Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 731/2013. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 731/2013 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 731/2013
Dosar nr._ - art. 194 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 731
Ședința publică din 13 septembrie 2013
Președinte A. D.
Judecător I. T.
Judecător H. L. M.
Grefier D. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava – reprezentat prin
procuror L. D.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații A. I. I., C. M. I. și N. F., împotriva sentinței penale nr. 735 din 26 martie 2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpații recurenți A. I. I. și C. M. I., asistați de avocat ales M. M., și avocat ales A. A., pentru inculpatul recurent N. F., lipsă fiind acesta din urmă și partea vătămată intimată A. V. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la legitimarea inculpaților prezenți, după cum urmează:
- inculpatul recurent A. I. prezintă CI . nr._ cu CNP_;
- inculpatul recurent C. M. I. prezintă pașaportul cu numarul_.
Avocat B. Iris, în substituire pentru avocat desemnat din oficiu B. I., pentru inculpatul recurent C. M. I., și pentru avocat desemnat din oficiu C. A., pentru inculpatul recurent A. I. I., solicită să se constate încetarea delegațiilor acestora din urmă și să se dispună acordarea onorariilor parțiale, având în vedere că cei doi și-au angajat apărător.
Deliberând, instanța constată încetarea delegației apărătorilor desemnați să asigure asistența juridică obligatorie a inculpaților A. I. I. și C. M. I. și dispune acordarea onorariului parțial conform art. 3 din Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R. în cuantum de 25% din suma menționată pe delegațiile 2138/22.08.2013 și 2139/22.08.2013, respectiv câte 75 de lei pentru fiecare dintre domnii avocați B. I. și C. A..
Întrebați fiind, inculpații recurenți A. I. I. și C. M. I. precizează că nu doresc că dea noi declarații în fața instanței de recurs și că își mențin declarațiile date anterior în cauză.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales M. M., pentru inculpații recurenți A. I. I. și C. M. I., arată că recursurile declarate vizează cuantumul pedepsei, apreciind că se pot reține circumstanțe atenuante în favoarea lor.
Învederează instanței că inculpatul C. M. I. lucrează în străinătate iar inculpatul A. I. lucrează în țară.
Solicită să se realizeze un concurs între circumstanțele agravante care au fost deja reținute și cele atenuante, constând în recunoașterea și regretarea săvârșirii faptei, în raport de care să se dispună reducerea pedepselor sub minimul special, având în vedere că inculpații au avut o poziție sinceră și au încercat să achite prejudiciul.
Avocat ales A. A., pentru inculpatul recurent N. F., depune la dosar un set de înscrisuri cuprinzând caracterizări ale acestuia din urmă și arată că prin recursul declarat solicită reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată de prima instanță.
În opinia sa, deși instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, acest aspect nu s-a reflectat în pedeapsa aplicată.
Totodată, solicită ca instanța de recurs să rețină în favoarea inculpatului circumstanțele reale și personale ce pledează în favoarea lui, având în vedere că acesta a înțeles să uzeze de dispozițiile art. 320/1 Cod procedură penală.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale pronunțate de instanța de fond și reindividualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului N. F..
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpații recurenți, aprecind că instanța de fond a apreciat că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților.
Inculpatul recurent A. I. I., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei.
Inculpatul recurent C. M. I., având ultimul cuvânt, precizează, de asemenea, că regretă săvârșirea faptei.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio, în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 735 din 26 martie 2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, au fost condamnați inculpații A. I. I., C. M. I. și N. F., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. și ped. de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare fiecare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
S-a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive de la data de 4.12.2012 la data de 21.12.2012.
În temeiul art. 81, 82, 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor principale și a pedepselor accesorii aplicate pe o durată de 4 ani, atrăgându-li-se atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal care prevăd revocarea acestui beneficiu și executarea în întregime a pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni, cu intenție, în cursul termenului de încercare.
A fost revocată măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpați prin decizia nr. 561 R/21.12.2012 a Tribunalului B. – Secția penală.
S-a constatat că partea vătămată A. V. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpații au fost obligați să plătească statului câte 1040 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 5934/P/2012 din 17 decembrie 2012, inculpații A. I. I., C. M. I. și N. F. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal.
S-a reținut în sarcina acestora că la data de 12 noiembrie 2012, prin amenințări cu acte de violență, au încercat să o determine pe partea vătămată A. V. C. să le dea suma de 15.000 lei.
P. a dispus trimiterea în judecată a inculpaților în baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de recunoaștere după planșă foto, procese-verbale de consemnare a listingurilor telefonice, proces-verbal de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor A. D. C., A. Ș., A. D. și N. A., raport de evaluare psihologică a minorului A. D. C. și declarațiile inculpaților.
Inculpații au fost audiați de instanță în prezența apărătorilor aleși, ocazie cu care aceștia au declarat că doresc ca judecarea cauzei să se facă în baza probatoriului administrat la urmărirea penală, conform art. 3201 Cod procedură penală. Totodată, inculpații au recunoscut în totalitate săvârșirea faptei pentru care sunt trimiși în judecată și nu au formulat probe în apărare.
După ce au fost puse în discuția părților, instanța a admis cererile inculpaților deoarece sunt îndeplinite cerințele legii pentru a dispune judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală. S-a apreciat că în speță poate fi aplicată procedura simplificată deoarece faptele pot fi stabilite în baza probelor administrate la urmărirea penală, iar inculpații au avut o poziție procesuală corectă în cursul judecății.
Inculpații N. F. și C. M. I. au depus înscrisuri în circumstanțiere.
Partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză.
Analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Partea vătămată A. V. C. este administratorul .. B., societate ca are ca principal obiect de activitate confecționarea de tâmplărie termopan. Unul din furnizorii societății menționate anterior era . B., administrată de martorul A. D.. Relația comercială dintre cele două societăți a fost facilitată de inculpatul N. F., administratorul unei societăți de profil asemănător, care a garantat moral solvabilitatea noului client.
Pe fondul unor dificultăți financiare, societatea părții vătămate a intrat în procedura insolvenței, având datorii către . B.. În aceste împrejurări, A. D. a început să-i reproșeze inculpatului N. F. faptul că a garantat moral pentru debitorul A. V. C., făcând totodată presiuni asupra acestuia să recupereze debitul datorat de . B..
În aceeași perioadă inculpatul N. F. l-a cunoscut pe inculpatul C. M. I., căruia îi efectuase niște lucrări de montaj tâmplărie termopan. Povestindu-i despre problemele pe care le avea cu partea vătămată care refuza să plătească datoria către societatea martorului A. D., cei doi s-au înțeles să poarte o discuție mai dură cu partea vătămată pentru a o speria și a o determina în acest mod să-și achite datoria.
Astfel, la data de 12 noiembrie 2012 inculpatul C. M. I. a contactat-o telefonic pe partea vătămată de pe numărul său de telefon (_) și, prezentându-se ca un potențial client, a rugat-o să accepte o întâlnire în oraș pentru a discuta detaliile unei eventuale colaborări. Cei doi s-au înțeles să se întâlnească pe . Liceului Economic.
În seara aceleiași zile, în jurul orelor 20:00, partea vătămată, însoțită de copilul său A. D. C. în vârstă de 7 ani, s-a deplasat pe . avut surpriza să se întâlnească cu inculpatul N. F. care era însoțit de inculpații C. M. I. și A. I. I.. Acesta din urmă este prieten cu inculpatul C. M. I. care l-a cooptat pentru a-l ajuta să-l sperie pe datornic.
Inculpații au început s-o bruscheze pe partea vătămată și s-o amenințe cu noi acte de violență, solicitându-i imperativ să le achite suma de 15.000 lei, datoria pe care o avea la furnizorul . B.. Chiar dacă au observat faptul că partea vătămată era însoțită de un copil minor, inculpații nu s-au abținut de la punerea în practică a planului lor de intimidare a acesteia prin amenințări și acte de violență, fapt ce a fost de natură să afecteze psihicul copilului.
La un moment dat, în timp ce inculpații o bruscau pe partea vătămată, în dreptul lor a oprit un autoturism condus de martorul A. Ș. zis „H.”, care le-a atras atenția să înceteze întrucât la mijloc este și un copil.
Instanța de fond a reținut că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale confirmă săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpaților, declarația părții vătămate coroborându-se cu alte mijloace de probă. Astfel, martorul A. D. C., fiul părții vătămate, a avut o ceartă cu patru bărbați dintre care l-a recunoscut doar pe F., prieten cu tata. Acești bărbați îi spuneau tatălui său că-l leagă și-l duc la pădure, îl aruncă în portbagaj și-i iau cheia de la mașină. Martorul minor a mai relatat că unul dintre bărbați îl strângeau pe tatăl său de gât, iar altul i-a spus să bage drăcușorul în mașină, făcând referire la el. Minorul a afirmat aceleași aspecte și cu ocazia evaluării psihologice efectuate de către specialiștii Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B.. În raportul de evaluare psihologică se arată că au fost sesizate fluctuații ale dispoziției afective și psihomotorii, copilul prezentând șirul producerii evenimentelor ușor precipitat, agitat, descărcându-și presiunea prin manipularea unui creion și frecarea degetelor mâinilor, strângându-și dinții și vorbind precipitat, ușor bâlbâit. A afirmat că a asistat la un eveniment care i-a provocat teamă și anume tatăl său a fost supus agresiunii verbale și fizice de către patru bărbați, iar el a fost marcat de faptul că acei bărbați i s-au adresat cu apelativul „drăcușor”. Copilul a susținut faptul că, după cele petrecute, a început să plângă, reacția sa de descărcare continuând până acasă când s-a întâlnit cu mama și, deși tatăl l-a rugat să nu spună nimic acesteia, nu s-a putut stăpâni.
Martorul A. Ș., deși nu a spus în întregime adevărul cu privire la împrejurările asupra cărora a fost întrebat, a relatat că în seara de 12 noiembrie 2012 i-a văzut pe inculpații C. M. I. și A. I. I. discutând cu un bărbat, care era însoțit de un copil de 6 - 7 ani, pe . barului A..
Instanța de fond a apreciat că declarația acestui martor se coroborează cu procesul-verbal de redare a înregistrării unei convorbiri telefonice purtate de inculpatul A. I. I. cu un prieten din care rezultă că a fost cu inculpatul C. „să facă un bănuț”, însă a apărut „H.” (martorul A. Ș. care a oprit mașina, încurcându-i). Din cuprinsul aceleiași discuții rezultă indignarea inculpatului A. I. I. față de intervenția martorului A. Ș..
Listingul convorbirilor telefonice purtate între partea vătămată și inculpatul C. M. I. confirmă faptul că inculpatul a apelat-o pe partea vătămată în seara de 12 noiembrie 2012 la orele 18:52 și 19:52, iar partea vătămată l-a apelat pe inculpat la ora 20:03.
Instanța de fond a reținut că în cursul urmăririi penale inculpații au avut poziții fluctuante. În cele din urmă, inculpatul N. F. a recunoscut că, pe fondul presiunilor la care era supus de către A. D., a apelat la inculpatul C. M. I. să-l ajute s-o determine pe partea vătămată să plătească datoria. Inculpatul N. F. a relatat că inculpații C. M. I. și A. I. M. au îmbrâncit-o pe partea vătămată, iar la un moment dat inculpatul C. M. I. a prins-o pe partea vătămată de gât. Același inculpat a confirmat apariția la locul faptei a unui autoturism din care a coborât A. Ș. și care l-a tras pe inculpatul C. M. I., timp în care partea vătămată a reușit să plece.
Inculpatul C. M. I. a recunoscut parțial săvârșirea faptei, mai exact a recunoscut contactarea telefonică a părții vătămate, stabilirea întâlnirii cu aceasta și purtarea unei discuții, cu excluderea exercitării vreunei forme de violență fizică sau verbală. Și acest inculpat a confirmat prezența la locul faptei a martorului A. Ș..
Inculpatul A. I. I. a dat declarații neconforme cu realitatea, încercând să excludă participarea sa la săvârșirea faptei.
În fața instanței de fond toți inculpații au recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, solicitând soluționarea cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzută de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
În drept, instanța de fond a reținut că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev. și ped. de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal.
Instanța a reținut vinovăția inculpaților în baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de recunoaștere după planșă foto, procese-verbale de consemnare a listingurilor telefonice, proces-verbal de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor A. D. C., A. Ș., A. D. și N. A., raport de evaluare psihologică a minorului A. D. C. și declarațiile de recunoaștere ale inculpaților.
Referitor la persoana inculpatului N. F., instanța de fond a reținut că are 27 de ani, este căsătorit, are un copil minor, este administrator la întreprinderea individuală Î.I. N., nu are antecedente penale, iar potrivit caracterizării de la dosar, este cunoscut în comunitate ca o persoană onestă, cu demnitate și onoare, foarte muncitoare, responsabilă, dispusă să sprijine pe cei aflați în situații mai dificile.
Inculpatul C. M. I., în vârstă de 33 de ani, este căsătorit, fără copii, fără ocupație, iar vecinii, așa cum se arată în cele două declarații depuse la dosar, îl percep ca o persoană non violentă, cu un comportament frumos în societate și în familie. Deși nu figurează cu antecedente penale, în certificatul de cazier judiciar al acestuia se menționează că prin Ordonanța nr. 6052/P/2008 din 26.08.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative – 1000 lei amendă pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor.
Inculpatul A. I. I. este în vârstă de 21 ani, nu este căsătorit, nu are ocupație și nici antecedente penale, însă în fișa de cazier judiciar se face mențiunea că la data de 25 ianuarie 2012 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat în dosarul nr. 3093/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Instanța de fond a reținut că inculpații C. M. I. și A. I. I. sunt persoane cu un potențial violent pe care-l folosesc în câștigarea resurselor de subzistență, dovadă fiind convorbirea telefonică avută de inculpatul A. I. I. cu un prieten, căruia îi povestește că a fost împreună cu inculpatul C. „să facă un bănuț”, când a intervenit martorul A. Ș. și i-a stricat planul, rezultând astfel fără echivoc faptul că inculpatul A. I. I. se referea la întâlnirea pe care a avut-o cu partea vătămată A. V. C.. Din această convorbire telefonică se deduce foarte clar faptul că inculpatul N. F. a apelat la ceilalți doi inculpați, contra unei sume de bani, să-l ajute în constrângerea părții vătămate la restituirea datoriei către A. D..
La stabilirea și individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea cercetată, limite reduse conform art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, gradul de pericol social ridicat al faptelor reflectat de modalitatea de săvârșire a acestora (inculpatul N. F. apelează la ceilalți doi inculpați să-l ajute, prin amenințări și acte de violență s-o constrângă pe partea vătămată A. V. C. să plătească datoria către martorul A. D.; inculpații C. M. I. și A. I. I. poartă o discuție dură cu partea vătămată, o bruschează, o prind de gât, o amenință că o leagă, o pun în portbagaj și o duc în pădure, cu ignorarea totală a faptului că era de față și fiul părții vătămate în vârstă de numai 7 ani și care a fost puternic traumatizat de acțiunile și amenințările inculpaților), conduita procesuală adoptată în fața instanței, precum și celelalte circumstanțe personale prezentate anterior.
Instanța de fond a apreciat că numai aplicarea unei pedepse într-un cuantum suficient ar putea constitui un avertisment serios pentru inculpați, astfel încât aceștia să renunțe, pe viitor, să rezolve probleme interumane prin amenințări și acte de violență. Din aceste motive, instanța a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa de 2 ani închisoare și pentru că se află la prima condamnare l-a acordat șansa de a demonstra faptul că se pot reeduca și fără executarea pedepsei în regim de detenție.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 din Codul penal instanța de fond le-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat deoarece prin condamnare inculpații devin incompatibili în exercitarea acestor drepturi.
În temeiul art. 81, 82, 71 alin. 5 Cod penal instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor principale și a pedepselor accesorii pe o durată de 4 ani și le-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal care prevăd revocarea acestui beneficiu în cazul săvârșirii cu intenție a unei infracțiuni în termenul de încercare.
Inculpații au fost reținuți la data de 4 decembrie 2012 și arestați preventiv de la data de 5 decembrie 2012 la data de 21 decembrie 2012 când s-a luat față de aceștia, prin decizia penală nr. 561 R/21.12.2012 a Tribunalului B. – Secția penală, măsura obligării de a nu părăsi țara.
În temeiul art. 88 din Codul penal instanța de fond a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive de la data de 4.12.2012 la data de 21.12.2012.
Având în vedere conduita adoptată de inculpați în fața instanței, precum și modalitatea de individualizare a executării pedepselor aplicate, instanța de fond a apreciat că nu se mai justifică măsura preventivă luată față de inculpați, motiv pentru care, în temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a dispus revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpați prin decizia nr. 561 R/21.12.2012 a Tribunalului B. – Secția penală.
S-a constatat că partea vătămată A. V. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1040 lei fiecare.
Împotriva sentinței penale nr. 735/26 martie 2013 a Judecătoriei B., în termen legal, au declarat recurs inculpații A. I. I., C. M. I. și N. F., criticând-o pentru netemeinicie, arătând în esență că pedepsele ce le-au fost aplicate sunt prea mari.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, cât și a celor care pot fi invocate din oficiu conform art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția recurenților inculpați A. I. I., C. M. I. și N. F., pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate la urmărirea penală, dat fiind că aceștia s-au prevalat de procedura de judecată privind recunoașterea vinovăției, prev. de art. 3201 Cod de procedură penală, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare (șantaj prevăzut de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal). De altfel, aceste aspecte nici nu sunt vizate de recursurile inculpaților, Curtea însușindu-și pe deplin motivarea primei instanțe asupra celor amintite (situație de fapt, încadrare juridică).
Cu toate acestea, Curtea apreciază că instanța de fond nu a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate recurenților inculpați A. I. I., C. M. I. și N. F., sub aspectul cuantumului acestora, în raport de toate criteriile generale prevăzute în art. 72 Cod penal.
Potrivit art. 52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte cu caracter penal.
În speță, având în vedere modul concret în care recurenții inculpați au săvârșit fapta imputată (ce denotă o îndrăzneală ieșită din comun a acestuia în ceea ce privește săvârșirea de acte antisociale), agresivitatea de care aceștia au dat dovadă, dar și împrejurările că recurenții inculpați nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, sunt bine integrați în societate și au avut o conduită procesuală sinceră, Curtea apreciază că aplicarea în sarcina fiecărui inculpat a unei pedepse de 1 an închisoare (în loc de 2 ani închisoare – orientată spre minimul special prevăzut de norma de incriminare), este mai în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 Cod penal. Curtea apreciază că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea recurenților inculpați și nici coborârea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de norma de incriminare, în condițiile în care fapta a fost săvârșită cu o agresivitate ridicată din partea recurenților inculpați, iar aceștia nu au dat nicio importanță prezenței fiului părții vătămate de doar 7 ani la locul săvârșirii infracțiunii.
Curtea, față de împrejurările că recurenții inculpați nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, sunt bine integrați în societate și au avut o conduită procesuală sinceră, constată că în mod corect prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile suspendării condiționate prev. de art. 81 Cod penal în ceea ce îi privește pe aceștia.
În consecință, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, Curtea va admite recursurile declarate de inculpații A. I. I., C. M. I. și N. F. împotriva sentinței penale nr. 735/26.03.2013 a Judecătoriei B., va casa în parte sentința penală recurată și în rejudecare va micșora cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaților A. I. I., C. M. I. și N. F. de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare și termenele de încercare privind pe aceștia de la 4 ani la 3 ani; se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații A. I. I., fiul lui M. și al M., născut la data de 01.06.1991 în municipiul B., cu domiciliul în municipiul B., Al. Curcubeului nr. 1, ., CNP_, studii 10 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, C. M. I., fiul lui N. și al M., născut la data de 21.07.1979 în municipiul Rădăuți, județul Suceava, cu domiciliul în municipiul B., ., .. B, ., jud. B., CNP_, studii medii, fără ocupație, fără antecedente penale și N. F., fiul lui D. și al M., născut la data de 30.03.1985 în municipiul B., cu domiciliul în municipiul B., Al. Amurgului nr. 1, ., ., CNP_, studii medii, administrator Î.I. N., fără antecedente penale, împotriva sentinței penale nr. 735/26.03.2013 a Judecătoriei B..
Casează în parte sentința penală recurată și în rejudecare:
Micșorează cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaților A. I. I., C. M. I. și N. F. de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare și termenele de încercare privind pe aceștia de la 4 ani la 3 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.09.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red: H.L.M.
Dact: D.S.
Jud. fond: A. V.
2 ex./09.10.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 749/2013. Curtea de... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
