părțile vătămate S. G. și O. I. către S. Județean B. și la plata sumei totale de 1610,42 lei către S. Județean de Urgență Sfântul P. Focșani.
S-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul alături de asigurător, să plătească daune morale în cuantum 2000 euro (sau echivalentul în lei la data plății) către partea civilă S. C., și în cuantum de câte 1000 euro (sau echivalentul în lei la data plății) către fiecare dintre părțile civile S. I., S. M., B. I., N. G..
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă V. G..
A fost obligat inculpatul alături de asigurător să plătească părții civile S. O. suma de 3000 euro (sau echivalentul în lei la data plății) și suma de 1516 lei, reprezentând despăgubiri civile, respectiv cheltuieli aferente înmormântării victimei și pomenilor tradiționale și plata cheltuielilor necesare efectuării necropsiei victimei; suma de 50.000 euro (sau echivalentul în lei la data plătii) reprezentând daune morale.
S-au admis acțiunile civile formulate de către părțile civile O. I. și C. I., precizate prin notele de concluzii depuse la termenul din 13.05.2014, la dosar, și a fost obligat inculpatul alături de asigurător în limita sumei asigurate să plătească părții civile O. I. suma de 6000 euro (sau echivalentul în lei la data plății) și părții civile C. I. suma de 5000 euro (sau echivalentul în lei la data plății) reprezentând despăgubiri civile și daune morale.
A fost obligat inculpatul alături de asigurător, în limita sumei asigurate, să plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei pentru fiecare dintre părțile civile O. I. și C. I. și în cuantum de 3000 lei pentru partea civilă S. O., reprezentând onorarii avocat și cheltuieli de transport.
În baza art.4 lit.b din Legea nr.76/2008 combinat cu prevederile pct.3 din anexa la lege, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în condițiile art.7 din acest a act normativ.
A fost obligat inculpatul alături de asigurător în limita sumei asigurate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, asigurătorul . SA, inculpatul N. M. – M. și părțile civile S. O., S. C., S. I., S. M., B. I. și N. G..
În motivarea acestei căi de atac procurorul a arătat că sentința instanței de fond este nelegală deoarece nu s-a pronunțat cu privire la infracțiunile de vătămare corporală din culpă reținute în sarcina inculpatului N. M. M., față de părțile vătămate O. I. și C. I..
Asigurătorul a susținut în motivarea apelului că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică sub aspectul laturii civile, menționând că daunele morale au fost acordate într-un cuantum mult prea ridicat.
Părțile civile au criticat sentința instanței de fond pe considerentul că daunele morale acordate sunt mult prea reduse.
Inculpatul a criticat soluția sub aspectul pedepsei aplicate, arătând că aceasta este mult prea aspră, mai ales din punct de vedere al modului de executare, considerând că suspendarea executării pedepsei închisorii ar fi fost în măsură să-i asigure o mai bună reinserție socială. De asemenea inculpatul a solicitat reducerea daunelor morale acordate părților civile.
Prin decizia penală nr.761/21.08.2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a admis toate apelurile declarate, a desființat în totalitate sentința penală nr.53/15.05.2014 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. A constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și a menținut această măsură.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că, așa cum se constată din dispozitivul și considerentele sentinței apelate, judecătorul fondului nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la cele două infracțiuni prev.de art.184 alin.1 și 3 Cod penal anterior, ale căror victime au fost O. I. și C. I., cu toate că l-a obligat pe inculpat alături de asigurator la plata de despăgubiri civile către aceste părți vătămate.
Procedând în acest mod, judecătorul fondului nu a soluționat in mod legal cauza, eludând dispozițiile art.371 Cod procedură penală, ceea ce a impus desființarea întregii hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se pronunța cu privire la toate faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.
A apreciat instanța de control judiciar că numai soluționând în întregime acțiunea penală se poate aplica o pedeapsă rezultantă conform normelor legale în materie și, totodată, numai astfel pot fi soluționate în mod corect acțiunile civile formulate de către toate părțile civile.
Cauza a fost reînregistrată sub nr._ din data de 09.09.2014.
Prin rezoluția din aceeași dată s-a stabilit termen de judecată la data de 14.10.2014 și termen intermediar la data de 15.09.2014, pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului.
Prin încheierea din data de 17.09.2014 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a fost menținută această măsură.
Înainte de primul termen de judecată, respectiv la data de 07.10.2014, judecătorul cauzei învestit cu rejudecarea acesteia a formulat declarație de abținere, arătând că se găsește in situația de incompatibilitate prev. de art.64 alin.3 din noul Cod de procedură penală.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 08.10.2014 s-a admis propunerea de abținere a judecătorului, constatându-se incompatibilitatea acestuia, cauza fiind repartizată aleatoriu completului altui complet, care a menținut termenul din 14.10.2014 și măsurile privind citarea părților și apărarea din oficiu, dispuse în cauză.
La termenul de judecată din data de 14.10.2014, instanța de fond, având în vedere că procedura cu părțile a fost legal îndeplinită, a repus în discuție încadrarea juridică a fiecărei fapte.
S-a reținut de prima instanță că noua reîncadrare juridică a faptei prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 (conducerea unui autovehicul fără a poseda permis de conducere) este cea prevăzută de art.335 alin.1 din noul Cod penal.
În privința infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută la momentul trimiterii în judecată a inculpatului de dispozițiile art.178 alin.1, 2 și 3 din Codul penal și care încorpora la momentul respectiv și infracțiunea de conducere sub influența băuturilor alcoolice peste limita legală, s-a constatat că noua încadrare juridică este cea prev. de art.192 alin.1 și 2 din noul Cod penal, alături și în concurs cu infracțiunea prev. de art.336 alin.1 din noul Cod penal.
S-a mai constatat că cele două infracțiuni de vătămare corporală din culpă în privința părților vătămate O. I. și C. I., fapte prevăzute de art.184 alin.1 și 3 din Cod penal anterior (2 infracțiuni concurente) se reîncadrează juridic în dispozițiile art.196 alin.1, 4 și 5 din noul Cod penal (infracțiune unică) cu reținerea existenței infracțiunii concurente prev.de art.336 alin.1 din noul Cod penal, arătată mai sus.
S-a adus la cunoștința inculpatului și apărătorului acestuia că au dreptul de a solicita lăsarea cauzei la a doua strigare sau amânarea judecății pentru a se pregăti apărarea în raport de noua încadrare juridică a faptelor.
Inculpatul asistat de apărător din oficiu și celelalte părți nu au contestat încadrările juridice menționate mai sus, inculpatul solicitând aplicarea legii noi ca fiind lege mai favorabilă, față de limitele pedepsei prevăzută pentru infracțiunea de ucidere din culpă în noua reglementare raportat la pedeapsa prevăzută de art.178 alin.1, 2 și 3 din Cod penal anterior.
În aceeași ședință de judecată s-au precizat acțiunile civile formulate, după cum urmează:
Avocat C. L., pentru părțile civile S. O., S. C., S. I., S. M., B. I., N. G., a arătat că aceste părți civile își mențin pretențiile civile formulate la primul fond și anume: partea civilă S. O. (soția victimei S. G.) se constituie parte civilă cu 3000 de euro daune materiale reprezentând cheltuieli pentru înmormântarea victimei și pomenirile ulterioare, la care se adaugă suma de 1516 lei taxa pentru raportul de necropsie achitată de aceasta și cu suma de 500.000 de euro daune morale.
Tatăl victimei, S. C., s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 euro daune morale, iar frații și surorile victimei, S. I., S. M., B. I., N. G., s-au constituit părți civile cu câte 200.000 euro daune morale fiecare.
Avocat V., pentru partea civilă O. I., a arătat că acesta se constituie parte civilă cu 20.000 lei daune materiale și 6000 de euro reprezentând daune morale, cu specificațiile arătate în precizarea la acțiunea civilă depusă la dosar (filele 83,84), a solicitat de asemenea cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea deplasărilor la unități spitalicești, la instanțe etc., onorarii de avocat.
Avocat din oficiu S. M., pentru partea civilă minoră C. I., a arătat că aceasta solicită 10.000 de lei daune materiale și 5000 de euro daune morale, urmând a face precizări detaliate cu privire la daunele materiale. A solicitat de asemenea cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea deplasărilor la unități spitalicești, la instanțe, etc., onorarii de avocat.
S-a luat act că părțile civile S. Județean B. și S. de Urgență Sf. P. Focșani și-au menținut pretențiile civile.
În cauză s-a mai constituit parte civilă numitul V. G., acesta arătând că a solicitat despăgubiri și la primul fond, despăgubiri care i-au fost respinse și că acestea constau în, suma de 4000 de lei reprezentând prejudiciu nerecuperat și cauzat prin distrugerea autoturismului marca Mercedes Benz cu nr._ . În acest sens a arătat că, în calitate de proprietar al acestui autoturism l-a vândut numitului S. G., prețul convenit fiind de 16.000 de lei, din care cumpărătorul a plătit doar suma de 12.000 de lei, urmând ca diferența să fie achitată în luna decembrie 2013. Între timp s-a produs evenimentul soldat cu decesul cumpărătorului S. G., astfel că vânzătorul autovehiculului nu și-a recuperat în întregime prețul.
La termenul de judecată din data de 11.11.2014 inculpatul a solicitat instanței ca judecarea cauzei să se facă în conformitate cu disp. art.374 alin.4 Cod procedură penală, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care nu le contestă și arătând că recunoaște faptele și vinovăția sa în săvârșirea acestora, împrejurările comiterii faptelor reținute în actul de sesizare. Instanța de fond a încuviințat cererea inculpatului și a dispus ascultarea acestuia sub acest aspect (fila 124 din dosar).
La rejudecare s-au suplimentat probele pe latura civilă, fiind ascultați: martorul Simoschi Rolică – propus de părțile civile S. O., S. C., S. I., S. M., B. I., N. G.; martorul Nichitelea M. – propus de partea civilă V. G.; martorul B. I. – propus de partea civilă O. I.; martorul Ț. V. – propus de către partea civilă C. I., au fost depuse înscrisuri în dovedirea pretențiilor civile și a cheltuielilor de judecată.
Asigurătorul de răspundere civilă auto și-a menținut pe parcursul rejudecării procesului poziția inițială, aceea de a se acorda despăgubiri materiale părților civile doar în situația dovedirii acestora cu înscrisuri, iar în privința daunelor morale, atribuirea acestora într-un cuantum rezonabil care să se încadreze principiilor reparării prejudiciului moral suferit de cei vătămați, fără a constitui amenzi excesive în sarcina celui ce le plătește sau sursă de îmbogățire fără justă cauză pentru cel care le primește.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut pe latură penală integral situația de fapt reținută prin rechizitoriu.
Din probele administrate la urmărirea penală (procesul verbal de cercetare la fața locului, buletin de analiză toxicologică nr.786/24.10.2013, raport medico legal de necropsie, certificat medico-legal; declarații ale inculpatului și părților vătămate) coroborate cu recunoașterea completă a comiterii faptelor de către inculpat, instanța de fond a reținut că în data de 23.10.2013, în jurul orelor 800 inculpatul deși nu poseda permis de conducere și având o alcoolemie de 1,3 gr alcool pur în litru de sânge a condus pe D.N. 10 BZ-BV în afara localității Cislău, județul B. autoturismul cu nr. de înmatriculare BZ._ și, nerespectând normele de circulație pe drumurile publice privitoare la efectuarea depășirilor, a provocat un accident de circulație lovind autovehiculul condus de victimă și determinând schimbarea direcției de mers a acestui din urmă autovehicul, urmată de părăsirea părții carosabilă și coliziunea cu un copac marginal. Accidentul s-a soldat cu decesul conducătorului autovehiculului, S. G. survenit la S. B..
Celelalte părți vătămate în urma accidentului, O. I. și C. I. au suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale, și, respectiv un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale. Existența faptelor si vinovăția inculpatului în comiterea acestora este pe deplin dovedită.
La stabilirea și aplicarea pedepselor, a regimului sancționator, a pedepselor accesorii și complementare, a regulilor referitoare la pluralitatea de infracțiuni, prima instanță a avut în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile, prev. de art.5 din noul Cod penal, avându-se în vedere că inculpatul se găsește în ipoteza prevăzută la alin.1 al acestui articol.
Întrucât aplicarea legii mai favorabile se face în mod unitar, iar nu pe instituții - nepermițându-se aplicarea dispozițiilor mai favorabile din legile concurente -, instanța de fond a avut în vedere în primul rând limitele pedepselor prevăzute pentru infracțiunile comise (în condițiile reîncadrării și schimbării încadrării juridice), mai precis limitele rezultate ca urmare a reducerii acestora cu 1/3 potrivit dispozițiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală.
Prima instanță a urmărit aplicarea pedepselor într-un cuantum care – prin aplicarea regulilor concursului de infracțiuni, să asigure o situație mai favorabilă inculpatului.
În acest sens, pornind de la cuantumul pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune și aplicând regulile concursului în condițiile noului Cod penal, chiar dacă acestea sunt mai nefavorabile, instanța de fond a avut în vedere ca pedeapsa rezultantă să se situeze sub minimul ce ar fi rezultat ca urmare a reducerii cu 1/3 a limitelor pedepsei pentru infracțiunea cea mai gravă în vechiul Cod penal (care, potrivit disp. art.178 alin.1, 2 și 3 din Cod penal anterior este de la 5 la 15 ani, rezultând un minim special ca urmare a reducerii cu 1/3 de 3 ani și 4 luni închisoare)
În privința regimului sancționator, față de gravitatea faptelor, urmările produse și împrejurările comiterii acestora, prima instanță a apreciat că se impune aplicarea modalității de executare efectivă a pedepsei închisorii.
În consecință, reținând ca fiind mai favorabile dispozițiile noului Cod penal și aplicând aceste dispoziții în mod unitar, în baza art.396 alin.2 Cod procedură penală, cu aplicarea art.396 alin.10 din același act normativ și cu aplicarea art.5 din Noul cod penal, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul N. M. M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.335 alin.1 din noul cod penal; la pedeapsa de un an închisoare pentru infracțiunea prev.de art.336 alin.1 din Noul Cod penal; la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.192 alin.1 și 2 din noul Cod penal și la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.196 alin.1, 4 și 5 din noul Cod penal.
În baza art.38 al.1 și 2 noul Cod penal combinat cu art.39 alin.1 lit.b noul Cod penal, prima instanță a aplicat inculpatului N. M. M., pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani și 2 luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite și anume 10 luni închisoare (1/3 din 30 de luni), urmând să execute în total 3 ani închisoare.
În baza art.72 noul Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii de 24 de ore (23.10.2013) și a arestării preventive începând cu data de 24.10.2013 la zi, în baza art.399 al.1 noul Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, deoarece aceasta a fost luată în mod legal și temeinic și temeiurile care au stat la baza luării acestora nu s-au schimbat și judecarea inculpatului în stare de libertate ar crea un pericol concret pentru ordinea publică.
Menținerea măsurii arestării preventive este impusă și de soluția adoptată pe latura penală, respectiv a condamnării inculpatului și de cuantumul pedepsei aplicate, nefiind cazul revocării, înlocuirii sau încetării de drept a acestei măsuri.
În latură civilă, prima instanță a reținut că sunt întrunite condițiile angrenării răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru prejudiciile cauzate.
În acest sens, din analiza laturii penale și în strânsă legătură cu aceasta, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile existenței unei fapte ilicite săvârșită cu vinovăție, existența unor prejudicii cauzate persoanelor vătămate și altor entități, cum ar fi în speță unitățile spitalicești, existența vinovăției inculpatului și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită a acestuia și prejudiciile cauzate.
Nefiind incidentă nicio cauză de exonerare a răspunderii delictuale, prima instanță, în temeiul art.25 raportat la art.19 din Codul de procedură penală și cu referire la art.1349 Cod civil, art.1357 și următoarele Cod civil, a obligat inculpatul la repararea prejudiciilor.
Întrucât autovehiculul condus de către inculpat la data accidentului deținea o poliță de asigurare auto RCA încheiată între S. de A. Reasigurare Astra SA, aceasta a fost introdusă în cauză în calitate de asigurător, în baza art.49 și următoarele din Legea nr.136/1995. Așa fiind, asigurătorul plătește alături de inculpat, în limita sumei asigurate, despăgubirile pe care instanța de fond le-a acordat.
În speță, prima instanță a obligat inculpatul alături de asigurător, în limita contractului de asigurare, să plătească cheltuieli de spitalizare a victimei și a părții civile O. I. către S. Județean B., în cuantum total de 2058,46 lei (1490,45 lei + 568,01 lei) precum și cheltuieli de spitalizare a părții vătămate C. I., efectuate de către S. de Urgență Sf. P. Focșani în cuantum de 1610,42 lei (460 lei pentru perioada 23, 24.10.2013 și 1150,42 lei pentru perioada 25-28.10.2013).
S-a reținut de instanța de fond că în cauză s-au constituit părți civile soția supraviețuitoare, tatăl, fratele și surorile victimei, solicitând plata unor daune materiale (soția supraviețuitoare) și respectiv daune morale (toate părțile civile)
În ce o privește pe partea civilă S. O., prima instanță a reținut că aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 3000 euro, reprezentând cheltuieli efectuate cu ocazia înmormântării și a pomenilor creștinești organizate conform tradițiilor și obiceiurilor creștine; a solicitat și plata sumei de 1516 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor necesare necropsiei victimei. A mai solicitat suma de 500.000 euro, reprezentând daune morale.
S-a mai reținut de prima instanță că din depozițiile martorilor audiați în cauză (martora P. V. – fila 230 dosar prim fond și martorul Simofschi Rolică – fila 217 dosar rejudecare) rezultă că au fost organizate pomenirile defunctului cu ocazia înmormântării, aceea de 40 de zile, aceea de la 6 luni și aceea de la un an; pomenirea de la înmormântare și cea de la 40 de zile au fost organizate la restaurante din Municipiul Focșani, iar celelalte la fosta locuință a victimei; la pomenirea ce a avut loc cu ocazia înmormântării au participat circa 80-90 de persoane, iar la pomenirea de 40 de zile au participat circa 50-60 de persoane; la celelalte pomeniri au participat circa 30-40 de persoane.
De asemenea, conform datinilor, s-au efectuat și alte cheltuieli pentru respectarea tradițiilor creștinești specifice locului, toate acestea acoperind suma de 3000 de euro sau contravaloarea în lei a acestei sume solicitată de către partea civilă, cu această specificație.
Instanța de fond a reținut că este de notorietate efectuarea cheltuielilor în cazul acestor evenimente și că este dificil ca persoana care le suportă să se preocupe să-și preconstituie probe scrise în acest sens pentru toate cheltuielile efectuate, fiind excesiv a se impune probarea laturii civile sub acest aspect numai cu înscrisuri.
Referitor la daunele materiale, prima instanță a mai reținut că soția supraviețuitoare a victimei a suportat cheltuielile pentru efectuarea raportului de necropsie în sumă de 1516 lei.
Prin urmare, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. O. în privința daunelor materiale și în consecință, a obligat inculpatul, alături de asigurătorul de răspundere civilă, în limita contractului de asigurare, să plătească acestei părți civile suma de 3000 de euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând cheltuieli de înmormântare a victimei și pomenirile ulterioare, precum și suma de 1516 lei cheltuieli pentru efectuarea necropsiei.
S-a constatat de prima instanță că este întemeiată în parte și cererea de acordare a daunelor morale având în vedere legăturile afective între partea civilă și victimă, derularea relațiilor de căsătorie un timp îndelungat, decesul neașteptat al victimei si condițiile în care s-a produs acesta, dar și starea de șoc suferită de victimă, depresia ce a afectat-o după decesul soțului său.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor morale solicitate, instanța de fond a apreciat că acesta este vădit exagerat și de natură a se îndepărta de scopul acordării acestor daune, necorespunzând criteriilor stabilite în jurisprudență, respectiv circumscrierii între două coordonate: aceea ca aceste daune să fie de natură să acopere prejudiciul moral, dar în același timp să nu constituie „amenzi excesive” pentru cel care le va plăti și aceea de a nu produce o îmbogățire fără justă cauză pentru solicitant.
Raportat la aceste criterii și apreciind în echitate, prima instanță a considerat ca o justă despăgubire morală, suma de 25.000 de euro sau echivalentul în lei a acesteia la data plății, pentru partea civilă S. O..
Aceleași criterii au fost avute în vedere de către instanța de fond și în privința daunelor morale solicitate de către tatăl și respectiv frații și surorile victimei, reținând că, prejudiciul moral suferit de aceștia este evident; că prin decesul intempestiv al fiului și respectiv fratelui părților civile s-a cauzat acestora o puternică suferință de ordin afectiv, prin pierderea unei persoane apropiate - prejudiciu moral ce se impune a fi acoperit pe cale patrimonială, practica judiciară fiind constantă în acest sens.
Pentru a se respecta principiul echității și reparării daunei morale fără ca prin aceasta să se genereze o îmbogățire nejustificată, se impune a fi luate în considerare circumstanțele concrete în care s-a produs accidentul, persoana victimei și statutul său social, disponibilitatea ajutării familiei, precum și legătura afectivă între victimă și rudele apropiate.
Reținând existența suferinței aferente dispariției fiului și respectiv fratelui lor, cu care aveau legături destul de apropiate, instanța de fond a apreciat că nu se impune acordarea unor despăgubiri morale în cuantumul solicitat –sumele cerute fiind de natură să ducă spre derizoriu ideea de dezdăunare morală - și a apreciat ca fiind o despăgubire echitabilă suma de 2000 de euro în cazul părții civile S. C. și câte 1000 de euro în cazul părților civile S. I., S. M., B. I. și N. G., cu titlu de daune morale.
În consecință, prima instanță a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile S. O., S. C., S. I., S. M., B. I. și N. G., în privința daunelor morale.
În privința acțiunilor civile formulate de către părțile vătămate O. I. și C. I., prima instanță a reținut că urmare faptei ilicite a inculpatului, O. I. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale, iar partea vătămată C. I. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 17-18 zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată C. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 de lei despăgubiri materiale și cu 5000 de euro daune morale.
În privința daunelor materiale, instanța de fond a reținut - din coroborarea actelor medicale depuse la dosar cu declarațiile martorilor audiați - că urmare traumatismelor suferite, persoana vătămată a fost nevoită să efectueze intervenții medicale, cheltuieli cu transport la unitățile spitalicești și cheltuieli cu tratamentul medical și în vederea recuperării stării de sănătate, toate aceste cheltuieli totalizând suma de 10.000 de lei.
Pretențiile materiale ale acestei părți vătămate au fost admise chiar în lipsa unor documente justificative, reținându-se imposibilitatea procurării unor astfel de probe pentru fiecare cheltuială efectuată și apreciind ca suficient probatoriul administrat sub acest aspect de către partea civilă.
Astfel, martorul Ț. V. (fila 126 dosar) relatează că, fiind prieten de familie cu părinții părții vătămate, are cunoștință că aceștia au fost nevoiți să împrumute 6000 de lei de la o unitate bancară și 5000 de lei de la martor, sume de bani pe care le-au utilizat pentru îngrijirea părții vătămate și însănătoșirea acesteia, declarațiile martorului coroborându-se cu înscrisurile depuse la dosar (contract de împrumut (filele 169-170 dosar).
Partea vătămată O. I., la rândul său, s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 de lei daune materiale și 6000 de euro daune morale.
În privința daunelor materiale O. I. a arătat că suma de_ de lei este reprezentată de câștigul nerealizat din muncă, în perioada de 12 luni, în care a fost în imposibilitate de a mai desfășura vreo activitate. În acest sens a arătat că, înainte de producerea accidentului realiza venituri în cuantum de 1500 de lei pe lună, din prestarea unor activități ocazionale, fără contract de muncă.
În sprijinul afirmațiilor sale a administrat proba testimonială, martorul B. I. (fila 125 dosar) confirmând susținerile părții vătămate sub acest aspect.
Articolul 1385 cod civil reglementează întinderea reparației prejudiciului in cazul răspunderii delictuale după cum urmează: „Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. Se vor acorda despăgubiri și pentru prejudiciul viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să-l realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.”
Articolul 1387 Cod civil reglementează reparația prejudiciului produs în cazul vătămării integrității corporale sau a sănătății unei persoane stipulând ca în acest caz, despăgubirea trebuie să cuprindă ”in condițiile art. 1388 si 1389, după caz,echivalentul câștigului din munca de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat sa îl dobândească prin efectul pierderii sau reducerii capacitații sale de munca. In afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și,dacă va fi cazul cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale. Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din munca se acordă ,ținându-se seama și de sporirea nevoilor de viață ale celui prejudiciat,sub forma de prestații bănești periodice. La cererea victimei ,instanța va putea acorda despăgubirea pentru motive temeinice,sub forma unei sume globale”.
Sub aspectul sumei solicitate cu titlu de nerealizare a câștigului din muncă de către partea vătămată O. I., în lipsa unui contract de muncă, instanța de fond nu a putut reține realizarea unui venit mai mare decât venitul minim pe economie, indicator ce a fost avut în vedere sub acest aspect.
Astfel, luând în calcul un venit mediu net lunar de 800 de lei pe o perioadă de 12 luni, rezultă suma de 9600 de lei, venit nerealizat, la care se adaugă, în lipsa altor probe, suma de 100 de lei reprezentând alte cheltuieli.
De asemenea, instanța de fond a respins restul pretențiilor materiale ale părții civile O. I. ca fiind neîntemeiate.
În privința daunelor morale solicitate de cele două părți vătămate, prima instanță a reținut – pe lângă existența cadrului legal al acordării acestora (art.1391 Cod civil) - și îndeplinirea condițiilor decurgând din situația de fapt a îndrituirii părților vătămate de a fi despăgubite pentru prejudiciul nepatrimonial.
În acest sens instanța de fond a reținut că părțile vătămate au suferit ca urmare a accidentului traumatisme multiple ce au necesitat pentru vindecare un anumit număr de zile de îngrijiri medicale.
Prima instanță a avut în vedere faptul că în timp ce certificatele medico-legal estimează numărul de zile de îngrijiri medicale la 40-45, în cazul părții vătămate O. I. și 16-18 zile în cazul părții vătămate C. I., în condițiile unei evoluții favorabile, actele medicale ulterioare atestă faptul că părțile civile nu sunt pe deplin recuperate nici în momentul de față, că au fost necesare și alte intervenții medicale decât cele avute în vedere la eliberarea certificatelor.
Toate acestea, internări, intervenții medicale, suferințele fizice, disconfortul de natură psihică cauzat de mediul spitalicesc, de imposibilitatea de a avea o viață socială și familială normală, au cauzat părților vătămate un prejudiciu moral ce se impune a fi reparat pe cale patrimonială.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor morale, instanța de fond a circumscris criterii consacrate de doctrina și practica judecătorească în materie, ținând seama de scopul și efectul compensatoriu al acestor daune astfel încât să nu se constituie nici în amenzi excesive pentru cel ce trebuie să le suporte, nici să devină venituri nejustificate pentru persoana desdăunată.
În speță, prima instanță a apreciat ca fiind justificată cererea părții vătămate C. I. sub aspectul daunelor morale, astfel că a acordat acestei părți vătămate suma de 5000 de euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând despăgubire morală. Aceeași sumă i-a acordat-o și părții vătămate O. I., pentru aceleași considerente.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea civilă a părții vătămate C. I. și a admis în parte acțiunea civilă a părții vătămate O. I..
În ce privește acțiunea civilă pornită de către V. G., prima instanță a reținut că acesta a solicitat a fi despăgubit suma de 4000 lei, reprezentând partea din prețul autovehiculului avariat în accident, pe care nu o primise de la victima S. G..
Referitor la solicitarea părții civile instanța de fond a reținut că, deși nu se efectuase înmatricularea autovehiculului pe numele cumpărătorului, transmiterea proprietății operase la momentul acordului de voință încheiat între părți, chiar dacă prețul nu se achitase în întregime. În această situație, V. G. are un drept de creanță față de cumpărătorul autovehiculului, dar nu mai poate pretinde despăgubiri față de autorul prejudiciului constând în avarierea acestui autovehicul.
Potrivit art.19 din Codul de procedură penală, „acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. Acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente”.
A constatat instanța de fond că V. G. nu are calitatea de parte vătămată în cauza de față, astfel încât, acțiunea civilă formulată de acesta a fost respinsă ca fiind inadmisibilă.
În cauză, părțile vătămate au solicitat cheltuieli de judecată de la inculpat reprezentând cheltuieli de deplasare la instanță, onorarii de avocat și depunând în acest sens documente justificative.
În consecință, prima instanță, în baza art.276 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească părților civile următoarele sume cu titlu de cheltuieli judiciare: părților civile S. O., S. C., S. I., S. M., B. I. si N. G., în solidar, suma de 3920 lei, reprezentând onorariu avocat si deplasare la instanță; părții civile C. I. suma de 2493 lei, reprezentând cheltuieli cu deplasarea la instanță si onorariu avocat; părții civile O. I. suma de 2500 lei reprezentând cheltuieli deplasare la instanță și onorariu avocat.
În baza art.4 lit.b din legea nr.76/2008, instanța de fond a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în condițiile prevăzute de art.7 din același act normativ.
Prin încheierea din data de 02.02.2015, Judecătoria Pătârlagele, în baza art.278 Cod procedură penală, a dispus din oficiu îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul minutei sentinței penale nr.20/20.01.2015, în sensul de a se trece la paragraful 3 din minută, temeiul legal al condamnării inculpatului ca fiind art.192 alin.1 și 2 Cod penal, în loc de art.178 alin.1, 2 și 3 Cod penal, așa cum s-a trecut în mod eronat, dar și în privința prenumelui părții civile la mențiunea acordării daunelor morale de câte 1000 de euro, în sensul de a se trece N. G. în loc de N. I..
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat apel, în latură civilă, asigurătorul S. de A. Reasigurare Astra SA – Sucursala B., părțile civile S. O., S. C., S. I., S. M., B. I., N. Gabiela, și partea civilă O. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului său, apelantul asigurător S. de A. Reasigurare Astra SA – Sucursala B., arată că apelul vizează latura civilă a hotărârii atacate, având în vedere că instanța de fond în mod eronat a obligat asigurătorul la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 3668, 88 lei.
Apreciază că în mod corect numai inculpatul trebuia obligat la plata acestor cheltuieli de spitalizare având în vedere că potrivit art.49 alin.1 din Legea nr.136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund în baza legii față de persoanele păgubite prin accidente de autovehicule.
Se mai arată de asigurător că, potrivit art.50 din aceeași lege, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de desdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite. Prejudiciul pentru care unitățile spitalicești s-au constituit părți civile este consecința acordării asistenței medicale primită de partea vătămată în baza contractului de asigurare de sănătate. Deci, aceste cheltuieli sunt suportate în baza contractului de asigurare.
În ceea ce privește despăgubirile materiale acordate, arată că instanța de fond a apreciat că partea civilă S. O. a făcut dovada unor cheltuieli de 3.000 euro, însă aceste cheltuieli au fost dovedite nu numai cu înscrisuri, așa cum este legal prevăzut, ci și cu martori.
Or, asigurătorul nu poate achita despăgubiri materiale decât dacă ele sunt dovedite cu înscrisuri. În cazul de față asigurătorul poate fi obligat numai la plata sumei de 1516 lei, reprezentând contravaloarea raportului de necropsie, având în vedere că diferența solicitată ca și daune materiale nu a fost dovedită cu înscrisuri.
Mai arată apelantul asigurător că în dispozițiile art.49 pct.1 din Ordinul CSA nr.14/2011 sunt arătate despăgubirile ce se pot acorda de asigurător în caz de vătămare corporală, iar la pct.2 din același ordin, despăgubirile în caz de deces.
În ceea ce privește daunele morale acordate de instanța de fond, asigurătorul consideră că acestea sunt într-un cuantum mult prea ridicat.
Arată că practica instanțelor de judecată este aceea de a acorda despăgubiri morale cuprinse între 20.000 – 40.000 lei în caz de deces, astfel că despăgubirile morale acordate în cauza de față sunt într-un cuantum mult prea ridicat, astfel că solicită cenzurarea acestora.
În ceea ce privește acordarea de despăgubiri fraților și surorilor victimei S. G., solicită înlăturarea acestora având în vedere recomandările formulate în capitolul 19 din Rezoluția 75-7 a Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei, potrivit căreia, în urma decesului victimei n-ar trebui să se acorde o astfel de reparare altor persoane decât părinților victimei, soțului, soției și copiii victimei și chiar în aceste cazuri repararea trebuie supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături strânse de afecțiune cu victima la data decesului.
Apelanții părți civile S. O., S. C., S. I., S. M., B. I., N. Gabiela au solicitat majorarea daunelor morale acordate de instanța de fond, având în vedere că acestea nu au un caracter reparator.
De asemenea, au solicitat a se constata că sumele solicitate prin nota de constituire parte civilă sunt rezonabile, având în vedere că acestea nu sunt îndreptate spre maximul special prevăzut de polița RCA a autoturismului implicat în accident și condus de către inculpat, pentru vătămări corporale și decese. Totodată, au solicitat a se avea în vedere aportul material al defunctului în cadrul familiei, cât și vârsta acestuia.
În motivarea apelului său, apelantul parte civilă Onicoiu I. a arătat în esență că în mod greșit instanța de fond i-a redus suma de 1.000 euro din cuantumul despăgubirilor morale și suma de 7.800 lei din suma de 20. 000 lei daunele materiale solicitate la instanța de fond.
A precizat că până la data producerii accidentului era angajatul defunctului S. G., avea un salariu de 1500 lei, însă nu a putut face dovada acestor venituri întrucât nu i-a fost întocmit carnet de muncă, defunctul având societate pe persoană fizică și nu putea să-i elibereze carnet de muncă, însă a depus la dosar o declarație a soției defunctului prin care aceasta arată că era plătit cu 1.500 lei lunar.
De asemenea, a arătat că după producerea accidentului nu a mai putut munci, a avut foarte mult de suferit, a trebuit să suporte mai multe tratamente medicale ce au presupus cheltuieli în plus pe care pentru a le achita s-a împrumutat la diverse persoane.
Solicită admiterea apelului, majorarea daunelor morale cu suma de 1.000 euro, precum și majorarea daunelor materiale cu suma de 7.800 lei.
Curtea, examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., în raport de criticile invocate de apelanți, dar și din oficiu sub toate aspectele, constată că apelurile declarate de asigurătorul . SA, Sucursala B. și de părțile civile O. I. și S. C. sunt în parte fondate, iar apelurile declarate de părțile civile S. O., S. I., S. M., B. I. și N. G. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că, în latură penală, prima instanță a stabilit în mod corect și complet situația de fapt, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și arătate mai sus, coroborate cu declarațiile de recunoaștere date de inculpatul N. M. M., care a și solicitat judecarea sa potrivit procedurii simplificate.
De altfel, soluționarea laturii penale nici nu a fost contestată.
Cu privire la latura civilă, Curtea reține că este de netăgăduit că toate părțile civile care au avut un anumit tip de relație cu victima S. G., respectiv în calitate de soție, tată, frate și surori, au suferit ca urmare a decesului acesteia. Pe lângă aceste persoane există posibilitatea ca și alte persoane care au cunoscut victima să sufere ca urmare a decesului, printre acestea fiind prietenii, colegii de serviciu, rudele de grad mai îndepărtat sau chiar persoane care nu aveau o anumită relație cu victima, însă o apreciau pe aceasta din diferite motive.
Prin urmare, sfera persoanelor care sunt sau pot fi afectate într-o anumită măsură de decesul unei persoane poate fi foarte mare, în funcție de personalitatea acelei persoane, de relația avută și de alte criterii, unele pur subiective.
Fără a face o analiză exhaustivă a acestor relații, Curtea reține că, în cazul accidentelor de circulație care au avut ca urmare decesul sau vătămarea unor persoane, persoanele îndreptățite să obțină despăgubiri sunt ascendenții, descendenții și soțul victimei, și orice alte persoane care dovedesc existența unor legături strânse de afecțiune cu victima anterior decesului, în acest sens fiind și dispozițiile Rezoluției (75) 7 din data de 14.03.1975, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, rezoluție care stabilește principiile ce trebuie să fie avute în vedere și persoanele îndreptățite să obțină despăgubiri în situațiile unor accidente care au ca urmare decesul sau vătămarea unor persoane, chiar dacă este de necontestat faptul că există și alte categorii de persoane care suferă de pe urma pierderii unei anumite persoane.
În cauza de față, Curtea apreciază că persoanele îndreptățite să obțină despăgubiri ca urmare a decesului victimei S. G. sunt părțile civile S. O. (soția) și S. C. (tatăl), ca fiind cele mai apropiate din punct de vedere afectiv, astfel că se impune înlăturarea obligării inculpatului și a asigurătorului de la plata de daune morale către celelalte părți civile, respectiv S. I., S. M., B. I. și N. G..
Cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru daune morale, Curtea reține că diferența dintre sumele acordate celor două părți civile cele mai apropiate de victima S. G. (soție 25.000 euro și tată 2.000 euro) este nejustificată. Astfel, Curtea apreciază că pentru aceste categorii de persoane cuantumul despăgubirilor morale trebuie să aibă valori similare, neputându-se susține că suferința soțului este de o profunzime mult mai mare (1/12,5 în cauza de față) decât cea a tatălui unei victime.
Prin urmare, Curtea va majora cuantumul daunelor morale la care a fost inculpatul alături de asigurător către partea civilă S. C. de la 2.000 euro la 13.500 de euro, echivalent în lei la data plății, și va reduce cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul alături de asigurător în favoarea părții civile S. O. de la 25.000 euro la 13.500 de euro, echivalent în lei la data plății, aceste sume fiind necesare, dar și suficiente pentru repararea prejudiciului moral adus acestor persoane.
La determinarea acestor sume, Curtea are în vedere scopului răspunderii civile delictuale, pornind de la ideea că aceasta este guvernată de principiul acoperirii integrale a prejudiciului cauzat, ținând seama de urmările produse, fiind de evitat deturnarea acestui scop prin stabilirea unei pedepse private în sarcina inculpatului ori prin îmbogățirea nejustificată a părților civile. Între criteriile pentru acordarea daunelor morale nu se regăsesc nici posibilitățile materiale ale inculpatului și nici limitele de despăgubire stabilite pentru asigurător. Aceste limite sunt stabilite numai pentru fixarea cadrului răspunderii asigurătorului, dar nu reprezintă valoarea despăgubirii pe care acesta trebuie să o plătească oricum și în orice condiții.
Nu pot fi primite susținerile asigurătorului de răspundere civilă, potrivit cărora sumele cheltuite de părțile civile (inclusiv de partea civilă O. I.) nu sunt datorate, întrucât nu au fost dovedite cu acte, având în vedere declarațiile martorilor audiați, precum și faptul că este de notorietate că victimele unor accidente ori apropiații acestora sunt obligați să suporte o parte din cheltuielile cu tratamentele, medicamentele, manoperele medicale, alimentația, transportul etc.
Totodată, în perioada de după accident aceste persoane, care sunt tulburate din punct de vedere emoțional, se gândesc în primul rând la modalitatea în care pot să ajute sau salveze victima, în cazul în care acest lucru se mai poate, și nu să strângă probe pentru eventuale despăgubiri civile.
În ceea ce privește pe partea civilă O. I., Curtea apreciază că suma de 6000 euro acordată inițial cu titlu de daune morale este mai potrivită, raportat la consecințele suferite din punct de vedere medical de această parte civilă – fracturi, plăgi, tumefieri, durari la palpare, impotență funcțională a membrului superior drept –, dovedite cu actele medicale depuse la dosar, astfel că se impune majorarea daunelor morale la care a fost inculpatul alături de asigurător către această parte civilă de la 5.000 euro la 6.000 de euro, echivalent în lei la data plății.
Celelalte critici ale apelanților sunt nefondate, față de motivele arătate mai sus.
Față de aceste considerente, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelurile declarate de asigurătorul . SA, Sucursala B. și de părțile civile O. I. și S. C. împotriva sentinței penale nr.20/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 02.02.2015, pe care le va desființa în parte în latură civilă și va pronunța o nouă hotărâre potrivit considerentelor de mai sus, cu menținereea restului dispozițiilor sentinței atacate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
De asemenea, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile S. O., S. I., S. M., B. I. și N. G. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, apelanții părți civile S. O., S. I., S. M., B. I. și N. G. vor fi obligați la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul N. M. M., în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de asigurătorul . SA, Sucursala B. și de părțile civile O. I. și S. C. împotriva sentinței penale nr.20/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 02.02.2015, pe care le desființează în parte în latură civilă și în consecință:
Înlătură obligarea inculpatului alături de asigurător la plata de daune morale către părțile civile S. I., S. M., B. I. și N. G..
Majorează daunele morale la care a fost inculpatul alături de asigurător către partea civilă O. I. de la 5.000 euro la 6.000 de euro, echivalent în lei la data plății.
Majorează daunele morale la care a fost inculpatul alături de asigurător către partea civilă S. C. de la 2.000 euro la 13.500 de euro, echivalent în lei la data plății.
Reduce daunele morale la care a fost obligat inculpatul alături de asigurător în favoarea părții civile S. O. de la 25.000 euro la 13.500 de euro, echivalent în lei la data plății.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile S. O., S. I., S. M., B. I. și N. G. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă apelanții părți civile S. O., S. I., S. M., B. I. și N. G. la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul N. M. M., în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07.04.2015.
Președinte, Judecător,
L. C. F. T.
Grefier,
A. Ț.
Red./Th.-LC/AȚ
20 ex./21.04.2015
Dosar fond nr._ Judecătoria Pătârlagele
Judecător fond – Ș. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 374/2015. Curtea... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340... → |
|---|
