Cerere de eliberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.9 CPP. Decizia nr. 1099/2013. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1099/2013 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 1099/2013
Dosar nr._ - art. 1609 Cpp -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 1099
Ședința publică din 11 decembrie 2013
Președinte I. T.
Judecător A. D.
Judecător H. L. M.
Grefier B. C.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial Suceava reprezentat de procuror O. A.
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul H. M. F., împotriva încheierii nr. 433 din data de 09 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ .
La apelul nominal se prezintă inculpatul H. M. F. în stare de deținere asistat de avocat ales Ostaficiuc Laurian.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care grefierul aduce la cunoștință instanței că la dosarul cauzei a fost depusă cerere de acordare a onorariului parțial din partea apărătorului desemnat din oficiu I. F..
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat Ostaficiuc Laurian, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, considerând că această modalitate de conciliere a bunei desfășurări a procesului penal cu libertatea individuală este incidentă, iar măsurile corelative instituției liberării provizorii ar asigura scopul de prevenție necesar desfășurării în mod judicios a actelor procesuale ce se circumscriu urmării penale. Din motivarea instanței de fond reiese că respingerea cererii s-a axat pe gravitatea faptelor presupus comise de către inculpați. Făcând referire la faptele inculpatului cât și la încadrarea juridică a acestora arată că au fost reținute ca infracțiune scop 10 acte materiale în sensul art. 270 alin. 3 Cp. Referitor la imputația penală s-a reținut în sarcina inculpatului că a preluat cantități de țigări de pe raza loc. Vicov, fără a se face referire la existența în momentul consumării infracțiunii, a unei alte persoane. Astfel, referindu-se la infracțiunea prevăzută de articolul anterior menționat, chiar dacă există o legătură cu infracțiunea săvârșită de P. A., aceasta este prev. de art. 270 alin. 1 și 4 Cp, motiv pentru care nu se poate reține pluralitatea de subiecți activi, fiind vorba despre o infracțiune în formă simplă ce nu ar atrage necesitatea unor măsuri atât de severe din partea organelor statului. Solicită a fi analizată situația particulară a inculpatului în ceea ce privește infracțiunea mijloc și anume că modalitatea alternativă de consumare a laturii obiective a acestei infracțiuni este sprijinirea/aderarea la un grup infracțional organizat. Mai arată că ultimul act presupus a fi săvârșit de către inculpat este din luna iunie 2012, dată de la care nu a mai avut vreun comportament antisocial, nici nu a stânjenit în vreun mod desfășurarea cercetării penale. Cât privește profilul psiho - moral al inculpatului, cât și participația redusă a acestuia la presupusul traseu infracțional, garanțiile prezentate de acesta, consideră că nu prezintă un pericol real pentru ordinea publică și nici nu poate fi stânjenită desfășurarea urmării penale.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Consideră că instanța de fond a analizat cererea din perspectiva deciziei nr. 17/2011 a ÎCCJ, menționând toate elementele care converg spre respectarea principiilor temeiniciei, legalității și proporționalității. Consideră că în mod corect a reținut instanța de fond că inculpatul a desfășurat activități ilicite la intervale de timp destul de scurte, conturându-se astfel gravitatea deosebită a faptelor, iar în acest stadiu procesual, pentru buna desfășurare a procesului penal, o măsură mai puțin coercitivă nu a r rezona cu buna desfășurare a procesului penal. Mai susține și ideea că nu a fost încălcat termenul rezonabil, inculpatul fiind arestat preventiv cu puțin timp în urmă, iar circumstanțele personale ale acestuia nu pot converge prin ele însele spre îndeplinirea condițiilor prevăzute de legiuitor în art. 1602 alin. 2 Cpp, ci dimpotrivă s-a tras concluzia că buna desfășurare a procesului penal poate fi lezată.
Avocat Ostaficiuc Laurian, având cuvântul în replică, arată că din punct de vedere juridic nu se poate reține că activitatea de remitere a unor sume de bani după consumarea infracțiunii se înscrie în latura obiectivă a infracțiunii de contrabandă.
Inculpatul H. M. F., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului ales.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cpp,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 433 din data de 09 decembrie 2013 Tribunalul Suceava,în baza art. 1608a alin. 6 Cod procedură penală, a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul H. M.-F., ca nefondată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că este îndeplinită cerința prev. de art.1602 alin.1 Cod procedură penală și că nu este dată vreuna din situațiile la care se face trimitere în al.2 al aceleiași norme legale care ar împiedica instanța să dea curs favorabil acesteia, neexistând date că ar putea săvârși o nouă infracțiune, ori că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului printr-una dintre modalitățile indicate de legiuitor.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile legale în materie, Tribunalul a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul H. M.-F. este neîntemeiată.
În cauza de față, s-a constatat că inculpatul H. M.-F., este cercetat, alături de alți inculpați, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de:
-„aderare la un grup infracțional organizat”, faptă prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că, începând cu luna ianuarie 2012 a aderat la gruparea infracțională organizată transfrontalieră formată din cetățeni români și ucraineni, coordonată de P. A. zis “C.” specializată în săvârșirea de infracțiuni de contrabandă cu țigarete de proveniență extracomunitară, cu rol de preluator, transportator și valorificator al unor importante cantități de țigarete. La solicitarea expresă a lui P. A. zis “C.”, H. M.-F. s-a deplasat de mai multe ori în Ucrainea, unde a achitat furnizorilor contravaloarea țigărilor livrate.
- „contrabandă în formă continuată” faptă prev. de art. 270 alin 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 (cu modificările și completările ulterioare), modificată prin OUG 54/2010 cu aplic. art 41 alin. 2 din Cod penal, realizată prin 10 acte materiale, după cum urmează:
1. La data de 27.04.2012, H. M.-F. a preluat de la P. A. zis “C.”, de pe raza loc.Vicovu de Sus, jud.Suceava, 9 baxuri cu țigări, marca “D.”, de proveniență extracomunitară.
2. La data de 28.04.2013, H. M.-F., la solicitarea liderului grupării, P. A. zis “C.”, s-a deplasat în Ucraina, unde a achitat segmentului coordonat de HEORHIIAN KOSTIANTYN zis “C.” și AN I.. suma de 1.800 de EURO reprezentând o parte din contravaloarea țigărilor livrate la data de 26.04.2012.
3. La data de 06.05.2012, H. M.-F. a preluat de la P. A. zis “C.”, de pe raza loc.Vicovu de Sus, jud. Suceava, o cantitate nedeterminată de țigarete, de proveniență extracomunitară.
4. La data de 16.05.2012, H. M.-FERRAI a preluat de pe raza loc.Vicovu de Sus, de la domiciliu lui S. R.-C., zis “S.” o cantitate nedeterminată de țigări, marca “D.”, de proveniență extracomunitară. O parte a fost valorificată către AN 226, utilizatorul postului telefonic cu numărul_, care le-a preluat personal de la domiciliul lui S. R.-C., zis “S.” și 2 baxuri cu țigări, marca “D.”au fost livrate lui AN 585, utilizatoarea postului telefonic cu nr._.
5. La data de 07.06.2012, H. M.-F., la solicitarea lui P. A. zis “C.”, s-a deplasat la PTF Siret împreună cu R. V.-I., acesta din urmă a trecut granița în Ucraina unde a achitat liderului segmentului ucrainean, AN VITALI, suma de 6.300 de EURO, reprezentând contravaloarea țigărilor livrate la data de 02.06.2012.
6. La data de 14.06.2012, H. M.-F. sub coordonarea lui P. A. zis “C.”, a transportat și livrat pe raza loc.Bistrița, jud.Bistrița-Năsăud, 32 de baxuri cu tigări, marca “VICEROY", de proveniență extracomunitară, beneficiar fiind G. ALEXANDRO-GINO. R. V.-I. a asigurat transportul asumându-și rolul de antemergător.
7. La data de 14.06.2012,H. M.-F. a preluat de la P. A. zis “C.”, de pe raza loc.Vicovu de Sus, un bax cu tigări marca “MONTE-CARLO”, de proveniență extracomunitară.
8. La data de 20.06.2012,HUSPUS M.-F., l-a solicitarea liderului lui P. A. zis “C.”, s-a deplasat în Ucraina, unde a achitat furnizorilor ucraineni sume importante de bani reprezentând o parte din valoarea țigărilor livrate, respectiv lui AN I. suma de 3.000 de EURO și lui AN VITALI suma de 5.000 de EURO.
9.La data de 21.06.2012, H. M.-F. a preluat de la P. A. zis “C.”, de pe raza loc.Vicovu de Sus, împreună cu R. V.-I. o cantitate nedeterminată de țigări,de proveniență extracomunitară care au fost transportată și valorificate pe raza loc.M..
10. La data de 25.06.2012, HUSPUS M.-F., sub coordonarea lui P. A. zis “C.”, a transportat și livrat cu autoutilitara cu nr._, pe raza loc.TÂRGU-M. cantitatea de 14.250 de pachete de țigări, marca “VICEROY”, de proveniență extracomunitară la prețul de 54 lei/pachetul, beneficiar fiind segmentul coordonat de B. C.-A. și T. L..
Pentru securizarea activității infracționale mașina a fost modificată special pentru transportul țigaretelor.
Prin încheierea nr. 408 din data de 20 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Suceav, rămasă definitivă prin încheierea nr. 159 din data de 27.11.2013 a Curții de Apel Suceava, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava și în baza art. 1491 alin. 10 rap. la art. 143 și art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților: P. G.-A., R. M., H. M.-F., COTOS I., N. R.-E., ANTIMIE S.-V., F. SZABOLCS, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 20 noiembrie 2013 și până la data de 18 decembrie 2013, inclusiv, precum și emiterea de urgență a mandatului de arestare preventivă pe numele inculpaților.
Instanța a reținut, în esență, că sunt întrunite cerințele prev. de art.143 Cod procedură penală, fiind îndeplinite cumulativ și condițiile cazului prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, ce a servit ca și temei al arestării preventive a sus-numitului, constatând că există indicii temeinice, astfel cum acestea sunt definite de art.681 Cod procedură penală, că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, sancționate din punct de vedere penal cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Totodată, a apreciat judecătorul delegat la momentul plasării inculpatului în detenție provizorie, că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este acuzat, de reacția publică la comiterea unor astfel de acțiuni ilicite, de posibilitatea săvârșirii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de activități ilegale. La evaluarea acestuia a ținut cont așadar de gravitatea intrinsecă a faptelor penale comise, precum și de puternica rezonanța lor socială negativă a faptelor respective, determinată de importanța relațiilor și valorilor sociale posibil periclitate.
Privitor la rolul fiecărui inculpat a reținut printre altele că inculpații H. M.-F. și Antimie S.-V. au asigurat partea de preluarea, depozitare și valorificarea a țigaretelor introduse ilegale de gruparea monitorizată, către beneficiarii din legătură. La solicitarea inculpatului P. A. zis “C.” aceștia s-au deplasat de mai multe ori în Ucraina unde au achitat furnizorilor ucraineni contravaloarea țigărilor livrate. H. M.-F., la solicitarea și sub coordonarea lui P. A. zis “C.", a transporta și livrat cantități importante de țigarete (aproximativ 30 de baxuri la un singur transport) beneficiarilor din țară (B. C.-A., T. L., G. ALEXANDRO-GINO).
Sub aspectul admisibilității în principiu al unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, Tribunalul a reținut că în cadrul procedurii reglementate de art.1608 alin.1 Cpp referitoare la admiterea în principiu a cererii, instanța trebuie să examineze îndeplinirea condițiilor art.1606 Cpp – calitatea persoanei care a formulat cererea, conținutul obligatoriu al acesteia și competența materială sau teritorială. Astfel, Tribunalul reține că sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii, astfel cum acestea sunt reglementate de art.1606 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp. art.1602 alin.1 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Această primă cerință a legii este îndeplinită în speță, în considerarea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege și a Deciziei 7/2009 a ÎCCJ – Secțiile Unite.
Conform alineatului 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. În prezenta cauză instanța nu identifică existența unor astfel de date. Deși inculpatul este arestat preventiv și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, iar în astfel de cazuri există întotdeauna un risc ca membrii grupului aflați în libertate să influențeze cercetările cu privire la inculpații arestați (și deci nu doar cu privire la propria situație), lipsesc în prezenta cauză elemente certe care să conducă la presupunerea rezonabilă a existenței unui astfel de risc în ceea ce privește persoana inculpatului, (chiar dacă cu minimalizarea propriei contribuții) a faptelor reținute în sarcina sa.
Din analiza prevederilor art.1602 Cod procedură penală, a rezultat de asemenea că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase. Totodată, având în vedere aceleași prevederi legale menționate anterior, instanța constată că liberarea provizorie este o măsură facultativă, așa cum rezultă din sintagma „se poate acorda”. Beneficiul liberării provizorii nu este un drept al inculpatului, ci doar o vocație a acestuia. În raport cu dispozițiile legale ce reglementează instituția liberării sub control judiciar, instanța de judecată este obligată să aprecieze și asupra oportunității lăsării în libertate a inculpatului prin verificarea temeiniciei cererii formulate.
Prin Decizia 17/2011 a ÎCCJ, în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului. De asemenea, s-a reținut de către ÎCCJ că pentru a aprecia asupra oportunității este necesar un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea preventivă, calitatea inculpatului, modul de săvârșire al faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana acuzatului. În absența unor criterii legale, instanța trebuie să se raporteze atât la elementele ce privesc faptele pentru care inculpatul este cercetat, cât și la datele care circumstanțiază persoana acestuia. Judecătorul trebuie să aprecieze în funcție de datele concrete din dosar dacă temeiurile inițiale justifică sau nu privarea în continuare de libertate, având în vedere probele administrate nemijlocit, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social al faptei reținute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă, durata arestului, persoana inculpatului, vârsta, antecedentele penale și sănătatea acestuia.
Sigur că instanța verifică și modalitatea în care este afectată buna desfășurare a procesului penal, dar și alte elemente referitoare la faptă și inculpat, așa cum indică și ÎCCJ în motivarea deciziei de mai sus.
Sub aspectul circumstanțelor reale, trebuie observat că în cadrul acestei cereri de liberare provizorie nu se examinează exclusiv sau primordial pericolul concret pentru ordinea publică, ca și condiție a arestării conform art.148 lit.f Cod procedură penală. Însă, acest aspect trebuie avut în vedere ca și unul dintre criteriile pentru stabilirea temeiniciei cererii de liberare.
Astfel, în cauză, instanța a reținut caracterul grav al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, atât numărul actelor materiale, cât și rolul pe care îl avea în cadrul grupării, respectiv că împreună cu inculpata Antimie S.-Violetaa a asigurat partea de preluare, depozitare și valorificare a țigaretelor introduse ilegale de gruparea monitorizată, către beneficiarii din legătură. La solicitarea inculpatului P. A. zis “C.” aceștia s-au deplasat de mai multe ori în Ucraina unde au achitat furnizorilor ucraineni contravaloarea țigărilor livrate. H. M.-F., la solicitarea și sub coordonarea lui P. A. zis “C.", a transportat și livrat cantități importante de țigarete (aproximativ 30 de baxuri la un singur transport) beneficiarilor din țară (B. C.-A., T. L., G. ALEXANDRO-GINO).
Toate aceste au format convingerea instanței că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Tot cu privire la circumstanțele reale este necesar a preciza că instanța nu a examinat în detaliu probatoriul, ci efectuând propria examinare asupra acestuia concluzionează că cerința legii este îndeplinită întrucât pe de o parte interceptările telefonice sunt neechivoce, iar pe de altă parte se coroborează cu monitorizarea transporturilor.
Acuzațiile aduse inculpatului sunt extrem de grave și sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege (de la 5 la 15 ani), iar durata arestului preventiv de la data de 20 noiembrie 2013, nu este în nici un caz nerezonabilă raportat la circumstanțele concrete ale cauzei.
Instanța a considerat că nu se poate reține susținerea apărării că în cauză s-a încălcat principiul egalității de tratament și se impune admiterea cererii raportat la situația juridică a celorlalți inculpați, întrucât caracterul răspunderii penale este personal, participația penală este diferită la activitatea infracțională, precum și faptul că alți inculpați cu rol similar sunt și ei cercetați în stare de detenție.
De asemenea, a considerat că este nejustificată critica inculpatului referitoare la lipsa de diligență a organului de urmărire penală, întrucât, în cauză fiind vorba de infracțiunea de constituire grup organizat, aderare sau sprijinire a unui astfel de grup, orice act îndeplinit în cursul anchetei vizează cu predilecție pe toate persoanele implicate în săvârșirea unei astfel de infracțiuni.
Arătate fiind criteriile de stabilire și individualizare a măsurilor preventive, respectiv cele legate de faptă și persoana inculpatului, Tribunalul a avut în vedere că măsura arestării preventive se situează pe coordonatele legalității și este justificată, pe de o parte de scopul derulării în condiții bune a procesului penal, iar pe de altă parte de necesitatea izolării inculpatului de comunitatea din care face parte
Aceste date nu pot conduce la admiterea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, cu ignorarea amplorii și gravității presupusei activități infracționale, la un interval de timp relativ scurt față de momentul arestării și în condițiile desfășurării urmăririi penale într-o cauză amplă și complexă.
Față de natura, gravitatea presupusei activității infracționale a inculpatului, numărul mare de acte materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de contrabandă calificată de care toți inculpații din prezenta cauză sunt învinuiți, creșterea numărului de fapte similare în raza județului Suceava (la frontiera cu Ucraina) în ultima perioadă de timp, precum și puternica rezonanța socială negativă a acestor fapte determinată de importanța relațiilor și valorilor sociale posibil periclitate, îndreptățesc convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin privarea în continuare a inculpatului de libertate, iar nu prin cercetarea acestuia în libertate.
Conchizând, cum îndeplinirea condițiilor prevăzute de legiuitor nu conferă celui arestat un drept la liberare provizorie, ci numai o vocație, instanța având facultatea, iar nu obligația de a dispune măsura, pentru considerentele dezvoltate în cele ce preced, impunându-se așadar să se intervină energic și eficient, pentru că altfel s-ar compromite ideea de justiție, de lege, de responsabilizare și responsabilitate socială, Tribunalul a procedat în consecință. Întreaga filieră relațională nu a fost stabilită în toată dimensiunea sa, tot acest mecanism infracțional care se proiectează din mijloacele de probă analizate se impune a fi descifrat, astfel că datele obținute în urma investigațiilor se impun a fi prelucrate în vederea valorificării lor ca probe, procesul de administrare în continuare a dovezilor trebuind protejat inclusiv prin plasarea inculpatului cu contribuție decisivă în realizarea scopului infracțional urmărit, în detenție provizorie.
În raport de aceste considerente, în temeiul art.1608a alin.6 Cod procedură penală, Tribunalul a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul H. M.-F..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul H. M. F., pe care nu l-a motivat în scris dar l-a susținut verbal prin apărătorul său, motivele fiind cuprinse în practicaua hotărârii.
Analizând hotărârea prin prisma motivelor invocate în recurs, cât și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
În cauză, deși cererea este admisibilă în ceea ce privește condițiile prev. de art. 1602 alin. 1 Cod de procedură penală, Curtea reține că, pe fond, cererea este neîntemeiată. Rațiunea liberării provizorii sub control judiciar constă în aceea că deși temeiurile pentru luarea unei măsuri preventive subzistă, totuși, din cauza unor împrejurări legate de persoana inculpatului și de comportarea sa în cursul procesului penal, nu mai este necesară privarea de libertate.
Prin urmare, instanþa de judecatã este abilitatã sã analizeze eventualele consecinþe ale acestei mãsuri, sã stabileascã un just echilibru între interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate ºi interesul general de a fi descoperite ºi sancþionate faptele antisociale ºi persoanele responsabile de comiterea lor.
În acest sens, se reține că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală există indicii că inculpatul a aderat la grupul infracțional condus de P. A. și în dezacord cu apărarea, curtea precizează că nu se poate susține cu just temei că inculpatul avea un rol tangențial, ba chiar fără legătură cu o anumită structură de criminalitate organizată și, ca atare, mai lipsit de semnificație ci, din contră, poate fi considerat, asemenea altora, ca având o contribuția fără de care, practic, nu se putea întregi și menține circuitul infracțional. Fiecare dintre inculpați constituie o verigă importantă în cadrul grupului infracțional organizat din care face parte, pentru că fără prezumtiva acțiune întreprinsă pe anumite momente infracționale nu s-ar fi putut desfășura activitatea scop a grupării, în ansamblul său. Rolul inculpatului H. M. de a prelua, în special de la P. A., și transporta, în diverse locații din țară, cantități de țigări, nu diminuează întinderea contribuției sale la prezumtiva activitate infracțională, întregind în acest fel grupul infracțional și menținându-i funcționalitatea.
Arestarea membrilor prezumtivei grupări de criminalitate organizată, inclusiv a celui în discuție, a fost modalitatea prin care s-a întrerupt activitatea infracțională, iar realitățile procesuale și procedurale proprii speței de față, justifică în continuare, în această fază de debut a instrucției penale, scoaterea inculpatului din rândul oamenilor liberi și plasarea lui în mediu închis, avându-se în atenție complexitatea cauzei, dat fiind numărul mare de prezumtivi participanți la traiectoria infracțională (caracterizată prin amploare atât sub aspect temporal, cât și al arealului geografic de acțiune), ce atrage în mod evident administrarea unui probatoriu amplu, dar și elaborat în vederea clarificării cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept.
În ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de contrabandă în sensul dacă a fost săvârșită în formă simplă sau calificată, Curtea reține, așa cum a precizat și apărătorul inculpatului, că în acest cadru procesual nu pot fi analizate decât indiciile temeinice de săvârșire a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului. Ori, din convorbirile telefonice redate de parchet inculpații H. M.-F. și Antimie S.-V. au asigurat partea de preluare, depozitare și valorificarea a țigaretelor introduse ilegale de gruparea monitorizată, către beneficiarii de legătură. La solicitarea lui P. A. zis “C.” aceștia s-au deplasat de mai multe ori în Ucraina unde au achitat furnizorilor ucraineni contravaloarea țigărilor livrate. H. M.-F., la solicitarea și sub coordonarea lui P. A. zis “C.", a transportat și livrat cantități importante de țigarete (aproximativ 30 de baxuri la un singur transport) beneficiarilor din țară (B. C.-A., T. L., G. ALEXANDRO-GINO).
Este real că în cadrul acestei proceduri trebuie avute în vedere nu doar natura și gravitatea faptelor, ci în primul rând persoana petentului, legăturile familiale și cu comunitatea din care provine, eficacitatea estimată a controlului judiciar și, în ansamblu, încrederea pe care circumstanțele celui în cauză o conferă cu privire la aceea că măsura controlului judiciar poate fi eficientă.
Curtea reține că deși apărătorul inculpatului, pledând pentru acordarea beneficiului de a fi cercetat în libertate sub control judiciar, a evidențiat că cel în cauză nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, este de observat că acesta nu s-a mărginit la un singur transport de țigări, ci a aderat la grupul infracțional care îi dădea mai multă siguranță în obținerea unei situații materiale îndestulătoare și prin consecvența sa în desfășurarea activității de contrabandă se conturează, cel puțin la nivel de presupunere rezonabilă, că transporturile erau ilicite, acțiunile întreprinse fiind confortabile, nu presupun depunerea unor eforturi deosebite în realizarea scopului urmărit și sunt aducătoare în scurt timp de foloase financiare considerabile.
Temerea că acest comportament reprobabil este susceptibil de a se repeta pe viitor, pentru a-și întregi în mod consistent veniturile de care ar dispune, este justificată, putându-se raționa, în raport de afirmațiile anterior amintite, prezentate ca fiindu-i favorabile, că urmărește o îmbogățire rapidă și nu se poate limita doar la resursele materiale obținute în mod legal care i-ar asigura subzistența.
În atare condiții instanța este îndreptățită să concluzioneze cu un grad rezonabil de predictibilitate că, odată aflat în împrejurări similare – materiale și subiective –, este predispus să reitereze un comportament delincvent expunându-se oricăror riscuri, atras fiind de câștiguri materiale, o posibilă antrenare a răspunderii penale rămânând în plan secund.
Elementele ce țin de persoana inculpatului la acest moment sunt strict cele privind existența motivelor plauzibile de a bănui că a comis faptele pentru care este privat de libertate și periculozitatea acestuia căreia i s-a dat substanță în cele ce preced.
Într-un astfel de ansamblu circumstanțial, Curtea consideră că nu este oportun a se recurge la acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar, această instituție destinată să concilieze libertatea individuală (prin evitarea detenției) și protecția socială (reclamând un control asupra persoanei liberate prin impunerea de obligații sau restricții ale libertății) nefiind suficientă pentru a se realiza scopul prev. de art. 136 Cod procedură penală. Un eventualul control judiciar ce urmează a fi dispus cu privire la persoana sa - fixarea unei limite teritoriale, obligația de a se prezenta la organele judiciare, etc. - nu poate fi considerat la acest moment ca suficient pentru a-l împiedica să se cantoneze din nou în sfera ilicitului penal, chiar dacă odată aflat sub acest regim ar trebui să suporte anumite restricții cu privire la libertatea lui de mișcare, la viața sa socială și urmează a fi verificat modul de conformare la obligațiile ce i s-ar impune.
Ordinea publică impune membrilor societății să aibă o asemenea conduită încât realizarea intereselor personale să nu lezeze interesele celorlalți sau interesul general, deoarece apare reacția acestora și armonia socială este periclitată. Nefiind un drept absolut, dreptul la libertate urmează a se realiza în coordonatele impuse de ordinea de drept. În cazul unei atitudini deviante, autoritățile publice sunt îndreptățite să ia/mențină măsuri care afectează grav libertatea individuală, printre care și arestarea preventivă. Oricât de intens va fi trăită și simțită libertatea umană, ea nu va putea trece niciodată dincolo de limitele pe care condiția socială le fixează sub semnul necesității. Trăind în societate, omul trebuie să accepte – în scopul realizării interesului general, a binelui social comun – limitarea formelor lui de manifestare la dimensiunile rezonabilului. Lucrul acesta se poate înfăptui – ceea ce este de preferat – prin autocontrol, dar cum aceasta s-a dovedit în cazul inculpatului a fi o cale nesigură, s-a impus și se impune în continuare intervenția unui factor exterior, constituit în societate prin forța coercitivă cu care este înzestrată puterea publică, fiind o cale ce are avantajul permanenței, proporționalității, posibilității de a fi controlată.
Instanța de fond a considerat că se simte și nevoia imperioasă de protejare a procesului de administrare a dovezilor și acordă însemnătatea cuvenită aspectului că, dată fiind natura infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, succesiunea efectuării actelor procedurale sau procesuale este interdependentă de noile informații ce apar pe parcursul derulării activității specifice de urmărire penală ce trebuie valorificate în corelație cu celelalte mijloace de probă și ține de strategia administrării probatoriului care vizează în ansamblu toți inculpații, astfel că, nu de puține ori, evoluția declarațiilor impune o relansare a investigațiilor. Întreaga filieră relațională nu a fost stabilită în toată dimensiunea sa, tot acest mecanism infracțional care se proiectează din actele și lucrările dosarului până în prezent se impune a fi clarificat la nivel de stabilire a laturii obiective a infracțiunilor cercetate, astfel că datele obținute în urma investigațiilor trebuie să fie prelucrate în vederea valorificării lor ca probe, procesul de administrare în continuare a acestora trebuind protejat inclusiv prin plasarea inculpatului cu contribuție decisivă în realizarea infracțiunii scop.
Cât privește inegalitatea de tratament juridic la care a făcut trimitere apărarea s-a notat, pe de o parte, că prezenta instanță nu este chemată să analizeze considerentele pentru care organul de urmărire penală a învestit inițial instanța cu propunere de arestare preventivă doar referitor la unii dintre inculpații cercetați în același cadru organizatoric, în această fază procesuală distinctă, procurorul fiind suveran în conducerea anchetei, având o largă marjă de apreciere (fiind mai bine ancorat în realitățile cauzei) a tuturor măsurilor procedurale sau procesuale ce se impun a fi efectuate, inclusiv în ceea ce privește individualizarea măsurii preventive ce trebuie luată față de un anumit inculpat. Pe de altă parte, este real că prevederile constituționale vizează și egalitatea în drepturi între cetățeni, însă în ceea ce privește recunoașterea în favoarea lor a unor drepturi și libertăți fundamentale, iar nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării acestor măsuri, indiferent de natura lor. Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că principiul egalității în drepturi a cetățenilor nu înseamnă uniformitate, diferențierea de tratament juridic fiind permisă dacă se justifică prin rațiuni obiective și rezonabile. Dată fiind așadar o pretinsă situație diferită în care se regăsesc inculpații cercetați în cauză, privind prin prisma contribuției la presupusa activitate infracțională și a legăturilor pe care cel vizat le are cu ceilalți membrii ai grupării, acest aspect are corespondent sau trebuie să aibă și în materia instituției juridice a arestului preventiv, iar cercetarea acestuia sub incidența măsurii analizate trebuie privită ca o necesitate rezultată din anchetă, pentru a nu fi îngreunată sau compromisă urmărirea penală.
În consecinþã, apreciind cã liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu este oportunã în momentul de faþã din raþiuni ce þin de necesitatea asigurãrii desfãºurãrii normale a urmãririi penale, descoperirii tuturor faptelor ºi identificãrii tuturor membrilor grupului infracþional, în temeiul prevederilor art.38515 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedurã penalã se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. M. F. împotriva încheierii nr. 433 din 09.12.2013 a Tribunalului Suceava.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 25 de lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul MJ către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2013.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red. IT
Tehnored. BC
2ex/12.12.2013
Jud. fond: P. D.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 13/2013. Curtea de... | Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 779/2014. Curtea... → |
|---|
