Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 13/2013. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2013 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 13/2013
Dosar nr._ - Art. 175 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 13
Ședința publică din 4 februarie 2013
Președinte F. S.
Judecător M. A.
Grefier D. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava – reprezentat prin
procuror A. L.
Pe rol soluționarea apelului declarat de inculpatul M. A., împotriva sentinței penale nr. 203 din 28 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul-apelant M. A., în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales C. C. C., lipsă fiind partea vătămată-intimată M. B. M. și reprezentantul părții civile-intimate S. Județean de Urgențe „Sf. I. cel Nou” Suceava.
Lipsă de procedură cu partea vătămată-intimată M. B. M., a cărei dovadă de citare a fost restituită la dosarul cauzei cu mențiunea „la adresa indicată locuiește fam. M. I. și nu permite afișarea”.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței lipsa de procedură cu partea vătămată-intimată, după care:
Avocat ales C. C. C., pentru inculpatul-apelant M. A., depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri în legătură cu starea medicală a fiicei inculpatului, respectiv un certificat de încadrare în grad de handicap și alte acte medicale.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales C. C. C., pentru inculpatul-apelant M. A., solicită admiterea apelului și casarea în parte a sentinței. Motivele de apel invocate de inculpat vizează greșita condamnare a inculpatului de către instanța de fond pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat. Opinează în sensul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Instanța aduce la cunoștința apărătorului inculpatului-apelant că acesta a uzat în primă instanță de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, astfel încât se impune a se face precizarea dacă prin motivele de apel este vizată încadrarea juridică a faptei sau situația de fapt.
Avocat ales C. C. C., pentru inculpatul-apelant M. A., arată că deși inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, el a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată, astfel încât nu sunt de purtat discuții în ceea ce privește existența faptei, ci doar cu privire la încadrarea juridică a acesteia.
Astfel, modalitatea în care s-a produs ., respectiv faptul că inculpatul-apelant a lovit partea vătămată o singură dată, aplicându-i o singură lovitură cu un cuțit, nu poate conduce la reținerea intenției indirecte a inculpatului, ea neexistând în nici un moment. A fost vorba numai de o apărare care a depășit limitele legitimei apărări, lucru care se poate observa foarte clar din vizionarea CD-ului cu înregistrarea momentului faptei, sens în care face o scurtă descriere a modului în care s-au petrecut faptele. Rana produsă părții vătămate nu este într-o parte a corpului care să poată conduce la moartea acesteia. Din întreaga modalitate de producere a faptelor, cu raportare și la obiectul vulnerant și la intensitatea loviturii, se trage concluzia că, dacă ar fi existat intenția clară a inculpatului de a suprima viața părții vătămate, categoric ar fi procedat în consecință și ar fi aplicat mai multe lovituri cu cuțitul sau cu pumnul, apte de a conduce la reținerea tentativei la infracțiunea de omor calificat.
Consideră că din modalitatea de producere a infracțiunii nu se poate reține tentativa la infracțiunea de omor calificat, astfel încât solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și, pe cale de consecință, să se aplice inculpatului, urmare a reindividualizării, o pedeapsă mult mai mică decât cea stabilită de prima instanță.
Apreciază că instanța de fond nu a luat în considerare prevederile art. 74 raportat la art. 76 lit. d și e și nu a dispus reținerea circumstanțelor atenuante ce pledează în favoarea inculpatului, respectiv cele ce rezultă din actele depuse la dosar care relevă faptul că acesta are o situație familială deosebită, în sensul că are în întreținere doi copii, dintre care unul încadrat în grad de handicap. Solicită ca instanța să îi aplice inculpatului o pedeapsă mult mai mică, având în vedere circumstanțele reale și personale care pledează în favoarea acestuia, desigur în condițiile aplicării dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, de care inculpatul a înțeles să se prevaleze la instanța de fond.
În concluzie, solicită admiterea apelului, reindividualizarea pedepsei aplicate iar în eventualitatea în care se va aplica o pedeapsă mai mică, până la limita de 3 ani închisoare, solicită a se face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 861 Cod penal, suspendarea pedepsei sub supraveghere fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public consideră că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. Apreciază că instanța de fond a analizat apărarea vizând existența infracțiunii de lovire și a respins motivat cererea de schimbare a încadrării juridice. Așa cum rezultă din doctrină și din jurisprudență criteriile ce delimitează infracțiunile de lovire și de vătămare corporală de tentativa la infracțiunea de omor sunt clare și ele vizează în primul rând agentul tăietor folosit de inculpat, zona vitală lezată prin acțiunea ilegală și gravitatea leziunilor produse.
Din actele medicale existente la dosar rezultă că inculpatul ca urmare a acțiunii sale a secționat părții vătămate urechea stângă, iar acțiunea a continuat în sensul că s-a produs și o plagă prin care a fost secționat mușchiul gâtului, răni ce au necesitat îngrijiri medicale de 18-19 zile.
Față de aceste elemente, acțiunea inculpatului a fost una deosebit de violentă, a fost fermă și a avut două consecințe, secționarea urechii și o plagă în jurul gâtului, astfel încât chiar dacă ele nu au fost de natură a pune în primejdie viața părții vătămate, acest lucru nu este de esența tentativei la infracțiunea de omor calificat.
Prin urmare, apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, fiind orientată spre minim ca urmare a reducerii cu o treime și nu se justifică aplicarea dispozițiilor art. 861 Cod penal.
Opinează în sensul că apelul este nefondat.
Instanța acordă cuvântul asupra măsurii arestării preventive a inculpatului-apelant M. A..
Reprezentanta Ministerului Public solicită menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Avocat ales C. C. C., pentru inculpatul-apelant M. A., consideră că se poate lua față de acesta din urmă o altă măsură mai puțin coercitivă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.
În replică, la susținerile reprezentantei Ministerului Public, arată că se poate observa în concluziile medicului legist că viața părții vătămate nu a fost pusă în primejdie, și, mai mult decât atât, nu există acea secționare profundă a gâtului.
Inculpatul-apelant M. A., având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile avocatului său ales. În ceea ce privește măsura arestării preventive, învederează că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio, în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 203 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbarea a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de „tentativă la omor calificat”, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal (pentru care inculpatul M. A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.435/P/2012 din 10.10.2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava) în infracțiunea de „loviri sau alte violențe”, prev. de art.180 alin. 2 cod penal (invocată de către apărător).
A fost condamnat inculpatul M. A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de „omor calificat”, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală (parte vătămată fiind M. B. M.).
În temeiul art.65 alin.2, 3 Cod penal și art.53 pct. 2 lit. a Cod penal, i s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 71 Cod penali s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 23.09.2012 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M. A..
În temeiul art.118 alin. 1 lit. b Cod penal, față de inculpatul M. A. s-a dispus măsura confiscării speciale a cuțitului tip briceag, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Suceava – Secția Penală.
S-a luat act că partea vătămată M. B. M. nu și-a materializat constituirea de parte civilă în cursul procesului penal.
În baza art.14 alin. 1, art.346 alin.1 Cod procedură penală și art. 1349, 1357 și 1381 Noul Cod Civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență „Sfântul I. cel Nou” Suceava și, pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul M. A. la plata sumei de 2.165,95 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate M. B. M..
Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriulMinisterului Public - P. de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 435/P/2012 întocmit la data de 10.10.2012, inculpatul M. A. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, la data de 23 septembrie 2012, orele 00:30, într-un loc public din municipiul Suceava (clubul RANCH), pe fondul unui conflict spontan, a consumului de băuturi alcoolice, din dorința de a se răzbuna și având asupra sa un obiect tăietor-înțepător, apt de a produce moartea (cuțit tip briceag), a exercitat cu intenție acte de violență grave asupra victimei M. M. B., aplicându-i o singură lovitură de cuțit într-o zonă vitală corpului (zona gâtului), cauzându-i o leziune gravă care a fost de natură a pune în primejdie viața victimei și care a necesitat pentru vindecare un umăr de 18-19 zile de îngrijiri medicale.
S-a evidențiat pentru început în rechizitoriu că, la data de 23 septembrie 2012, organele de poliție din cadrul I.P.J. Suceava – Serviciul Investigații Criminale, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în localul denumit „Clubul RANCH” din municipiul Suceava, la orele 00:30, a avut loc o altercație fizică soldată cu vătămarea numitului M. B. M., acesta fiind transportat de urgență, în stare gravă, la S. județean „Sf. I. cel Nou” Suceava.
Pe parcursul cercetărilor a fost identificat autorul faptei în persoana lui M. A., în vârstă de 30 ani, din ., iar la data de 23 septembrie 2012 în cauză a fost începută urmărirea penală față de acesta sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor calificat.
Descriindu-se dezvoltat situația de fapt stabilită în cursul urmăririi penale,s-a reținut în actul de sesizare a instanței că, la data de 22/23 septembrie 2012, inculpatul M. A., însoțit de prietenii săi S. N., S. S., Ferar R., C. G. I. și S. C. s-a deplasat la Clubul Ranch situat în municipiul Suceava, pentru a socializa și a consuma băuturi alcoolice. Cei șase tineri au ocupat o masă situată într-un separeu al localului, masă ce se afla în vecinătatea celei ocupate de victima M. B. M. și amicii săi Jureschi P., C. E. și C. P..
Spre miezul nopții între numiții C. E. și C. G. I., din cauza faptului că cel dintâi ar fi scuipat pe pardoseală, în apropierea celui din urmă, s-a iscat un prim conflict, o altercație verbală, care nu a degenerat. Susține organul de urmărire penală că acest incident a fost văzut de inculpatul M. A., care i-a atras atenția prietenului său C. G.. Întrucât nu i-a convenit situația și faptul că lucrurile nu au degenerat, inculpatul a dorit să atragă atenția asupra sa, să provoace un mic scandal și să-i aplice, totodată, o corecție tânărului care ar fi scuipat. În acest sens, M. A. s-a ridicat de la masa sa și a făcut câțiva pași spre locul unde se afla numitul C. E. și, fără a-i adresa vreun cuvânt, l-a îmbrâncit și l-a lovit cu pumnii la nivelul capului. Fiindu-i frică să nu fie agresat din nou de către inculpat, C. E. s-a deplasat în fugă înspre centrul clubului, însă la ieșirea din separeu s-a întâlnit cu prietenul său M. B. care tocmai intra în separeu și se îndrepta către masa sa. C. E. i-a spus lui M. B. că a fost agresat de o persoană de etnie rromă, cerându-i să părăsească incinta clubului. M. B. a intrat în separeu, urmat fiind de prietenul său C. E. iar, în momentul în care s-a intersectat cu M. A., C. E. i-a aplicat inculpatului o lovitură de pumn la nivelul feței, inculpatul prăbușindu-se peste mesele din apropiere. Aflându-se în stare de ebrietate inculpatul s-a ridicat, a scos din buzunarul drept al pantalonilor cu care era îmbrăcat un cuțit tip briceag și, fără a sta pe gânduri, i-a aplicat victimei o lovitură puternică de cuțit în zona gâtului, secționându-i, totodată, și urechea stângă.
Se subliniază în rechizitoriu faptul că această altercație a durat câteva secunde, totul s-a petrecut foarte rapid, iar lovitura aplicată de inculpat a fost puternică, bine plasată, acesta efectuând o mișcare în aer de sus în jos. Instinctiv victima a dus mâna la gât, a observat că sângerează, după care s-a îndreptat spre ieșirea din local, încercând să-și oprească hemoragia cu tricoul cu care era îmbrăcat. Inculpatul a părăsit clubul prin escaladarea unui geam, îndreptându-se conform declarațiilor spre locuința sa. La scurt timp după acestea, la fața locului a sosit un echipaj al ambulanței, victima fiind transportată de urgență, în stare gravă, la S. județean „Sf. I. cel Nou” Suceava.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 387/A/27.09.2012, victima, în vârstă de 18 ani, a prezentat o plagă tăiată suturată în regiunea latero-cervicală stângă cu secționare a mușchiului sterno-cleido-mastoidian la nivelul inserției claviculare, precum și o plagă tăiată suturată pavilion auricular stâng cu lipsă de substanță. Medicii legiști au precizat că leziunile au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător și au necesitat pentru vindecare un nr. de 18-19 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei.
Obiectivându-se măsurile de prevenție dispuse față de inculpat în cursul urmăririi penale, s-a menționat că: la data de 23 septembrie 2012, inculpatul M. A. a fost reținut pe o perioadă de 24 ore iar, ulterior, Tribunalul Suceava, însușindu-și propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, a dispus arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data de 24.09.2012 până la data de 22.10.2012, inclusiv).
Cu privire la poziția procesuală adoptată de inculpatul M. A. pe parcursul cercetărilor, s-a evidențiat că aceasta a fost corectă, sinceră, de recunoaștere și regret a faptei comise, acesta încercând însă să acrediteze ideea că a fost provocat și agresat de către victimă și a lovit cu cuțitul doar pentru a se apăra, strigând „Nu vă băgați la mine, că vă dau”. Audiat fiind, a mai susținut că nu a intenționat să omoare victima, ci doar să se apere de loviturile acesteia, context în care, organul de urmărire penală a motivat că poziția sa vine în contradicție cu ansamblul probator administrat, cu declarațiile martorilor oculari, precum și cu înregistrările video surprinse în interiorul localului, imagini care atestă fără nici un dubiu modul în care a fost comisă infracțiunea. Referitor la persoana inculpatului, s-a menționat că este cunoscut cu antecedente penale.
S-a conchis că, în drept, fapta inculpatului M. A. care, la data de 23 septembrie 2012, orele 00:30, într-un loc public din municipiul Suceava (clubul RANCH), pe fondul unui conflict spontan, a consumului de băuturi alcoolice, din dorința de a se răzbuna și având asupra sa un obiect tăietor-înțepător, apt de a produce moartea (cuțit tip briceag), a exercitat cu intenție acte de violență grave asupra victimei M. M. B., aplicându-i o singură lovitură de cuțit într-o zonă vitală corpului (zona gâtului), cauzându-i o leziune gravă care a fost de natură a pune în primejdie viața acesteia și care a necesitat pentru vindecare un nr. 18-19 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
Odată sesizată instanța de judecată, urmându-se procedura reglementată de art. 3001 Cod procedură penală, prin încheierea Camerei de Consiliu din data de 12.10.2012, în baza prevederilor înscrise în al. 1 al acestei norme legale, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării sub incidența căreia se afla inculpatul M. A. și, pe cale de consecință, în temeiul art. 3001 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută starea sa de arest preventiv.
În continuare instanța, având în atenție voința inculpatului care a învederat, asistat fiind de apărător ales, că dorește să urmeze procedura simplificată în concordanță cu dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, a adus la cunoștința acestuia infracțiunea pentru care a fost deferit justiției și a procedat la ascultarea sa sub aspectul recunoașterii faptei imputate, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu - cu amendamentul că nu este de acord cu încadrarea juridică dată acesteia, aceea de omor calificat rămasă în stare tentată, urmând ca apărătorul său să-i susțină interesele juridice din această perspectivă - și însușirii probelor administrate în cursul urmăririi penale, poziția procesuală exprimată în acest sens, fiind consemnată în proces verbal separat, atașat la dosarul cauzei.
În preambulul dezbaterilor pe fond, s-a acordat cuvântul în susținerea și combaterea cererii întemeiată în drept pe disp. art. 334 Cod procedură penală, formulată de avocat ales C. C. C. în interesul inculpatului M. A. vizând schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. art. 20 rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al. 2 Cod penal.
Analizată fiind cauza din perspectiva incidenței art. 3201 Cod procedură penală, instanța de fond a reținut că sunt date toate condițiile de procedibilitate impuse pentru ca acest articol să-și producă efectul de drept substanțial referitor la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, pentru infracțiunea pentru care inculpatul M. A. a fost deferit justiției.
Astfel fiind, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarația de recunoaștere și regret a faptei din partea inculpatului dată în fața instanței de judecată, instanța de fond a reținut că gradul de pericol social pe care-l prezintă infracțiunea de omor este deosebit de ridicat, reflectat fiind și în limitele mari de pedeapsă instituite de legiuitor, o astfel de faptă aducând atingere celui mai important atribut al persoanei – viața – suprimarea vieții persoanei/încercarea nereușită de suprimare a vieții persoanei interesând nu numai victima ci persoana în general și aceasta deoarece, fără respectarea vieții persoanei nu poate fi concepută existența în condiții pașnice, de normalitate, a colectivității în general, respectiv conviețuirea membrilor acesteia în condiții de siguranță.
Elementul material al infracțiunii de omor implică activitatea de ucidere, de suprimare a vieții unei persoane fizice, în formă consumată sau în formă tentată, activitate care, prin modalitatea în care a fost săvârșită, este aptă de a provoca moartea. Din punct de vedere al laturii subiective, omorul se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, după cum autorul, prevăzând moartea victimei, a urmărit sau deși nu a urmărit, a acceptat producerea acestui rezultat, fiind indiferent de consecințele actului său.
Dintre toate valorile sociale, omul reprezintă, cu siguranță, valoarea cea mai de preț. De aceea, legea penală îl apară atât în ceea ce privește existența sa fizică și atributele fundamentale ale personalității sale, cât și raportat la toate celelalte drepturi și interese ce-i sunt recunoscute. Viața, ca însușire biologică a individului, constituie atributul sintetic și fundamental fără de care nu ar putea exista nici una dintre celelalte însușiri ale persoanei. Ea reprezintă bunul, valoarea cea mai de preț a individului, condiția supremă a existenței și afirmării rolului său în cadrul grupului social. Apărarea persoanei și îndeosebi, a vieții, constituie o preocupare constantă, comună a tuturor sistemelor de drept, din orice orânduire socială, viața fiind ocrotită de lege nu atât ca fenomen biologic, ci mai presus de toate, ca fenomen social, ca valoare primară și absolută a oricărei societăți, ca o condiție indispensabilă a însăși existenței societății omenești. Legea ocrotește nu numai interesul fiecărui individ de a trăi, de a-și conserva și prelungi viața, dar mai ales, interesul societății ca viața oricărui om să fie păstrată și respectată de ceilalți.
Astfel fiind, analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu declarația de recunoaștere și regret a faptei din partea inculpatului, dată în fața instanței de judecată, prin raportare la dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului M. A. care, la data de 23 septembrie 2012, orele 00:30, într-un loc public din municipiul Suceava (clubul RANCH), pe fondul unui conflict spontan, a consumului de băuturi alcoolice, având asupra sa un obiect tăietor-înțepător, apt de a produce moartea (cuțit tip briceag), a exercitat cu intenție acte de violență grave asupra victimei M. M. B., aplicându-i o singură lovitură de cuțit într-o zonă vitală corpului (zona gâtului), cauzându-i o leziune gravă care a necesitat pentru vindecare un nr. 18-19 zile de îngrijiri medicale, întrunește atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective, elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
Cu caracter de obiecție la situația de fapt reținută de P. în rechizitoriu, instanța de fond a notat că, potrivit concluziilor medico legale, viața victimei nu a fost pusă în primejdie, fără însă ca acest aspect să aibă înrâurire asupra existenței elementelor constitutive ale infracțiunii reținute, de omor în formă tentantă, astfel cum s-a pronunțat atât literatura de specialitate cât și practica judiciară în domeniu.
A apreciat instanța de fond că fapta reținută este dovedită cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă (f. 3-16 ds. u.p.), din care rezultă că în perimetrul infracțional, la 70 cm de accesul în separeu, s-au identificat mai mulți stropi de culoare brun roșcată cu aspect de sânge, iar pe terasa clubului pete de aceeași natură, raportul de constatare medico-legală nr. 387/A/27.09.2012 întocmit de S.M.L. Suceava - f. 31 ds. u.p. (cu luarea în considerare a concluziilor medicului legist, conform cărora victima M. B. M. examinată fiind, prezenta o plagă tăiată suturată în regiunea latero-cervicală stângă cu secționarea mușchiului sterno-cleido-mastoidian la nivelul inserției claviculare, precum și o plagă tăiată suturată pavilion auricular stâng cu lipsă de substanță, leziuni ce s-ar fi putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător și care au necesitat pentru vindecare un nr. de 18-19 zile de îngrijiri medicale), procesul verbal de examinare criminalistică (f. 17-19 ds. u.p.), declarațiile victimei M. M. B. M. (f. 28-29 ds. u.p.).
Vin în completare declarațiile martorilor C. G. I., C. A. E., C. P., F. A., Reuți A. I., V. N. A., P. V. D., S. C. I., S. N., F. R. V., S. S. L. (f. 37 - 72 ds. u.p.), acestea sunt concordante în punctele esențiale, fiecare dintre ei au perceput în mod direct și secvențial, pe diverse momente temporale și spațiale, succesiunea evenimentului, care a parcurs mai multe etape și a avut grade diferite de intensitate a tensiunilor ce s-au creat. În raport de aspectele captate fie vizual, fie auditiv, au redat cronologic incidentul, începând de la topografia locului, poziționarea părților implicate ce făceau parte din grupuri diferite și a celorlalte persoane din anturajul lor, punctându-se asupra modului în care s-a manifestat fiecare dintre ei, relatările acestora portretizând atât situația premisă săvârșirii pretinsei infracțiuni, cât și împrejurările în care s-a declanșat actul intențional-agresiv îndreptat de inculpat asupra victimei M. M. B., cu trimitere la modalitatea în care a acționat, zona corpului vizată, la starea acesteia din urmă.
O perspectivă lămuritoare cu privire la situația de fapt stabilită de către organul de urmărire penală și considerată de prima instanță că-și găsește corespondent în plan probator, este înfățișată și de înregistrările video captate de camerele de supraveghere din incinta clubului, imagini imortalizate și pe planșele foto existente la dosarul de urmărire penală (f. 20-27 ds. u.p.). Susținerile martorilor se proiectează în imagini, care au surprins atât starea preexistentă intervenirii altercației fizice, cât și momentul nodal reprezentat de acțiunea intențional agresivă reținută în sarcina inculpatului.
Se adaugă și depozițiile inculpatului M. A. care, prin afirmațiile sale se situează în câmpul infracțional, recunoaște fapta în materialitatea ei, oferind lămuriri de la încadrarea evenimentului în timp și spațiu, până la modalitatea concretă în care ar fi agresat victima cu referire și la obiectul vulnerant folosit, nuanțând doar cu privire la determinanții psihici care i-au dat imboldul de a proceda conform învinuirii.
Afirmațiile sale sunt, într-o expunere sintetizată, în sensul că, după ce l-a apostrofat pe C. A. să nu mai scuipe, acesta a revenit însoțit de mai mulți tineri, printre care se afla și M. B. M., aceștia deplasându-se către masa sa, iar în momentul în care a încercat să dialogheze cu ei, victima i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței, în partea dreaptă. Aceasta ar fi conjunctura în care a acționat, afirmativ, conform propriilor susțineri, a scos cuțitul tip briceag ce-l avea asupra sa, a strigat „nu vă băgați la mine că vă dau!”, l-a fluturat prin aer și l-a lovit pe M. B. M. în zona gâtului, probabil mai sus de umăr.
Apărarea inculpatului a fost apreciată ca nesinceră, fiind răsturnată de ansamblul probator din faza de urmărire penală, vine în contradicție cu ansamblul probator administrat, cu declarațiile martorilor oculari, precum și cu înregistrările video surprinse în interiorul localului, imagini care atestă fără nici un dubiu modul în care a fost comisă infracțiunea. Din această perspectivă nu a fost reținută nici acea stare de provocare sau legitimă apărare în care ar fi acționat inculpatul, susținută de apărătorul său în pledoarie.
Cât privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei instanța de fond a apreciat-o ca neîntemeiată motivat de următoarele considerente: deși în concluziile medicului legist se menționează că leziunile nu i-au pus victimei viața în pericol, față de zona corpului vizată, de importanță vitală, constatând că s-a folosit un obiect apt de a produce decesul și că suntem în prezența unei lovituri active (așadar nu una razantă), inculpatul însuși susținând prin declarația dată ipoteza că lovitura a avut o traiectorie de sus în jos (sugestive din această perspectivă fiind și planșele foto nr. 8, 9 f. 12 ds. u.p.), instanța a concluzionat că, din punct de vedere juridic, fapta imputată este de esența infracțiunii de omor calificat, rămasă în stare tentată, și nu lovire sau alte violențe, astfel cum a solicitat apărătorul inculpatului.
Așadar instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbarea a încadrării juridice a faptei din tentativa la infracțiunea de „omor calificat”, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i cod penal (pentru care inculpatul M. A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.435/P/2012 din 10.10.2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava) în infracțiunea de „loviri sau alte violențe”, prev. de art.180 alin. 2 cod penal (invocată de către apărător).
Inculpatul M. A. a acționat cu intenția indirectă de a ucide, intenție ce se degajă din elemente precum: zona vitală a corpului vizată – zona gâtului, fiind secționată și urechea, cât și obiectul folosit în lovirea victimei, constând în cuțit. Chiar dacă nu a urmărit, în mod direct, suprimarea vieții victimei, având în vedere cele două elemente de fapt mai sus menționate, s-a apreciat că inculpatul a acceptat o astfel de posibilitate, fiindu-i indiferent rezultatul acțiunii sale.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată, Tribunalul a aplicat succesiv dispozițiile art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal - limite de pedeapsă de la 15 la 25 ani închisoare - apoi ale art.20 și 21 Cod penal - limite de pedeapsă de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni închisoare – apoi ale art. 3201 Cod procedură penală, rezultând, prin micșorarea cu o treime, limite de pedeapsă de la 5 ani la 8 ani și 4 luni închisoare. Au fost avute în vedere în continuare criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal, gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită, descrisă detaliat mai sus, și urmarea produsă, acțiunea inculpatului fiind aptă de a produce suprimarea vieții unui seamăn.
S-au aplicat criteriile enunțate la speța de față, avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunii imputate, modalitatea în care inculpatul a săvârșit fapta.
Astfel fiind, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de „omor calificat”, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală (parte vătămată fiind M. B. M.), stabilirea unei pedepse de 5 ani închisoare fiind apreciată ca necesară și suficientă pentru atingerea scopului de prevenție specială, de coerciție și de reeducare a inculpatului, astfel cum acestea sunt definite de art.52 alin.1 cod penal.
De asemenea, având în vederea cuantumul pedepsei principale aplicate, raportat la prevederea expresă în textul de lege ce sancționează fapta de omor (în formă consumată sau tentantă) a pedepsei complementare constând în „interzicerea unor drepturi”, în temeiul art. 65 alin.2 Cod penal raportat la art. 53 alin.1 pct.2 lit. a Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 5 ani.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, față de gravitatea faptei săvârșite, instanța de fond a apreciat că numai prin executarea sa în regim de detenție pedeapsa își va atinge finalitatea instituită de lege, suspendarea executării nefiind posibilă nici din punct de vedere legal (față de cuantumul de 5 ani închisoare), și de asemenea inoportună față de gravitatea faptei în sine – fiind vorba în speță de o faptă de omor, al cărei efect nu s-a produs din împrejurări exterioare voinței inculpatului. Astfel fiind, în baza art. 71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 23.09.2012 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, starea de arest preventiv a inculpatului M. A. s-a menținut, atât raportat la soluția de condamnare pronunțată în cauză cât mai ales la toate motivele de fapt care au stat la baza pronunțării acestei soluții și care se constituie în probe certe de vinovăție.
În temeiul art.118 alin. 1 lit. b Cod penal, față de inculpatul M. A. s-a dispus măsura confiscării speciale a cuțitului tip briceag, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Suceava – Secția Penală – folosit la săvârșirea infracțiunii.
Instanța de fond a luat act că partea vătămată M. B. M., deși în cursul urmăririi penale a precizat că înțelege să se constituie parte civilă în cauză cu o sumă de bani al cărei cuantum îl va preciza în cadrul procesului penal, în cursul judecății, deși a fost legal citată, nu și-a materializat constituirea de parte civilă.
Sub aspectul acțiunii civile formulate de partea civilă S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ „SFÂNTUL I. CEL NOU SUCEAVA” instanța de fond a admis-o, apreciind-o întemeiată și, pe cale de consecință, în baza art.14 alin. 1, art.346 alin.1 Cod procedură penală și art. 1349, 1357 și 1381 Noul Cod Civil, a dispus obligarea inculpatului M. A. la plata către acesta a sumei de 2.165,95 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate M. B. M..
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a formulat apel inculpatul M. A., care a criticat-o pentru motivele expuse oral de avocatul său ales și consemnate în practicaua prezentei decizii.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371, 378 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale, în condițiile în care inculpatul-apelant a înțeles să se prevaleze de procedura prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală.
Rezultă din materialul probator administrat în cauză, pe care Curtea și-l însușește în totalitate, fără a-l relua in extenso, că la data de 23.09.2012, orele 0030, într-un loc public din mun. Suceava, respectiv în Clubul RANCH, pe fondul unui conflict spontan și a consumului de băuturi alcoolice, având asupra sa un obiect tăietor-înțepător, apt de a produce moartea (un cuțit tip briceag), inculpatul M. A. a exercitat cu intenție acte de violență grave asupra victimei M. M., aplicându-i o singură lovitură de cuțit într-o zonă vitală a corpului, respectiv în zona gâtului, cauzându-i o leziune gravă care a necesitat pentru vindecare un număr de 18-19 zile de îngrijiri medicale.
Raportat la situația de fapt reținută, s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunii comise de inculpat, respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
Cu privire la motivul de apel vizând schimbarea încadrării juridice din tentativa la omor calificat în lovire sunt de precizat următoarele:
Acțiunea inculpatului a fost extrem de violentă și a urmărit lovirea părții vătămate.
Chiar dacă rezultatul mai grav, respectiv punerea în primejdie a vieții părții vătămate nu s-a urmărit, inculpatul trebuia să prevadă acest rezultat și a acceptat producerea lui.
La baza acestei susțineri stau împrejurări care țin de obiectul folosit, respectiv un cuțit tip briceag, și zona vizată, respectiv gâtul părții vătămate. Coroborând cele două elemente, rezultă fără dubiu că intenția inculpatului (chiar indirectă) a fost de a ucide partea vătămată și nu doar de a o pedepsi.
Împrejurarea că în conținutul expertizei s-a menționat că viața victimei nu a fost pusă în primejdie nu are relevanță pentru stabilirea încadrării juridice a faptei.
În literatura juridică s-a susținut unanim că tentativa la omor se deosebește de infracțiunea de lovire sau de vătămare corporală numai sub aspectul laturii subiective.
Așa fiind, cererea de schimbare a încadrării juridice apare ca neîntemeiată.
Referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, aspect criticat în motivarea apelului, în mod corect s-au avut în vedere de către instanța de fond dispozițiile art. 72 Cod penal, procedându-se la reducerea limitelor prevăzute de lege cu 1/3 în baza art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
Reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și aplicarea unei pedepse sub minimul de 5 ani nu se justifică față de împrejurările săvârșirii faptei, dar și de persoana inculpatului care, așa cum rezultă din fișa de cazier, a mai fost condamnat anterior.
În ce privește modalitatea de executare în regim privativ de libertate a pedepsei aplicate, aceasta este singura de natură a atinge scopul educativ-preventiv și de a determina o schimbare a comportamentului inculpatului.
De altfel, suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu poate fi dispusă, nefiind îndeplinite cerințele prev. de art. 81 alin. 2, respectiv art. 861 alin. 2 Cod procedură penală.
Față de cele expuse și cum nici alte motive pentru desființarea sentinței nu au fost reținute, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
În temeiul art. 381 alin. 1 Cod procedură penală se va deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 28.11.2012 la zi.
De asemenea, constatând că temeiurile care au stat la baza luării și, ulterior, a menținerii arestării preventive a inculpatului subzistă, în conformitate cu dispozițiile art. 383 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea va menține starea de arest preventiv a acestuia.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de inculpatul M. A., fiul lui G. și M., născut la data de 17.08.1982, în municipiul Suceava, domiciliat în comuna/., județul Suceava, cetățenie română, căsătorit, studii 7 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, posesor al CI . nr._, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 203 din 28.11.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava, ca nefondat.
Deduce, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive, de la 28.11.2012, la zi și menține starea de arest.
Obligă pe inculpat să plătească statului 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu vor fi avansați din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red: F.S.
Dacr: D.S.
Jud. fond: C. G.I:
3 ex./19.02.2013
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 133/2016.... | Cerere de eliberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
