Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 22/2016. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 18-03-2016 în dosarul nr. 22/2016
Dosar nr._ - Legea nr. 302/2004 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Sentința penală nr. 22
Ședința camerei de consiliu din data de 18 martie 2016
Președinte A. T. L.
Grefier B. C.
Ministerul Public reprezentat prin procuror A. G.
Pe rol, pronunțarea asupra cererii de transfer într-un penitenciar din România privind pe cetățeanul român S. C. formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14.03.2016 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, a fost amânată pronunțarea pentru 16.03._ și apoi pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 24.02.2016, pe rolul Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori s-a înregistrat sub nr._, sesizarea nr. 620/II/2/2015 din 22.02.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind reexaminarea cererii de recunoaștere și executare în România a sentinței nr. 49 HV 27/14h din 30.09.2014 a Judecătoriei Teritoriale Wiener Neustadt - Austria, definitivă la data de 04.10.2014, prin care cetățeanul român S. C., născut la 24.10.1977 în oraș Vicovu de Sus, jud. Suceava, CNP_, a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani (1461 de zile) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav calificat prin efracție parțial finalizat, parțial rămas la tentativă, prev. de art. 127, art. 128 alin. 1 cifra 4, art. 129 cifra 1 și 2, art. 130 cazul 4 și 15 din Codul penal austriac.
În motivarea sesizării, P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava a arătat că din verificările efectuate a rezultat că executarea hotărârii judecătorești nu este contrară principiului non bis in idem, persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceeași infracțiune sau pentru alte infracțiuni decât cea pentru care a fost pronunțată hotărârea transmisă de statul emitent și nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004, iar de la data pronunțării sentinței penale nr.26 din data de 09.04.2015 a Curții de Apel Suceava, definitivă la 09.07.2015, au intervenit elemente noi, respectiv persoana urmează a fi deportată în statul al cărui cetățean este.
Sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind pe cetățeanul român S. C., a fost însoțită de documentația anexată cererii de către autoritățile judiciare din Austria și de certificatul de cazier judiciar al persoanei condamnate.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 49 HV 27/14h din 30.09.2014 a Judecătoriei Teritoriale Wiener Neustadt - Austria, definitivă la data de 04.10.2014, cetățeanul român S. C. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani (1461 de zile) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav calificat prin efracție parțial finalizat, parțial rămas la tentativă, prev. de art. 127, art. 128 alin. 1 cifra 4, art. 129 cifra 1 și 2, art. 130 cazul 4 și 15 din Codul penal austriac.
În fapt, s-a reținut că cetățeanul român S. C., împreună cu persoana urmărită separat și condamnată deja, Miculas M. C., s-au hotărât în ianuarie 2012 să comită împreună furturi de la bancomate și spații comerciale, iar pentru executarea planului infracțional au mers în februarie 2012 în Austria, săvârșind următoarele fapte:
- Între 26 și 27 februarie 2012 în Kremsmunster a sustras de la Unimarkt Handels GmbH suma de 1.480,80 euro numerar, deschizând cu forța un geam și tăind seiful;
- La 25 februarie 2012 în B. Hali a sustras de la Casa Teritorială a Seniorilor 6.810,20 euro, o cheie precum și bijuterii a căror valoare nu poate fi stabilită, deschizând cu forța un geam, un seif precum și o cutie de bijuterii;
- A încercat să sustragă, de fiecare dată numerar, după cum urmează:
- La 24 februarie 2012 în Rumpfendopl a încercat să sustragă de la Raiffeisenbank Potting, încercând să deschidă cu forța un bancomat;
- La 26 februarie 2012 în Kremsmunster a încercat să sustragă de la Unimarkt Handels GmbH, deschizând cu forța un geam;
- La 9 martie 2012 în Theresienfeld a încercat să sustragă de la Raiffeisenbank Theresienfeld, încercând să deschidă cu forța un bancomat;
- La 10 martie 2012 în Alland a încercat să sustragă de la Unimarkt Handels GmbH, deschizând cu forța un geam;
- La 24 februarie 2012 în Ybbs an der Donau a încercat să sustragă de la R. Matejka, spărgând un geam.
Potrivit art. 155 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, cuprinzând condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă și executorie;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;
c) persoana condamnată are cetățenie română;
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151.
În cauza de față, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile de mai sus.
Este real că prin sentința penală nr.26 din data de 09.04.2015 a Curții de Apel Suceava, definitivă la 09.07.2015, s-a respins cererea de recunoaștere și executare în România a sentinței nr. 49 HV 27/14h din 30.09.2014 a Judecătoriei Teritoriale Wiener Neustadt – Austria, cu motivarea că persoana condamnată S. C., deși este cetățean român, nu și-a dat acordul cu privire la executarea pedepsei aplicate de instanța din Austria într-un penitenciar din România. De asemenea, din actele dosarului nu a rezultat că acesta ar trăi pe teritoriul României.
Curtea constată că noul certificat conține elemente noi, respectiv din conținutul acestuia rezultă că împotriva persoanei condamnate s-a luat interdicția de ședere pe 10 ani prin hotărârea IFA_ VY_ emisă de Biroul Federal pentru străini și azil la data de 05.09.2015, definitivă la data de 26.09.2015, fundamentată pe hotărârea de condamnare.
Așadar, consimțământul persoanei condamnate nu este necesar.
Față de cele reținute, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile pentru transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate S. C., astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 155 din Legea nr. 302/2004 republicată.
În consecință, va admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava și în temeiul art.154 alin.15, art. 154 alin. 6 lit. a raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, va dispune recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr. 49 HV 27/14h din 30.09.2014 a Judecătoriei Teritoriale Wiener Neustadt - Austria, definitivă la data de 04.10.2014, prin care persoana condamnată S. C. a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani (1461 de zile) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav calificat prin efracție parțial finalizat, parțial rămas la tentativă, prev. de art. 127, art. 128 alin. 1 cifra 4, art. 129 cifra 1 și 2, art. 130 cazul 4 și 15 din Codul penal austriac, infracțiune ce își găsește corespondent în infracțiunea de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i Vechiul Cod penal român cu apl.art.41 alin.2 Vechiul Cod penal român.
Va dispune transferarea persoanei condamnate S. C. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 4 ani (1461 de zile) închisoare.
Va deduce din pedeapsa de 4 ani (1461 de zile) închisoare perioada arestării preventive, precum și perioada executată de către persoana condamnată S. C., de la data de 31.07.2014 la zi.
Va dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate S. C., la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Văzând și disp.art.275 alin.3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul cetățeanului român S. C., născut la 24.10.1977 în oraș Vicovu de Sus, jud. Suceava, CNP_, condamnat de către autoritățile judiciare din Republica Austria prin sentința nr. 49 HV 27/14h din 30.09.2014 a Judecătoriei Teritoriale Wiener Neustadt - Austria, definitivă la data de 04.10.2014, la o pedeapsă de 4 ani (1461 de zile) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav calificat prin efracție parțial finalizat, parțial rămas la tentativă, prev. de art. 127, art. 128 alin. 1 cifra 4, art. 129 cifra 1 și 2, art. 130 cazul 4 și 15 din Codul penal austriac.
În temeiul art.154 alin.15, art. 154 alin. 6 lit. a raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, dispune recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr. 49 HV 27/14h din 30.09.2014 a Judecătoriei Teritoriale Wiener Neustadt - Austria, definitivă la data de 04.10.2014, prin care persoana condamnată S. C. a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani (1461 de zile) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav calificat prin efracție parțial finalizat, parțial rămas la tentativă, prev. de art. 127, art. 128 alin. 1 cifra 4, art. 129 cifra 1 și 2, art. 130 cazul 4 și 15 din Codul penal austriac, infracțiune ce își găsește corespondent în infracțiunea de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i Vechiul Cod penal român cu apl.art.41 alin.2 Vechiul Cod penal român.
Dispune transferarea persoanei condamnate S. C. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 4 ani (1461 de zile) închisoare.
Deduce din pedeapsa de 4 ani (1461 de zile) închisoare perioada arestării preventive, precum și perioada executată de către persoana condamnată S. C., de la data de 31.07.2014 la zi.
Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate S. C., la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia, din care suma de 400 lei reprezentând onorariu avocat oficiu persoană condamnată se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 939,68 lei reprezentând onorariu traducător.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicarea copiei de pe dispozitiv pentru persoana condamnată S. C..
Pronunțată în ședință publică, azi 18.03.2016.
Președinte, Grefier,
Red: ATL
Dact: BC
Nr. ex. 4/18.03.2016
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 192/2016.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
