Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 239/2016. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 239/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 09-03-2016 în dosarul nr. 239/2016
Dosar nr._ - art. 178 Cod penal -
ROMÂNIA
C. DE A. S.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 239
Ședința publică din data de 09 martie 2016
Președinte A. D.
Judecător H. L. M.
Grefier M. L.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. S. –
reprezentat prin procuror A. L.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de asiguratorul . împotriva sentinței penale nr. 579 din 22 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, inculpat intimat fiind B. S. C., fiul lui N. și L., născut la data de 16.05.1967, în mun. S., jud. S., domiciliat în mun. S., ., ., ..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2016, susținerile părților și participanților prezenți la proces fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și când, din lipsă de timp pentru deliberare și față de disp. art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dispus ca deliberarea și pronunțarea să aibă loc la data de 17.02.2016, iar apoi pentru data de 24.02.2016, ulterior, în baza art.391 alin.2 Cod procedură penală, pentru data de 02.03.2016 și în final pentru data de astăzi – 09.03.2016.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin sentința penală nr. 579 din 22 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, inculpatul B. S. C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat conform art.81 Cod penal din 1969 pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani, conform prev. art. 82 Cod penal din 1969, în condițiile și cu consecințele prev. de art. 83 Cod penal din 1969, sens în care i s-a atras atenția inculpatului.
În baza prev. art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, iar în temeiul prev. art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969.
Prin aceeași sentință, asigurătorul . a fost obligat la plata de despăgubiri civile, după cum urmează:
- suma de 4580,98 lei cu titlu de despăgubiri civile părților civile: P. E. – 1580,98 lei; P. M. – 1500 lei și V. M. – 1500 lei;
- suma de 10.000 euro, în echivalentul în lei, la cursul BNR la data plății reprezentând daune morale către partea civilă P. E.;
- suma de 5.000 euro în echivalentul în lei, la cursul BNR la data plății reprezentând daune morale către partea civilă P. M.;
- suma de 5.000 euro în echivalentul în lei, la cursul BNR la data plății reprezentând daune morale către partea civilă V. M..
Totodată, asigurătorul . a fost obligat să plătească părții civile P. E. suma de 1800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, părții civile
S. de Ambulanță S. suma de 396,40 lei și statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Gura Humorului a reținut că, prin rechizitoriul nr. 505/P/2013 din data de 28.08.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B. S. C., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 1 și 2 din Codul penal, reținându-se următoarele:
La data de 04.05.2013, în jurul orelor 22:15 lucrătorii din cadrul C. Rutier Gura Humorului au fost sesizați telefonic de către ofițerul de serviciu pe subunitate (S.N.U.A.U. 112), despre faptul că pe DN 17, în afara localității Gura Humorului, în zona intersecției cu DJ 177C și a Stației de Carburanți „PECOPAN”, s-a produs un accident rutier soldat cu decesul unei persoane.
Ca urmare a sesizării, la fața locului s-a deplasat echipa operativă din cadrul Poliției Orașului Gura Humorului, care a procedat la efectuarea de cercetări la fața locului și identificarea martorului ocular R. M., a martorului asistent Grigorcu A., precum și a conducătorului auto B. S. C..
Cu ocazia cercetărilor la fața locului nu a putut fi identificată victima, deoarece nu a fost găsit nici un document asupra sa și niciuna dintre persoanele aflate la fața locului nu a putut da relații care să conducă la identificarea sa. Acest lucru s-a realizat abia a doua zi, 05.05.2013, când numiții P. E., mama victimei decedate și Polensche C., vărul acesteia, au identificat cadavrul la morga Spitalului Orășenesc Gura Humorului, ca aparținând numitului P. C. M..
Pe timpul cercetărilor au fost identificați și alți martori în persoana numiților Mintar A. E. (vânzătoare-gestionară la Restaurantul aparținând S.C. GIV3B S.R.L. Gura Humorului, cunoscut și sub denumirea de Barul „Trei Bărboși”), Polensche C. (vărul victimei decedate), B. C. (responsabil al parcului auto aparținând S.C. EMY MAT S.R.L. S., deținător al autoturismului, marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_ ), J. G. (administrator al S.C. RIDANA RARĂUL S.R.L. S., angajator al pietonului P. C. M.) și Ț. I. M. (martor al tâlhăriei, a cărei victimă a fost numitul P. C. M., cu câteva ore înainte de producerea accidentului rutier), precum și a părților vătămate/civile, în calitate de reprezentanți ai victimei decedate, P. C. M., în persoana numitelor P. E. (mama victimei), P. M. și V. M. (surorile victimei).
Cu ocazia cercetărilor efectuate la fața locului și pe baza declarațiilor anexate la dosarul cauzei, s-a stabilit faptul că, în seara de 04.05.2013, în jurul orelor 2215, inculpatul B. S. C., de 47 ani, din mun. S., ., jud. S., în timp ce conducea autoturismul, marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, pe DN 17, la km 223+800 m, în afara localității Gura Humorului, în zona intersecției cu DJ 177C și drumul de acces către Stația C.F.R. Păltinoasa, având direcția de deplasare S. către Gura Humorului, datorită depășirii limitei legale de viteză în afara localității, precum și a neadaptării acesteia la condițiile de drum cu carosabil umed și trafic intens pe timp de noapte, coroborată cu prezența unor defecțiuni la sistemul de frânare, l-a acroșat lateral pe pietonul P. C. M., care se deplasa neregulamentar pe marginea din dreapta a părții carosabile, în aceeași direcție de mers, acesta fiind proiectat pe partea carosabilă, lângă parapetul de protecție din partea dreaptă a drumului, unde a decedat.
Conducătorul auto B. S. C. a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager . nr. 0149, la poziția 0564, rezultatul fiind de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt confirmat și prin buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 716 din 10.05.2013 eliberat de S. Județean de Medicină Legală S..
La fața locului s-a deplasat un echipaj din cadrul Serviciului de Ambulanță Gura Humorului, care au executat activități de resuscitare cardio-respiratorie a pietonului P. C. M., însă, în cele din urmă, a fost constatat decesul acestuia.
Din raportul medico-legal de necropsie nr. 185-SV/A3 din 23.05.2013 întocmit de S. Județean de Medicină Legală S., reiese faptul că între leziunile suferite de victima P. C. M., în urma cărora a survenit decesul și accidentul rutier în care a fost implicată, există o legătură de cauzalitate, decesul survenind ca urmare a „insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă contuziei cerebrale și medulo-bulbare produse printr-un politraumatism ce s-a putut produce prin lovire, basculare și proiectare în cadrul unui accident rutier.”.
De asemenea, tot din raportul medico-legal de necropsie nr. 185-SV/A3 din 23.05.2013 întocmit de S. Județean de Medicină Legală S., reiese faptul că în momentul decesului, numitul P. C. M. prezenta o alcoolemie de 2,30‰ g/l alcool pur în sânge, precum și o alcoolurie de 1,70‰ g/l alcool pur în urină, fapt consemnat în buletinul de analiză toxicologică nr. 229-230/D din 08.05.2013.
În cauză, s-a efectuat inspecția tehnică a autoturismului, marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, de către ing. A. A. din cadrul Stației I.T.P. .. Gura Humorului, inspecție efectuată în fază dinamică, pe standul Stației I.T.P., unde autovehiculul a fost condus de către inculpatul B. S. C. la solicitarea organelor de poliție.
Așa cum reiese din raportul de inspecție tehnică anexat la dosarul cauzei, s-a constatat faptul că autoturismul, marca Dacia L. prezintă următoarele avarii, respectiv: bară față spartă, far dreapta spart, aripă dreapta față îndoită, capotă față îndoită, stâlp dreapta îndoit, parbriz spart, dar și faptul că acesta prezintă o . defecțiuni la sistemul de frânare, respectiv „frână stânga față ineficientă, dezechilibru frână față”, motiv pentru care autoturismul a primit aprecierea de „respins” pentru circulația pe drumurile publice.
În vederea clarificării împrejurărilor în care s-a produs accidentul rutier și soluționării juste a cauzei, s-a întocmit o adresă către Secția Drumuri Naționale Câmpulung Moldovenesc, care a răspuns prin adresa nr. 948 din 28.05.2013 că sectorul de drum pe care s-a produs accidentul rutier face parte din DN 17 și este în afara localității Gura Humorului, nefiind amplasate nici o restricție de viteză, astfel că limita de viteză maximă admisă este de 100 km/h pentru autovehiculele din categoria „B”.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 310 din 07.04.2014 întocmit în cauză de către expert ing. F. G. din cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare, Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul S., reiese faptul că vinovăția producerii accidentului rutier revine ambelor părți implicate, în proporții diferite, respectiv atât pietonului P. C. M., cât și conducătorului auto B. S. C., și anume:
În sarcina pietonului P. C. M. s-au reținut următoarele:
- nerespectarea prevederilor art. 72 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 Republicată, întrucât, în calitatea sa de pieton, s-a deplasat neregulamentar fie pe acostamentul din partea stângă fie pe marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția sa de mers, în condițiile lipsei trotuarului din partea dreaptă;
- nerespectarea prevederilor art. 166 din H.G. nr. 1391/2006, întrucât, în calitatea sa de pieton, s-a deplasat pe timp de noapte și pe partea carosabilă a drumului, care nu era prevăzut cu trotuar sau acostamente, fără a avea aplicate pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent-reflectorizante și fără să poarte o sursă de lumină vizibilă din ambele sensuri.
Vizavi de aceste aspecte, s-a precizat faptul că nerespectarea acestor reguli de circulație rutieră au fost determinate și de faptul că victima P. C. M. se afla sub influența băuturilor alcoolice.
În sarcina inculpatului B. S. C. s-au reținut următoarele:
- nerespectarea prevederilor art. 48 și art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 Republicată, întrucât autoturismul condus de către inculpatul B. S. C. se deplasa în momentul premergător producerii accidentului rutier cu viteza de 105 km/h, iar în momentul producerii impactului cu victima, cu viteza de 89 km/h, ca urmare a acționării sistemului de frânare al autovehiculului (care prezenta defecțiuni), în condițiile în care pe sectorul de drum respectiv, administratorul drumului a stabilit limita legală maximă de viteză la 100 km/h, viteză la care acesta nu a mai putut evita impactul cu victima;
După studierea raportului de expertiză tehnică judiciară, atât părțile vătămate, respectiv mama victimei, P. E. și surorile acesteia, P. M. și V. M., prin mandatar J. I. M., cât și inculpatul B. S. C., nu au formulat obiecțiuni.
În cauză au fost audiați martorii R. M., Mintar A. E., Polensche C., B. C., Ț. I. M. și J. G. și martorul asistent Grigorcu A., care au confirmat cele constatate.
Cu ocazia audierii părții vătămate/părții civile P. E. (mama victimei), în calitate de reprezentant al victimei decedate, P. C. M., aceasta a precizat unele aspecte generale privind situația familială a fiului său și faptul că acesta obișnuia să consume frecvent băuturi alcoolice, aspecte, care într-o oarecare măsură ar fi putut contribui la producerea accidentului rutier, influențând modul de deplasare a acestuia pe partea carosabilă. Aceste aspecte sunt confirmate și de către martorul Polensche C., precum și de către părțile vătămate/părțile civile P. M. și V. M..
Cu ocazia audierii inculpatului B. S. C., acesta a declarat faptul că, la data de 04.05.2013, în jurul orelor 1800, a avut o discuție cu numitul B. C., responsabil al parcului auto aparținând S.C. EMY MAT S.R.L. S., solicitându-i împrumutul unui autovehicul aparținând acestei societăți, în scopul deplasării către Mănăstirea Voroneț pentru a participa la Slujba de Înviere, precizând faptul că nu este angajat al acestei societăți și nu a solicitat autoturismul respectiv în vederea efectuării unor activități de transport public de persoane în regim TAXI, fapt confirmat și de către martorul B. C..
Acesta a mai declarat faptul că „în jurul orelor 2140, am plecat din mun. S., fiind singur în autoturismul, marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, iar în zona intersecției „maraton”, am observat o persoană de sex masculin, care mi-a făcut semn, pentru a-l lua la „ocazie” (identificată în persoana martorului ocular R. M.). Am oprit, iar acesta mi-a spus că intenționează să se deplaseze către Gura Humorului, acesta urcându-se în autoturism, pe bancheta din spate, în partea dreaptă.
În timp ce rulam spre Gura Humorului, pe DN 17, la km 223+800 m, am simțit o izbitură puternică în partea dreapta față a autoturismului, respectiv în zona farului și parbrizului, fără a realiza ce s-a întâmplat. Precizez faptul că locul producerii accidentului rutier este imediat după intersecția cu DJ 177C, pe partea dreaptă a DN 17, având în vedere sensul de mers S. către Gura Humorului.
Imediat după impact, am frânat brusc și am oprit autoturismul pe banda mea de circulație. Am coborât și am observat că pe marginea părții carosabile se afla un bărbat poziționat ușor oblic față de axul drumului, orientat cu fața în jos și cu capul spre Gura Humorului. Am observat că acesta avea o bufnitură în zona stângă a capului și nu dădea nici un semn de viață(aspecte confirmate și de către martorul ocular R. M.). …
Menționez faptul că în timpul producerii accidentului rutier rulam cu o viteză de aproximativ 65-75 km/h(aspecte infirmate de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară), suprafața carosabilă era umedă și era foarte întuneric … .
Nu pot să precizez dacă persoana a sărit peste parapetul de protecție a părții carosabile și mi-a ieșit în față sau dacă circula pe partea carosabilă și în ce direcție.
De asemenea, am observat că victima purta haine de culoare închisă și probabil din această cauză nu l-am putut observa”.
Inculpatul B. S. C. a avut un comportament și o atitudine corespunzătoare, recunoscând și regretând fapta comisă, chiar contribuind cu o sumă de bani pentru ajutorarea familiei victimei pentru acoperirea parțială a cheltuielilor ocazionate de înmormântarea victimei.
S-a arătat de către procurorul de caz că situația de fapt expusă este susținută de următorul material probator: procesul verbal de cercetare la fața locului; declarațiile părții vătămate/părții civile P. E. - mama victimei decedate P. C. M., filele nr.29-34; declarația părții vătămate/părții civile P. M. - sora victimei decedate P. C. M., filele nr.37-40; declarația părții vătămate/părții civile V. M. - sora victimei decedate P. C. M., filele nr.42-44; raportul medico-legal de necropsie nr. 185-SV/A3 din 23.05.2013 întocmit de S. Județean de Medicină Legală S., filele nr.53-55; buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 716 din 10.05.2013 eliberat de S. Județean de Medicină Legală S., fila nr.79; raportul de inspecție tehnică a autoturismului, marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_ eliberat de .. Gura Humorului, filele nr.82-83; adresa nr.948/28.05.2013 a Secției de Drumuri Naționale Câmpulung Moldovenesc, fila nr. 95; raportul de expertiză tehnică judiciară nr.310/07.04.2014 întocmit de expert ing. F. G. din cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare, Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul S., filele nr. 97-113; declarațiile martorului ocular R. M., filele nr. 123-126; declarațiile martorului Mintar A. E., filele nr. 127-128; declarațiile martorului Polensche C., filele nr. 129-130; declarațiile martorului B. C., filele nr. 131-133; declarațiile martorului Ț. I. M., filele nr. 134-136; declarațiile martorului J. G., filele nr. 137-139; declarațiile martorului asistent Grigorcu A., filele nr. 140-141.
Persoanele vătămate, respectiv P. E. (în calitate de mamă a victimei decedate), P. M. și V. M. (în calitate de surori ale victimei decedate), au declarat faptul că depun plângere penală față de inculpatul B. S. C., sub aspectul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, precum și faptul că se constituie părți civile în dosar, solicitând introducerea în cauză a societății de asigurări, respectiv S.C. G. ASIG. S.A. București, în calitate de asigurător al autoturismului, marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, condus de către inculpat, în vederea răspunderii materiale, formulând pretenții civile în sumă de 50.000 euro pentru fiecare reprezentant, cu titlu de daune materiale și morale, în această sumă fiind incluse și pretențiile civile formulate față de inculpatul B. S. C..
Prin Încheierea de ședință din camera preliminară din data de 7 noiembrie 2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La data de 5 februarie 2015 părțile vătămate s-au constituit părți civile în dosarul nr._ după cum urmează: P. E. a solicitat daune materiale in cuantum de 10.000 lei reprezentând cheltuielile cu înmormântarea fiului său P. C. M., parastase după obiceiul locului, tratamente medicale pentru starea sa de sănătate și daune morale in cuantum de 50.000 euro, pentru o justa si echitabila compensare a prejudiciului moral suferit; P. M. a solicitat daune materiale in suma de 1.500 lei prezentând aportul său la praznicul de 40 de zile, de 6 luni si 1 an. și daune morale in cuantum de 50.000 euro, pentru o justa si echitabilă compensare a prejudiciului moral suferit; V. M. a solicitat daune materiale in suma de 1.500 lei prezentând aportul său la praznicul de 40 de zile, de 6 luni si 1 an. și daune morale in cuantum de 50.000 euro, pentru o justa si echitabilă compensare a prejudiciului moral suferit, iar la cererea acestora s-a admis efectuarea unui supliment la expertiza tehnică realizată în faza de urmărire penală.
În cauză s-a constituit parte civilă S. de Ambulanță cu suma de 396,40 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală prespitalicească și transport.
Inculpatul, fiind audiat la termenul din 4 iunie 2015, a arătat că recunoaște și regretă săvârșirea faptei, dar că accidentul s-a datorat persoanei care a fost accidentată.
Examinând întreg probatoriul administrat în cauză instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt ca cea reținută în actul de sesizare.
Astfel, s-a reținut că, în seara de 04.05.2013, în jurul orelor 22:15, inculpatul B. S. C., în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, pe DN 17, la km 223+800 m în afara localității Gura Humorului, în zona intersecției cu DJ 177 C și drumul de acces către Stația CFR Păltinoasa, având direcția de deplasare S. către Gura Humorului, datorită depășirii limitei legale de viteză în afara localității, precum și a neadaptării acesteia la condițiile de drum cu carosabil umed și trafic intens pe timp de noapte, coroborată cu prezența unor defecțiuni la sistemul de frânare, l-a acroșat lateral pe pietonul P. C. M., care se deplasa neregulamentar pe marginea din dreapta a părții carosabile în aceeași direcție de mers, acesta fiind proiectat pe partea carosabilă, lângă parapetul de protecție din partea dreaptă a drumului unde a decedat. Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager rezultatul fiind de 0,00mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt confirmat și prin buletinul de analize toxicologico-alcoolemie nr. 716 din 10.05.2013 eliberat de S. Județean de Medicină Legală S.. Din raportul medico-legal de necropsie nr. 185-SV/A3 din 23.05.2013 întocmit de S. Județean de Medicină Legală S., reiese faptul că în momentul decesului, numitul P. C. M. prezenta o alcoolemie de 2,30‰ g/l alcool pur în sânge, precum și o alcoolurie de 1,70‰ g/l alcool pur în urină.
A mai reținut prima instanță că, în drept, fapta inculpatului B. S. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 și de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective infracțiunea s-a realizat prin uciderea unei persoane ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru efectuarea unei anumite activități, iar sub aspectul laturii subiective, fapta nu a fost săvârșită cu intenție.
În funcție de cele anterior arătate, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special, apreciind, în baza prev. art. 5 Cod penal că legea mai favorabilă este legea veche, respectiv art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969.
În baza prev. art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal din 1969.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei s-a considerat că nu este necesară executarea în regim închis și că reeducarea inculpatului și realizarea scopului de prevenție generală și specială a pedepsei se poate realiza și prin suspendarea executării pedepsei, astfel că în baza prev. art. 81 Cod penal din 1969 s-a suspendat condiționat executarea pedepsei într-un termen de încercare prev. de art. 82 Cod penal din 1969 în condițiile și cu consecințele prev. de art. 83 Cod penal din 1969, sens în care i s-a atras atenția inculpatului.
În baza prev. art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969.
În ceea ce privește latura civilă a procesului, cu referire la răspunderea juridică a asigurătorului, în cadrul procesului penal, ca urmare a asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, drepturile și obligațiile fiecărei părți implicate într-un astfel de contract se stabilesc prin lege.
Potrivit art. 49 din Legea nr. 136 din 1995 „Asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule”. Cum, în cauză inculpatul se face vinovat de producerea accidentului, urmează să fie angajată răspunderea asigurătorului RCA.
Conform art. 49 al Ordinului CSA nr. 14/2010 „La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele: 2. În caz de deces: a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea unde se face înmormântarea … d) daune morale în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.
În ce privește daunele materiale solicitate în cauză, sunt probate în cuantum de 4580,98 lei, cheltuieli de înmormântare, munca fizică cu ocazia înmormântării și ajutorul dat la parastasele de 40 de zile, 6 luni și un an.
Conform prev. art. 49 pct. 1, lit. f din Ordinul CSA nr. 5/2010 daunele morale se acordă „în conformitate cu legislația și jurisprudența din România”, și potrivit Codului civil, răspunderea delictuală este reglementată de art. 1349, care stipulează la alineatul 1 că „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că „cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. Totodată din economia disp. art. 1357 cod civil reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă. Mai mult, din coroborarea art. 1391 cu art. 253 Cod civil, se observă că este reglementată posibilitatea reparării patrimoniului chiar și a prejudiciului nepatrimonial, cât și mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge.
Cu privire la dovedirea existenței prejudiciului moral, concluzia în acord cu practica CEDO, este în sensul că proba faptei ilicite este insuficientă, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate, iar instanța să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu.
În prezenta cauză existența prejudiciului este de necontestat, pierderea unui fiu, respectiv a unui frate, în condițiile arătate, produce incontestabil o traumă psihică profundă și ireversibilă, apreciindu-se astfel că se justifică pe deplin acordarea daunelor morale în cuantum de 10.000 de euro pentru mama victimei, P. E. și câte 5000 de euro pentru surorile victimei, respectiv P. M. și V. M., în compensarea traumelor psihice suferite de acestea, cauzate de decesul fiului și fratelui lor al cărui deces a survenit timpuriu și nefiresc.
A fost obligată societatea de asigurări să plătească Serviciului de Ambulanță S. suma de 396,40 lei.
În cursul urmăririi penale cât și în timpul judecății persoana vătămată, constituită parte civilă, a achitat contravaloarea expertizelor în sumă de 1800 lei, iar în baza prev. art. 276 Cod procedură penală a fost obligat asigurătorul să-i plătească această sumă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel asiguratorul ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele formulate în scris și depuse la dosar (f. 04 – 20) și susținute oral de reprezentantul legal, consemnate în încheierea de ședință pronunțată la data de 10.02.2016 care face parte integrantă din prezenta decizie.
În esență, asiguratorul a criticat soluția instanței de fond sub aspectul obligării la plata unor sume de bani către părțile civile intimate, deși este incident cazul de excludere de la plată, respectiv culpa exclusivă a părții prejudiciate. A arătat că instanța de fond nu numai că nu a constatat existența acestui caz, dar nici nu a reținut o culpă concurentă și fără a motiva acest aspect. Cu privire la răspunderea juridică a asiguratorului, ca urmare a asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, drepturile și obligațiile părților implicate într-un astfel de contract se stabilesc prin lege. Calitatea de asigurator de răspundere civilă rezultă din polița RCA, valabilă și care face referire la Ordinul CSA nr. 14/2011 și este parte integrantă a contractului de asigurare. Potrivit art. 27 din acest ordin, asiguratorul nu acordă despăgubiri pentru cazurile când proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate, apreciind că în speța de față, există această situație. Din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că vinovăția producerii accidentului aparține exclusiv victimei P. C. M., aspect ce reiese din raportul de expertiză efectuat în care se arată că acesta avea calitatea de pieton, se deplasa neregulamentar și nu purta vestă reflectorizantă, fiind sub influența băuturilor alcoolice cu o alcoolemie de 2,3 gr. %o, aspecte determinante în producerea accidentului rutier. Autovehiculul implicat în accident avea o viteză de deplasare cu 5 km mai mare față de limita legală și chiar în situația în care ar fi circulat cu viteza legală, accidentul nu putea fi evitat.
Față de această situație, în mod greșit prima instanță a reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului ceea ce a determinat pronunțarea unei hotărâri netemeinice și nelegale. Raportat și la culpa de 5%, solicită diminuarea daunelor materiale și morale și a cheltuielilor judiciare.
Un alt motiv de nelegalitate a sentinței penale apelate privește dispoziția de obligare a societății de asigurare la plata despăgubirilor. Art. 49 din Ordinul CSA nr. 14/2011 prevede exclusiv modalitatea în care se acordă despăgubirile în cazul vătămărilor corporale. La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri numai de către partea civilă P. E., iar celelalte părți civile nu au făcut dovada prejudiciului.
Obligarea societății de asigurare la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1.800 lei către partea civilă P. E. constituie un alt motiv de nelegalitate, contrar disp. art. 27 pct. 6 și 7 din Ordinul CSA nr. 14/2011, conform cărora asiguratorul nu acordă despăgubiri pentru amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar putea fi obligat proprietarul sau conducătorului autovehiculului asigurat răspunzător de producerea pagubei, precum și pentru cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor și nici pentru cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, conducătorul sau utilizatorul vehiculului utilizat, chiar dacă în cadrul procesului penal se soluționează și latura civilă.
Cu privire la motivele de netemeinicie, s-a susținut că acordarea daunelor morale trebuie să se facă cu respectarea art. 49 din Legea nr. 136/1995 rap. la art. 49 din Ordinul CSA nr. 14/2011, conform cărora, pentru a se angaja răspunderea juridică a asiguratorului RCA, este necesar ca inculpatul să se facă vinovat de producerea unor prejudicii persoanei vătămate, însă în cauza de față, vinovăția aparține exclusiv victimei, aceasta fiind singura care a creat starea de pericol în producerea accidentului. Astfel, la stabilirea daunelor morale instanța trebuie să țină cont de nevinovăția inculpatului și de lipsa răspunderii asiguratorului, iar în consecință să respingă pretențiile părții civile, ca neîntemeiate. De asemenea, daunelor morale au fost acordate cu încălcarea prevederilor art. 49 din Ordinul CSA nr. 14/2011.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 Cod procedură penală, societatea de asigurare a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond conform motivelor invocate anterior și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, cu reținerea, în latura penală, a incidenței cazului de excludere prev. de art. 27 pct. 1 lit. b din Ordinul CSA nr. 14/2011, iar în subsidiar reținerea unei culpe concurente în procente diferite de 5% pentru inculpat și 95% pentru victimă, iar în latura civilă, în principal respingerea pretențiilor civile, iar în subsidiar acordarea daunelor materiale în măsura în care au fost dovedite și diminuarea daunelor morale raportat la jurisprudența în materie, față de practica judiciară depusă la dosar. În această din urmă situație, s-a solicitat ca, la acordarea daunelor materiale, morale și a cheltuielilor judiciare solicitate de S. Județean de Ambulanță S., să se țină cont de gradul redus de vinovăție al inculpatului. Cu referire la cheltuielile judiciare, în conformitate cu art. 27 pct. 6 și 7 din Ordinul CSA nr. 14/2011, s-a solicitat a se constata faptul că asiguratorul nu poate fi obligat la plata acestora.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de către asigurator, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. 1, 2 și art. 420 Cod procedură penală, C. constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Sub aspectul laturii penale a cauzei, deși prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt (aceeași ca în actul de sesizare) și a analizat cauza sub toate aspectele, în mod greșit a apreciat că accidentul rutier, soldat cu moartea unei persoane, s-a datorat exclusiv culpei inculpatului, victima având și ea un grad ridicat de culpă, conform înscrisurilor existente la dosar.
Așadar, din mijloacele de probă administrate în cauză, cu referire la raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 310 din 07.04.2014 întocmit în cauză de către expert ing. F. G. din cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare, Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul S. (f.113 ds. u.p.), reiese faptul că vinovăția, sub forma culpei, în producerea accidentului rutier în discuție revine ambelor părți implicate, în proporții diferite, respectiv:
1. victimei P. C. M. care nu a respectat: .
- prevederile art. 72 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., întrucât, în calitatea sa de pieton, s-a deplasat neregulamentar pe direcția de rulare a autoturismului Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul B. S. C., având în vedere că se putea deplasa fie pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers, fie cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția sa de mers, în condițiile lipsei acostamentului;
- prevederile art. 166 din H.G. nr. 1391/2006, întrucât, în calitatea sa de pieton, s-a deplasat pe timp de noapte și pe partea carosabilă a drumului, care nu era prevăzut cu trotuar sau acostamente, fără a avea aplicate pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent-reflectorizante și fără să poarte o sursă de lumină vizibilă din ambele sensuri.
De asemenea, se impune a se preciza că nerespectarea acestor reguli de circulație rutieră au fost determinate și de faptul că victima P. C. M. se afla sub influența băuturilor alcoolice, având o alcoolemie mare de 2,3 gr. %o, fapt dovedit cu buletinul de analiză toxicologică nr. 229-230/D din 08.05.2013 menționat în raportul medico-legal de necropsie nr. 185-SV/A3 din 23.05.2013 întocmit de S. Județean de Medicină Legală S. existent la f.69-71 ds.u.p.
2. inculpatului B. S. C. care nu a respectat:
- prevederile art. 48 și art. 49 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., întrucât autoturismul condus de către acesta se deplasa în momentul premergător producerii accidentului rutier cu viteza de 105 km/h, iar în momentul producerii impactului cu victima, cu viteza de 89 km/h, ca urmare a acționării sistemului de frânare al autovehiculului (care prezenta defecțiuni), în condițiile în care pe sectorul de drum respectiv, administratorul drumului a stabilit limita legală maximă de viteză la 100 km/h, viteză la care acesta nu a mai putut evita impactul cu victima.
S-a mai arătat în concluziile finale la acest raport că starea de pericol poate fi considerată din momentul prezenței pe partea carosabilă a pietonului P. C. M. aflat sub influența băuturilor alcoolice, fiind îmbrăcat cu haine de culoare închisă, fără elemente reflectorizante, menționându-se drept cauză determinantă în producerea evenimentului rutier deplasarea neregulamentară a pietonului – victimă pe direcția de rulare a autoturismului marca Dacia L., și ca și cauză favorizantă viteza autoturismului în contextul în care conducătorul auto nu a luat în considerare că suprafața carosabilă era umedă, zona neiluminată, vizibilitatea redusă și traficul intens.
Acest mijloc de probă nu a fost contestat în cursul urmăririi penale de către inculpat sau rudele victimei, respectiv părțile civile P. E., P. M. și V. M. care, în declarațiile date au confirmat faptul că victima obișnuia să consume frecvent băuturi alcoolice, aspecte care într-o oarecare măsură ar fi putut contribui la producerea accidentului rutier, influențând în mod evident modul de deplasare a acestuia pe partea carosabilă, iar în cursul judecății de către asigurător, care nu a formulat nici un fel de obiecțiuni. Cât privește obiecțiunile formulate în scris de către părțile civile, prin apărătorul lor ales (f.67-69 ds.fond), C. constată că nu au mai fost reiterate și că efectuarea unei noi expertize auto de către un expert independent solicitată de către inculpat a fost respinsă motivat de către prima instanță.
Așadar, în raport de cele precizate, C. reține că proporția de culpă în producerea accidentului rutier este de 20% în sarcina inculpatului B. S. C., respectiv 80% în sarcina victimei P. C. M., cu consecințe directe asupra laturii civile a cauzei.
Cât privește susținerile societății de asigurare, relativ la faptul că victima a avut o culpă exclusivă în producerea evenimentului rutier, C. constată, că acestea nu pot fi primite, având în vedere tocmai argumentele expuse anterior, dar și prevederile art.72 alin.4 din OUG nr.195/2002 rep., conform cărora ,,Pietonii surprinși și accidentați ca urmare ….a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.”, situație ce nu este dată în speță, câtă vreme inculpatul a încălcat prevederile art. 48 și art. 49 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.
Sub aspectul laturii civile, se impune a se sublinia pentru început că, din punct de vedere teoretic, în jurisprudență s-a reținut că spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe (în cazul de față prin înscrisurile existente la f.41-45, 115 ds.fond), despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. În cazul infracțiunilor din culpă, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei - trebuie să se țină cont de suferințele psihice susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate părților civile prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de consecințele acesteia, respectiv pierderea unei persoane dragi. De asemenea, răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
Raportându-se la aceste criterii stabilite pe cale de jurisprudență, C. reține că, în raport de datele cauzei și prejudiciul efectiv suferit de părțile civile, stabilit în mod corect de către instanța de fond, se impune ca atât daunele materiale cât și cele morale, însă în echivalentul monedei naționale, să fie reduse proporțional cu gradul de culpă reținut în sarcina inculpatului. Astfel, cum în sarcina inculpatului B. S. C. s-a reținut o culpă în proporție de 20% în producerea accidentului rutier, urmează a fi obligat asiguratorul apelant la plata despăgubirilor civile reduse în raport de acest procent.
Referitor la răspunderea civilă a asigurătorului, aceasta este reglementată prin dispozițiile speciale ale legii civile (Legea nr. 136/1995), iar în cazul producerii unui accident de circulație având ca urmare cauzarea unui prejudiciu în care a fost implicat un autoturism pentru care s-a încheiat contract de asigurare de răspundere civilă obligatorie, coexistă răspunderea civilă delictuală a inculpatului care prin fapta sa a cauzat efecte păgubitoare, bazată pe dispozițiile art. art. 1357 Cod civil cu răspunderea contractuală a asigurătorului întemeiată pe contractul de asigurare în condițiile reglementate de Legea nr. 136/1995.
În cazul asigurărilor de răspundere civilă, asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probăm și în raport de gradul de culpă al celor implicați în evenimentul rutier. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri, în formă bănească, pentru vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial conform art. 26 alin. 1 lit. a din Ordin CSA nr. 14/2011 emis de Președintele Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor.
Conform dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995, în forma în vigoare la data producerii accidentului, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. Conform dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, „despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri”.
În concluzie, asigurătorul plătește nemijlocit persoanelor păgubite, prin vătămare corporală sau deces prin accident de autovehicul în măsura în care acestea nu au fost despăgubit de asigurat.
Față de textele de lege mai sus-citate, rezultă că asigurătorul răspunde pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite, în această categorie intrând și S. de Ambulanță Județean S. al cărui echipaj s-a deplasat la locul accidentului rutier unde a constata decesul victimei.
Prin urmare, C. va respinge critica asigurătorului referitoare la dispoziția de obligare a sa la plata cheltuielilor ocazionate de serviciile acordate de echipajul SAJ S..
De asemenea, nu poate fi primită nici critica referitoare la dovada cu înscrisuri a despăgubirilor materiale, în cauză nefiind incident art. 309 (2) Cod civil, care se referă la probațiunea actelor juridice, valabilă în cazul răspunderii civile contractuale sau cvasicontractuale, și nu a faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii (răspundere civilă delictuală), prejudicii ce pot fi dovedite cu orice mijloc de probă, inclusiv cu declarații de martori.
Totodată, nu poate fi primită nici critica referitoare greșita obligare a societății de asigurare la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă P. E., având în vedere pe de o parte dispozițiile art.276 alin.6 Cod procedură penală conform cărora plata acestor cheltuieli se stabilește de către instanță potrivit legii civile, respectiv în conformitate cu dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995 anterior menționate.
Câtă vreme inculpatul nu a înțeles să exercite calea de atac prevăzută de lege, iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, C. nu va da curs prevederilor art. 419 Cod procedură penală.
În consecință, pentru considerentele ce preced, C., în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de asigurătorul G. A. SA București împotriva sentinței penale nr. 579 din 22.10.2015 a Judecătoriei Gura Humorului, va desființa, în parte, sentința atacată în sensul celor precizate mai sus
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând și disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de asigurătorul G. A. SA București împotriva sentinței penale nr. 579 din 22.10.2015 a Judecătoriei Gura Humorului.
Desființează, în parte, sentința penală sus menționată și în rejudecare:
Obligă asigurătorul G. A. București la plata de despăgubiri civile, după cum urmează:
- suma de 916,196 lei (în loc de 4580,98 lei) cu titlu de despăgubiri civile părților civile: P. E. – 316,196 lei (în loc de 1580,98 lei); P. M. – 300 lei (în loc de 1500 lei) și V. M. – 300 lei (în loc de 1500 lei);
- suma de 9000 lei (în loc de 10.000 euro) reprezentând daune morale către partea civilă P. E.;
- suma de 4500 lei (în loc de 5.000 euro) reprezentând daune morale către partea civilă P. M.;
- suma de 4500 lei (în loc de 5.000 euro) reprezentând daune morale către partea civilă V. M..
Obligă asigurătorul G. A. București să plătească părții civile P. E. suma de 360 lei (în loc de 1800 lei) cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă asigurătorul G. A. București să plătească părții civile S. de Ambulanță S. suma de 79,28 lei (în loc de 396,40 lei).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Codul de procedură penală cheltuieli judiciare din apel rămân în sarcina statului, inclusiv suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat B. S. A. (avocat Ș. A.), sumă ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului S..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.03.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red. A.D.
Dact. M.L.
11 ex./22.03.2016
Jud. fond – B. G.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 204/2016. Curtea de Apel... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
