Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 110/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 110/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-07-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 110
Ședința publică din data de 27 iulie 2015
Președinte – L. C.
Grefier – A. S.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpata C. M., fiica lui T. și L., născută la data de 14.11.1962 în municipiul B., domiciliată în municipiul B., cartier D. II, ., ., CNP:_, căsătorită, 10 clase, infirmieră, în prezent aflată în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii din data de 23.07.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 15 B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea inculpată C. M. personal, aflată în stare de arest și asistată de avocat ales D. C., conform împuternicirii avocațiale ., nr._/28.07.2015, emisă de Baroul B., depusă astăzi în ședință publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că doamna avocat D. C. a formulat o cerere telefonică la data de 27.07.2015, prin care a solicitat lăsarea cauzei după orele 10:30-11:00, întrucât nu se află în localitate, fiind în vacanță, după care:
Cu acordul instanței, avocatul ales al contestatoarei inculpate aflată în stare de arest a luat legătura cu aceasta.
Contestatoarea, prin avocat, și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, precizează că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri noi, excepții de invocat sau probe de administrat, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea acesteia.
Avocat D. C., având cuvântul pentru contestatoarea inculpată C. M., susține că încheierea atacată este nelegală și netemeinică, inculpata nu este o persoană agresivă, iar fapta reținută s-a datorat unui incident casnic, lipsind intenția inculpatei de a suprima viața victimei.
Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru menținerea măsurii arestării preventive întrucât, față de gravitatea faptei săvârșite, care a avut ca urmare numai o tăietură foarte mică a persoanei vătămate, nu a condus la decesul acesteia și a fost săvârșită în urma agresiunilor fizice la care a fost supusă inculpata, fiind trasă de păr, lovită în zona feței și determinată astfel să încerce să se apere, însă fără intenția de a înjunghia persoana vătămată.
Inculpata a fost timp de 27 de ani infirmieră la secția de chirurgie plastică a unui spital și nu este cunoscută ca fiind o persoană violentă, ci din contră, este o persoană foarte generoasă, altruistă și sufletistă.
Mai susține că inculpata este foarte bolnavă, iar în penitenciar nu i se administrează tratamentul de care are nevoie, astfel că sănătatea îi este pusă în pericol și este privată de libertate fără ca instanța de fond să fi pronunțat încă o hotărâre de condamnare definitivă. Apreciază că prin menținerea măsurii arestării preventive i se încalcă inculpatei dreptul la demnitate și sănătate.
Dacă s-ar dispune măsura arestului la domiciliu, soțul inculpatei ar putea să se îngrijească de aceasta și să îi aducă alimente și medicamente.
Mai susține că, deși măsura arestului la domiciliu a fost declarată neconstituțională, întrucât nu prevede un termen determinat pentru care se poate dispune, ea a fost aplicată în alte cazuri celebre.
Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, cu impunerea obligațiilor prevăzute de lege, pe care inculpata le va respecta, ea nefiind un pericol pentru societate sau pentru ordinea publică în general și nu există riscul ca aceasta să ia legătura cu celelalte persoane din dosar.
Mai arată că rechizitoriul întocmit are multe lacune și există probe biologice care, deși au fost recoltate și există la dosar, nu li s-a dat eficiență.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, menținerea încheierii atacate, întrucât este legală și temeinică. Având în vedere gravitatea faptei săvârșite, împrejurările concrete în care a fost comisă se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei C. M..
Avocat D. C., având cuvântul în replică, susține că nu există nicio dovadă că inculpata ar constitui un pericol public și nici nu se justifică acest pericol cu probe clare și concrete.
Contestatoarea inculpată C. M., având ultimul cuvânt, arată că nu a comis fapta pentru care este cercetată, a fost bătută pe data de 8 martie pentru că s-a prezentat la persoana vătămată pentru a discuta în legătură cu ratele pe care trebuia să le plătească și pentru care girase soțul său. În realitate ea este cea care plătea ratele de obicei, iar soțul său nu cunoștea acest aspect și consideră că este arestată pe nedrept de circa 3 luni de zile, în condițiile în care a fost agresată de persoana vătămată și de copiii acesteia, care i-au spart ochelarii, au lovit-o în zona feței și consideră că au fost mituite organele de anchetă penală pentru a fi arestată.
Susține că nu a lovit persoana vătămată cu cuțitul, ci aceasta din urmă a lovit-o pe inculpată, iar în urma loviturilor primite a căzut la sol și a intrat în comă aproximativ 30 de minute, moment în care nu știe ce a făcut persoana vătămată.
Susține că este nevinovată și arestul preventiv este o măsură excesivă raportat la circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta și la persoana sa.
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 23.07.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 15, în baza art.208 al.2 C.pr.pen., s-a constatat că se mențin în continuare temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatei C. M. și, în consecință, s-a menținut starea de arest a acesteia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin încheierea de ședință nr.101/02.07.2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului B.,a respins cererea de restituire a cauzei la parchet formulată de inculpata C. M., a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr.387/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. privind pe inculpata C. M., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art.32 alin.1 C.pen. raportat la art.188 alin.1 C.pen., și a dispus începerea judecății cauzei, măsurile fiind menținute de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești prin încheierea din data de 08.07.2015.
Tribunalul a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art.208 al.2 C.pr.pen., instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului. Prin încheierea de ședință nr.37/15.05.2015 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, în baza art.226 alin.1 și 2 Cod proc. pen., s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul B., iar în baza art.202, alin.1, 3 raportat la art.223 alin.2 Cod proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei C. M. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 15.05.2015, măsură preventivă ce a fost menținută până în prezent cu respectarea dispozițiilor legale.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. a reținut că, prin ordonanța din data de 14.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul B., s-a dispus începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art.32 alin.1 Cp. rap. la art.188 alin.1 Cp. La data de 14.05.2015 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de C. M. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art.32 alin.1 Cp. rap. la 188 alin.1 Cp. și punerea in mișcare a acțiunii penale. Inculpata a fost reținută 24 ore în Centrul de Reținere și Arest Preventiv B., începând cu data de 14.05.2015 ora 15.30.
Din probatoriul efectuat în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, declarațiile martorilor I. I. și I. I., raportul de expertiză medico-leaglă nr.A_ al S.J.M.L. B., procesul-verbal de investigații din 13.05.2015 privind aspectele declarate de persoana vătămată și declarațiile inculpatei, tribunalul a reținut că inculpata trăia cu persoana vătămată B. N. de mai multă vreme și i-a asigurat menajul în locuința acesteia. În data de 12.05.2015, persoana vătămată a încasat pensia din care a remis inculpatei suma de 500 lei pentru achitarea unor rate la un credit luat de persoana vătămată și la care soțul inculpatei figura ca girant, rate plătite în ultimul timp de girant. Persoana vătămată a rămas peste noapte în domiciliul inculpatei. Cei doi au consumat băuturi alcoolice. În data de 13.05.2015, persoana vătămată a cumpărat 2 litri de vin, pe care i-a consumat cu inculpata. Pe fondul consumului de alcool, între cei doi s-a iscat o ceartă, persoana vătămată a lovit-o pe inculpată, iar aceasta a înjunghiat-o cu cuțitul cu care tăia salam în abdomen, provocându-i leziuni ce într-o fază inițială ar necesita 30-35 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol, fiind internat în stare de urgență le Spitalul Județean de Urgență B..
La data testării cu aparatul drager alcotest, 13.05.2015, ora 16.46, inculpata avea o alcoolemie de 0,88mg/l alcool pur în aerul respirat.
Tribunalul a mai reținut că, potrivit art.202 alin.1 C.proc.pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”.
Potrivit alin.3 al art.202 C.proc.pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
Conform art.223 alin.2 Cod proc. pen., „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane ..., sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.
Analizând dispozițiile legale invocate, judecătorul de drepturi și libertăți a mai reținut că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, iar măsura arestării preventive este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii acesteia de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
În ceea ce privește existența unor probe în sensul dispozițiilor art.223 Cod proc. pen., ca o condiție prealabilă pentru a justifica arestarea preventivă a unei persoane și ca o garanție împotriva unei privări arbitrare de libertate, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că, în interpretarea art.5 par.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a considerat că existența unor motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală presupune existența unor fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite infracțiunea pentru care este arestată. Suspiciunea rezonabilă că inculpata este prezumtivul autor al faptei rezultă din declarațiile acesteia, declarațiile celor doi martori audiați în cauză, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, raportul de expertiză medico-legală nr.A_ al S.J.M.L. B., procesul-verbal de investigații din 13.05.2015.
Judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de fond a mai reținut că modalitatea de săvârșire a faptei, prin folosirea unui instrument capabil de a suprima viața unei persoane, într-o zonă vitală a corpului, cu consecința eviscerării de anse intestinale, conduce la concluzia că privarea de libertate a inculpatei este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
S-a mai apreciat că, în speță, o eventuală măsură doar restrictivă și nu privativă de libertate nu ar avea finalitatea urmărită, singura măsură preventivă care să acopere cerințele de necesitate și proporționalitate stipulate de art.202 alin.1 și 3 Cod proc. pen. fiind arestarea preventivă.
În cauza C. împotriva României, s-a stabilit că autoritățile trebuie să ofere motive „relevante și suficiente” pentru a justifica necesitatea de a priva o persoană de libertate, trebuie să țină cont de măsurile alternative, să analizeze individual situația inculpatului. În prezenta cauză, judecătorul de drepturi și libertăți a avut în vedere gravitatea acuzației aduse, împrejurările în care a fost comisă fapta, consecințele acesteia.
De asemenea, s-a mai reținut că lăsarea în libertate a inculpatei, având în vedere modalitatea concretă a săvârșirii faptei, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanței, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că prin cercetarea acesteia în stare de libertate s-ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, s-ar produce temerea că justiția nu acționează suficient de ferm și ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
Prima instanță a mai constatat că și după finalizarea fazei de cameră preliminară subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatei C. M.. Astfel, din materialul probator administrat în faza de urmărire penală, în cauză s-a reținut că există suspiciunea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit infracțiunea de tentativă la omor (o infracțiune intenționată contra vieții), prevăzută de art.32 alin.1 C.pen. raportat la art.188 alin.1 C.pen., pedepsită cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, constatându-se că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Referitor la stadiul judecății, așa cum s-a arătat anterior, s-a finalizat faza de cameră preliminară, iar până la acest moment nu a fost declanșată cercetarea judecătorească, nu au fost luate declarații inculpatei arestate, părții vătămate, martorilor și nu au fost administrate probatorii.
În aceste împrejurări, s-a apreciat că nu este oportună judecarea inculpatei sub imperiul altei măsuri preventive, atât sub aspectul incipient al stadiului procesului penal, cât și față de natura și gravitatea infracțiunii pentru care inculpata este trimisă în judecată.
Starea de pericol pentru ordinea publică, prin judecarea inculpatei în stare de libertate sau sub imperiul altei măsuri preventive rezultă din modul și împrejurările în care se susține că aceasta a săvârșit infracțiunea, consecințele acesteia (punerea în primejdie a vieții unei persoane), temerea, starea de nesiguranță și reacția părții vătămate și a comunității, în lipsa unei reacții ferme a autorităților statului față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de infracțiuni.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în jurisprudența sa că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului, pot determina o stare de pericol pentru comunitate, justificând astfel luarea măsurii arestării preventive, cel puțin pentru o anumită durată de timp, acest pericol descrescând pe măsura trecerii timpului (Letellier împotriva Franței, hotărârea din 26 iunie 1991).
Raportat la data arestării inculpatei, 15.05.2015, tribunalul a reținut că nu se poate susține că s-a depășit un termen rezonabil al menținerii în stare de arest, în condițiile în care în circa 2 luni s-a finalizat urmărirea penală și faza de cameră preliminară, urmând faza de cercetare judecătorească.
Pentru buna desfășurare a procesului penal, în sensul dispozițiilor art.202 al.1 C.pr.pen., s-a reținut că nu este oportună judecarea inculpatei sub imperiul altei măsuri preventive, nefiind incidente nici dispozițiile art.242 al.2 C.pr.pen. raportat la considerentele reținute anterior.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța de fond, în baza dispozițiilor art.208 al.2 C.pr.pen., a constatat că se mențin în continuare temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatei C. M. și în consecință a dispus menținerea starii de arest a acesteia.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpata C. M..
În motivarea contestației, inculpata a arătat, în esență, personal și prin avocatul ales, că încheierea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât nu este o persoană agresivă, iar fapta reținută în sarcina sa s-a datorat unui incident casnic, lipsind intenția de a suprima viața victimei.
A mai arătat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru menținerea măsurii arestării preventive, întrucât fapta săvârșită a avut ca urmare numai o tăietură foarte mică a persoanei vătămate, nu a condus la decesul acesteia și a fost săvârșită în urma agresiunilor fizice la care a fost supusă, fiind trasă de păr, lovită în zona feței și determinată astfel să se apere, însă fără intenția de a înjunghia persoana vătămată.
De asemenea, a fost timp de 27 de ani infirmieră la secția de chirurgie plastică a unui spital și nu este cunoscută ca fiind o persoană violentă, ci ca o persoană foarte generoasă, altruistă și sufletistă.
Mai susține că este foarte bolnavă, iar în penitenciar nu i se administrează tratamentul de care are nevoie, astfel că sănătatea îi este pusă în pericol și este privată de libertate fără ca instanța de fond să fi pronunțat încă o hotărâre de condamnare definitivă, iar prin menținerea măsurii arestării preventive i se încalcă dreptul la demnitate și sănătate. Dacă s-ar dispune măsura arestului la domiciliu, soțul său ar putea să o îngrijească și să îi aducă alimente și medicamente.
În aceste condiții, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, cu impunerea obligațiilor prevăzute de lege, pe care le va respecta, nefiind un pericol pentru societate sau pentru ordinea publică în general și nu există riscul să ia legătura cu celelalte persoane din dosar.
Totodată, rechizitoriul întocmit are multe lacune și există probe biologice care, deși au fost recoltate și există la dosar, nu li s-a dat eficiență.
Nu există nicio dovadă că ar constitui un pericol public și nu se justifică acest pericol cu probe clare și concrete.
Susține că nu a lovit persoana vătămată cu cuțitul, ci aceasta din urmă a lovit-o, iar în urma loviturilor primite a căzut la sol și a intrat în comă aproximativ 30 de minute, moment în care nu știe ce a făcut persoana vătămată, astfel că este nevinovată, iar arestul preventiv este o măsură excesivă raportat la circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta și la persoana sa.
Curtea, examinând încheierea contestată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate de contestatoare, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază ca fiind nefondată contestația formulată de inculpată, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit dispozițiilor art.223 alin.2 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a unui inculpat poate fi luată, printre altele, și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Potrivit art.362 rap. la art.208 și art.207 alin.4 Cod procedură penală, instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea unei măsuri preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului, iar măsura preventivă va fi menținută dacă temeiurile care au determinat luarea ei se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă.
Din probele administrate în cauza de față în timpul urmăririi penale, printre care pot fi indicate procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, declarațiile martorilor I. I. și I. I., raportul de expertiză medico-leaglă nr.A_ /14.05.2015 al SML B., procesul-verbal de investigații din 13.05.2015 privind aspectele declarate de persoana vătămată și declarațiile inculpatei, declarațiile date de persoana vătămată B. N., declarațiile inculpatei C. M., rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata contestatoare din prezenta cauză poate fi persoana care a săvârșit fapta pentru care este cercetată, respectiv cea care, pe fondul consumului de alcool, a înjunghiat-o pe persoana vătămată cu cuțitul cu care tăia salam în abdomen, provocându-i leziuni ce au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol, fiind îndeplinite astfel condițiile prev. de art.223 alin.2 Cod procedură penală.
Dispozițiile art.202 alin.1 Cod procedură penală prevăd că măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
În condițiile existenței elemente probatorii arătate mai sus, se constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.223 alin.2 din Codul procedură penală și de și art.5 pct.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și cele prevăzute de art.362 rap. la art.208 și art.207 alin.4 Cod procedură penală, în vederea menținerii măsurii arestării preventive luată față de inculpată.
Astfel, se constată că pedeapsa pentru infracțiunea de care aceasta este acuzată este mai mare de 5 ani, infracțiunea face parte dintre cele prevăzute expres de lege, iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, așa cum au fost expuse mai sus, se constată că privarea de libertate a inculpatei este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Menținerea măsurii preventive față de inculpată este necesară și pentru realizarea scopurilor prevăzute de art.202 alin.1 Cod procedură penală, respectiv pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, pentru a împiedicarea sustragerea sa de la judecată ori pentru a preveni săvârșirea unor alte infracțiuni, având în vedere că la acest moment s-a fixat primul termen de judecată, după terminarea procedurii camerei preliminare, iar inculpata nu a fost audiată de instanța de fond pentru a i se cunoaște poziția procesuală din faza de judecată.
Menținerea măsurii preventive față de inculpată mai este necesară și pentru a se evita împiedicarea de către aceasta a aflării adevărului, prin influențarea părții vătămate sau a martorilor, având în vedere poziția sa oscilantă rezultată din declarațiile date până în prezent în timpul urmăririi penale, poziție care crează și o suspiciune rezonabilă de încercare de ascundere a adevărului din partea sa.
Față de aceste considerente, în temeiul art.206 rap. la art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respinsă ca nefondată contestația formulată de inculpata C. M. împotriva încheierii din data de 23.07.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 15.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligată contestatoarea să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata C. M., fiica lui T. și L., născută la data de 14.11.1962 în municipiul B., domiciliată în municipiul B., cartier D. II, ., ., CNP:_, în prezent aflată în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii din data de 23.07.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 15.
Obligă contestatoarea la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28.07.2015.
Președinte, Grefier,
L. C. A. S.
Red./Th.-LC/AS
5 ex./29.07.2015
Dos. fond –_ 15 Tribunalul B.
Jud. fond – F. A.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1262/2015.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
