Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP). Decizia nr. 398/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 398/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 4751/232/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR. 398
Ședința publică din data de 16 aprilie 2015
Președinte – F. T.
Judecător – L. C.
Grefier - R. E. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de petentul N. O., fiul lui I. și E., născut la data de 17 mai 1953, domiciliat în .. 154, jud. Dâmbovița, împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 06 martie 2015 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Găiești, prin care în temeiul art. 341 al. 6 lit. a Cod procedură penală: s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva soluției de clasare dispusă de procuror în dosarul 862/P/2013 înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Găești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul petent N. O., personal.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosar s-a depus din partea apelantului petent N. O. un memoriu, înregistrat sub nr. 9830/12.04.2015.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că se impune constituirea completului pentru soluționarea contestațiilor.
Curtea, din oficiu, invocă excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești, având în vedere împrejurarea că încheierea pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Găiești din data de 06 martie 2015 se poate ataca cu contestație la instanța superioară celei care a pronunțat încheierea, astfel cum prevăd dispozițiile art. 341 Cod proc. penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești și declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, având în vedere dispozițiile art. 341 alin.10 Cod proc. penală.
Petentul N. O., având cuvântul, susține că, din punctul său de vedere, se poate declara apel împotriva încheierea pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Găiești din data de 06 martie 2015.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin încheierea din data de 06 mai 2015 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Găiești, în temeiul art. 341 al. 6 lit. a Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul N. O., împotriva soluției de clasare dispusă de procuror în dosarul 862/P/2013 înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Găești.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Găiești, a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Găești la data de 15.12.2014 sub nr. de dosar_, petentul N. O. a formulat plângere în temeiul art. 340 Cod procedură penală, coroborat cu art. 280-282 Cod procedură penală (nulitățile), atât contra rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 24.01.2014, cât și contra ordonanței nr. 1373/II/2/24.10.2014, date în dosarul penal nr. 862/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești.
Consideră soluțiile netemeinice și nelegale și de aceea solicită să fie anulate, deoarece acest fapt este necesar pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, iar vătămarea care i s-a adus nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestor acte și reținerea cauzei spre judecare în complet legal constituit deoarece la dosar există probe suficiente pentru a se dispune anularea actelor cât și dovezi prezentate de acesta în motivarea plângerii care a făcut obiectul dosarului nr._ înregistrat la Judecătoria Găești cât și în plângerea nr. 351/23.09.2013 contra primei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale din data de 30.07.2013.
Susține petentul că vătămarea care i s-a adus adică bătaia pe care i-au dat-o în pădurea sa P. M. și P. C. pentru a pleca cu tufa furată și amenințările cu moartea pe care i le-au făcut P. C. și P. D. precum și acapararea terenului său arabil, a unei suprafețe de c.c.a 259 metri pătrați prin distrugerea gardurilor construite de tatăl său pe latura terenului vecină cu gospodăria lor cât și a gardului de pe latura terenului vecină cu P. C. (N. și I.) precum și prin furtul a 16 bulumaci de beton armat și a sârmei cu care erau aceștia legați între ei bulumaci care au fost distruși prin pisare la ei în curte și aceasta pentru a zădărnici aflarea adevărului în dosarul penal nr.604/P/2012 nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestor acte și reținerea cauzei spre judecare în complet legal constituit.
Precizează că argumentele aduse și anexele în număr 23 ce reprezintă xerocopii după pozele care dovedesc cu prisosință dreptatea sa, anexe aflate în dosarul penal 862/P/2013 începând cu pagina 15 până la pagina 28 precum și declarația lui N. I. din data de 19.02.2014 depusă la D.P_ la pagina 16 și care îi susține cauza, nu se face nicio referire (sunt vădit omise) nici în referatul cu propunerea de NUP a dl agent de poliție N. D cât și în rezoluția și ordonanța procurorului.
La fel și în legătura cu cererile sale îndreptățite făcute în motivarea plângerii către judecătorie. Domnul polițist N. D. nu a prezentat corect faptele făcute în referatul dânsului și a încălcat procedura legală de luare a declarațiilor, întrucât cercetarea sa făcut în baza Codului procedură penală anterior și la art.70 alin.3 Cod procedură penală se precizează că declarația se scrie personal ori domnul polițist a scris dumnealui majoritatea declarațiilor și anume: a lui P. M. de la pag 41, a lui D. I. C. zis P. de la pag.44 a lui D. R. de la pag.45 a lui D. M. de la pag.46, a lui S. M. de la pag.47, a lui T. M. de la pag.48, iar declarațiile lui O. G. M. care nu a fost propus ca martor și a lui O. M. sunt scrise de aceeași mână vezi la pagina 7 și 8 în D.P 862/P/2013 iar referitor la consemnarea declarațiilor, menționează că pe nicio declarație nu a fost trecută ora începerii și ora încheierii declarației toate acestea atrăgând nulitatea, în condițiile art. 197 Cod procedură penală anterior cât și în baza art. 280-282 Cod de procedură penală actual.
În plângerea nr. 351/23.09.2013 făcută contra rezoluției de NUP din data de 30.07.2013 dată de procuror a arătat pentru ce fapte trebuie cercetați învinuiții, dar nu s-a luat în considerare de către organele de cercetare deși doamna prim procuror a admis plângerea sa prin rezoluția din 26.09.2013 (vezi pag 13-D.P 862/P/2013) și așa zisa cercetare sa făcut din nou pentru faptele prevăzute de art.180 și 193 Cod penal, deși a cerut schimbarea încadrării juridice și în motivarea plângerii către judecătorie în temeiul art.386 Cod procedură penală (vezi la pag.12 D.P_ ) pentru concurs de infracțiuni cu circumstanțe agravante, aceasta nu a avut loc.
În temeiul art.386 Cod procedură penală solicită schimbarea încadrării juridice deoarece pe lângă lovire sau alte violențe, amenințare cu moartea îi acuză pe învinuiți de concurs de infracțiuni cu circumstanțe agravante prevăzut de art. 38 coroborat de art.77 (a) și (e) pentru că învinuiți așa cum s-a putut constata în ziua de 07.04.2013 și de către domnii agenți de poliție G. G. și T. A., care au venit la fața locului. Nu doar a fost bătut și amenințat cu moartea în pădurea sa pentru a lua tufa de stejar, furată din pădurea sa dar i s-au furat și bulumaci de beton armat 16 bucăți și sârma cu care erau legați între ei din gardul făcut de tatăl său atât pe hotarul dintre terenul său care este moștenire vecin cu gospodăria lor cât și din gardul făcut pe hotarul dintre terenul său și terenul familiei P. C. (I. și N.) și au făcut toate acestea pentru a ascunde alte infracțiuni care erau cercetați în alte dosare penale (604/P/2012, 933/P/2012, 936/P/2012, etc.) și pentru a zădărnici aflarea adevărului că au acaparat o parte din terenul său vecin cu gospodăria lor, teren care are suprafața de 1968 metri pătrați așa cum o dovedește documentul eliberat de Primăria Valea M. sub numărul 1559/16.06.2010.
Arată petentul că persoanele cercetate au făcut acest lucru prin distrugerea gardului construit de tatăl său și construirea unui alt gard luând din terenul său circa 259 metri pătrați iar din pădurea sa vecină cu a intimaților au furat o cantitate foarte mare de lemne și vor să acapareze din această cauză din ea distrugând majoritatea semnelor de marcaj care stabileau hotarele parcelei sale de pădure prin furtul stejarilor cu semne de marcaj pe ei.
Bulumacii din beton armat, mai arată petentul, i-au sfărâmat în curtea lor în data de 07.04.2013 când se vedeau sfărâmăturile proaspete. Au furat de pe ambele hotare ale terenului său 16 bulumaci de beton armat și sârma cu care erau legați între ei și au făcut aceste fapte pentru că în data de 06.04.2013 d-l agent N. D. l-a anunțat că în data de 08.04.2013 va veni cu comisia de la primărie să se lămurească asupra gardului construit abuziv pe terenul lui. A venit d-l agent cu respectiva comisie, dar familia P. s-a ascuns.
Au fost observate sfărâmăturile din beton rezultate din pisarea bulumacilor, au văzut și fotografiile color cu bulumacul care până la data de 07.04.2013 indica hotarul real dintre terenul său și gospodăria învinuiților și au fost observate și găurile de unde fusese smuls și urmele de pisare împrăștiate în apropierea gropii.
După ce a plecat comisia, a ieșit și P. C. din curtea lor. Așa s-a ascuns P. C. și când au venit domnii agenți de poliție în data de 07.04.2013.
În data când a prezentat polițiștilor că învinuiții au furat sârma și bulumacii de pe ambele hotare ale terenului său și le-a prezentat și fotografiile cu bulumacul nemutat, bulumac care a dispărut la data de 07.04.2013, P. D., care era de față a spus „Ce bă erau ai tăi?”. Așadar P. D. a mințit în declarația sa precum și că nu a fost acasă și la fel au mințit P. M. și P. C..
Petentul critică soluția întrucât lucrătorilor de poliție care au fost de față nu li s-au luat declarații deși petentul i-a propus ca martori.
De asemenea, petentul consideră că în cauză nu au fost verificate alibiurile lui P. C. și P. D. care au declarat că în ziua respectivă nu au fost acasă.
Precizează petentul că numitul Părvu D. minte când spune că au avut o discuție în contradictoriu. Petentul era în curte când, în data de 07.05.2013, acesta i-a strigat că îi ia gâtul și l-a înjurat. Minte și când spune că ia apă din puț pentru că membrii familiei P. au aruncat mai multe mizerii. La data respectivă le-a arătat martorilor care erau la porți (fiind zi de sărbătoare) ce au pus în puț fii lui P. M., adică un pietroi legat cu sârmă lițată
Mai susține că P. M. a mințit pe domnii agenți de poliție că poteca pe care a făcut-o în pădurea lui este de fapt în pădurea lor și că are titlu de proprietate. El i-a cerut să aducă titlul de proprietate ca să-l vadă și domnii agenți, dar a refuzat să îl aducă, atunci el a arătat d-lui G. G. un semn (cioplitură) aplicat de P. I. pe un copac situat în apropierea locului unde l-au bătut și amenințat cu moartea și a putut vedea că poteca au făcut-o în pădurea lui.
Petentul face referire la anexele depuse la dosarul penal cu explicații privind implicarea învinuiților în comiterea de infracțiuni în legătură cu terenul său.
Precizează petentul că în data de 24.03.2014 a constatat că familia P. a construit în continuarea gardului în litigiu un nou gard de bulumaci de beton și plasă de sârmă cu acaparare din terenul său blocându-i astfel accesul la treptele de beton situate la hotarul dintre terenul său și pădure.
Mai susține petentul că, deși d-na prim procuror, prin rezoluția din 26.09.2013 (prin care a admis plângerea sa contra rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 30.07.2013 a procurorului) a dispus: „În considerarea celor expuse se va admite plângerea persoanei vătămate, urmând a fi completate cercetările în cadrul cărora vor fi audiate toate persoanele care au cunoștință despre faptele sesizate de acesta”, d-l agent N. D. nu a luat declarație următorilor martori propuși de petent în plângerea nr. 351/23.09.2013 și anume: O. G. și polițiștilor G. G. și T. A..
În referatul întocmit nu se face vorbire despre acești martori ci se face referire la un anume O. G. care este decedat precum și la O. Ghe M. care nu a fost propus ca martor.
C. L. a cărui declarație se află la dosar este de înțeles că minte pentru că e participant în dosarul penal nr. 2759/P/2012 al parchetului, mai precizează petentul.
Martorul D. I. C., care în ziua de 7.05.2013 era lângă P. D., la fel ca și C. L. (în dreptul porții petentului) este cel care a fost bătut de P. D. în data de 26.02.2013 în fața porții familiei O. M., pentru că îl propusese martor în plângerea privind furtul de lemne din 16.02.2013, dosar penal nr. 456/P/2013, mai susține petentul.
Petentul face precizarea că declarația lui Nicoleascu I. care a fost depusă la dosar nu exprimă realitatea, ulterior martorul predându-i petentului o altă declarație în care face referire nu numai la furturile în care au fost implicați învinuiții ci și la gardul în cauză.
Solicită petentul să fie administrate proba cu martori, respectiv ă fie audiată numita O. G. și polițiștii G. D. și T. A.. De asemenea solicită ca P. I. N., C. I. și C. N., frații P. și I. D. să depună titlurile de proprietate pentru suprafețele de teren care se învecinează cu suprafața aparținând petentului.
Cere petentul ca familia P. să fie obligată să strice gardul construit abuziv pe terenul său și să îi plătească 200 de euro contravaloarea gardului distrus. De asemenea cere 2.000 de euro daune morale și cheltuielile de judecată.
Arată petentul că în referatul organelor de poliție prin care s-a propus neînceperea urmăririi penale nu s-a motivat propunerea în sensul că nu s-a indicat care dintre elementele constitutive lipsesc.
Apreciază petentul că, din cele prezentate, învinuiții au săvârșit faptele cu vinovăție, faptele prezintă pericol social, sunt prevăzute de legea penală și nu există nici un caz care să împiedice ca faptele să fie considerate ca infracțiuni.
Solicită astfel să îi fie admisă plângerea, să fie anulată rezoluția procurorului de neînceperea urmăririi penale cât și ordonanța nr. 1373/II/2/24.10.2014 și să se rețină cauza spre judecare.
Petentul anexează o fotografie despre care susține că dovedește că familia P. N. a construit în data de 24.03.2014 în continuarea gardului de lemn un nou gard tot cu acaparare din terenul său.
Examinând actele de cercetare penală întocmite în dosarul penal nr. 862/P/2013 înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Găești judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:
La data de 07.04.2013 la Postul de Poliție Valea M. s-a primit plângerea numitului N. O. din comuna Valea M., . Dâmbovița, din cuprinsul căreia rezultând că în ziua de 07.04.2013 a fost lovit și amenințat cu moartea de către P. C. și P. M..
Cu ocazia audierii, persoana vătămată declară că în ziua respectivă a văzut-o pe P. M. în apropierea pădurii pe care o deține în spatele gospodăriei acesteia și a mers să vadă dacă i-a sustras lemne. În pădure s-a întâlnit cu făptuitoarea și pe fondul unei divergențe privind hotarul dintre suprafețele forestiere pe care le dețin, a izbucnit un conflict verbal între cei doi, P. M. proferând injurii la adresa sa și strigându-l pe fiul său P. C..
Persoana vătămată precizează că imediat a venit și P. C. care l-a lovit cu pumnul în piept și l-a amenințat că îl omoară, după care P. M. și fiul său au plecat către locuința lor.
N. O. a constatat ulterior că geaca cu care era îmbrăcat era sfâșiată, resimțind și o durere la umărul stâng și prezentând o zgârietură la mâna dreaptă.
Agenților de poliție care s-au deplasat la fața locului le-a prezentat și singurul șpalier de beton care mai exista, restul șpalierilor fiind furați împreună cu lemnele din pădurea sa, aspect care făcea obiectul cercetărilor în dosarul penal nr. 6904/P/2012 și respectiv 2750/P/2012. Tot cu aceeași ocazie a menționat că semnele de marcaj care delimitau cele două suprafețe de teren au fost șterse.
Totodată, mai arată persoana vătămată că, în ziua de 07.05.2013 a fost amenințată cu moartea și de către P. D., în timp ce se afla pe stradă în apropierea locuinței sale, propunând ca martori pe D. I. C., D. R., D. M., S. M., T. M..
Din declarația făptuitorului P. C. reiese faptul că în ziua de 07.04.2013 nu se afla la domiciliu, fiind plecat toată ziua din localitate, nu cunoaște nimic în legătură cu aspectele reclamate de către partea vătămată și nu este adevărat că l-a lovit sau amenințat pe N. O..
Făptuitorul P. D. a declarat că nu este adevărat că l-a amenințat cu moartea pe N. O. în ziua de 07.05.2013, ci doar a avut o discuție contradictorie pe tema unei fântâni stradale. Acesta mai precizează că nu știe ce s-a întâmplat în ziua de 07.04.2013, deoarece a fost plecat de acasă și nu știe motivul pentru care a fost reclamat de către partea vătămată.
În urma audierii făptuitoarei P. M., reiese faptul că în ziua de 07.04.2013 s-a întâlnit cu partea vătămată în pădurea pe care o deține în spatele gospodăriei și au avut o discuție contradictorie, dar nu l-a amenințat cu moartea sau lovit pe acesta, precizând că cei doi fii ai săi nu se aflau acasă în acel moment.
Fiind audiați, martorii D. R., D. M., S. M., T. M. propuși de către persoana vătămată, declară că nu au auzit sau văzut ca P. D. să-l amenințe pe N. O. și nici nu cunosc aspecte privind lovirea și amenințarea acestuia de către membrii familiei P..
Martorul C. L. a declarat că în ziua de 07.05.2013 se afla pe stradă împreună cu P. D. și a auzit când acesta s-a certat cu N. O. pe tema unei fântâni situate pe marginea drumului, dar nu este adevărat că l-a amenințat cu moartea pe acesta.
Prin referatul din data de 04.07.2013 organele de poliție au propus neînceperea urmăririi penale întrucât din actele premergătoare efectuate s-a constatat faptul că există cauze de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale sau de exercitare a urmăririi penale întrucât infracțiunilor sesizate le lipsește unul dintre elementele constitutive, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Persoana vătămată a formulat plângere împotriva soluției dispuse care a fost admisă prin rezoluția nr. 1239/II/2/26.09.2013 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești. S-a reținut atât faptul că nu au fost audiate toate persoanele indicate de persoana vătămată care au fost prezente în data de 07.04.2013 cât și faptul că referatul organelor de poliție nu este motivat în sensul că se reține doar că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor.
De asemenea, N. O. s-a adresat și Judecătoriei Găești cu plângere împotriva rezoluției din data de 30.07.2013 fiind înregistrat dosarul_ în care, prin încheierea din data de 08.05.2014 s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a plângerii și trimiterea acesteia către P. de pe lângă Judecătoria Găești.
Prin referatul din data de 22.01.2014 organele de poliție au propus neînceperea urmăririi penale întrucât din probatoriul administrat nu rezultă săvârșirea infracțiunilor sesizate, martorii D. R., D. M., S. M., T. M., O. G., O. M., N. I., D. I. C. și C. L., propuși de persoana vătămată declarând că nu au văzut și nu au auzit nimic referitor la aspectele reclamate în cauză fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Prin rezoluția din data de 24.01.2014 procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale față de P. M. și P. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 și 193 Cod penal și față de P. D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal, reținând că referatul organelor de poliție este în concordanță cu probatoriul administrat.
Persoana vătămată a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului care i-a fost respinsă prin ordonanța nr. 1373/II/2/24.10.2014 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești. S-a reținut faptul că prin plângerea formulată și declarația sa persoana vătămată a precizat că a depus mai multe plângeri împotriva făptuitorilor, fiind înregistrate dosarele 604/P/2012, 2750/P/2012, etc, fără a menționa săvârșirea la data de 07.04.2013 a altor fapte decât cele de lovire și amenințare. În același sens sunt și rapoartele lucrătorilor de poliție sesizați prin SNUAU 112 care au îndrumat apelantul să formuleze plângere prealabilă.
A reținut prim procurorul că, deși au fost audiate persoanele propuse de persoana vătămată, niciuna nu a confirmat aspectele sesizate prin plângerea acesteia, motiv pentru care s-a apreciat că încadrarea juridică a faptelor este corectă, iar din cercetări nu au fost confirmate faptele reclamate.
Examinând plângerea formulată de petentul N. O., raportat la actele de cercetare penală efectuate și de dispozițiile legale în materie, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin plângerea adresată organelor de poliție și din declarația dată în fața acestora petentul a arătat faptul că la data de 07.04.2013 a fost lovit și amenințat cu moartea de către P. C. și P. M. iar în ziua de 07.05.2013 a fost amenințată cu moartea și de către P. D..
În cauză au fost audiate toate persoanele propuse de persoana vătămată respectiv martorii D. R., D. M., S. M., T. M., O. G., O. M., N. I., D. I. C. și C. L..
Judecătorul de cameră preliminară a reținut faptul că niciuna dintre persoanele menționate nu au fost de față la incidentul petrecut în data de 07.04.2013 și au declarat că nu pot oferi alte relații în legătură cu cele petrecute la data respectivă.
Numita P. M. precizează că s-a întâlnit în data de 07.04.2013, în pădure, cu N. O. însă nu este adevărat că la data respectivă l-ar fi amenințat în vreun fel pe acesta.
Nici P. C. nu recunoaște că ar fi fost implicat într-o altercație cu N. O. în data de 07.04.2013, precizând chiar că la data respectivă nu era acasă, aspect confirmat de mama acestuia.
De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a observat faptul că persoana vătămată, deși a reclamat o faptă cu violență, nu a pus la dispoziție organelor de cercetare penală un certificat medico-legal care să confirme existența agresiunii și nici obiectul vestimentar despre care a făcut vorbire că ar fi fost deteriorat cu acel prilej.
Cu privire la incidentul din data de 07.05.2013, judecătorul de cameră preliminară reține din declarația martorului C. L. faptul că la data respectivă acesta se afla pe stradă împreună cu P. D. și a auzit când acesta s-a certat cu N. O. pe tema unei fântâni situate pe marginea drumului, dar nu este adevărat că l-a amenințat cu moartea pe acesta.
Numitul P. D. recunoaște că în data de 07.05.2013 a avut o discuție contradictorie cu N. O. însă precizează că nu l-a amenințat pe acesta ci doar i-a cerut un cablu, N. reproșându-i că a aruncat pietre într-o fântână.
Judecătorul de cameră preliminară a constatat astfel că, din actele premergătoare efectuate, nu s-a confirmat existența faptelor de lovire reclamate.
Cu privire la faptele de amenințare, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că în mod corect s-a reținut că le lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii. Astfel, s-a stabilit că la datele de 07.04.2013 și respectiv 07.05.2013 între N. O. și P. M., respectiv P. D. au avut loc discuții contradictorii. Pentru a se putea reține însă existența infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 Cod penal (1968 – în vigoare la acea dată) este necesar ca amenințările să se refere la săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare și să fie de natură să alarmeze persoana vătămată. În cauza de față, așa cum rezultă din probele administrate, persoanele implicate și-au adresat reproșuri reciproce.
Critica petentului în sensul anulării declarațiilor martorilor întrucât nu au trecută ora și sunt redactate de organul de cercetare penală nu este întemeiată. Astfel, potrivit art. 282 Cod procedură penală nerespectarea cerințelor legale determină nulitatea actului dacă s-a adus o vătămare a drepturilor părților care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului. Judecătorul de cameră preliminară constată că petentul nu a arătat în ce constă vătămarea drepturilor sale ci doar susține că aspectele declarate de martorii audiați nu ar fi adevărate.
Mai mult judecătorul de cameră preliminară a constatat și că petentul solicită anularea declarațiilor persoanelor pe care tot acesta i-a propus ca martori în susținerea plângerii sale.
De asemenea, petentul a susținut că în cauză nu au fost audiați lucrătorii de poliție care s-au prezentat la domiciliul său ca urmare a apelului la Serviciul de Urgență 112. Judecătorul de cameră preliminară a constatat că la filele 28 și 29 din dosarul de urmărire penală există rapoartele agenților de poliție G. G. și T. A. care arată că în data respectivă s-au deplasat în com. Valea M., .. Dâmbovița, la domiciliul lui N. O. și având în vedere susținerile acestuia l-au îndrumat să formuleze plângere penală împotriva numiților P. M. și P. C..
Cu privire la solicitarea petentului de audiere în cauză a numitei O. G. judecătorul de cameră preliminară apreciază că nu este utilă cauzei, la filele 26 și 27 din dosarul de urmărire penală existând declarațiile numiților O. G. M. și O. M., fii lui O. G., care declară că nu cunosc ce s-a întâmplat la datele de 07.04.2013 și 07.05.2013 între N. O. și membrii familiei P..
Critica petentului în sensul că nu ar fi trebuit să fie audiat în cauză O. G. M. nu poate fi primită, organele de urmărire penală nefiind ținute doar de probele propuse de părți ci având posibilitatea de a administra orice probe pe care le consideră necesare pentru justa soluționare a cauzei.
De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că nu sunt utile cauzei nici administrarea titlurilor de proprietate ale numiților P. I. N., C. I. și C. N., frații P. și I. D., având în vedere faptul că obiectul dosarului îl constituie comiterea infracțiunilor de loviri și amenințare.
Susținerile petentului în legătură cu comiterea altor infracțiuni, respectiv distrugerea unui gard, furtul unor stâlpi de beton, ocuparea unor suprafețe de teren în mod ilegal nu au făcut obiectul cercetărilor în dosarul penal nr. 862/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești. Astfel chiar petentul indică alte dosare înregistrate la P. de pe lângă Judecătoria Găești (604/P/2012, 933/P/2012, 936/P/2012, etc.) ca urmare a plângerilor formulate de acesta. Din plângerea formulată la data de 07.04.2013 și care a făcut obiectul cercetărilor dosarul penal nr. 862/P/2013 judecătorul de cameră preliminară reține chiar că petentul indică dosarul nr. 604/P/2012 în care se efectuau cercetări cu privire la furtul de material lemnos precum și la furtul gardului despărțitor).
Pentru toate aceste motive, judecătorul de cameră preliminară a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul N. O. împotriva soluției de clasare dispusă de procuror în dosarul 862/P/2013 înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Găești.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel petentul N. O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din data de 16.04.2015, Curtea de Apel a invocat, din oficiu, excepția de necompetență de soluționare a căii de atac ce se poate formulat împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 06 martie 2015 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Găiești.
Având cuvântul, procurorul a apreciat că această excepție este întemeiată, precizând că împotriva respectivei încheieri se poate formula numai contestație, care este de competența instanței ierarhic superioare, respectiv Tribunalul Dâmbovița.
Petentul personal având cuvântul a lăsat la aprecierea instanței.
Examinând excepția invocată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Curtea consideră că aceasta este întemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
În prezenta cauză, Judecătoria Găiești a fost investită cu plângerea formulată de către N. O., împotriva soluției de clasare din 24.01.2014 dispusă de procuror în dosarul 862/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești.
Această plângere a fost întemeiată pe dispozițiile art. 340 Cod proc. penală.
Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Găiești, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 06.03.2015, în baza art. 341 alin.6 lit. a) Cod proc. penală a respins ca nefondată această plângere.
Curtea, analizând în integralitate disp. art. 341 Cod proc. penală ce reglementează soluționarea plângerii (împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată) de către Judecătorul de cameră preliminară, constată că în alineatul 9 se prevede că pentru soluția dispusă în baza alin. 7 pct.2 lit. c) se poate formula contestație în 3 zile de la comunicarea încheierii. Această contestație, se înaintează spre soluționare judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic inferioară.
Soluția prev. de alin.7 pct.2 lit. c) din art. 341 Cod pr. penală este prevăzută de legiuitor ca singura ce poate fi atacată cu o cale de atac.
Cu toate acestea, se apreciază că și în situația în care celelalte soluții pronunțate în baza acestui alineat, sunt atacate de către partea nemulțumită, calea de atac nu poate fi alta decât cea cu care poate fi atacată soluția dispusă în baza alin. 7 pct.2 lit. c) din art. 341 Cod proc. penală.
Având în vedere că soluționarea acestei căi de atac este dată în competența Judecătorului de Cameră preliminară de la instanța superioară și, în situația căilor de atac formulate împotriva celorlalte soluții, competența de soluționare nu poate fi decât a Judecătorului de cameră preliminară de la instanța superioară celei a cărei soluție se atacă.
Întrucât soluția a fost pronunțat de către Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Găiești competența de soluționare a contestației formulată de către N. O. împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 06 martie 2015, este a Judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Dâmbovița.
Văzând și disp. art. 275 alin.3 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină competența de soluționare a contestației formulate de petentul N. O., fiul lui I. și E., născut la 17.05.1953, domiciliat în ..154, județul Dâmbovița, CNP:_, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16.04.2015.
Președinte,Judecător,
F. TeișanuLucian C.
Grefier,
R. E. B.
Red. FT/BER
4ex/06.05.2015
dosar fond_ al Judecătoriei Găiești
Jud. fond D. M.
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
| ← Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 376/2015. Curtea... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 381/2015. Curtea de... → |
|---|
