Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 771/2014. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 771/2014 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 771/2014
Dosar nr._ - art.178 al.1,2, 5 Cod penal -
R.
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 771
Ședința publică din 17 decembrie 2014
PreședinteMaierean A.
JudecătorFrunză S.
GrefierTătaru L.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava,
reprezentat de procuror G. P. S.
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpata O. P. R., fiica lui D. și R., născută la data de 20.04.1991 în mun. Cluj-N., domiciliată în Rădăuți, ., jud Suceava, necăsătorită, studentă la Facultatea de Medicină București, fără antecedente penale, părțile civile M. V., P. D., P. C., P. S., P. A. F., P. V., C. R., P. I., P. G. a S., Ruște V., P. G. a G. și de asigurătorul . SA București împotriva sentinței penale nr. 121 din data de 02.04.2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din 10 decembrie 2014, susținerile celor prezenți fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizi, și când, față de solicitarea de amânare a pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise la dosar și în conformitate cu disp. art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 17 decembrie 2014, când,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 121 din data de 02.04.2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, a fost condamnată inculpata O. P. R., la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și sancționată de art.178 alin.1, 2 și 5 C.pen. 1969 cu aplicarea, art.74 alin.1 lit. a și c C.pen. 1969 și a art.76 alin.1 lit. d C.pen. 1969 toate cu aplicarea art. 5 Cod penal, părți civile fiind M. V., P. D., P. C., P. S., P. A. F., P. V., C. R., P. I., P. G. a S., P. G. a G., prin mandatar J. I. M., Ruște V., O. V., Ruște I. și asigurător S.C. „G. R. asigurare REASIGURARE ARDAF” S.A. București.
În temeiul art. 12 al. 1 din Legea 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, teza a doua, și lit. b C.pen.1969, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal 1969.
În baza art. 5 Cod penal, a art. 16 al.2 din Legea 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal s-a făcut aplicarea art. 81 alin. 1 și 2 Cod penal 1969 și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art. 82 Cod penal 1969 s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani (trei ani), termen compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 25 al.1 raportat la art. 397 Cod de procedură penală, coroborat cu art. 1357 C. civil a art.49, 50, 55 din Legea nr.136/1995 și a art. 26 alin.1 lit. a din Ordinul nr. 14/2011 emis de Președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile și în consecință asigurătorul . Reasigurare ARDAF SA, Sucursala Suceava a fost obligat să plătească părților civile următoarele sume:
Ruște I. (soț supraviețuitor Ruște C. ) suma de 30.000 Euro daune morale;
Ruște V. (fiu Ruște C.) 50.000 Euro daune morale și 15 000 lei daune materiale;
O. V. (fiică Ruște C.) 50.000 Euro daune morale;
P. G. (soț supraviețuitor P. D.) 10.000 lei daune materiale și 30.000 Euro daune morale,
M. V. (fiică P. D.) 50.000 Euro daune morale,
P. D. (fiică P. D.) 50.000 Euro daune morale,
P. C. (fiică P. D.) 50.000 Euro daune morale,
P. S. (fiu P. D.) 50.000 Euro daune morale,
P. A. F. (fiică P. D.) 50.000 Euro daune morale,
P. V. (fiu P. D.) 50.000 Euro daune morale,
C. R. (fiică P. D.) 50.000 Euro daune morale,
P. I. (fiu P. D.) 50.000 Euro daune morale,
P. G. (fiu P. D.) 50.000 Euro daune morale,
S-a stabilit că, la toate aceste sume se adaugă dobânda legală de la momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea lor integrală.
În baza art. 276 C. procedură penală raportat la art. 26 alin.1 lit. d din Ordinul nr. 14/2011 emis de Președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor rap. la art.193 C.p.p., G. R. Asigurare Reasigurare ARDAF SA, Sucursala Suceava a fost obligată să plătească părții civile Ruște I. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare conform chitanței nr.28/17.02.2014.
În baza art. 276 C. procedură penală raportat la art. 26 alin.1 lit. d din Ordinul nr. 14/2011 emis de Președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor rap. la art.193 C.p.p., G. R. Asigurare Reasigurare ARDAF SA, Sucursala Suceava a fost obligată să plătească părții civile O. V. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare conform chitanței nr.29/17.02.2014.
În baza art. 276 C. procedură penală raportat la art. 26 alin.1 lit. d din Ordinul nr. 14/2011 emis de Președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor rap. la art.193 C.p.p., G. R. Asigurare Reasigurare ARDAF SA, Sucursala Suceava a fost obligată să plătească părții civile Ruște V. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare conform chitanței nr.1/06.01.2014.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, inculpata a fost obligată la plata către stat a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 100 lei reprezentând jumătate onorariu din oficiu avocat G. V. conform delegației nr. 51 din 08.03.2013 va fi virată din fondurile Ministerului de Justiție.
S-a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți din data de 08 aprilie 2013 întocmit în dosarul nr. 2404/P/2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei O. P. R. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1, 2 și 5 Cod penal.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut în sarcina inculpatei O. P. R. că, la data de 22.06.2012, în jurul orelor 11.05, conducea autoturismul marca AUDI B4 cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 209J, dinspre localitatea Clit spre . aceasta, mai călătoreau în mașină persoanele vătămate O. D. și P. Nely.
Ajungând la km 1+20 m, s-a angajat în depășirea autoturismului VW Golf, cu nr. de înmatriculare_, care circula în aceeași direcție de mers. La terminarea manevrei, când reintra pe sensul său de mers, autoturismul condus de învinuită a derapat aprox 60 de metri pe carosabilul construit din macadam (pietriș), a lovit un podeț aflat pe partea stângă a drumului, rotindu-se spre stânga, după care a lovit cu partea frontal dreaptă două persoane, victimele R. C. și P. D., care se deplasau pe acostamentul drumului și pe care le-a proiectat pe câmpul învecinat drumului. Continuându-si mișcarea, autoturismul a intrat în coliziune lateral dreapta cu un copac aflat în continuarea podețului, în urma accidentului, ca urmare a impactului puternic, rezultând decesul victimelor R. C. și P. D. precum și rănirea persoanelor vătămate P. Nely și O. D., pasageri în autoturismul condus de învinuită.
Învinuita O. P. R. a fost testată cu aparatul Etilotest, rezultatul fiind zero, după care a fost condusă la Spitalul Mun. Rădăuți, unde i s-au recoltat probe de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind zero la ambele probe.
Conform rapoartelor de necropsie nr. 269/C/2012 din 13.07.2012 și 268/C/2012 din 05.07.2012, moartea victimelor R. C. și Pîtu D. a fost violentă, datorându-se insuficientei cardio-respiratorii acute consecutive hemoragiei interne și contuziei medulo-cervicale secundare unui politraumatism cu multiple rupturi viscerale și fracturi osoase. De asemenea, politraumatismele s-au putut produce prin lovire, basculare și proiectare în cadrul unui accident rutier.
Sectorul de drum pe care s-a produs accidentul este în aliniament, fără declivități, neavând marcaje și nici indicatoare de restricționare. La data producerii accidentului, drumul era uscat iar carosabilul în stare bună. Accidentul a avut loc în condiții de iluminare naturală, ce permitea o vizibilitate normală pe timp de zi.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică auto, prin raportul 644/04.09.2012 stabilindu-se următoarele:
- autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_, condus de învinuita O. P. R. se deplasa în momentul premergător producerii accidentului cu o viteză de minim 85 km/h.
- învinuita nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță
- producerea accidentului rutier putea fi evitată de către învinuită dacă ar fi condus autoturismul cu o viteză mai mică de 69 km/h.
Astfel, se poate concluziona că odată starea de pericol creată, prin deplasarea cu o viteză superioară vitezei-limită de derapare, evitarea derapajului nu se putea realiza cu nicio manevră din partea învinuitei. Prin urmare, cauza determinantă de producere a accidentului o constituie nerespectarea de către învinuită a regimului de viteză impus de configurația fizică a sectorului de drum.
Fiind audiată, învinuita O. P. R. a recunoscut fapta comisă, oferind detalii asupra situației de fapt și împrejurărilor în care s-a produs accidentul.
Având în vedere faptul că persoanele vătămate O. D. și P. Nely, rănite în urma accidentului descris mai sus, s-au împăcat cu învinuita cu privire la fapta de vătămare corporală, neavând vreo pretenție civilă sau penală de la aceasta, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceasta sub aspectul faptei susmenționate.
Situația de fapt reținută în actul de sesizare este susținută pe următorul material probator:
- proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (d.u.p. fila 3 );
- proces-verbal de sesizare din oficiu (d.u.p. fila 4 ),
- proces-verbal de cercetare la fata locului și planșă foto(d.u.p. filele 5-7, 9-28),
- schița locului faptei (d.u.p. fila 8);
- declarații părți civile (d.u.p. filele 39-63);
- declarații martori B. G., P. G. M., C. V., P. V., P. Nely D., O. D. (d.u.p. fila 61-75);
- Proces-verbal de prelevare și buletin de examinare clinică (d.u.p. fila 86-87);
- Raport de Inspecție Tehnică (d.u.p. fila 29);
- Raport Medico-Legal de Autopsie al victimei P. D.(d.u.p. filele 30-32);
- Raport Medico-Legal de Autopsie al victimei R. C. (d.u.p. filele 36-38);
- Raport de expertiză tehnică judiciară și supliment(d.u.p. filele 98-115 );
- declarațiile învinuitei O. P. R. (d.u.p. filele 76-79).
În cadrul cercetării judecătorești a fost ascultată inculpata O. P. R. (dosar fila 239), au fost ascultați martorii O. D. (dosar fila 349), P. Nely D. (dosar fila 350), P. V. (dosar fila 351), C. Valantin (dosar fila 384), M. D. A. (dosar fila 385), M. C. (dosar fila386), Vitiuc F. (dosar fila 391), P. S. (dosar fila 392), P. I. (dosar fila393) și s-a efectuat o expertiză tehnică auto.
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art.387 alin.(2) din Cod de procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că situația de fapt mai sus prezentată este susținută de coroborarea mijloacelor de probă astfel:
În fapt la data de 22.06.2012, orele 11.05, inculpata O. P. R. a condus auto Audi B4 cu nr._, pe DJ 209 J, dinspre localitatea Clit spre . neadaptării vitezei la condițiile de drum în cadrul unei manevre de depășire, a derapat și a produs un accident rutier având ca urmare decesul numitelor R. C. și P. D..
Instanța reține că, din procesul verbal de cercetare la fața locului (dosar UP fila 5-8) rezultă că, sectorul de drum pe care s-a produs evenimentul rutier este cu două sensuri de mers, o bandă pe sens, carosabil acoperit cu piatră, fără marcaje, în aliniament, uscat în condiții de vizibilitate pe timp de zi, cer senin fără restricții impuse de indicatoare rutiere. În condițiile în care, conform susținerilor inculpatei și a martorilor ce se aflau în autovehiculul condus de aceasta, pietrișul ar fi fost necompactat pe centru și pe marginea drumului, în mod cert această mențiune ar fi trebuit să se regăsească în cuprinsul actului de cercetare la fața locului.
Administratorul drumului respectiv Direcția Județeană de Drumuri și Poduri Suceava a comunicat cu adresa 15 din 17.01.2014 (dosar fila 332) că pe respectiva porțiune de drum s-au efectuat lucrări de aplicare straturi agregate și compactare în lunile aprilie și iunie 2008 conform situațiilor de lucrări înaintate în fotocopie, deci cu 4 ani înainte de producerea evenimentului rutier.
Față de cele precizate în paragrafele anterioare instanța a reținut că, la momentul producerii accidentului rutier nu era în sarcina administratorului drumului de a monta indicatoare rutiere de avertizare pentru eventuale lucrări de compactare agregate pe respectiva porțiune de drum și că susținerile inculpatei și a martorilor săi nu se coroborează cu materialul probator administrat.
Faptul că pe respectiva porțiune de drum pietrișul ar fi fost necompactat rezultă exclusiv din declarațiile inculpatei și a martorilor O. D. și P. Nely D., tatăl și respectiv prietena inculpatei.
Instanța mai reține faptul că, până la locul producerii accidentului, inculpata a parcurs pe respectivul drum o distanță de circa 1 km având astfel posibilitatea, raportat la condițiile de vizibilitate favorabile, de a percepe starea drumului și de a-și adapta viteza de deplasare la aceste condiții, aceasta fiind obligația legală a inculpatei conform dispozițiilor art. 48 din OUG 195/2002.
Ambele expertize efectuate în cauză respectiv cea din cursul urmăriri penale și cea din cursul cercetării judecătorești rețin aceeași dinamică de producere a accidentului, viteze de deplasare apropiate respectiv 85 km/h și 86 km/h și concluzia că accidentul putea fi evitat dacă inculpata se deplasa cu 69 km/h și respectiv 66 km/h.
Referitor la susținerea expertului L. D. precum că accidentul putea fi evitat dacă administratorul drumului semnaliza starea carosabilului sau impunea restricții de viteză iar inculpata „poate ar fi redus viteza și ar fi evitat accidentul” instanța a apreciat concluzia ca nefiind certă ci condițională, aprecierile expertului referitoare la stare drumului bazându-se exclusiv pe declarațiile martorilor din autoturismul condus de inculpată fără a se lua în considerare și actele de constatare întocmite de organele de poliție precum și precizările administratorului drumului referitoare la data la care au fost efectuate lucrări pe respectiva porțiune de drum prin raportare la data evenimentului rutier.
La stabilirea situației de fapt mai sus expuse, instanța a avut în vedere declarațiile părților, declarațiile date de martorii audiați, înscrisurile administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești precum și cele două expertize judiciare tehnice auto efectuate în cauză.
În drept, s-a reținut că, fapta inculpatei O. P. R. care la data de 22.06.2012, orele 11.05, a condus autoturismul Audi B4 cu nr._, pe DJ 209 J, dinspre localitatea Clit spre . neadaptării vitezei la condițiile de drum în cadrul unei manevre de depășire, a derapat și a produs un accident rutier având ca urmare decesul numitelor R. C. și P. D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă în forma agravantă prevăzută de art. 178 alin.1, 2 și 5 Cod penal 1969.
Sub aspectullaturii obiective, s-a reținut că, infracțiunea s-a realizat prin uciderea a două persoane ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru efectuarea unei anume activități respectiv prin neadaptarea vitezei la condițiile de drum
Rezultatul socialmente periculos constând în decesul numitelor R. C. și P. D. se află în legătură de cauzalitate cu fapta inculpatei.
Astfel, conform rapoartelor de necropsie nr. 269/C/2012 din 13.07.2012 și 268/C/2012 din 05.07.2012, moartea victimelor R. C. și Pîtu D. a fost violentă, datorându-se insuficientei cardio-respiratorii acute consecutive hemoragiei interne și contuziei medulo-cervicale secundare unui politraumatism cu multiple rupturi viscerale și fracturi osoase. De asemenea, politraumatismele s-au putut produce prin lovire, basculare și proiectare în cadrul unui accident rutier.
Sub aspectullaturii subiective, s-a reținut că, fapta s-a săvârșit sub forma culpei fără prevedere prevăzută de art. 19 pct. 2 lit. b din C.pen., în sensul că inculpata nu a prevăzut rezultatul faptei sale deși putea și ar fi trebuit să-l prevadă.
Instanța a reținut că inculpata conducea autovehiculul în condiții de vizibilitate bună ceea ce i-a permis să observe și să constate starea carosabilului și să aprecieze dacă putea efectua sau nu în condiții de siguranță o manevră ce presupune mărirea vitezei de deplasare.
Instanța a apreciat ca netemeinice susținerile apărătoarei inculpatei precum că fapta a fost săvârșită fără vinovăție în condițiile în care la momentul impactului cu podețul inculpata și-ar fi pierdut cunoștința acționând astfel fără vinovăție la momentul în care autovehiculul a lovit cele două victime, reținând că, latura subiectivă se raportează la începutul lanțului cauzal respectiv momentul la care inculpata nu a adaptat viteza la condițiile de drum și a pierdut controlul autovehiculului și nu la un moment ulterior de pe parcursul dinamicii evenimentului când deja inculpata nu mai avea control asupra autovehiculului.
Având în vedere . Noului Cod penal instanța a procedat la identificarea legii mai favorabile.
În conformitate cu art. 178 al.1,2 și 5 Cod penal 1969 pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani și având în vedere faptul că prin fapta săvârșită s-a cauzat moartea a două persoane la maximul pedepsei se poate adăuga un spor de până la 3 ani.
Conform Codului penal în vigoare respectiv art. 192 pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani și având în vedere faptul că s-a cauzat moartea a două persoane limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate.
Având în vedere cele de mai sus rezultă că lege penală mai favorabilă este Codul penal 1969 fapt pentru care instanța a făcut aplicarea art. 5 Cod penal și a dispus condamnarea inculpatei având în vedere aceste dispoziții legale.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei s-a avut în vedere conduita acesteia atât înainte cât și după săvârșirea faptei, atitudinea față de faptă, dându-se eficiență împrejurărilor relevate anterior prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit. a și c C.pen 1969.
În funcție de toate aceste circumstanțe reale și personale, instanța a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum moderat, respectiv o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
În temeiul art. 12 al. 1 din legea . 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, teza a doua, și lit. b C.pen. 1969, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal 1969.
În temeiul art. 71 C.pen. 1969 s-au interzis drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II, și lit. b C.pen. respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei.
Instanța nu a interzis dreptul de a alege în autoritățile publice prevăzut teza 1 a art. 64 lit.a C.pen. întrucât prin Hotărârea Hirst c. Marii Britanii pronunțată de Marea Cameră la 06.10.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit faptul că deținuții, în general, continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate.
Curtea Europeană a apreciat că orice restricție a acestor drepturi trebuie să fie justificată și să urmărească un scop legitim: considerații de securitate, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice, ce decurg, în mod inevitabil din condițiile detenției( cauza Silver și alții). Curtea a statuat că interzicerea automată a dreptului de participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 al Protocolului 1 din Convenție.
În raport de această hotărâre, instanța a apreciat că natura infracțiunii săvârșite de inculpată nu îl face nedemn de a a-și exercita dreptul de a alege.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută la lit. c a art. 64 C.pen.1969 referitore la interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura celeia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii instanța a apreciat că nu este cazul să o interzică deoarece inculpatul nu s-a folosit de profesia sa în activitatea infracțională. Instanța nu a interzis inculpatului și exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. d și e C.pen. 1969 întrucât săvârșirea faptei nu relevă un comportament nedemn care să aducă prejudicii interesului superior al copilului și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator.
Analizând modalitatea de individualizare a executării pedepsei din perspectiva Codului penal de la 1969, având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 81 C. p., și anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și aprecierea instanței că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, instanța, în baza art. 81 Cod penal 1969 a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani, la care a adăugat durata pedepsei aplicate inculpatului, termen stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 Cod penal 1969, acest termen fiind apreciat de instanță ca fiind de natură să asigure îndreptarea sa.
S-a apreciat că este întrunită condiția prevăzută la art. 81 alin.1 lit. a) Cod penal 1969, în cauză fiind aplicată o pedeapsă de un an închisoare.
În ceea ce privește condiția prevăzută la lit.b) alin.1 al art. Cod penal 1969 și anume lipsa unei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, instanța a reținut, conform fișei de cazier judiciar a inculpatei, că aceasta nu are antecedente penale.
Aprecierea instanței că „scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia” conform dispozițiilor prevăzute la lit.c) alin.1 al art.81 Cod penal 1969 s-a întemeiat pe considerente privind împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și persoana inculpatului. Instanța a reținut cu privire la persoana inculpatei lipsa antecedentelor penale, conduita bună a acesteia anterioară săvârșirii faptei, atitudinea de recunoaștere și regret a faptei săvârșite, aspecte care au determinat aplicarea unei pedepse sub minimul special.
Prin impunerea unui termen de încercare de 3 ani instanța a apreciat că acesta este de natură să asigure îndreptarea acestei inculpate și reintegrarea sa în societate, atâta timp cât acesta este conștientă că în ipoteza încălcării o singură dată a normelor de conviețuire socială de natură penală beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare va fi revocat. Cunoscând acest aspect, instanța a apreciat că inculpata O. P. R. va conștientiza cât de importantă este respectarea dispozițiilor legale și a normelor sociale și va avea grijă să le respecte pe viitor pentru a nu ajunge să fie încarcerată.
Analizând modalitatea de individualizare a executării pedepsei din perspectiva Codului penal în vigoare instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile privind amânarea aplicării pedepsei prevăzute de art. 83 al.1 lit. a, b și d Cod penal. Astfel fiind stabilită o pedeapsă în cuantum de un an închisoare, aceasta se încadrează în condiția impusă de art. 83 lit. a, iar conform fișei de cazier judiciar rezultă că inculpata nu a mai fost condamnată anterior fapt pentru care este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 83 al.1 lit. b Cod penal.
De asemenea este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 83 al.1 lit. d Cod penal respectiv inculpata este cunoscută anterior săvârșirii infracțiunii cu un comportament corespunzător în societate și rezultă că sunt posibilități reale de îndreptare, aplicarea imediată a unei pedepse nefiind necesară.
În cadrul acestei instituții termenul de supraveghere este de 2 ani iar pe durata acestuia inculpata trebuie să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 85 Cod penal.
Analizând cele două modalități de individualizare instanța reține că instituția suspendării condiționate reglementată de Codul penal din 1969 este mai favorabilă pentru inculpată atât în ceea ce privește condițiile dar și prin lipsa măsurilor de supraveghere care sunt obligatorii sub noua lege penală, singurul element mai favorabil sub noua lege penală fiind durata termenului de încercare/supraveghere.
Conform art. 16 al.2 din legea pentru punerea în aplicare a Codului penal „Pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere” fapt pentru care instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei conform dispozițiilor art. 81-82 Cod penal 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii.
Instanța a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 Cod penal 1969 a căror nerespectare va atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
Instanța a apreciat că raportat la urmările faptei ce face obiectul cauzei nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 al.1 lit. a Cod penal cu privire la instituția renunțării la aplicarea pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța a constatat că s-au constituit părți civile prin declarații date în cursul urmării penale următoarele persoane:
Ruște I. (soț supraviețuitor Ruște C. ) 200.000 Euro,
Ruște V. (fiu Ruște C.) 400.000 Euro și 15 000 lei daune materiale,
O. V. (fiică Ruște C.) 400.000 Euro,
M. V. (fiică P. D.) 90.000 Euro daune morale,
P. D. (fiică P. D.)90.000 Euro daune morale,
P. C. (fiică P. D.)90.000 Euro daune morale,
P. S. (fiu P. D.)90.000 Euro daune morale,
P. A. F. (fiică P. D.)140.000 Euro daune morale,
P. V. (fiu P. D.)140.000 Euro daune morale,
C. R. (fiică P. D.)90.000 Euro daune morale,
P. I. (fiu P. D.)90.000 Euro daune morale,
P. G. (fiu P. D.)90.000 Euro daune morale,
P. G. (soț supraviețuitor P. D.) 10.000 lei daune materiale și 90.000 Euro daune morale,
Din oficiu a fost introdusă în cauză și citată în calitate de asigurător . Reasigurare ARDAF SA, Sucursala Suceava, societate la care proprietarul autoturismului condus de inculpată, avea încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.
Potrivit deciziei în interesul legii nr. 1/28.03.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, societatea de asigurare are în procesul penal calitatea de asigurător, răspunderea acesteia putând fi angajată în mod direct cu citarea obligatorie a acesteia.
S-a apreciat că răspunderea civilă a asigurătorului este reglementată prin dispozițiile speciale ale legii civile ( Legea nr. 136/1995), iar în cazul producerii unui accident de circulație având ca urmare cauzarea unui prejudiciu în care a fost implicat un autoturism pentru care s-a încheiat contract de asigurare de răspundere civilă obligatorie, coexistă răspunderea civilă delictuală a inculpatului care prin fapta sa a cauzat efecte păgubitoare, bazată pe dispozițiile art. 998 C.civ (art. 1357 cod civil în vigoare), cu răspunderea contractuală a asigurătorului întemeiată pe contractul de asigurare în condițiile reglementate de Legea nr. 136/1995.
În cazul asigurărilor de răspundere civilă, asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri, în formă bănească, pentru vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial conform art. 26 alin. 1 lit. a din Ordin CSA nr. 14/2011 emis de Președintele Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor.
Conform dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995, în forma în vigoare la data producerii accidentului, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. Conform dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., „ despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri”.
În concluzie, asigurătorul plătește nemijlocit celui păgubit prin accident de autovehicul în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat.
În dovedirea acțiunii civile părțile civile au solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În dovedirea laturii civile s-au depus înscrisuri și au fost audiați martorii B. I. (dosar fila 390), Vitiuc F. (dosar fila 391), P. S. (dosar fila 392), P. I. (dosar fila 393).
Conform dispozițiilor art. 1357 Cod civil în vigoare la data faptei delictuale orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara.
Pentru a opera răspunderea civilă delictuală, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții, condiții a căror dovadă trebuie făcută de partea vătămată: să existe o faptă ilicită, adică o acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanei vătămate; să se fi produs un prejudiciu, acele consecințe dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane; să existe legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și să existe vinovăția autorului faptei ilicite.
Instanța a reținut că, nu poate obliga societatea de asigurare la plata unor sume stabilite aleatoriu de partea civilă sau care nu au fost dovedite prin niciun mijloc de probă sau ignorând gradul de culpă în producerea consecințelor accidentului al victimei, întrucât potrivit principiilor generale ale răspunderii civile delictuale se poate dispune repararea prin echivalent doar cu privire la prejudiciile determinate sau determinabile: acestea cuprind prejudiciile prezente, precum și cele viitoare, în măsura în care existența și întinderea lor este sigură sau cel puțin poate fi stabilită în raport de anumite criterii obiective.
În ceea ce privește acțiunea civilă a părții civile cu privire la daunele morale solicitate, instanța reține că stabilirea cuantumului daunelor morale se face prin apreciere spre deosebire de daunele materiale care trebuie dovedite, atât în ceea ce privește existența lor, cât și sub aspectul întinderii lor.
Astfel, s-a constatat că inculpata, prin fapta sa culpabilă, a determinat decesul numitelor R. C. și P. D. care a produs traume psihice părților civile, dată fiind calitatea acestora de soți și de fii și fiice.
Cuantumul daunelor morale solicitate de partea civilă a fost stabilit având în vedere strânsa legătura afectivă ce exista între soți precum și între mamă și copii precum și suferința psihică cauzată de pierderea acestuia. În consecința instanța a acordat ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice suferite de părțile civile o sumă de câte 30.000 Euro pentru fiecare soț supraviețuitor și de câte 50.000 Euro pentru fiecare copil, sumă care să asigure sprijinul necesar soților supraviețuitori victimei și copiilor acestora pentru depășirea momentelor grele, atenuând sentimentele de suferință cauzate de moartea soțului și respectiv tatălui, în urma accidentului rutier din data de 24.09.2010.
În ceea ce privește acțiunea civilă a părții civile cu privire la daunele materiale solicitate, din probatoriul administrat instanța reține faptul că existența prejudiciului material al părții civile a fost dovedit, acesta îndeplinind și condiția de a fi cert și nereparat. Astfel, a admis în parte acțiunea civilă formulată de P. G. și Ruște V. cu privire la sumele de 10.000 lei și respectiv 15.000 lei reprezentând daune materiale (cheltuieli de înmormântare). Instanța a avut în vedere la stabilirea acestor despăgubiri declarațiile martorilor ascultați în soluționarea acțiunii civile, înscrisurile depuse și nu în ultimul rând notorietatea acestor cheltuieli raportate la obiceiurile locale.
Față de cele precizate anterior a obligat . Reasigurare ARDAF SA, Sucursala Suceava, să plătească părții civile P. G. suma de 10.000 lei și părții civile Ruște V. suma de 15.000 lei reprezentând daune materiale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile civile M. V., P. D., P. C., P. S., P. A. F., P. V., C. R., P. I., P. G. a S. și P. G. a G., inculpata O. P. R., partea civilă Ruște V. și asigurătorul . SA București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului său inculpata a arătat că a comis fapta pentru care a fost condamnată în stare de inconștiență, la momentul lovirii victimelor neavând posibilitatea de a-și da seama de acțiunile sale, lovindu-se la cap în momentul impactului cu podețul.
A invocat de asemenea că unul din factorii importanți în producerea accidentului îl constituie starea carosabilului plin de pietriș necompactat, fără semnalizare cu indicatoare rutiere, deși era în lucru și se impuneau restricții de viteză.
În subsidiar, a arătat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 80 Cod penal sau ale art. 83 și următoarele Cod penal și că se justifică reținerea de circumstanțe atenuante prev. de art. 75 alin. 2 și 76 alin. 1 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a arătat că pretențiile părților civile nu sunt întemeiate, neexistând la dosar înscrisuri doveditoare ci doar mărturii subiective ale unor rude.
Părțile civile M. V., P. D., P. C., P. S., P. A. F., P. V., C. R., P. I., P. G. a S., P. G. a G. - prin mandatar J. I. M. au arătat în motivarea apelului lor că, în mod greșit, instanța de fond nu a obligat asiguratorul la plata daunelor morale solicitate, în cuantum de câte 90.000 lei pentru fiecare, la dosar existând dovezi în susținerea pretențiilor.
. SA a solicitat admiterea apelului și în rejudecare, diminuarea cuantumului daunelor morale stabilite de prima instanță pentru urmașii victimelor infracțiunii pe motiv că, nici din considerentele cererilor prin care au fost solicitate și nici din sentința apelată nu au rezultat criterii clare și modalități de cuantificare.
S-a făcut referire în motivarea apelului la criteriile ce se au în vedere atât în practica instanțelor din R. cât și în cea a C.E.D.O.
Motivele invocate de apelanți au fost susținute și oral, de către apărătorii aleși și de către mandatar, fiind consemnate în încheierea din 10 decembrie 2014.
Apelul părții civile Ruște V. vizează atât latura penală cât și latura civilă a cauzei. Referitor la latura penală, criticile vizează cuantumul pedepsei aplicate, apreciată ca fiind prea mică, raportat la consecințele faptei.
În ce privește latura civilă, apelantul a arătat că despăgubirile stabilite de prima instanță sunt prea mici, plafonul maxim stabilit în contractul de asigurare fiind de 1 milion de euro.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din ansamblul probelor administrate în cauză, rezultă cu certitudine că, la data de 22.06.2012, orele 11:05, inculpata O. P. R. a condus autoturismul marca Audi B4 cu nr._, pe F.J. 209 J, dinspre localitatea Clit spre . neadaptării vitezei la condițiile de drum în cadrul unei manevre de depășire, a derapat și a produs un accident rutier, având ca urmare decesul numitelor R. C. și P. D..
Expertizele tehnice efectuate în cauză au concluzionat că inculpata conducea autoturismul cu o viteză de 85 km/h (expertiza întocmită în cursul urmăririi penale) respectiv de 86 km/h (expertiza întocmită în cursul cercetării judecătorești). Ambii experți au calculat viteza cu care ar fi trebuit să circule inculpata pentru a putea evita accidentul, rezultatul fiind de 69 km/h respectiv 66 km/h. S-a concluzionat de asemenea că inculpata a încălcat disp. art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002.
A susținut inculpata apelantă prin apărător că, unul din factorii importanți în producerea accidentului l-a constituit starea drumului care era în lucru, plin de pietriș necompactat și care, în opinia sa, impunea semnalizarea cu indicatoare rutiere care să limiteze viteza.
Direcția Județeană de Drumuri și Poduri Suceava a comunicat instanței că, pe porțiunea de drum respectivă, s-au efectuat lucrări de aplicare straturi agregate și compactare în lunile aprilie și iunie 2008, cu 4 ani înaintea producerii accidentului.
Este relevant și procesul-verbal de cercetare la fața locului din care rezultă că sectorul de drum pe care s-a produs evenimentul rutier era acoperit cu piatră, nu avea marcaje, era uscat în condiții de vizibilitate pe timp de zi și fără restricții impuse de indicatoare rutiere.
Susținerile inculpatei și ale martorilor care se aflau în mașina implicată în eveniment, respectiv O. D. și P. Nely D. cu privire la starea drumului au fost astfel răsturnate.
A invocat inculpata starea de inconștiență în care se afla în momentul accidentului care a împiedicat-o să-și dea seama de acțiunile sale. În declarația dată în cursul urmăririi penale inculpata a arătat că s-a angajat în depășirea unui autovehicul care circula în aceeași direcție de mers și în momentul în care a încercat să revină pe sensul său de mers, a pierdut controlul asupra direcției și a intrat în derapaj, auzind ulterior de la martori că a intrat într-un podeț și apoi a lovit două femei. În fața instanței a declarat că, datorită pietrișului, a derapat și a încercat să controleze autovehiculul, în acest moment lovindu-se la cap și pierzându-și cunoștința. A declarat de asemenea că nu a sesizat neregularități ale drumului după ce a ieșit din localitatea Clit însă din probatoriul administrat în cauză a rezultat că a parcurs pe drumul respectiv aproximativ 1 km. Susține inculpata că, până la producerea accidentului, circula cu o viteză de până la 60 km/h, aspect contrazis de experți.
Este evident că, în condițiile adaptării vitezei la condițiile de trafic, inculpata ar fi putut evita accidentul. Este relevant acest aspect fiind cauza declanșatoare a producerii accidentului, împrejurarea că, în timpul încercării de redresare a autoturismului, și-a pierdut cunoștința, nefiind de natură a atrage incidența art. 16 alin. 1 lit. d Cod procedură penală. Vinovăția inculpatei trebuie raportată la momentul inițial al neadaptării vitezei la condițiile de trafic, cauza derapajului, a impactului cu podețul și ulterior, a accidentării victimelor.
În fața instanței de fond inculpata, prin apărător, a solicitat introducerea în cauză a administratorului drumului în calitate de parte responsabilă civilmente. Cererea a fost respinsă ca tardiv formulată față de disp. art. 21 rap. la art. 20 alin. 1 Cod procedură penală.
În fața instanței de apel cererea a fost reiterată, apreciindu-se la termenul din 27.10.2014 că se constituie într-un motiv de apel.
Analizând criticile inculpatei sub acest aspect, Curtea reține că nu sunt întemeiate, cererea fiind corect respinsă ca tardivă, atât disp. art. 20 alin. 1 Cod procedură penală cât și disp. art. 16 din Codul de procedură penală din 1968 stabilind momentul până la care poate avea loc introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente, respectiv citirea actului de sesizare.
În ce privește cuantumul pedepsei stabilite de prima instanță, se apreciază că s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 din Codul penal din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, consecințele produse dar și persoana inculpatei. Nu se justifică însă a se da eficiență disp. art. 74 alin. 1 lit. a și c din Codul penal din 1969. Poziția parțial sinceră manifestată de inculpată reflectă mai degrabă o reacție inevitabilă în împrejurările săvârșirii faptei.
Conduita bună a inculpatei înainte de săvârșirea faptei este o împrejurare a cărei apreciere drept circumstanță atenuantă a fost lăsată de legiuitor la latitudinea instanței de judecată. Așadar, nu în toate cazurile în care se constată existența acestei împrejurări ea trebuie valorificată ca circumstanță atenuantă, ci trebuie analizată în contextul împrejurărilor în care fapta a fost comisă.
În concluzie, redozarea pedepsei stabilite de instanța de fond, în sensul reducerii ei, nu se justifică, aplicarea unei pedepse mai reduse nefiind de natură a asigura realizarea scopului preventiv al pedepsei prev. de art. 52 din Codul penal din 1969 și nici a beneficiilor educative și sancționatorii ale acesteia.
Dimpotrivă, pentru aceleași considerente mai sus arătate, care vizează gravitatea faptei, consecințele produse dar și atitudinea procesuală a inculpatei, se justifică majorarea pedepsei aplicate de prima instanță așa cum a solicitat partea civilă Ruște V., aceasta urmând a fi orientată spre minimul prevăzut de lege, apreciat ca fiind suficient pentru reeducarea sa.
Având în vedere că, începând cu data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Noul Cod penal, s-a impus aplicarea art. 5 din acest act normativ privind legea mai favorabilă, apreciindu-se în mod corect că dispozițiile anterioare sunt mai favorabile. Astfel, în ce privește pedeapsa prevăzută de textele incriminatoare, dispozițiile legii vechi sunt mai favorabile.
În ce privește modalitatea de executare, disp. art. 81 din Codul penal din 1969 apar ca fiind de asemenea mai favorabile, impunându-se majorarea termenului de încercare.
De altfel nu puteau fi aplicate disp. art. 80 și următoarele sau disp. art. 83 și următoarele Cod penal în condițiile în care nu sunt întrunite condițiile limitelor de pedeapsă de maxim 5 ani în cazul instituției renunțării la aplicarea pedepsei și de 7 ani în cazul instituției amânării executării pedepsei, pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 3 Cod penal limitele de pedeapsă prevăzute de alin. 1 și 2 majorându-se cu jumătate, limita maximă fiind astfel de 10 ani și 6 luni.
Examinând hotărârea apelată sub aspectul laturii civile, Curtea constată criticile inculpatei și ale . SA întemeiate, sub aspectul cuantumului daunelor morale.
Suferința psihică produsă urmașilor celor două victime ale accidentului este evidentă, justificând acordarea daunelor morale. Cuantumul stabilit de prima instanță apare însă ca fiind exagerat.
La stabilirea cuantumului daunelor morale se impune a se respecta principiul echității și al proporționalității între natura valorilor lezate și sumele acordate.
Părțile civile au dovedit că aveau relații apropiate cu victimele, fiind soți respectiv copii.
Daunele morale au rol compensatoriu și reparatoriu, de acoperire a prejudiciului nepatrimonial suferit însă trebuie să evite îmbogățirea fără justă cauză, limitându-se doar la a constitui o reparație echitabilă.
Din perspectiva acestor criterii, având în vedere și faptul că răspunderea penală a inculpatei a fost antrenată pentru comiterea unei infracțiuni comise cu forma de vinovăție a culpei, Curtea apreciază că se impune reducerea cuantumului daunelor morale.
Împrejurarea că în cazul infracțiunilor din culpă plata despăgubirilor civile urmează a fi preluată de asigurator în baza contractului de asigurare nu justifică amplificarea nivelului acestora. Nici împrejurarea că în contractul de asigurare se prevede un plafon maxim pentru acordarea despăgubirilor nu justifică orientarea acestora spre limita maximă așa cum a solicitat partea civilă Ruște V..
Pentru aceleași considerente avute în vedere la examinarea criticilor inculpatei și ale asiguratorului, nu se justifică nici majorarea cuantumului daunelor morale așa cum au solicitat părțile civile apelante.
În ce privește daunele materiale, acestea au fost corect stabilite avându-se în vedere atât înscrisurile depuse cât și martorii audiați, probe la care instanța de fond a făcut pe larg referire și pe care Curtea și le însușește în totalitate.
Față de cele mai sus arătate, Curtea apreciază că suma de 15.000 euro pentru fiecare dintre soții supraviețuitori ai victimelor și suma de 10.000 euro pentru fiecare dintre copiii supraviețuitori este în măsură să compenseze prejudiciul moral suferit.
Așa fiind, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, apelurile părților civile M. V., P. D., P. C., P. S., P. A. F., P. V., C. R., P. I., P. G. a S. și P. G. a G. vor fi respinse ca nefondate, urmând a fi admise apelurile declarate de inculpata O. P. R., partea civilă Ruște V. și asigurătorul . SA București, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, în rejudecare urmând a se proceda în sensul celor mai sus arătate.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 și 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile M. V., P. D., P. C., P. S., P. A. F., P. V., C. R., P. I., P. G. a S. și P. G. a G. împotriva sentinței penale nr. 121 din data de 02.04.2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ .
Admite apelurile declarate de inculpata O. P. R., partea civilă Ruște V. și asigurătorul . SA București împotriva aceleiași sentințe.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și în rejudecare:
Condamnă pe inculpata O. P. R. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și sancționată de art.178 alin.1, 2 și 5 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (în loc de 1 an închisoare).
Menține modalitatea de executare stabilită de prima instanță și majorează durata termenului de încercare de la 3 (trei) ani la 4 (patru) ani.
În temeiul art. 25 al.1 raportat la art. 397 Cod de procedură penală, coroborat cu art. 1357 C. civil a art.49, 50, 55 din Legea nr.136/1995 și a art. 26 alin.1 lit. a din Ordinul nr. 14/2011 emis de Președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile și în consecință obligă asigurătorul . Reasigurare ARDAF SA, Sucursala Suceava să plătească părților civile următoarele sume:
Ruște I. (soț supraviețuitor Ruște C. ) suma de 15.000 Euro daune morale (în loc de_ euro);
Ruște V. (fiu Ruște C.) 10.000 Euro daune morale (în loc de_ euro) și 15 000 lei daune materiale (în loc de_ euro);
O. V. (fiică Ruște C.) 10.000 Euro daune morale(în loc de_ euro);
P. G. (soț supraviețuitor P. D.) 10.000 lei daune materiale și 15.000 Euro daune morale (în loc de_ euro);
M. V. (fiică P. D.) 10.000 Euro daune morale (în loc de_ euro);
P. D. (fiică P. D.) 10.000 Euro daune morale (în loc de_ euro);
P. C. (fiică P. D.) 10.000 Euro daune morale (în loc de_ euro);
P. S. (fiu P. D.) 10.000 Euro daune morale (în loc de_ euro);
P. A. F. (fiică P. D.) 10.000 Euro daune morale (în loc de_ euro);
P. V. (fiu P. D.) 10.000 Euro daune morale (în loc de_ euro);
C. R. (fiică P. D.) 10.000 Euro daune morale (în loc de_ euro);
P. I. (fiu P. D.) 10.000 Euro daune morale (în loc de_ euro);
P. G. (fiu P. D.) 10.000 Euro daune morale (în loc de_ euro).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă părțile civile apelante M. V., P. D., P. C., P. S., P. A. F., P. V., C. R., P. I., P. G. a S. și P. G. a G. să plătească statului câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Celelalte cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului, suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu pentru inculpat, urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 decembrie 2014.
Președinte,Judecător,Grefier,
Red. F.S.
Dact. T.L.
Ex. 2/12.01.2015
Jud. fond – S. G.M.
| ← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 779/2014. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 749/2013. Curtea de... → |
|---|
