Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 94/2014. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 94/2014 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 94/2014
Dosar nr. _ -178 Cod penal –acțiune civilă
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 94
Ședința publică din data de 10 martie 2014
Președinte F. S.
Judecător M. A.
Grefier M. L.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava reprezentat de
procuror A. L.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de asiguratorul S. de A. Reasigurare ASTRA SA – Sucursala Suceava și de părțile civile C. M. N. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal pentru C. R. G., B. G., B. D. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal pentru B. A. I., V. A., V. L. G., R. M. și C. D. împotriva sentinței penale nr. 412 din 05.12.2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, inculpat intimat fiind A. V..
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 03.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10 martie 2014, când,
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
P. Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului din 14 septembrie 2012 – Dosar nr. 278/P/2011 – s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A. V. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 al.1 și 2 Cod penal.
În fapt, în sarcina inculpatului s-au reținut următoarele:
La data de 05 martie 2011, în jurul orelor 17,40 inculpatul A. V., se deplasa pe . din orașul Gura Humorului, jud. Suceava, din direcția F. spre centrul orașului Gura Humorului, conducând autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_ .
În autoturism se mai aflau numiții P. C., pasager pe locul din față dreapta al autoturismului, G. F. și G. F. M., pasageri pe bancheta din spate a autoturismului.
Inculpatul deținea permis de conducere pentru categoria B de autovehicule din anul 2004.
La un moment dat, în zona magazinului S.C.,, CRIS VIO,, S.R.L. Gura Humorului, inculpatul a observat că pe celălalt sens de mers, pe acostament, staționa un autovehicul, iar din spatele acestuia s-a angajat în traversare o persoană – victima B. A., în vârstă de 62 de ani.
Încercând să evite impactul cu victima, inculpatul a virat dreapta însă, datorită vitezei de deplasare, impactul autoturismului cu victima s-a produs iar ulterior, inculpatul a pierdut controlul autoturismului, a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune laterală cu bordura trotuarului din partea stângă, fapt ce a determinat răsturnarea autoturismului și proiectarea acestuia în poarta de acces a locuinței numitei V. L..
În urma impactului, victima a suferit multiple leziuni, ce au determinat decesul imediat al acesteia.
P. raportul de necropsie 60/C/31.03.2011 al Serviciului de Medicină Legală Suceava (fila 59-60 dosar UP) s-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, fiind urmarea insuficienței cardio respiratorii acute, consecutivă hemoragiei interne importante produse prin ruptura aortică prin politraumatism, în cadrul unui accident rutier.
La efectuarea necropsiei s-au prelevat probe biologice de sânge, stabilindu-se că, la ora accidentului, victima avea în sânge o alcoolemie de 1,20 g‰.
Fiind audiat, inculpatul a declarat că nu a putut observa din timp victima, care purta îmbrăcăminte de culoare închisă, afară fiind noapte, iar aceasta nu s-a asigurat înainte de a se angaja în traversare.
Inculpatul a declarat în faza actelor premergătoare că viteza de rulare a autoturismului în momentul impactului a fost de cca.80 km/h.
În cauză s-a efectuat inspecția tehnică - faza statică, a autoturismului implicat în accident, constatându-se că acesta nu prezenta urme de defecțiuni anterioare accidentului.
Pentru stabilirea vinovăției producerii accidentului rutier din data de 05.03.2011, în cauză a fost efectuată expertiza tehnică auto nr. 2/05.01.2012 (fila 64-75 dosar UP), de către un expert din cadrul Biroului Local de expertize din cadrul Tribunalului Suceava.
Din concluziile Raportului, reiese că atât victima B. A. - care s-a angajat în traversarea părții carosabile prin loc nepermis și fără să se asigure, cât și inculpatul A. V., care a condus autoturismul cu o viteză de 93,8 km/h, în condițiile în care pe sectorul de drum respectiv, administratorul drumului a stabilit limita maximă de viteză de 50km/h, încălcând normele de circulație rutieră, au determinat producerea accidentului rutier.
La cerere, inculpatului, care a avut obiecțiuni cu privire la viteza de rulare stabilită prin expertiza tehnică, în cauză s-a dispus și efectuat o expertiză criminalistică la Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași.
P. raportul de expertiză criminalistică nr. 115 din 13 iunie 2012 (fila 81-91 dosar UP) s-a stabilit că la producerea accidentului rutier a contribuit atât culpa victimei, care ar fi putut evita accidentul dacă nu s-ar fi angajat în traversare, prin loc nepermis, în fugă și fără să se asigure, cât și culpa inculpatului, care ar fi evitat accidentul, dar ar fi rulat cu o viteză de maxim 52km/h.
P. expertiza criminalistică s-a stabilit că viteza de deplasare a autoturismului condus de învinuit a fost de 91,5 km/h, respectiv 88km/h viteză la impactul cu victima.
Deși inculpatul prin declarațiile date ulterior începerii urmăririi penale a contestat valoarea vitezei de impact, concluziile ambelor expertize tehnică și criminalistică, sub acest aspect, se coroborează cu prima declarație a inculpatului – 05.03.2011, în care se apreciază că în momentul impactului autoturismul rula cu aprox. 80km/h.
Având în vedere cele arătate mai sus, s-a concluzionat că inculpatul A. V. a încălcat regulile de circulație privind viteza de deplasare în interiorul localităților – art. 49 din OUG 195/2002, art. 121 – Regulamentul de aplicare a Ordonanței Guvernului 195/2002.
În cauză, partea civilă C. M. N., prin apărător, în temeiul art. 14,15 și 24 Cod procedură penală, a solicitat introducerea în cauză, ca părți vătămate (victime indirecte), în vederea constituirii de părți civile a numiților B. G. - soțul victimei, B. D. M. - fiul victimei,V. A. – sora victimei, V. L. – fratele victimei, R. M. – sora victimei, C. R. G. – nepotul victimei, B. A. I. – nepoata victimei și C. D. – cumnata victimei.
A mai formulat cerere de constituire ca părți civile împotriva asigurătorului de răspundere civilă S.C. A. – Reasigurare ASTRA S.A., fiind indicate sumele, respectiv C. M. N. – fiica victimei - daune materiale în cuantum de 30.000 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli efectuate cu înmormântarea și alte obiceiuri creștinești și daune morale în cuantum de 500.000 lei, B. G. – soțul victimei – daune morale în cuantum de 500.000 lei, B. D. M. – fiul victimei – daune morale în același cuantum, V. A., R. M. și V. L., daune morale, fiecare în cuantum de 300.000 lei, Gatargiu R. G. și B. A. I. – daune morale în cuantum de 200.000 lei și C. D. – daune morale în cuantum de 100.000 lei.
A mai arătat că solicită actualizarea acestor sume la dobânda de referință a BCR de la data producerii accidentului, moment în care se naște dreptul de creanță al persoanelor prejudiciate (3,9 din Legea nr. 136/1995 republicată) și până în momentul plății efective și integrale, că limita de despăgubire, în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, pentru anul 2011, pentru decese, este de 3.500.000 euro, la cursul BNR din data producerii accidentului, conform art. 24 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 5/2010, că la plata acestor sume și a cheltuielilor de judecată făcute de părțile civile, înțeleg să fie obligat, în mod exclusiv, în locul inculpatului, asigurătorul de răspundere civilă auto al autovehiculului condus de către acesta, în baza poliței (contractul de asigurare RCA), solicitând introducerea în cauză a asigurătorului.
Ulterior, s-au depus precizări în sensul că, potrivit dispozițiilor art. 24 Cod procedură penală, poate avea calitatea de parte civilă în cadrul procesului penal orice persoană care a suferit printr-o faptă penală o vătămare (prejudiciu) de ordin fizic, moral sau material, iar în speța dată, părțile civile, prin moartea victimei accidentului rutier, au suferit un prejudiciu de ordin moral, legătura de afecțiune între aceștia fiind prezumată, că potrivit legislației în materia asigurărilor, aplicabilă la momentul producerii accidentului rutier, calitatea de terți prejudiciați (părți civile în cauză) nu este ținută de legătura de rudenie a acestora cu victima directă, având această calitate orice persoană care a suferit un prejudiciu de ordin material sau moral, că urmare a apariției riscului asigurat (moartea victimei), iar în speță este vorba de un prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, care trebuie recuperat de persoana culpabilă.
S-a referire la Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. 75, art. 1391 alin.2 din Noul Cod Civil, la caracterul personal, direct, cert și licit al prejudiciului, că prejudiciul moral nu trebuie dovedit, întemeindu-se pe prezumția de afecțiune dintre victimele indirecte și victima directă, la prejudiciul de companie.
P. sentința penală nr.12 din 25 ianuarie 2013 a Judecătoriei Gura Humorului inculpatul A. V. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art.178 al. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art.320 ind. 1 Cod procedură penală art. 74, 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare. S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal raportat la art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art.81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, conform art.82 Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii. Potrivit art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
S-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
P. încheierea din 18 ianuarie 2013, prima instanță a dispus disjungerea acțiunii civile formulată de părțile civile C. M.- N., B. G., B. D., V. A., V. L., R. M., C. R. G., B. A. I., C. D., în contradictoriu cu inculpatul și asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. - REASIGURARE ASTRA S.A., acțiune înregistrată pe rolul Judecătoriei sub nr._
În cauză, la propunerea părților, s-au administrat probe, respectiv s-au depus înscrisuri și s-au audiat martorii C. C. N. și C. E..
P. sentința penală nr. 69 din 12 aprilie 2013 a Judecătoriei Gura Humorului s-a admis, în parte, cererea formulată de părțile civile C. M. N., B. G., B. D., V. A., V. L., R. M., C. R. G., B. A. I., C. D. și a fost obligat. Asigurătorul S.C. A. - Reasigurare ASTRA S.A. să plătească: părții civile C. M. N. - 5.000 lei daune materiale și 60.000 lei daune morale; părții civile B. G. - 100.000 lei daune morale; părții civile B. D. M.- 60.000 lei daune morale; părții civile C. R. - G. - 10.000 lei daune morale; părții civile B. A. I. - 10.000 lei daune morale. S-au respins celelalte pretenții ale părților civile. Asigurătorul a fost obligat să plătească părții civile C. M. - N. cheltuieli de judecată în cuantum de 4000 lei.
P. decizia nr. 572 din 13 iunie 2013 a Curții de Apel Suceava s-au admis recursurile formulate de asigurător și părțile civile împotriva sentinței penale nr. 69 din 12 aprilie 2013 a Judecătoriei Gura Humorului, s-a dispus casarea în totalitate a sentinței și rejudecarea cauzei.
În considerentele deciziei s-a arătat că inculpatului intimat nu i-a fost asigurată asistența juridică prin apărător ales sau desemnat din oficiu.
În rejudecare, instanța a desemnat apărător din oficiu pentru inculpat și a dispus reaudierea martorilor C. E. și C. C. N., probă încuviințată la solicitarea părților civile. La ultimul termen de judecată asigurătorul . SA, a invocat excepția tardivității constituirii de parte civilă.
P. sentința penală nr. 412 din 5.12.2013 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria Gura Humorului a respins excepția tardivității constituirii de parte civilă, formulată de asigurătorul S.C. A. - Reasigurare ASTRA S.A.
În temeiul art. 346 raportat la art. 14 C.proc.pen., coroborat cu art. 998 C.civ., a admis în parte acțiunea civilă exercitată părțile civile C. M. N., B. G., C. R. G., V. A., V. G. L., disjunsă din dosarul nr._ al Judecătoriei Gura Humorului în contradictoriu cu asigurătorul . SA și inculpatul A. V..
A obligat asigurătorul S.C. A. - Reasigurare ASTRA S.A. să plătească în locul inculpatului A. V.:
-părții civile C. M. N. - 5.000 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale;
-părții civile B. G. - 30.000 lei daune morale;
-părții civile C. R. - G. - 3.000 lei daune morale;
-părții civile B. M. D. - 5.000 lei daune morale;
-părții civile V. A. - 5.000 lei daune morale;
-părții civile V. G. L. - 5.000 lei daune morale;
A respins acțiunea civilă formulată de părțile civile B. A. I., C. D., R. M. formulată în contradictoriu cu asigurătorul . SA și inculpatul A. V., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 193 alin. 2 C.p.civ. a admis în parte cererea părții civile C. M. N. referitoare la plata cheltuielilor de judecată și în consecință a obligat pe asigurător să plătească în locul inculpatului părții civile C. M. - N. cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a obligat inculpatul A. V. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Referitor la excepția invocată de asigurător, instanța a reținut că prin cererea din 02.11.2012 s-au constituit părți civile în cauză C. M. N., fiica victimei, cu suma de_ lei daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea și alte obiceiuri creștinești și cu suma de 500.000 lei daune morale, B. G., soțul victimei cu suma de 500.000 lei daune morale, V. A., sora victimei cu suma de 300.000 lei daune morale, R. M., sora victimei cu suma de 300.000 lei daune morale, V. L., fratele victimei cu suma de 300.000 lei daune morale, C. R. G. nepotul victimei cu suma de 200.000 lei daune morale, B. A. I. nepoata victimei cu suma de 200.000 lei daune morale, C. D. cumnata victimei cu suma de 100.000 lei daune morale.
Potrivit art. 15 alin.2 C.p.pen. constituirea de parte civilă s-a putut face în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței anterior citirii actului de sesizare.
Cum această cerere a fost efectuată în cauză la primul termen de judecată, la care nici nu s-a dat citire actului de sesizare, potrivit încheierii de ședință (fila 46 d.c.j.), instanța a apreciat că cererea de constituire parte civilă a fost efectuată cu respectarea termenului legal și în consecință a respins excepția invocată.
Referitor la susținerile părților și a asigurătorului cu privire la culpa inculpatului în producerea accidentului, instanța a avut în vedere în primul rând situația de fapt, referitoare la producerea accidentului, reținută de instanță în considerentele sentinței penale nr.12 din 25 ianuarie 2013 a Judecătoriei Gura Humorului în cauza nr._ a Judecătoriei Gura Humorului. Astfel, a stabilit că inculpatul s-a deplasat în localitate, cu autoturismul proprietate, având o viteză de 91,5 km/h, provocând un accident rutier, urmat de decesul victimei B. A. și că starea de fapt reținută a fost identică cu cea descrisă în actul de sesizare a instanței.
Potrivit rechizitoriului „la data de 05 martie 2011, în jurul orelor 17,40 inculpatul A. V., se deplasa pe . din orașul Gura Humorului, jud. Suceava, din direcția F. spre centrul orașului Gura Humorului, conducând autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_ . La un moment dat, în zona magazinului S.C.,, CRIS VIO,, S.R.L. Gura Humorului, inculpatul a observat că pe celălalt sens de mers, pe acostament, staționa un autovehicul, iar ,din spatele acestuia, s-a angajat în traversare o persoană – victima B. A., în vârstă de 62 de ani. Încercând să evite impactul cu victima, inculpatul a virat dreapta, însă datorită vitezei de deplasare, impactul autoturismului cu victima s-a produs, iar ,ulterior, inculpatul a pierdut controlul autoturismului, a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune laterală cu bordura trotuarului din partea stângă, fapt ce a determinat răsturnarea autoturismului și proiectarea acestuia în poarta de acces în locuința numitei V. L.. În urma impactului, victima a suferit multiple leziuni, ce au determinat decesul imediat al acesteia. La efectuarea necropsiei s-au prelevat probe biologice de sânge, stabilindu-se că, la ora accidentului, victima avea în sânge o alcoolemie de 1,20 g‰.
Pentru stabilirea vinovăției producerii accidentului rutier din data de 05.03.2011, în cauză a fost efectuată expertiza tehnică auto nr. 2/05.01.2012 (fila 64-75 dosar UP), de către un expert din cadrul Biroului Local de expertize din cadrul Tribunalului Suceava. Din concluziile Raportului, a reieșit că atât victima B. A. - care s-a angajat în traversarea părții carosabile prin loc nepermis și fără să se asigure, cât și inculpatul A. V., care a condus autoturismul cu o viteză de 93,8 km/h, în condițiile în care pe sectorul de drum respectiv, administratorul drumului a stabilit limita maximă de viteză de 50km/h, încălcând normele de circulație rutieră, au determinat producerea accidentului rutier. P. raportul de expertiză criminalistică nr. 115 din 13 iunie 2012 (fila 81-91 dosar UP) s-a stabilit că la producerea accidentului rutier a contribuit atât culpa victimei, care ar fi putut evita accidentul dacă nu s-ar fi angajat în traversare, prin loc nepermis, în fugă și fără să se asigure, cât și culpa inculpatului, care ar fi evitat accidentul, dar ar fi rulat cu o viteză de maxim 52km/h. P. expertiza criminalistică s-a stabilit că viteza de deplasare a autoturismului condus de învinuit a fost de 91,5 km/h, respectiv 88km/h viteză la impactul cu victima.”
În consecință, în contextul soluționării acțiunii penale, instanța nu s-a pronunțat cu privire la contribuția inculpatului în producerea accidentului. Din considerentele aceleiași sentințe, care are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, a rezultat că atât victima cât și inculpatul A. V. au încălcat reguli de circulație care au determinat producerea accidentului. Instanța nu a specificat că regulile încălcate de inculpat ar fi doar o cauză favorizantă a producerii accidentului, motiv pentru care instanța a reținut că atât victima cât și inculpatul A. V. au încălcat reguli de circulație care au constituit cauze determinante ale producerii accidentului.
Referitor, însă la contribuția de culpă a inculpatului în producerea accidentului, întrucât instanța care a judecat acțiunea penală nu s-a pronunțat asupra acestui aspect, rămâne ca acesta să fie stabilită în prezenta cauză. Față de aceasta instanța a avut în vedere că atât inculpatul cât și victima au încălcat în mod grav reguli de circulație care au determinat producerea accidentului.
Din concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 115 din 13 iunie 2012 a rezultat că inculpatul putea evita accidentul dacă s-ar fi deplasat cu o viteză de 52 km/h, iar victima dacă nu s-ar fi angajat în fugă prin loc nepermis și fără asigurare. În consecință, la o depășire a vitezei minime legale cu doar 2 km/h, inculpatul nu ar mai fi putut evita accidentul. De asemenea, în cuprinsul aceluiași raport de expertiză s-a reținut că victima a traversat prin spatele unui autoturism parcat, aceasta din urmă având, potrivit răspunsului la obiecțiuni din 11.07.2012, influență în posibilitatea de observare a victimei în sensul micșorării acesteia. De asemenea, din probele administrate a rezultat că victima se afla sub influența băuturilor alcoolice. Așa s-a explicat de ce nu a sesizat încercarea inculpatului de a o ocoli prin virare la dreapta, ci și-a continuat deplasarea lovindu-se de partea laterală stânga a autoturismului, care avea deja traiectoria deviată spre dreapta.
Față de aceste considerente instanța a apreciat că inculpatul a avut posibilități mult mai limitate decât victima de evitare a accidentului, reținând un grad al culpei acestuia de 30%.
Față de pretențiile materiale ale părții civile C. M.-N., instanța a arătat că pentru a fi în prezența unei răspunderi civile delictuale trebuie să fie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii, constând în existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și culpa, greșeala sau vinovăția autorului. Referitor la întinderea prejudiciului, respectiv cheltuielile efectuate de partea civilă C. M. N., fiica victimei, cu înmormântarea și alte obiceiuri creștinești, instanța a avut în vedere concluziile scrise de la filele 60-66 a ds. instanță vol. II, în care se arată că acestea reprezintă sumele cheltuite în momentul decesului (haine, pantofi, sicriu, cruce, îmbălsămare, priveghi, înmormântare, praznicul de după înmormântare și toate celelalte pomeniri specifice obiceiului creștinesc). În lipsa unor înscrisuri din care să rezulte cheltuielile făcute cu ocazia înmormântării și a pomenirilor creștinești ortodoxe, instanța a avut în vedere declarațiile martorilor și ale părților audiate. În privința declarațiilor acestora s-a reținut că partea civilă C. M. N. nu a solicitat despăgubiri în contextul audierii sale de către organul de urmărire penală și nu a făcut nici o referire la cheltuielile efectuate cu prilejul înmormântării victimei. Cu ocazia rejudecării cauzei nu s-a prezentat în instanță, pentru a fi audiată. De asemenea, nu au fost reținute susținerile inculpatului potrivit cărora a achitat o parte din cheltuielile de înmormântare. Declarația autentificată cu nr. 437 din 18.03.2011 (fila 38 d.u.p.) nu a putut constitui o astfel de probă întrucât notarul care a autentificat-o nu a constatat efectuarea plății, ci doar a luat act de susținerea inculpatului.
Referitor la aceste cheltuieli martora C. E. a arătat că s-au făcut 3 praznice: la înmormântare, la 40 de zile și la 1 an, iar la praznicul înmormântării au participat 300-400 de persoane. Din declarația martorului C. C. N. a rezultat că potrivit acestui martor la praznicul de înmormântare ar fi fost prezenți 200-300 de persoane, iar un meniu costă cam 20-30 de lei. Instanța a avut în vedere că aceste declarații sunt ale unor colegi de serviciu ale părții civile C. M. N. care au dovedit doar o cunoaștere aproximativă a cheltuielilor suportate de partea civilă în contextul indicat. Din acest motiv instanța a apreciat că probatoriul administrat în stabilirea acestor cheltuieli la solicitarea părții civile trebuie completat și cu prezumții judecătorești. Astfel, instanța a apreciat că numărul mare de persoane prezente la praznicul înmormântării indicat de martori este justificat de ecoul pe care l-a avut tragedia în comunitatea locală, astfel încât a reținut susținerile martorilor audiați cu privire la prezența la acest praznic a unui număr de 300 persoane. De asemenea, a apreciat că suma de 20 de lei, referitoare la costul unui meniu ca fiind rezonabilă. În schimb, referitor la celelalte 2 praznice indicate și în absența unor date precise referitoare la cheltuielile efectuate, instanța a apreciat că nu mai apare ca justificată prezența unui număr atât de mare de persoane, întrucât în principiu acestea sunt evenimente la care participă membrii familiei. De altfel, martorul C. C. N. a arătat că nu a participat decât la praznicul înmormântării. La suma aferentă cheltuielilor efectuate de partea civilă pentru organizarea praznicelor se adaugă și celelalte cheltuieli indicate referitoare la ritualul înmormântării pe care instanța le prezumă.
Despăgubirile materiale efectuate au fost acordate doar proporțional cu contribuția de culpă reținută a inculpatului, respectiv aceea de 30%.
În consecință, față de probatoriul administrat completat cu prezumții judecătorești, instanța a apreciat că suma de 5000 de lei este justificată de partea civilă, cu privire la cheltuielile de înmormântare și alte obiceiuri creștinești.
Referitor la daunele morale solicitate de părțile civile, instanța a avut în vedere că potrivit doctrinei și jurisprudenței actuale, instanța judecătorească va putea să acorde despăgubiri descendenților, fraților, surorilor și soțului pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricăror persoane, care la rândul lor ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu. Întinderea daunelor morale se stabilește prin apreciere, urmare a aplicării de către instanță a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză în plan psihic, intensitatea cu care au fost percepute consecințele decesului victimei și existența unei strânse legături afective între victimă și părțile civile, împrejurări apreciate în baza probatoriului administrat pentru fiecare parte civilă în parte. De asemenea, instanța a avut în vedere că, dat fiind caracterul neeconomic al prejudiciului moral, determinarea despăgubirilor cuvenite părților civile în cauză vizează doar un efect compensatoriu a suferinței pricinuite prin vătămarea relațiilor afective ca urmare a decesului victimei. Nu s-a avut în vedere prețuirea valorii nepatrimoniale lezate, respectiv dreptul la viață și nici aplicarea unei sancțiuni civile persoanei responsabile pentru producerea prejudiciului. De asemenea, instanța a apreciat că suma oferită părților civile ca și efect compensatoriu trebuie să fie raportată și la câștigul salarial mediu net lunar din România pentru a se evita ca prin acordarea acestor despăgubiri să se creeze posibilitatea îmbogățirii fără just temei și pentru a nu se crea o situație inechitabilă pentru persoana responsabilă de achitarea sumelor stabilite cu acest titlu.
Instanța de fond a apreciat că durerea încercată prin decesul victimei se prezumă pentru ascendenți și descendenți, frați, surori și soțul supraviețuitor, urmând însă ca acordarea acestora să fie proporțională cu intensitatea legăturii afective, apreciată de către instanță în baza probelor administrate. De asemenea, instanța a apreciat că această prezumție este răsturnată atunci când probatoriul administrat indică lipsa unei legături afective puternice cu victima, fără existența unei comunități de viață cu aceasta, care implică faptul că cele două persoane au fost în relații strânse, erau foarte apropiate, se sprijineau reciproc, chiar și în ipoteza în care aveau locuințe diferite, dar suficient de aproape pentru a petrece mult timp împreună. De asemenea, reținerea unui prejudiciu afectiv minor nu implică în mod automat o reparație bănească.
Având în vedere culpa comună a victimei și inculpatului, instanța a acordat despăgubirile solicitate, reduse proporțional cu culpa reținută a inculpatului respectiv cu 30%.
Instanța a apreciat că legătura afectivă dintre victimă și partea civilă C. D., care nu s-a prezumat, nu a fost dovedită în cauză motiv pentru care a respins acțiunea civilă formulată de aceasta.
Referitor la partea civilă B. A. I., născută pe data de 01.01.2000 la G., nepoata victimei și fiica părții civile B. D. M. și partea civilă B. D. M. din declarația martorei C. E. rezultă că, aceasta cunoaște familia defunctei de 6-7 ani și că partea civilă B. D. M. este plecat în Canada fără a putea preciza de cât timp. A mai arătat că l-a cunoscut pe acesta la înmormântarea din martie 2011 și că acesta a revenit în țară în această vară din cauza problemelor de sănătate pe care le are partea civilă B. G.. Martorul C. C. a arătat că partea civilă B. D. M. este plecat de foarte mult timp în Canada fără a putea preciza când. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pe data de 20.07.2000, data eliberării cărții de identitate (fila 35), acesta locuia încă în țară în municipiul G.. Față de aspecte, dat fiind perioada îndelungată în care partea civilă B. D. M. a locuit la mare distanță de victimă (inițial în G., ulterior în Canada), având întemeiată propria sa familie, instanța a apreciat că acesta a resimțit mai ușor durerea încercată de moartea victimei. Referitor la partea civilă B. A. I., dată fiind perioada scurtă în care aceasta a trăit în țară, vârsta acesteia în momentul plecării în Canada, împrejurarea că nu a fost prezentă la înmormântare, instanța a apreciat că în cazul său probatoriul indică lipsa unei legături afective între ea și victimă, de natură a impune acordarea de daune morale. În consecință a respins acțiunea civilă formulată de această parte civilă ca neîntemeiată.
Întrucât din probatoriul administrat nu a reieșit existența unei legături afective, de natura celei care ar impune acordarea de daune morale între victimă și partea civilă C. D., cumnata sa, instanța a respins acțiunea civilă formulată de aceasta, ca neîntemeiată.
Referitor la acțiunea civilă formulată de partea civilă R. M., sora victimei, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 37-39), a rezultat că aceasta este căsătorită de peste 20 de ani și locuiește la mare distanță de domiciliul victimei, respectiv în satul Fundeni din județul I.. Față de aceste aspecte instanța a apreciat că în cazul său acțiunea civilă este neîntemeiată, nedovedindu-se o legătură afectivă între aceasta și victimă, de natura celei care ar impune acordarea de daune morale.
În situația parții civile C. R. G. nepotul victimei, instanța a apreciat că vârsta acestuia de peste 5 ani, avută în momentul producerii accidentului a fost suficientă pentru ca acesta să perceapă afectiv durerea încercată de decesul bunicii sale.
Referitor la celelalte părți civile instanța a apreciat că acțiunea acestora este întemeiată deoarece nu este răsturnată prezumția suferinței resimțite de acestea ca urmare a morții victimei. În consecință, instanța a admis în parte acțiunile civile formulate de aceste părți, raportat însă la criteriile indicate anterior.
Totodată, s-a apreciat că sumele solicitate de către părțile civile, raportat la contribuția de culpă a inculpatului, de 30% și la câștigul salarial mediu net lunar din România sunt exagerate și nerealiste. Astfel sumele solicitate de părțile C. M. N., respectiv suma de_ lei daune morale, B. G., soțul victimei, suma de_ lei daune morale și B. D. M. fiul victimei, suma de_ lei daune morale sunt echivalente a peste 355 de câștiguri salariale medii nete lunare în cuantum de 1407 lei la nivelul anului 2010, determinate de INS, potrivit studiului depus la filele 109-172 d.c.j. vol. II, valoare necontestată de părți. Celelalte părți civile au solicitat sume echivalente a 213 de câștiguri salariale medii nete lunare, respectiv 142 de câștiguri salariale medii nete lunare.
Inculpatul a făcut dovada existenței la data săvârșirii faptei, 05.03.2011, a unei asigurări obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de către autovehiculul înmatriculat cu numărul_, proprietatea sa, prin polița de asigurare ./02/X1/SP număr_ emisă la data de 09.12 2010 de către asigurătorul . SA., valabilă pentru perioada 10.12.2010 – 09.12.2011.
Instanța a apreciat că, în lipsa unui text de lege care să prevadă un raport de solidaritate dintre asigurat și asigurator pentru prejudiciile produse prin accidentele de vehicule, asiguratorul nu poate fi obligat în solidar cu inculpatul.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 54 alin. 1 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă.
În consecință, instanța a apreciat că se impune obligarea asiguratorului în locul inculpatului la plata despăgubirilor solicitate de către părțile civile.
Față de cele reținute, în temeiul art. 346 raportat la art. 14 C.proc.pen., coroborat cu art. 998 C.civ., instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată părțile civile C. M. N., B. G., C. R. G., V. A., V. G. L., disjunsă din dosarul nr._ al Judecătoriei Gura Humorului în contradictoriu cu asigurătorul . SA și inculpatul A. V. și a obligat asigurătorul să plătească în locul inculpatului A. V., părții civile C. M. N. - 5.000 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale; părții civile B. G. - 30.000 lei daune morale; părții civile C. R. - G. - 3.000 lei daune morale; părții civile B. M. D. - 5.000 lei daune morale; părții civile V. A. - 5.000 lei daune morale; părții civile V. G. L. - 5.000 lei daune morale.
Acțiunea civilă formulată de părțile civile B. A. I., C. D., R. M. formulată în contradictoriu cu asigurătorul . SA și inculpatul A. V., a fost respinsă ca neîntemeiată.
În temeiul art. 193 alin. 2 C.p.civ. instanța a admis în parte cererea părții civile C. M. N. referitoare la plata cheltuielilor de judecată, proporțional cu măsura admiterii acțiunii civile. Cum partea civilă a făcut dovada unor cheltuieli de judecată în valoare de 4000 de lei, instanța l-a obligat pe asigurător să-i plătească, în locul inculpatului, cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., instanța l-a obligat pe inculpatul A. V. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile civile C. M. N., B. G., B. D. M., V. A., V. G. L., R. M., C. D. C. R. G., prin reprezentant legal C. M. N., B. A. I. prin reprezentant legal B. D. M. și asigurătorul de răspundere civilă S. de A. Reasigurare Astra SA - Sucursala Suceava.
În motivarea apelului, părțile civile C. M. N., B. G., B. D. M., V. A., V. G. L. și C. R. G., prin reprezentant legal C. M. N. au arătat că sumele stabilite de către prima instanță cu titlu de daune morale sunt prea mici, nefiind în concordanță cu legislația și jurisprudența din România în materia asigurărilor. Au invocat astfel limitele stabilite prin Ordinul CSA nr. 5/2010 și Ordinul CSA nr. 14/2011 și practica judiciară în materie.
Părțile civile R. M., C. D. și B. A. I. prin reprezentant legal B. D. M. au arătat în motivarea apelului că în mod greșit s-a respins cererea lor de acordare a daunelor morale, prejudiciul suferit fiind evident și întemeindu-se pe prezumția de afecțiune dintre frați, dintre cumnați și dintre bunici și nepoți. Părțile civile au criticat și reducerea de către prima instanță a cuantumului cheltuielilor judiciare pe care le-au efectuat în cauză.
Asigurătorul S. de A. Reasigurare Astra SA - Sucursala Suceava a arătat în motivarea apelului că sumele acordate de către prima instanță cu titlu de daune morale sunt exagerate și incorect proporționate raportat îndeosebi la culpa victimei în producerea accidentului și gradul de rudenie, legătura afectivă dintre victimă și părțile civile. A mai susținut că nu au fost respectate principiile echității și proporționalității între natura valorilor lezate și sumele acordate și că au fost ignorate elemente esențiale configurate de doctrina și practica judiciară în materie, inclusiv evitarea îmbogățirii fără justă cauză. S-au invocat aspecte privind doctrina și jurisprudența în materie, precum și necesitatea aprecierii cuantumului daunelor în funcție de venitul mediu din țara noastră și nivelul general de dezvoltare. În ce privește îndreptățirea persoanelor care au solicitat daune morale în cauză, s-a arătat că este necesar a se face dovada unor legături de afecțiune strânse cu victima, simpla relație de rudenie nefiind suficientă pentru stabilirea unor sume de bani cu acest titlu.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Cuantificarea prejudiciului moral se face prin apreciere, pe baza criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei îndreptățiți, la importanța valorilor sociale lezate, respectiv măsura în care a fost afectată viața ulterioară a acestora. Totodată se impune ca aprecierea întinderii prejudiciului moral să se facă pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real, care să nu ducă la o îmbogățire fără justă cauză. În ce privește îndreptățirea la repararea prejudiciului a persoanelor care solicită daune morale este necesar a se dovedi că între acestea și victimă au existat relații strânse, continue și de durată și nu sporadice și de la distanță, că dispariția victimei le-a afectat în mod semnificativ desfășurarea unei vieți normale ulterioare, că au suportat o durere psihică care depășește stadiul normal al tulburărilor emoționale încercate cu ocazia unui astfel de eveniment.
Dacă pentru soțul și copiii victimei, prejudiciul moral este în mare măsură prezumat, fiind necesar a se dovedi, în concret, doar întinderea acestuia, pentru celelalte rude sau persoane apropiate, acest prejudiciu trebuie dovedit. Or, privitor la părțile civile V. A., V. L. G., R. M. și C. D., frații și respectiv cumnata victimei, nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă existența unor legături afective de o asemenea intensitate încât să justifice acordarea de daune morale. Aceste părți civile sunt persoane în vârstă, au propriile familii și nu au demonstrat efectele negative suportate în plan psihic, consecințele decesului victimei în viața lor personală. De asemenea, nici pentru cei doi nepoți, minorii B. A. I. și C. R. B., nu se justifică acordarea unor sume cu titlu de daune morale, avându-se în vedere vârsta fragedă a acestora la data decesului victimei, gradul minim de conștientizare a prejudiciului, faptul că nici nu locuiau cu aceasta, astfel că nu se poate reține că au fost afectați psihic într-o așa măsură încât să fie necesară acordarea unei sume de bani pentru acoperirea pretinsului prejudiciu moral. Considerațiile privind existența unei prezumții de afecțiune între victimă și celelalte rude (nepoți, frați, cumnată) nu sunt suficiente pentru acordarea daunelor morale în condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței unei legături foarte apropiate care, în caz de deces, să determine o suferință reală, cu consecințe în planul vieții fiecăruia și care să justifice acordarea unor sume de bani cu acest titlu.
Privitor la părțile civile B. G. și C. M. N., Curtea constată că, raportat la culpa concurentă a victimei în producerea accidentului astfel cum a fost reținută de instanță și necontestată de părțile civile prin motivele de apel și ținând seama de faptul că fiica victimei este persoană adultă, are propria familie și nu a locuit cu aceasta, un cuantum al daunelor morale de 15.000 lei pentru B. G. și respectiv 10.000 lei pentru C. M. N. este de natură să acopere prejudiciul cauzat acestora.
Cât privește daunele stabilite pentru fiul victimei, B. M. D., Curtea constată că suma acordată acestuia este rezonabilă și reflectă atât prejudiciul încercat cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei, astfel că nu se impune micșorarea dar nici majorarea cuantumului acesteia.
Împrejurarea că Ordinele CSA, invocate în motivarea apelului de către părțile civile, prevăd limite mai mari ale despăgubirilor, nu obligă instanța la acordarea sumelor respective. Nu se poate pune problema evaluării precise în bani a daunelor morale însă, așa cum s-a arătat, aprecierea trebuie făcută în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele date. Hotărârile judecătorești la care s-a făcut trimitere prin motivele de apel, prin care s-au acordat daune morale urmașilor victimelor unor accidente de circulație, nu pot fi considerate un criteriu obiectiv, circumstanțele fiecărei cauze sau relațiile între victime și urmașii lor putând să difere în mod esențial.
Referitor la cheltuielile judiciare acordate părților civile de la judecata în fond, Curtea constată că în mod justificat, în conformitate cu dispozițiile art.276 alin.2 Cod procedură penală, prima instanță a redus cuantumul acestora în măsura în care nu a acordat părților civile integral sumele solicitate cu titlu de daune, acțiunea civilă promovată de către acestea fiind admisă doar în parte.
Față de cele reținute, în temeiul disp. art. 421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile, urmând ca, în temeiul disp. art. 421 pct.2 lit.a Cod procedură penală să admită apelul asigurătorului, să desființeze în parte sentința atacată, și în rejudecare, să reducă cuantumul daunelor morale acordate părților civile C. M. N. de la 20.000 lei la 10.000 lei și B. G. de la 30.000 lei la 15.000 lei și să înlăture dispoziția de obligare a asigurătorului apelant la plata sumei de 3.000 lei daune morale către partea civilă C. R. G. și la plata a câte 5.000 lei către părțile civile V. A. și V. G. L..
Celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii vor fi menținute.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin 2 și 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile C. M. N., B. G., B. D. M., V. A., V. G. L., R. M., C. D., C. R. G., prin reprezentant legal C. M. N. și B. A. I. prin reprezentant legal B. D. M., împotriva sentinței penale nr.412 din 5.12.2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._ .
Admite apelul declarat de asigurătorul S. de A. Reasigurare Astra SA - Sucursala Suceava împotriva aceleiași sentințe.
Desființează în parte sentința apelată și în rejudecare: Obligă asigurătorul S. de A. Reasigurare Astra SA - Sucursala Suceava să plătească părților civile:
-C. M. N. 10.000 lei daune morale (în loc de 20.000 lei).
-B. G. 15.000 lei daune morale (în loc de 30.000 lei).
Înlătură dispoziția de obligare a asigurătorului apelant la plata sumei de 3.000 lei daune morale către partea civilă C. R. G. și la plata a câte 5.000 lei către părțile civile V. A. și V. G. L..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii. Obligă fiecare parte civilă apelantă să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare.
Celelalte cheltuieli judiciare din apel rămân în sarcina statului, inclusiv suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat A. V. (avocat G. A.), ce se va avansa din fondurile Min.Justiției în contul Baroului Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 martie 2014.
Președinte,Judecător, Grefier,
Pentru gref. aflat în c.m.
semnează grefierul șef secție
Red.:M.A.
Tehn: M.L.
2 ex./13.03.2014
| ← Îndreptare eroare materială. Art.278 NCPP. Decizia nr.... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
