Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 192/2016. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 192/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 192/2016
Dosar nr._ - art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 -
ROMÂNIA
C. DE A. S.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 192
Ședința publică din data de 22 februarie 2016
Președinte A. A. V.
Judecător I. T.
Grefier D. D.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. S.
Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul G. A. fiul lui R. și M.-I., născut la data de 10.05.1992 în mun. S., domiciliat în mun. S., ., ., ., împotriva sentinței penale nr. 403 din 16 decembrie 2015 a Judecătoriei S..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant G. A. asistat de avocat M. F. în substituire pentru avocat ales G. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța procedează la legitimarea inculpatului apelant G. A. care prezintă C.I. . nr._, CNP_, născut în mun. S., domiciliat în S., ., ., jud. S..
Întrebat fiind, inculpatul apelant G. A. precizează că nu dorește să dea declarație în prezenta fază procesuală.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat M. F., pentru inculpatul apelant, critică sentința pronunțată de prima instanță în ce privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 Cod penal, referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile. Astfel, în opinia sa, prima instanță în mod eronat a considerat că legea penală mai favorabilă inculpatului ar fi vechiul Cod penal, calificând fapta comisă de către acesta ca fiind infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Astfel, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea în totalitate a sentinței pronunțată de către prima instanță, și în rejudecare reclarificarea faptei comisă de către inculpat ca fiind infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 din Noul Cod penal, astfel cum s-a reținut și în actul de sesizare a instanței.
Din punctul său de vedere, reglementarea actuală a codului penal este mai favorabilă inculpatului de față întrucât în primul rând prevede pe lângă pedeapsa închisorii și cea a amenzii, iar, în al doilea rând, a instituit mai multe modalități de executare a pedepsei, inclusiv amânarea aplicării pedepsei, instituție prevăzută de art. 83 Cod penal.
În principal, solicită ca inculpatului să i se aplice pedeapsa amenzii pentru fapta comisă, având în vedere gravitatea redusă a infracțiunii deduse judecății, ca fapta comisă nu a produs consecințe grave, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse cu amânarea aplicării acesteia potrivit art. 83 Cod penal. Consideră că în speță sunt întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei. Astfel, învederează că inculpatul său este infractor primar, a recunoscut și regretat fapta, deține o societate comercială de import-export ceea ce implică deplasări în țară și străinătate, activitatea desfășurată de inculpat în cadrul societății depinde de permisul de conducere și în plus și activitatea respectivei societăți ar fi perturbată în situația în care i s-ar interzice inculpatului dreptul de a conduce autovehicule. Anularea în totalitate a dreptului de a conduce a inculpatului cu posibilitatea de a da un nou examen pentru obținerea unui permis de conducere după 1 an de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, astfel cum prevede vechea reglementare poate fi apreciată ca o situație agravantă pentru inculpat în raport de dispozițiile art. 83 din noul Cod penal care prevede posibilitatea ca inculpatul să păstreze în continuare dreptul de a conduce autovehicule.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat ca nefondat și de menținere a sentinței pronunțată de Judecătoria S. ca fiind legală și temeinică. Apreciază că dispozițiile vechiului cod penal sunt mai favorabile inculpatului având în vedere că se pot reține în sarcina inculpatului circumstanțe atenuante, iar limitele de pedeapsă coboară mai mult decât în cazul în care s-ar reține încadrarea prevăzută de noul cod penal. Pe de altă parte, consideră că o pedeapsă cu amenda sau amânarea aplicării pedepsei în condițiile prev. de art. 83 Cod penal, nu sunt oportune în acest moment având în vedere împrejurările în care inculpatul a comis infracțiunea, valoarea alcoolemiei pe care acesta o a prezentat-o cu ocazia testării, respectiv 1,75 gr/l, dar și faptul că a fost implicat într-un eveniment rutier, în sensul că a lovit un indicator rutier și a acroșat un vehicul parcat regulamentar. Ca atare, apreciază că starea de pericol concret pentru ordinea publică este ridicată astfel că nu se impune o reindividualizare a pedepsei aplicate.
Inculpatul apelant G. A., având ultimul cuvânt, arată că a conștientizat gravitatea faptei sale, o regretă, promite că nu va mai comite alte fapte antisociale, lăsând la aprecierea instanței cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei.
Declarând închise dezbaterile ce au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio, în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 403 din 16 decembrie 2016 pronunțată de Judecătoria S., s-a calificat fapta pentru care inculpatul G. A. a fost trimis în judecată din infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 din N.C.pen. în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică peste 0,80g/l alcool pur în sânge prevăzută și sancționată de art.87 alin.1 OUG nr.195/2002.
Inculpatul G. A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică peste 0,80g/l alcool pur în sânge faptă prevăzută și sancționată de art.87 alin.1 OUG nr.195/2002 (infracțiune incriminată în prezent de art.336 alin.1 din N.C.pen.) cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a C.pen. din 1969, art.76 alin.1 lit. e C.pen. din 1969, art.349 alin.2 N.C.p.p., art.374 alin.4 N.C.p.p., art.375 N.C.p.p. și a art.396 alin.10 N.C.p.p., totul cu aplicarea art.5 N.C.pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, teza a doua, și lit. b C.pen. din 1969, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 C.pen. din 1969.
În baza art. 81 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art. 82 C.pen. din 1969, s-a stabilit un termen de încercare de 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni, termen compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C.pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 274 alin. 1 N.C.p.p., inculpatul G. A. a fost obligat la plata către stat a sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 350 lei din cursul urmăririi penale.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria S. a reținut că prin rechizitoriul nr. 3920/P/2013 din data 19.08.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. a fost trimis în judecată inculpatul G. A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută și sancționată de art. 336 alin. 1 C.pen. rap. la art. 5 alin. 1 C.pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 05.11.2015 sub numărul_ .
În fapt, s-a reținut în cuprinsul actului de sesizare că la data de 06.09.2013, în jurul orelor 22,30 inculpatul și martora B. A. Sînzîiana s-au deplasat cu autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ la un club din centrul mun. S., unde atât inculpatul cât și martora au consumat băuturi alcoolice.
În data de 07.09.2013, în jurul orelor 01,00 inculpatul și martora au plecat de la acel club cu intenția de a se deplasa către domiciliu, sens în care inculpatul a urcat la volanul autovehiculului Audi cu nr. de înmatriculare_ și l-a condus pe . mun. S., dinspre Casa de Cultură înspre . la scurt timp a lovit un indicator rutier ce semnaliza o trecere pentru pietoni, iar ulterior a acroșat autovehiculul marca F. cu nr. de înmatriculare_ parcat în zona sensului giratoriu din spatele Casei de Cultură, apoi a oprit autovehiculul.
La fața locului s-au deplasat doi agenți din cadrul Poliției locale S. ce patrulau în zonă care au încercat legitimarea inculpatului, însă acesta a relatat că nu posedă asupra sa acte de identitate, iar la scurt timp a ajuns la fața locului un echipaj de poliție rutieră care au găsit pe inculpat lângă autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ ce prezenta avarii în partea dreaptă.
În urma cercetărilor la fața locului a fost stabilit de către polițiști că cel care condusese autovehiculul era inculpatul, iar din căemana halenă alcoolică i s-a solicitat să fie testat etilotest însă inculpatul a refuzat.
Având în vedere că inculpatul se manifesta recalcitrant, polițiștii au procedat la încătușarea sa, iar în urma controlului corporal au fost găsite asupra sa actele de identitate și actele autovehiculului, iar ulterior a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. I. cel Nou” S. pentru prelevarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din cuprinsul Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1628 din data de 09.09.2013 a rezultat faptul că inculpatul G. A. avea o alcoolemie de 1,75 g/l alcool pur în sânge la prima probă de la orele 01,30, respectiv 1,65 g/l alcool pur în sânge la cea de-a doua probă de la orele 02,30.
Situația de fapt reținută în actul de sesizare a fost susținută de următorul material probator: proces-verbal de constatare a faptei (f. 11-12 d.u.p.), buletin de examinare clinică, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie (f. 13-15 d.u.p.), declarații martora B. A. Sînzîiana (f. 16-17 d.u.p.), declarații martor P. I. (f. 18 d.u.p.), declarații martor C. I. V. (f. 19 d.u.p.), declarații inculpat G. A. (f. 20-24 d.u.p.), diverse înscrisuri (f. 25-29 d.u.p.) și fișă de cazier auto (f. 32-33 d.u.p.).
La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului G. A. (f. 33 d.u.p.).
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 16.12.2015, definitivă, judecătorul de Cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății (f.25-28.).
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, după citirea actului de sesizare, instanța de fond a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. 4 N.C.p.p. raportat la art. 396 alin. 10 N.C.p.p., privind judecata în procedura simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 375 N.C.p.p. și i s-a luat o declarație în acest sens (f.34-35).
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cereri formulate de către inculpat, cauza a fost soluționată, potrivit art.349 alin.2 N.C.p.p., pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului G. A. (f.36).
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art.387 alin.(1) C.p.p., analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că situația de fapt mai sus prezentată este susținută de coroborarea mijloacelor de probă astfel:
În fapt, în data de 07.09.2013, în jurul orelor 01.00, inculpatul G. A., după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, a luat hotărârea să conducă autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice din mun. S..
Astfel, inculpatul G. A. a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. S., dinspre Casa de Cultură înspre . pe fondul consumului de alcool a lovit un indicator rutier ce semnaliza o trecere pentru pietoni. După ce a lovit indicatorul rutier, mașina condusă de către inculpat a acroșat autovehiculul marca F. cu nr. de înmatriculare_ parcat în zona sensului giratoriu din spatele Casei de Cultură, apoi a oprit autovehiculul.
După ce au fost sesizate autoritățile, la fața locului s-au deplasat doi agenți din cadrul Poliției locale S. ce patrulau în zonă care au încercat legitimarea inculpatului, însă acesta a susținut că nu are asupra sa actele de identitate.
La fața locului a sosit și un echipaj al poliției rutiere și având în vedere că inculpatul G. A. se manifesta recalcitrant, polițiștii au procedat la încătușarea sa, iar în urma controlului corporal au fost găsite asupra sa actele de identitate și actele autovehiculului.
Inculpatul a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest și din acest motiv a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. I. cel Nou” S. pentru prelevarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din cuprinsul Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1628 din data de 09.09.2013 a rezultat faptul că inculpatul G. A. avea o alcoolemie de 1,75 g/l alcool pur în sânge la prima probă de la orele 01,30, respectiv 1,65 g/l alcool pur în sânge la cea de-a doua probă de la orele 02,30.
Situația de fapt redată anterior a fost reținută de către instanța de fond în baza declarațiilor date de către inculpat și martorii audiați în cauză, coroborate cu înscrisurile depuse la prezentul dosar.
Astfel, fiind audiat în cursul urmării penale inculpatul G. A. a declarat că la data de 06.09.2013 și-a efectuat orele de serviciu, iar după orele 15.00 s-a deplasat mai întâi la locuința sa, apoi la Restaurantul P. Deliri situat în spatele Casei de Cultură, la volanul autoturismului marca Audi. Ulterior, la acest local a venit și prietena sa B. A. S.. În respectivul restaurant a consumat câteva pahare de bere, a vizionat un meci de fotbal, iar după orele 24.00 pe data de 07.09.2013 s-a certat cu prietena sa și s-a hotărât să o conducă pe aceasta la domiciliul ei. S-a urcat din nou la volanul autoturismului menționat mai sus, prietena sa ocupând locul din dreapta iar la sensul giratoriu în spatele Casei de Cultură din mun. S. a lovit indicatorul de trecere pietoni, apoi a zgâriat puțin autoturismul marca Ford cu nr._ care era staționat în apropiere. A oprit la locul evenimentului rutier, iar lângă autoturism au sosit imediat un echipaj al poliției comunitare, care au anunțat serviciul 112. A despăgubit pe proprietarul autoturismului avariat, al cărui nume nu și-l mai amintește, iar stâlpul cu indicatorul rutier l-a îndreptat. Ulterior un lucrător al poliției rutiere i-a solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest, însă inculpatul a refuzat, după care a fost condus la spital unde i s-au recoltat două probe de sânge, la interval de o oră (f.20-24 d.u.p.).
Împrejurarea că inculpatul avea, în momentul în care a condus autoturismul pe drumurile publice, o concentrație alcoolică în sânge ce depășea limita de 0,80 alcool pur sânge a rezultat din rezultatul buletinul de analiză toxicologică nr. 1628 din data de 09.09.2013 (f. 13 d.u.p.).
Toate acestea s-au coroborat și cu declarația martorei B. A. S. care a fost audiată în cursul urmăririi penale, declarația acestuia fiind consemnată în înscrisul de la filele 16-17 d.u.p. Din cele expuse de către aceasta, a reieșit faptul că, în seara zilei de 06.09.2013, în jurul orelor 22.30 a plecat de la domiciliu împreună cu inculpatul G. A., care conducea autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_, la clubul Eclipse. Cât timp au stat în club atât ea cât și inculpatul au consumat băuturi alcoolice. În jurul orelor 01.00, în timp ce G. A. conducea autoturismul pe . mun. S. a lovit un indicator și după aproximativ 200 metri a oprit autoturismul. La câteva minute, la fața locului au sosit doi agenți de poliție din cadrul Poliției locale S. care au încercat să-l legitimeze pe G. A.. La scurt timp la fața locului au sosit și organele de poliție care l-au legitimat pe G. A., i-au solicitat acestuia să se supună testării cu aparatul etilotest, lucru refuzat de către inculpat, după care l-au condus la spital pentru a i se recolta probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei( f.16-17 d.u.p.).
Toate acestea s-au coroboart și cu declarația martorilor P. I. și C. I. V. care au fost audiați în cursul urmăririi penale, declarațiile acestora fiind consemnate în înscrisurile de la filele 18 d.u.p. și 19 d.u.p.
Față de modalitatea în care s-a coroborat materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că prezumția de nevinovăție de care se bucura inculpatul a fost răsturnată și vinovăția inculpatului G. A. a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Instanța de fond a constatat că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Noul Cod penal, ducând, în acest mod, la existența unei succesiuni de legi în timp aplicabile faptelor penale săvârșite de către inculpat. În raport de această situație, instanța de fond a trebuit să stabilească legea penală mai favorabilă aplicabilă infracțiunilor care fac obiectul prezentei cauze penale.
Astfel, examinarea calificării juridice date faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza consecințelor cu privire la sancțiunea ce urmează a fi aplicată în concret inculpatului.
În acest sens, art. 5 N.C.pen. prevede că ”În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii, până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”
Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile s-a avut învedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori aconsecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente deanaliză au vizat în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere larăspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, C.Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).
Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege.
Pentru a compara cele două legi, instanța de fond a trebuit să analizeze consecințele faptei în raport de legea în vigoare la data săvârșirii ei și având în vedere conținutul infracțiunii, existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, stabilirea unor cauze de nepedepsire și pedeapsa prevăzută. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum este încadrată juridic fapta penală săvârșită în legea nouă.
În cauza dedusă judecății, inculpatul G. A. a fost trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 336 alin. 1 C.pen. faptă care sub aspectul laturii obiective presupune conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge șise pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
În vechea reglementare, același conținut constitutiv al infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală reținute în sarcina inculpatului era reglementat de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 și presupunea conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoana care are o îmbibație alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sânge se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Așadar, Codul penal actual a reluat într-o modalitate asemănătoare incriminarea de la art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, fapta nefiind dezincriminată în Codul penal actual.
Din analiza textelor legale incriminatoare, instanța de fond a constatat că între cele două reglementări sunt deosebiri în ceea ce privește sancționarea faptei, respectiv Codul penal actual prevede posibilitatea aplicării pedepsei închisorii de la unu la cinci ani sau amenda, iar vechea reglementare prevedea doar pedeapsa închisorii de la unu la cinci ani. Astfel, reglementarea nouă putea fi considerată mai favorabilă sub aspectul sancționării faptei în cazul în care instanța de fond ar fi considerat oportună aplicarea unei amenzi. Cu toate acestea, în raport de situația de fapt reținută, instanța de fond a stabilit o pedeapsă cu închisoarea iar, pentru că limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi aplicabile sunt aceleași, nu a putut fi stabilită legea penală aplicabilă nici în raport de aceste elemente.
Cu toate acestea, analiza legii penale mai favorabile privește nu doar pedeapsa ce poate fi aplicată inculpatului, cu luarea în considerare a limitelor legale speciale stabilite prin reglementările succesive, ci vizează și eventualele circumstanțe sau stări de atenuare sau agravare aplicabile în raport de situația de fapt și de drept reținută de către instanță.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a constatat că în ipoteza aplicării dispozițiilor art. 74 alin. 1 C.pen. 1969 cu privire la conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, inculpatului i s-ar aplica o pedeapsă ce ar coborî sub minimul special prevăzut de lege.
În plus, în ceea ce privește regimul de executare, C.pen. din 1969 prevedea posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar Codul penal actual prevede posibilitatea renunțării aplicării pedepsei, amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În ceea ce privește analiza suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța de fond a constatat că aceasta a fost mai favorabilă față de amânarea aplicării pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei reglementată de Codul penal actual, având în vedere condițiile în care poate fi dispusă și efectele pe care aceasta le produce. Așadar, instanța de fond a constatat că, atât din prisma faptului că prin suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se impune stabilirea unor obligații ce ar trebui să fie respectate de către condamnat, cât mai ales a posibilității prevăzute de art. 86C.pen. 1969 de a fi reabilitat de drept după împlinirea termenului de încercare, vechea instituție a suspendării condiționate a executării pedepsei a apărut ca fiind mai favorabilă.
Totodată, din punct de vedere al legii penale mai favorabile, instanța de fond a reținut că, din punct de vedere al modalităților de individualizare a executării pedepsei din perspectiva Noului Cod penal, instituția amânării aplicării pedepsei este o instituție nouă, care nu are corespondent în Codul penal din 1969. Problema legii penale mai favorabile intervine atunci când instanța trebuie să analizeze în mod comparativ dispozițiile incidente în cazul amânării aplicării pedepsei cu cele referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, instituție asemănătoare prevăzută de art. 81 și urm. Cod penal 1969, dar care nu se mai regăsește în actuala lege penală. Condițiile de aplicare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art. 81 Cod penal 1969 sunt mai favorabile decât condițiile amânării aplicării pedepsei, în sensul că pedeapsa aplicată poate fi mai mare, nu există o limită a pedepsei prevăzute de lege, nu există posibilitatea obligării la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, nu există condiții exprese referitoare la conduita procesuală a infractorului. Împrejurarea că termenul de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal 1969 este mai lung decât termenul de supraveghere prevăzut de art. 84 din Noul Cod penal nu a avut relevanță foarte mare în comparație, întrucât criteriul predominant din acest punct de vedere este conținutul obligațiilor impuse, nu termenul pe care se dispune măsura respectivă. Acest argument este indicat de altfel de către legiuitor în art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, atunci când se compară instituția suspendării pedepsei sub supraveghere în cele două legi penale succesive. Pentru identitate de rațiune, s-a considerat că se aplică și în cazul actualei comparații. În plus, în art. 15 din aceeași lege se prevede că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate anterior intrării în vigoare a noului Cod penal se menține și după această dată, regimul ei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării, este cel prevăzut de Codul penal din 1969, ceea ce conduce la ideea că, în concepția legiuitorului, vechea modalitate de individualizare a executării pedepsei ar fi mai favorabilă.
În plus, un argument favorabil pentru instituția suspendării condiționate a executării pedepsei este acela din punct de vedere al reabilitării, respectiv faptul că la împlinirea termenului de încercare, dacă inculpatul nu a săvârșit noi infracțiuni, intervine reabilitarea de drept.
În ceea ce privește instituția renunțarea la aplicarea pedepsei, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține incidența în cauză a acestei noi instituții.
Renunțarea la aplicarea pedepsei este o instituție nouă care constă în dreptul recunoscut instanței de judecată de a renunța cu titlu definitiv la aplicarea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de comiterea unei infracțiuni, pentru îndreptarea căreia, ținându-se seama de infracțiunea concret săvârșită, persoana infractorului și de alte condiții, se consideră suficientă aplicarea unui avertisment, deoarece stabilirea, aplicarea sau executarea unei pedepse ar risca să producă mai mult rău decât să ajute la recuperarea inculpatului.
A rezultat așadar că pentru a apela la această nouă modalitate de individualizare judiciară a pedepsei, instanța trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiții strict și limitativ prevăzute de art. 80 N.C.pen., cu privire la infracțiune și la persoana făptuitorului.
În ceea ce privește condițiile pozitive, art. 80 alin. 1 N.C.pen. prevede că pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, infracțiunea săvârșită trebuie să prezinte o gravitate redusă,în raport cu natura și întinderea urmărilor produse, cu mijloacele folosite, cu modul și împrejurările în care a fost comisă, precum și cu motivul și scopul urmărit, iar instanța să aprecieze că, în raport cu persoana infractorului, cu conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, cu eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea urmărilor infracțiunii, precum și cu posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acesteia. Raportat la aceste criterii, instanța de fond a opinat că a conduce un autovehicul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice și a produce două accidente, chiar dacă acestea s-au soldat doar cu pagube materiale, și ulterior, manifestarea unei atitudini necooperante cu organele de urmărire penală reprezintă aspecte care exclud în cauză incidența dispozițiilor art.80 N.C.pen.
De asemenea, analizând comparativ cele două dispoziții legale anterior menționate, instanța de fond a constatat că dispozițiile Codului penal de la 1969, în ceea ce privește suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt mai favorabile față de dispozițiile Codului penal actual referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere din noua reglementare, având în vedere condițiile în care poate fi dispusă și efectele pe care le produce.
Astfel, N.C.pen. prevede în art. 91 condiții suplimentare față de vechea reglementare în materie pentru ca instanța să poată dispune condamnarea la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în sensul că este necesar ca inculpatul să-și fi manifestat acordul de a executa o muncă neremunerată în folosul comunității, conform cerinței de la art. 91 alin.1 lit. a). În plus, în alin. 3 al art. 91 Cod penal se prevede faptul că nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere atunci când infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori de la judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorilor sau participanților.
Mai mult, instanța de fond a reținut că o condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art. 91 N.C.pen. nu mai are ca efect, în ipoteza expirării termenului de încercare fără a săvârși o nouă infracțiune și fără a se dispune revocarea acestei măsuri, reabilitarea de drept a condamnatului, astfel cum prevedea art. 86 din Codul penal de la 1969.
Sub aspectul individualizării modului de executare pedepsei, având în vedere că instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a instituției juridice penale a suspendării condiționate prevăzute de art. 81 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969, a reținut ca fiind mai favorabilă legea veche.
Având în vedere că prin Decizia nr. 265 din 20.05.2014 C. Constituțională a decis că aplicarea art. 5 din Codul Penal poate fi făcută doar global, iar nu pe instituții autonome, vechiul Cod Penal a fost aplicat ca lege mai favorabilă sub toate aspectele legate de prezenta cauză.
Față de cele menționate, instanța de fond a califcat fapta pentru care inculpatul G. A. a fost trimis în judecată din infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 din N.C.pen. în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică peste 0,80g/l alcool pur în sânge prevăzută și sancționată de art.87 alin.1 OUG nr.195/2002.
În drept, fapta inculpatului G. A., care la data de 07.09.2013, orele 01.00, a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice din mun. S., având o îmbibație alcoolică peste 0,80g/l alcool pur în sânge, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.87 alin. l din OUG 195/2002.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea de conducere a autoturismului Audi cu numărul de înmatriculare_, deplasându-se pe . S., jud. S. în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv la ora 01.30, inculpatul avea o alcoolemie de 1,75 g %o alcool pur în sânge iar la ora 02.30 o alcoolemie de 1,65 g %o alcool pur în sânge așa cum a rezultat din Buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1628/09.09.2013 (f. 13-15 d.u.p.).
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este esențialmente una de pericol, nefiind susceptibilă prin natura sa de a produce daune materiale, iar legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul socialmente periculos - punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice - rezultă ex re.
Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că poziția subiectivă a inculpatului față de infracțiunea săvârșită și rezultatul socialmente periculos al acesteia, s-a caracterizat prin intenție indirectă, formă de vinovăție prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit.b) C.pen. din 1969. Astfel, conducând un autoturism pe drumurile publice, în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală, inculpatul a prevăzut și, deși nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin fapta sa infracțională să pună în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere dispozițiile art.52 C.pen. din 1969 și criteriile de individualizare prevăzute în art.72 C.pen. din 1969. Astfel, instanța de fond a ținut seama de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002, de gradul de pericol social concret al faptei ce rezidă în participarea la trafic a unei persoane care nu respectă regulile specifice desfășurării unei astfel de activități, de persoana inculpatului, acesta fiind cunoscut ca având o conduită bună în societate.
Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin.10 N.C.p.p. și a redus limitele de pedeapsă prevăzute de lege cu 1/3 având în vedere că inculpatul a solicitat judecare cauzei prin procedura simplificată prevăzută de art.374 alin.4 și art.375 alin.1și 2 N.C.p.p.
Față de aceste aspecte instanța de fond, în stabilirea unei pedepse concrete inculpatului, a ținut cont de limitele de pedeapsă prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, reduse cu o treime, respectiv pedeapsa cu închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.
În baza art. 74 C.pen din 1969, instanța de fond a avut în vedere împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, așa cum a rezultat din fișa de cazier judiciar depusă la dosar (f. 36), a avut o conduită corespunzătoare și sinceră în timpul procesului penal, regretând sincer săvârșirea faptei.
Prin orientarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, pentru infracțiunea comisă de inculpat, în temeiul art. 74 al. 1 lit. a C.pen. din 1969 coroborat cu art. 76 alin. 1 lit. e C.pen. din 1969, instanța de fond a considerat că această pedeapsă este necesară și suficientă pentru îndreptarea și resocializarea viitoare a acestuia.
Față de cele reținute, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special pentru infracțiunea comisă.
În funcție de toate aceste circumstanțe reale și personale, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum moderat, respectiv o pedeapsă de 5 luni închisoare, este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art.52 C.pen. din 1969.
În temeiul art. 71 C.pen. din 1969 a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a și b C.pen. din 1969, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei.
Instanța de fond nu a interzis dreptul de a alege în autoritățile publice prevăzut teza 1 a art. 64 lit.a C.pen. din 1969 întrucât prin Hotărârea Hirst c. Marii Britanii pronunțată de Marea Cameră la 06.10.2005, C. Europeană a Drepturilor Omului a stabilit faptul că deținuții, în general, continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate. Art.3 al Protocolului 1 stabilește obligația statelor membre de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere prin scrutin secret în condiții în care să asigure libertatea de exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ, nu este un drept absolut, statele bucurându-se de o largă marjă de apreciere în organizarea sistemului electoral, astfel încât să înglobeze propria viziune asupra democrației. Corelativ obligației pozitive a statului, cetățenii statelor membre au dreptul de a-și exprima voința în cadrul alegerilor legislative și de a nu fi împiedicați în mod nejustificat să își exercite acest drept. Acestui drept îi pot fi aduse limitări, care nu trebuie, însă, să aducă atingere substanței dreptului ocrotit, astfel încât să priveze individul de exercitarea lui efectivă, trebuie să urmărească un scop legitim, iar mijloacele folosite nu trebuie să fie disproporționale(cauza Mathieu – Mohin).
C. Europeană a apreciat că orice restricție a acestor drepturi trebuie să fie justificată și să urmărească un scop legitim: considerații de securitate, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice, ce decurg, în mod inevitabil din condițiile detenției(cauza Silver și alții). C. a statuat că interzicerea automată a dreptului de participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 al Protocolului 1 din Convenție.
În raport de această hotărâre, instanța de fond a apreciat că natura infracțiunii săvârșite de inculpat nu îl face nedemn de a a-și exercita dreptul de a alege.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută la lit. c a art. 64 C.pen. din 1969 referitoare la interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura celeia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii instanța de fond a apreciat că nu este cazul să o interzică deoarece inculpatul nu s-a folosit de profesia sa în activitatea infracțională. Instanța de fond nu a interzis inculpatului și exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d și e C.pen. din 1969, întrucât săvârșirea faptei nu a relevat un comportament care să aducă prejudicii interesul superior al copilului și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 81 C.pen. din 1969, și anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și aprecierea instanței de fond că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, instanța de fond, în baza art. 81 C.pen. din 1969 a suspendat executarea pedepsei stabilind un termen de încercare de 2 ani, la care s-a adăugat durata pedepsei ce a fost aplicată inculpatului anterior, termen stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 C.pen. din 1969, acest termen fiind apreciat de instanța de fond ca fiind de natură să asigure îndreptarea inculpatului.
Condiția prevăzută la art. 81 alin.1 lit. a) C.pen. din 1969 a fost întrunită, în cauză fiind aplicată o pedeapsă de 5 luni închisoare.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 81 alin.1 lit. b) C.pen. din 1969., și anume lipsa unei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, instanța de fond a reținut, conform fișei de cazier judiciar a inculpatului (f. 36), că acesta nu are antecedente penale.
Aprecierea instanței de fond că „scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia” conform dispozițiilor prevăzute la art. 81 alin.1 lit.c) C.pen. din 1969 s-a întemeiat pe considerente privind împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și persoana inculpatului, posibilitatea efectivă de reintegrare socială a acestuia și colaborarea cu organele judiciare.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 instanța de fond a suspendat executarea pedepselor accesorii.
Instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C.pen. din 1969, a căror nerespectare va atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 274 alin. 1 N.C.p.p., a obligat inculpatul G. A. la plata către stat a sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 350 lei din cursul urmăririi penale.
Împotriva sentinței penale nr. 403 din data de 16.12 2015 pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul G. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele expuse pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
În esență, inculpatul apelant G. A., prin intermediul apărătorului, în persoana domnului avocat M. F. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică peste 0,80g/l alcool pur în sânge prevăzută și sancționată de art.87 alin.1 OUG nr.195/2002 în infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 din N.C.pen, întrucât în opinia sa Noul Cod penal este legea mai favorabilă inculpatului. Totodată, a solicitat să i se aplice inculpatului pedeapsa amenzii ținându-se cont de toate circumstanțele reale și personale ce pledează în favoarea acestuia, iar ca modalitate de executare să se facă aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal, respectiv amânarea aplicării pedepsei, considerând că în speța dedusă judecății sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de acest text de lege.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2 și art. 420 Cod procedură penală, C. constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Inculpatul apelant G. A. a comis fapta dedusă judecății în împrejurările reținute de prima instanță și arătate în considerentele sentinței penale apelate, vinovăția sa fiind în mod corect stabilită.
Astfel, din întregul material probator administrat în cauză rezultă că la data de 07.09.2013, orele 01.00, inculpatul apelant G. A. a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice din mun. S., având o îmbibație alcoolică peste 0,80g/l alcool pur în sânge, respectiv la ora 01.30 o alcoolemie de 1,75 g %o alcool pur în sânge iar la ora 02.30 o alcoolemie de 1,65 g %o alcool pur în sânge așa cum a rezultat din Buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1628/09.09.2013 (f. 13-15 d.u.p.).
În fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut și a regretat fapta comisă (f. 34 șu ds.fd), astfel încât în mod corect prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 375 Cod procedură penală, ca urmare a atitudinii procesuale și a solicitării inculpatului ca judecata să se desfășoare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului apelant, C. constată că raportat la situația de fapt reținută, s-a stabilit în mod legal încadrarea juridică a infracțiunii comise de către inculpatul apelant, iar sancțiunea penală aplicată acestuia a fost în mod judicios individualizată în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Codul penal din 1969, fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 Codul penal din 1969, prima instanță dând eficiență circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Codul penal din 1969 și coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de textul incriminator prin aplicarea disp. art. 76 al. 1 lit. e Codul penal din 1969.
Incidența și eficiența circumstanțelor atenuante trebuie apreciate de către instanță în raport cu pericolul social concret al faptei, cu ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, cu urmările produse sau care s-ar fi putut produce și cu periculozitatea infractorului, spre a decide măsura în care se poate coborî sub minimul special sau dacă se impune sau nu o modificare a tipului de pedeapsă aplicabil. Numai în măsura în care aceste din urmă împrejurări nu atribuie faptei supuse judecății o gravitate sporită, împrejurările exemplificate de legiuitor au semnificația unor circumstanțe atenuante judiciare. În același timp însă, se impune ca în cadrul operațiunii de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare toate criteriile prevăzute de art. 72 Codul penal din 1969, să le evalueze împreună și, după caz, să acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul conținut, în vederea stabilirii pedepsei corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.
Or, raportându-se la speța de față, având în vedere cuantumul alcoolemiei, implicarea într-un accident soldat cu pagube materiale și atitudinea inițial turbulentă față de organele de poliție, C. apreciază că nu se impune a se proceda la reducerea în și mai mare măsură a cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță, considerând că aceasta este în măsură să contribuie atât la reeducarea inculpatului, cât și la asigurarea scopului de prevenție generală.
De asemenea, C. apreciază că nu se justifică nici aplicarea unei pedepse cu amenda penală, având în vedere că potrivit art. 52 Codul penal din 1969, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.
Prin urmare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte cu caracter penal, C. apreciind că pedeapsa de 5 luni închisoare, aplicată de prima instanță, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, este în măsură să satisfacă imperativul justei individualizări a pedepsei, aceasta fiind atât necesară, cât și suficientă pentru a contribui atât la reeducarea inculpatului, cât și la asigurarea scopului de prevenție generală, în sensul că acesta își va putea forma o atitudine corectă față de ordinea de drept.
Referitor la solicitarea inculpatului prin apărător ales de aplicare a dispozițiilor noului Cod penal, C. reține că această cerere nu poate fi primită. În primul rând limitele de pedeapsă sunt practic aceleași, iar în condițiile vechii legislații a fost posibilă coborârea pedepsei efectiv aplicate sub minimul special ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a Codul penal din 1969. Un cuantum al pedepsei de 5 luni închisoare nu este posibil în baza noului Cod penal, în condițiile în care pe de o parte circumstanța atenuantă deja reținută nu se regăsește în noua legislație, iar pe de altă parte nu este incidentă vreo circumstanță atenuantă prevăzută de noua legislație penală. De altfel, chiar și prin aplicarea unei ipotetice circumstanțe atenuante în baza noului cod, pedeapsa poate fi coborâtă până la 5 luni și 10 zile, ceea ce tot ar constitui o agravarea situației inculpatului în propria cale de atac – situație interzisă în mod clar de lege (art. 418 Codul de procedură penală).
Astfel, solicitările inculpatului de aplicare a dispozițiilor art. 83 Codul penal sunt pe de o parte nelegale (pentru că ar implica mărirea cuantumului pedepsei în apelul exercitat doar de către inculpat), iar pe de altă parte netemeinice. Sub acest ultim aspect, în mod corect a reținut prima instanță că încă din momentul consumului de alcool inculpatul avea reprezentarea împrejurării că ulterior se va urca la volan (ceea ce nu l-a împiedicat totuși să bea), că nivelul alcoolemiei a fost unul relativ ridicat, că a fost implicat într-un accident soldat cu pagube materiale și că a refuzat inițial să se legitimeze în fața organelor de poliție.
În consecință, în baza art. 421 alin. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul G. A. împotriva sentinței penale nr.403 din 16.12.2015 a Judecătoriei S..
În baza art. 275 alin. 2 Cod de Procedură Penală, va obliga apelantul G. A. la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
În numele Legii,
DECIDE:
În baza art. 421 alin. 1 lit. b Cod de Procedură Penală respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul G. A. împotriva S.p.403 din 16.12.2015 a Judecătoriei S..
În baza art. 275 alin. 2 Cod de Procedură Penală obligă apelantul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.02.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red. A.A.V
Tehnored. D.D.
Jud. fond: I. G. L.
5 ex./22.03.2016
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
