Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 213/2014. Curtea de Apel SUCEAVA

Comentarii

0

Decizia nr. 213/2014 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 213/2014

Dosar nr._ - art. 206 Cod procedură penală -

ROMANIA

CURTEA DE APEL S.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA NR. 213

Ședința publică din 28 noiembrie 2014

Președinte A. T. L.

Grefier B. C.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. – S. Teritorial S. reprezentat de procuror O. A.

Pe rol, judecarea contestației formulată de D. împotriva încheierii din data de 26.11.2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ 14.

La apelul nominal, se prezintă avocat ales Duțuc A. în substituirea avocatului O. A. pentru inculpata M. N., avocat desemnat din oficiu B. R., lipsă fiind inculpata.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Avocat B. R., desemnat din oficiu pentru inculpata M. N., solicită acordarea onorariului parțial conform protocolului, întrucât s-a prezentat avocatul ales.

Instanța dispune plata sumei de 25 lei, respectiv 25% din cuantumul menționat pe delegația pentru asistență judiciară obligatorie.

Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Procurorul, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii instanței de fond și, în rejudecare, respingerea cererii de revocare a măsurii preventive. Față de motivele pe larg expuse în scris și depuse la dosarul cauzei, apreciază că în raport de faptele presupus a fi comise și de rolul avut de inculpată atât în ceea ce privește constituirea unui grup infracțional organizat și sprijinirea unui alt grup infracțional organizat, se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei, chiar dacă la momentul actual aceasta se află sub imperiul unei măsuri preventive pe teritoriul Regatului Unit. Cât privește faptul că o parte din inculpați nu mai se află sub imperiul măsurii arestului preventiv, trebuie avut în vedere aspectul că parte dintre ei au executat deja pedepsele, iar ceilalți nu au avut la fel de multe acte materiale ca și inculpata. În concluzie, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată și motivată în scris.

Avocat Duțuc A., având cuvântul, solicită respingerea contestației și menținerea încheierii atacate, întrucât în mod corect a dispus prima instanță revocarea măsurii arestării preventive, ținându-se cont de faptul că au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea acestei măsuri. În fapt, împotriva inculpatei s-a luat măsura arestării preventive în lipsă în data de 29.11.2013. Datorită faptului că aceasta nu se afla în țară, s-a emis un mandat european de arestare, iar în 21.02.2014 a fost reținută în UK. Până în februarie 2015, inculpata se află sub imperiul unei măsuri preventive în acea țară, neputând fi trimisă în România până la acea dată. Atâta timp cât urmărirea penală a fost finalizată, întreg probatoriu fiind administrat, consideră că se impune revocarea măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât împotriva celorlalți inculpați nu este luată niciun fel de măsură preventivă la momentul actual.

Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio, în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală,

După deliberare,

CURTEA,

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 26.11.2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ 14, s-a constatat că prin încheierea din 17.11.2014 pronunțată în dosar nr._, de către Tribunalul S., rămasă definitivă prin încheierea nr. 208 din data de 21.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel S.:

În temeiul art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, a fost admisă în parte cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpata M. N., fiica lui G. și M., născută la data de 17.06.1967 în orașul Siret, jud. S., domiciliată în mun. Rădăuți, ., județul S., posesor CI ., nr._, CNP_.

S-a dispus revocarea măsurii arestării preventive luată în lipsă față de inculpata M. N. prin Încheierea nr. 221/29.11.2011 pronunțată de Tribunalul S., Secția penală, în dosarul nr._/86/2011, cu privire la infracțiunea de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, și cu privire la actele materiale ale infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic. art 41 alin. 2 vechiul Cod penal, din datele 17.05.2011 și 13.07.2011, fapte care fac obiectul judecății în dosarul nr._ al Tribunalului S..

Au fost desființate în parte mandatul de arestare preventivă nr. 221/29.11.2011 emis de Tribunalul S., Secția penală, în baza Încheierii din 29.11.2011 pronunțată de Tribunalul S., Secția penală, în dosarul nr._/86/2011, și mandatul european de arestare emis pe numele inculpatei la data de 30.01.2013, cu privire la infracțiunile de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, și cu privire la actele materiale ale infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, din datele 17.05.2011 și 13.07.2011, fapte care fac obiectul judecății în dosarul nr._ al Tribunalului S..

II. În temeiul art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, s-a admis cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpata M. N., fiica lui G. și M., născută la data de 17.06.1967 în orașul Siret, jud. S., domiciliată în mun. Rădăuți, ., județul S., posesor CI ., nr._, CNP_ în prezentul dosar - nr._ 14.

S-a revocat măsura arestării preventive luată în lipsă față de inculpata M. N. prin Încheierea nr. 221/29.11.2011 pronunțată de Tribunalul S., Secția penală, în dosarul nr._/86/2011, cu privire la:

- infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 constând în aceea că în perioada mai 2011 – august 2011 a pus bazele unei grupări infracționale organizate împreună cu inculpații I. M. Ș. și I. A., având ca scop preluarea în vederea valorificării ilegale a unor însemnate cantități țigări de contrabandă în modalitatea prev. de art. 270 alin. 3 rap la art. 274 din Lg. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010,

- actele materiale ale infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic. art 41 alin. 2 C.P., faptă constând în aceea că, în perioada aprilie 2011 – august 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice a preluat în vederea valorificării ilegale însemnate cantități de țigarete de contrabandă de la inculpatul I. M. - Ș., pe care le-a valorificat unor diverși clienți (7 actele materiale din datele de 18.05.2011, 26.07.2011, 27.07.2011, 30.07.2011, 31.07.2011, 01.08.2011, 03.08.2011)

fapte/acte care fac obiectul judecății în prezentul dosar cu nr._ 14 al Tribunalului S..

S-a constatat că pentru actul material din 05.05.2011, component al infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, pentru care s-a dispus arestarea, nu s-a dispus trimiterea în judecată în dosar nr._ 14, respectiv dosar nr._ – pe motiv că actul material nu a fost probat raportat la inculpata M. N..

S-a revocat măsura arestării preventive luată în lipsă față de inculpata M. N. prin Încheierea nr. 221/29.11.2011 pronunțată de Tribunalul S., Secția penală, în dosarul nr._/86/2011, cu privire la actul material din 05.05.2011, component al infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal

S-a desființat în parte mandatul de arestare preventivă nr. 221/29.11.2011 emis de Tribunalul S., Secția penală, în baza Încheierii din data de 29.11.2011 pronunțată de Tribunalul S., Secția penală, în dosarul nr._/86/2011, și mandatul european de arestare emis pe numele inculpatei la data de 30.01.2013, cu privire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și cu privire la actele materiale ale infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.P. (8 actele materiale din datele de 05.05.2011, 18.05.2011, 26.07.2011, 27.07.2011, 30.07.2011, 31.07.2011, 01.08.2011, 03.08.2011).

III. S-a constatat desființarea totală a mandatului de arestare preventivă nr. 221/29.11.2011 emis de Tribunalul S., Secția penală, în baza Încheierii din 29.11.2011 pronunțată de Tribunalul S., Secția penală, în dosarul nr._/86/2011, și a mandatului european de arestare emis pe numele inculpatei la data de 30.01.2013, la data rămânerii definitive a prezentei.

Pentru a dispune astfel, a reținut prima instanță că prin Încheierea nr. 221 din 29.11.2011, pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._/86/2011, s-a admis propunerea formulată în dosarul nr. nr.164/D/P/2010 de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. – S. Teritorial S., și, în consecință, s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatei M. N. pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.

În sarcina inculpatei s-a reținut săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în perioada mai 2011 – august 2011 a pus bazele unei grupări infracționale organizate împreună cu numiții I. M. – Ș. și I. A., având ca scop preluarea în vederea valorificării ilegale a unor însemnate cantități țigări de contrabandă în modalitatea prev. de art. 270 alin. 3 rap la art. 274 din Lg. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010;

- sprijinire a grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în perioada aprilie 2011 – iulie 2011 a sprijinit grupul infracțional organizat format din numiții Ț. A. E., Ț. D. și S. I., având ca scop preluarea în vederea valorificării ilegale a unor însemnate cantități țigări de contrabandă în modalitatea prev. de art. 270 alin. 3 rap la art. 274 din Lg. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010, prin preluarea de la aceștia în vederea valorificării a unor însemnate cantități de țigarete de contrabandă;

- contrabandă, faptă prev. și ped. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic. art 41 alin. 2 vechiul Cod penal, faptă constând în aceea că în perioada aprilie 2011 – august 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, a preluat în vederea valorificării ilegale însemnate cantități de țigarete de contrabandă de la membrii celor două grupuri infracționale organizate ale căror lideri sunt numiții Ț. D. și I. M. - Ș., după cum urmează:

1. în data de 05.05.2011 a valorificat cantitatea de 1000 pachete de țigarete de contrabandă numitului Sfichi D. I., fapt ce se probează cu procese verbale de transcriere ale convorbirilor telefonice;

2. în data de 17.05.2011 a valorificat prin intermediul numitului P. M. cantitatea de 180 pachete de țigarete de contrabandă unei persoane neidentificate, fapt ce se probează cu procese verbale de transcriere ale convorbirilor telefonice;

3. în data de 18.05.2011 a preluat în vederea valorificării ilegale cantitatea de 80 de cartușe de țigarete de contrabandă de la numitul I. M. - Ș., fapt ce se probează cu procese verbale de transcriere ale convorbirilor telefonice;

4. în data de 13.07.2011 a valorificat împreună cu numiții Ț. D. și Ț. A. E. o cantitate nedeterminată de țigarete de contrabandă a căror marcă nu a fost stabilită numitului D. V., din mun. B., fapt ce se probează cu procese verbale de transcriere ale convorbirilor telefonice;

5. în data de 26.07.2011 a preluat de la numitul I. M. - Ș. o cantitate nedeterminată de țigarete de contrabandă a căror marcă nu a fost stabilită pe care a valorificat-o prin intermediul fiilor săi, care au transportat-o, unui client din mun. B., fapt ce se probează cu procese verbale de transcriere ale convorbirilor telefonice;

6. în data de 27.07.2011 a valorificat numitului I. M. - Ș. cantitatea de 250 pachete de țigarete de contrabandă, a căror marcă nu a fost stabilită, fapt ce se probează cu procese verbale de transcriere ale convorbirilor telefonice;

7. în data de 30.07.2011 a preluat cantitatea de 597 de cartușe de țigarete de contrabandă a căror marcă nu a fost stabilită de la numitul I. M. - Ș., din care acesta a valorificat cantitatea de 226 cartușe de țigarete de contrabandă, iar o parte din marfa care a rămas a fost valorificată de numita M. N., numitului D. V. din mun. B., fapt ce se probează cu procese verbale de transcriere ale convorbirilor telefonice;

8. în data de 31.07.2011 a preluat pentru numitul I. M. - Ș. cantitatea de 2000 pachete de țigarete de contrabandă marca Viceroy de la o persoană necunoscută pe care a depozitat-o la domiciliul său, fapt ce se probează cu procese verbale de transcriere ale convorbirilor telefonice;

9. în data de 01.08.2011 a preluat pentru numitul I. M. - Ș. cantitatea de 5000 pachete de țigarete de contrabandă marca D. de la o persoană necunoscută pe care a depozitat-o la domiciliul său, iar o parte din această marfă a încercat să o valorifice lui D. V. din mun. B., prin intermediul fiului său, dar a fost confiscat pe raza mun. Râmnicu V., în timp ce transporta cantitatea de 1230 pachete de țigarete de contrabandă marca Viceroy și 1090 pachete de țigarete de contrabandă marca D. fapt ce se probează cu procese verbale de transcriere ale convorbirilor telefonice și cu dosarul penal nr. 134D/P/2011;

10. în data de 03.08.2011 a luat de la numitul I. M. - Ș. suma de 17.500 lei în vederea achiziționării cantității de 5000 pachete de țigarete de contrabandă marca D..

La luarea măsurii arestării preventive instanța a avut în vedere existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice (în sensul art.68¹ Cod procedură penală) din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit faptele pentru care este cercetată.

S-a arătat că în ceea ce privește infracțiunile de constituire și sprijinire a unui grup infracțional organizat, potrivit art.2 lit.a din Legea nr.39/2003 mai sus menționată „grupul infracțional organizat” reprezintă „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multe infracțiuni grave pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material”. Infracțiunea de „contrabandă” este o „infracțiune gravă”, potrivit art. 2 lit. b pct.16 din Legea nr. 39/2003.

Caracterul „organizat” al grupului respectiv poate fi determinat, fie prin înțelegerea explicită a membrilor cu privire la scopul, mijloacele de acțiune și repartizarea sarcinilor, fie prin tipologia acțiunilor ilicite, continuată un anumit interval de timp. Deși cercetările efectuate până la momentul arestării preventive nu au determinat momentul sau conținutul explicit al prezumtivei înțelegeri, totuși amploarea acțiunilor ilicite, desfășurate începând cu date apropiate momentului constituirii, aderării sau sprijinirii grupării, tipologia acestora și modul de repartizare al sarcinilor în cadrul actelor materiale, au fost de natură a contura structura și relațiile existente între inculpata M. N. și ceilalți membri ai grupării.

La momentul arestării preventive s-a avut în vedere că din întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și al actelor premergătoare, și raportat la inculpata cu privire la care s-a formulat propunerea de arestare preventivă, în lipsă, precum și la ceilalți inculpați cercetați în dosarul de urmărire penală nr. nr.164/D/P/2010, se desprind următoarele structuri și moduri de repartizare a sarcinilor în desfășurarea activității infracționale:

- primul grup infracțional este format din învinuiții U. I., T. L. de, ambii din . ș.a., au acționat pe raza localității de domiciliu, preluând țigaretele introduse ilegal peste frontiera verde și valorificându-le ulterior inculpaților Turcă F. și M. M. I. din mun. S.. Aceștia le-au comercializat în standurile comerciale pe care le dețin pe raza jud. S., precum și altor persoane de pe raza mun. S.. Totodată, au fost valorificat însemnate cantități de țigarete și în mun. București, care erau expediate sub formă de colete prin intermediul unei firme de curierat rapid, unul dintre principalii destinatari intermediari fiind învinuitul Turcă T. din mun. București, fiul lui Turcă F..

Pentru documentarea acestui segment al activității infracționale a legăturilor acestei grupări de pe raza mun. București s-a cooperat cu lucrătorii Brigăzii de combatere a Criminalității Organizate București (care au desfășurat activități în cadrul dosarului 1077/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București), care la data de 20.10.2011 au organizat și efectuat o acțiune, ocazie cu care au fost efectuate 7 percheziții domiciliare împotriva a 11 inculpați, fiind confiscate un număr de_ pachete de țigarete introduse ilegal în țară, provenite de la gruparea coordonată pe segmentul de valorificare de inculpatul Turcă F..

- al doilea grup infracțional, este format din inculpații Ț. D., Ț. E., S. I. ș.a., toți din Vicovu de Jos, acționa pe raza acestei localități, preluând țigarete introduse ilegal peste frontiera verde și le valorifica inculpaților P. S. A. din mun. S., Sfichi D. I. din . și M. N. din mun. Rădăuți. La rândul său, inculpatul P. S. A. a valorificat însemnate cantități de țigarete de contrabandă mai multor persoane din mun. București, transportul fiind efectuat prin intermediul unei firme de curierat rapid. Inculpații M. N. și Sfichi D. I. le-au valorificat mai multor clienți de pe raza jud. S., N. și B..

- al treilea grup infracțional, este format din inculpații I. M. Ș. și soția acestuia, învinuita I. A. ambii din mun. Rădăuți, U. O. G. din oraș Vicovu de Sus, P. D. E. din mun. Rădăuți, Bilibou C. din oraș Vicovu de Sus și Alexander I. din . pe raza localităților Rădăuți, Vicovu de Sus și Straja, și a preluat țigarete introduse ilegal peste frontiera verde pe care le-a valorificat inculpaților T. C. V., T. Iunona E., T. N. M., toți din orașul Siret, C. N. O. din mun. Rădăuți ș.a., care s-au aprovizionat și de la cel de-al doilea grup infracțional.

- al patrulea grup infracțional, este format din inculpații P. P., S. M. și C. V. C., polițist de frontieră în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră S., toți din . cetățeni ucraineni, a acționat pe raza localității Straja și a introdus însemnate cantități de țigarete de contrabandă.

Deși cele patru grupuri infracționale au acționat independent, unii dintre membrii acestora au interacționat pe parcursul desfășurării activității infracționale.

Prin tipicitatea, amploarea și organizarea activităților, relațiile dintre inculpați exced nivelul minim de organizare necesar pentru o activitate ilicită, relevând periculozitate socială în sine.

La momentul arestării preventive instanța a reținut că faptele pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventivă a inculpatei M. au fost stabilite prin următoarele mijloace de probă:

- dosarul penal nr. 121D/P/2011;

- dosarul penal nr. 134D/P/2011;

- procese verbale de supraveghere operativă din data de 19.04.2011;

- procesele verbale de identificare a telefoanelor mobile folosite de inculpată;

- procesele verbale de transcriere ale convorbirilor telefonice efectuate de inculpat.

Totodată judecătorul care a dispus arestarea în lipsă a inculpatei a avut în vedere faptul că pentru disimularea activității de contrabandă, în cadrul convorbirilor telefonice purtate de membrii grupării, atât cu furnizorii cât și cu cumpărătorii, aceștia utilizează un limbaj codificat, mai ales în ceea ce privește marca de țigări, cantitatea și prețul achiziției ori a vânzării. Aceste expresii codificate demonstrează grija inculpaților de a ascunde subiectul real al convorbirilor, precum și faptul că rezoluția infracțională pe care o urmăresc este clară, rezultat al coeziunii în realizarea scopului propus de membrii grupării.

Pe lângă existența indiciilor temeinice privind săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventivă judecătorul a analizat și existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatei.

La evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică s-a avut în vedere frecvența pe care o cunoaște infracțiunea de contrabandă în condițiile socio-economice actuale și în arealul geografic care favorizează săvârșirea unor fapte de acest gen.

Totodată s-a avut în vedere amploarea faptei concret imputată inculpatei, din conținutul interceptărilor telefonice rezultând că practic unicul subiect de discuție timp de luni întregi a fost activitatea infracțională, în sarcina inculpatei reținându-se săvârșirea a 10 acte materiale ale infracțiunii de contrabandă.

La evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică s-a avut în vedere și rezonanța faptelor penale prezumtiv a fi fost săvârșite de inculpata M. N., precum și reacția declanșată de faptele care i se impută inculpatei de indignare, de dezaprobare, de insecuritate publică.

În cursul urmăririi penale, pentru o mai bună administrare a cauzei, s-a dispus disjungerea din dosarul inițial nr.164/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. – S. Teritorial S. în care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei M. N., a faptelor privind-o pe inculpată dar și pe alți membrii ai grupării, constituindu-se alte două dosare de urmărire penală, respectiv dosarele nr. 137D/P/2012 și nr. 139D/P/2012.

1. În dosarul nr. 137D/P/2012 al D. – S. Teritorial S. s-a întocmit rechizitoriul în data de 20.05.2014, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului S. sub nr._ . În acest dosar inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- sprijinire a grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 constând în aceea că în perioada aprilie 2011 – iulie 2011 a sprijinit grupul infracțional organizat format din inculpații Ț. A. E., Ț. D. și S. I., având ca scop preluarea în vederea valorificării ilegale a unor însemnate cantități țigări de contrabandă în modalitatea prev. de art. 270 alin. 3 rap la art. 274 din Lg. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010, prin preluarea de la aceștia în vederea valorificării a unor însemnate cantități de țigarete de contrabandă;

- contrabandă, faptă prev. și ped. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic. art 41 alin. 2 C.P., faptă constând în aceea că, în perioada aprilie 2011 – iulie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice a preluat în vederea valorificării ilegale și a intermediat valorificarea unor însemnate cantități de țigarete de contrabandă de la inculpații Ț. D. și Ț. A. E. (actele materiale din datele de 19.04.2011, 17.05.2011 și 13.07.2011).

2. Parte din celelalte fapte pentru care s-a început urmărirea penală și s-a dispus arestarea preventivă față de inculpata M. N. au fost cercetate în dosarul nr. 139D/P/2012 al D. – S. Teritorial S. în care s-a întocmit rechizitoriul, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului S. sub nr._ 14 (prezentul dosar). În acest dosar inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în perioada mai 2011 – august 2011 a pus bazele unei grupări infracționale organizate împreună cu numiții I. M. – Ș. și I. A., având ca scop preluarea în vederea valorificării ilegale a unor însemnate cantități țigări de contrabandă în modalitatea prev. de art. 270 alin. 3 rap la art. 274 din Lg. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010;

- contrabandă, faptă prev. și ped. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.P., (actele materiale din datele de 16.05.2011, 18.05.2011, 19.05.2011, 31.05.2011, 26.07.2011, 27.07.2011, 30.07.2011, 31.07.2011, 01.08.2011 și 03.08.2011)

Așadar faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatei M. N. au fost cercetate în două dosare distincte de urmărire penale, iar în prezent inculpata este judecată în două dosare distincte aflate pe rolul Tribunalului S..

Urmare a solicitării nr. 164D/P/2010 din 30.01.2013 Tribunalul S. a emis mandat european de arestare pe numele inculpatei M. N..

La data de 08.04.2014 Biroul Național Interpol a comunicat faptul că inculpata M. N. a fost arestată la data de 18.02.2014 de autoritățile din Marea Britanie în baza mandatului european de arestare preventivă emis de Tribunalul S..

Ulterior, la data de 15.04.2014, autoritățile române au înaintat autorităților britanice mandatul european de arestare, rectificat potrivit modificărilor legislative, procedura predării în baza mandatului european de arestare nefiind încă finalizată.

De asemenea, în dosar nr._ apărătorul ales al inculpatei a depus o copie a unui înscris intitulat „Formular de eliberare pe cauțiune a unei persoane adulte” emis de Judecătoria din Westminster în data de 24.04.2014 din care rezultă că inculpata M. N. a fost eliberată pe cauțiune în cauza în care se judecă cererea de extrădare formulată de autoritățile române.

La termenul de astăzi s-a pus în discuție cererea formulată de inculpata M. N., prin apărător ales O. A., de revocare a măsurii arestării preventive, pentru motivele prezentate în practicaua prezentei încheieri.

Examinând cererea întemeiată în drept pe disp. art. 242 al. 1 Noul Cod de procedură penală, funcție de actele și lucrările dosarului, prin relaționare la dispozițiile legale în materie, precum și prin prisma motivelor invocate, instanța a reținut că aceasta este întemeiată, context în care notează:

Principiul garantării libertății persoanei, reglementat în art. 9 Cod procedură penală, funcționează într-un cadru exclusiv procesual, dincolo de care protecția libertății individuale se realizează prin instrumente internaționale și constituționale. Potrivit art. 9 alin. 2 Cod procedură penală, orice măsură privativă sau restrictivă de libertate se dispune în mod excepțional și doar în cazurile și în condițiile prevăzute de lege. Sub protecția art. 9 legiuitorul plasează atât formele de privare de libertate, cât și cele de restrângere a libertății, în considerarea aprecierilor Curții Europene, în sensul că între privarea și restricția de libertate nu există decât o diferență de stadiu sau de intensitate și nu de natură sau de esență

Se admite ca real că riscul de a împiedica buna desfășurare a justiției constituie o preocupare legitimă pentru toți membrii aparatului judecătoresc și nu este nimic surprinzător, prin urmare, că el face parte din motivele susceptibile să legalizeze continuarea unei privațiuni de libertate/drepturi. Un acuzat poate ușor să profite de liberarea sa pentru a stânjeni aflarea adevărului, să exercite presiuni asupra martorilor pentru ca ei să refuze să facă depoziții, să coopereze cu alte persoane implicate în caz pentru a lua o poziție comună, să distrugă documente și alte probe materiale sau să perturbeze desfășurarea procesului penal, etc. Totuși, aceste eventualități nu pot fi invocate in abstracto, ele trebuie să fie însoțite de elemente factuale concrete referitoare la suspect. În plus, în majoritatea cazurilor, acest motiv de a menține persoana vizată sub o măsură preventivă își pierde pertinența pe parcurs și în condițiile în care procesul penal evoluează.

Menținerea arestului preventiv nu presupune nici decizie arbitrară, nici discreționalitate nelimitată. Ci trebuie circumscrisă unui parametru obiectiv, realizat prin evaluarea gravității faptei comise și unui parametru subiectiv, realizat prin evaluarea periculozității inculpatului, cu raportare desigur la stadiul în care se află cauza și luarea în considerare a aspectului că măsurile preventive sunt subordonate dovedirii interesului superior pe care îl deservesc. Prezintă importanță în contextul abordat și voința legiuitorului de a stabili cu privire la această instituție o limită care să disciplineze în timp, sub diferite forme, măsura preventivă în discuție, astfel că a adus reglementările ce dau conținut legal atât dispozițiilor exprese privind durata maximă pe care o poate atinge arestul preventiv în funcție de stadiul procesual al procedurii penale, cât și art. 242 al. 1 Cod procedură penală, tocmai pentru a se putea interveni într-o situație determinată, în funcție de particularitățile cazului analizat, eliminându-se astfel abuzurile și arbitrariul, dată fiind dinamica unui proces penal în derulare care pe parcurs capătă noi valențe.

În respectarea art. 202 al. 1 Cod procedură penală, „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”. În al. 3 se stipulează că „orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.”

Necesitatea menținerii inculpatei M. N. sub imperiul măsurii arestului preventiv se impune a fi analizată nu doar raportat la învinuirea ce i se aduce, ci și coroborat cu realitățile procedurale și procesuale ale cauzei, instanța fiind datoare să observe la acest moment, când a mai intervenit și factorul timp, iar procesul penal a parcurs noi etape, dacă aceasta satisface exigențele de oportunitate și proporționalitate și dacă ingerința autorităților își găsește în continuare justificarea, fără a fi încălcate abuziv drepturile și libertățile persoanei asupra căreia a intervenit constrângerea legală.

În interesul asigurării unei bune desfășurări a activității judiciare, spre realizarea obiectului acțiunilor exercitate în cadrul procesului penal, se poate ivi necesitatea folosirii și a unor mijloace procesuale speciale, de constrângere, particular orientate împotriva inculpatului prin care, anterior pronunțării unei soluții de condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, să fie împiedicată obstrucționarea organelor judiciare în efectuarea urmăririi penale și/sau judecății ori pentru a se evita sustragerea acuzatului de la urmărirea penală și/sau judecată, sau în scopul prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

Având în vedere dinamismul procesului penal și faptul că măsurile preventive au ca scop asigurarea bunei desfășurări a activității procesuale, este firesc ca acestea să fie adaptate în funcție de temeiurile de fapt și de drept ale cauzei, asigurându-se astfel o flexibilitate a acestora în raport anumite împrejurări legate de cauza penală în derulare și de persoana inculpatului vizat.

Anticipând modificări ale considerentelor ce pot susține luarea, respectiv menținerea măsurilor preventive, legiuitorul a pus la îndemâna autorităților judiciare dar și a persoanei interesate, inter alia, și instituția reglementată de art. 242 al. 1 Cod procedură penală, la revocarea arestului preventiv urmând a apela și prezenta instanță în ceea ce o privește pe inculpata M. N., date fiind particularitățile cauzei de față.

Pentru început instanța de judecată a constatat că prin încheierea din 17.11.2014 pronunțată în dosar nr._, de către Tribunalul S., rămasă definitivă prin încheierea nr. 208 din data de 21.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel S. s-a dispus după cum urmează.

În temeiul art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, a fost admisă în parte cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpata M. N., fiica lui G. și M., născută la data de 17.06.1967 în orașul Siret, jud. S., domiciliată în mun. Rădăuți, ., județul S., posesor CI ., nr._, CNP_. S-a dispus revocarea măsurii arestării preventive luată în lipsă față de inculpata M. N. prin Încheierea nr. 221/29.11.2011 pronunțată de Tribunalul S., Secția penală, în dosarul nr._/86/2011, cu privire la infracțiunea de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, și cu privire la actele materiale ale infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic. art 41 alin. 2 vechiul Cod penal, din datele 17.05.2011 și 13.07.2011, fapte care fac obiectul judecății în dosarul nr._ al Tribunalului S.. Au fost desființate în parte mandatul de arestare preventivă nr. 221/29.11.2011 emis de Tribunalul S., Secția penală, în baza Încheierii din 29.11.2011pronunțată de Tribunalul S., Secția penală, în dosarul nr._/86/2011, și mandatul european de arestare emis pe numele inculpatei la data de 30.01.2013, cu privire la infracțiunile de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, și cu privire la actele materiale ale infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, din datele 17.05.2011 și 13.07.2011, fapte care fac obiectul judecății în dosarul nr._ al Tribunalului S..

Pentru a dispune astfel, respectiva instanță de judecată, însușit fiind punctul de vedere și de instanța de control judiciar, a raționat după cum urmează:

În primul rând se observă că de la momentul dispunerii arestării preventive în lipsă a inculpatei și până la data formulării cererii de revocare a măsurii arestării preventive au intervenit modificări legislative în sensul intrării în vigoare a noilor Coduri penal și de procedură penală. Potrivit art. 16 din Legea 255/2013 de punere în aplicare a Legii 135/2010 privind noul Cod de procedură penală măsurile preventive aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a legii noi continuă și se mențin pe durata pentru care au fost dispuse, în condițiile prevăzute de legea veche. La expirarea acestei durate măsurile preventive pot fi prelungite, ori menținute, revocate sau înlocuite cu o altă măsură preventivă în condițiile legii noi. Totodată potrivit art. 242 alin. 1 din noul Cod procedură penală măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazurile în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului sau inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Analizând în baza art. 242 alin. 1 din noul Cod procedură penală starea de arest preventiv a inculpatei, instanța a constatat că în prezent măsura arestării preventive nu mai îndeplinește exigențele de necesitate și proporționalitate pentru menținerea sa. Indiciile temeinice care au fundamentat propunerea de arestare preventivă a inculpatei M. N. cu privire la săvârșirea infracțiunilor de sprijinire a grup infracțional organizat și contrabandă (actele materiale din datele de 17.05.2011 și 13.07.2011), continuă să subziste, probele care au stat la baza propunerii de arestare preventivă regăsindu-se în dosarul de urmărire penală atașat cauzei. În ceea ce privește persistența temeiului de arestare preventivă, s-a observat că, urmare a intrării în vigoare a noilor dispoziții procesual penale, temeiul arestării prevăzut de art. 148 lit. f din vechiul Cod procedură penală a fost preluat în dispozițiile art. 223 alin. 2 noul Cod procedură penală. În noul text de lege se impune condiția ca existența pericolului concret pentru ordinea publică să fie dublată de existența condiției ca pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care se cere arestarea preventivă să fie de 5 ani sau mai mare. Analizând infracțiunile pentru care inculpata M. N. este trimisă în judecată în prezentul dosar se constată că infracțiunea de contrabandă, faptă prev. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, nu a suferit modificări ale conținutului constitutiv și ale limitelor de pedeapsă, această infracțiune fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani. Totodată se observă că infracțiunea de sprijinire a grup infracțional organizat, faptă prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, se regăsește în conținutul constitutiv al infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 noul Cod penal, fiind sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Prin urmare, ambele infracțiuni pentru care inculpata este judecată în prezentul dosar sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

Instanța a constatat însă că în momentul actual pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatei a dispărut, și nu se mai justifică privarea de libertate a inculpatei. Deși din Codul de procedură penală lipsește definiția legală a expresiei „pericol concret pentru ordinea publică”, doctrina și jurisprudența constantă din România, și îndeosebi a Înaltei Curți de Casație și Justiție care are ca atribuție constituțională asigurarea interpretării și a aplicării unitare a legii de către celelalte instanțe judecătorești, au cristalizat acest concept, stabilind că prin „pericol concret pentru ordinea publică” trebuie înțeleasă inclusiv reacția colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța sa, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare. Pe de altă parte, disp. art. 223 alin. 2 Cod procedură penală menționează criteriile ce trebuie avute în vedere la conturarea pericolului concret pentru ordinea publică, respectiv gravitatea faptei, modul și a circumstanțele de comitere a acesteia, anturajul și mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale și alte împrejurări privitoare la persoana inculpatului. Raportat la criteriul gravității faptei se observă că deși inculpata a fost arestată pentru o activitate infracțională amplă (respectiv infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în perioada mai 2011 – august 2011 a pus bazele unei grupări infracționale organizate împreună cu numiții I. M. – Ș. și I. A., având ca scop preluarea în vederea valorificării ilegale a unor însemnate cantități țigări de contrabandă în modalitatea prev. de art. 270 alin. 3 rap la art. 274 din Lg. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010; infracțiunea de sprijinire a grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în perioada aprilie 2011 – iulie 2011 a sprijinit grupul infracțional organizat format din numiții Ț. A. E., Ț. D. și S. I., având ca scop preluarea în vederea valorificării ilegale a unor însemnate cantități țigări de contrabandă în modalitatea prev. de art. 270 alin. 3 rap la art. 274 din Lg. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010, prin preluarea de la aceștia în vederea valorificării a unor însemnate cantități de țigarete de contrabandă; și infracțiunea de contrabandă, faptă prev. și ped. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic. art 41 alin. 2 vechiul Cod penal, faptă constând în aceea că în perioada aprilie 2011 – august 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, a preluat în vederea valorificării ilegale însemnate cantități de țigarete de contrabandă de la membrii celor două grupuri infracționale organizate ale căror lideri sunt numiții Ț. D. și I. M. - Ș., fiind evidențiate 10 acte materiale) în respectivul dosar inculpata fiind judecată doar pentru o parte a acestor infracțiuni, respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a grup infracțional organizat și pentru doar două acte materiale ale infracțiunii de contrabandă, respectiv actele materiale din datele de 17.05.2011 și 13.07.2011.

Așadar s-a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie raportat la un ansamblu infracțional mult diminuat față de cel care a fost avut în vedere de judecătorul care a dispus arestarea preventivă a inculpatei. Pe de altă parte starea de arest preventiv a inculpatei în prezenta cauză trebuie analizată și raportat la împrejurarea că de la data săvârșirii faptelor de care este acuzată și până în prezent a trecut o durată de timp de 3 ani, perioada scursă diminuând și rezonanța socială a faptelor de care este acuzată inculpata. În același timp s-a avut în vedere și faptul că inculpata a fost arestată în data de 18.02.2014 de autoritățile din Marea Britanie în baza mandatului european de arestare preventivă emis de Tribunalul S. (potrivit adresei INTERPOL), fiind eliberată pe cauțiune la data de 24.04.2014 (potrivit susținerilor apărătorului ales al inculpatei care a depus înscrisul emis de Judecătoria din Westminster), eliberarea pe cauțiune fiind însoțită de o . obligații pe care inculpata trebuie să le respecte pe teritoriul Marii Britanii.

Potrivit alin. 3 al art. 202 Cod procedură penală „orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”. Raportat la criteriile analizate anterior, instanța a apreciat că în respectiva cauză măsura arestării preventive luată față de inculpata M. N. nu mai este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse, impunându-se revocarea măsurii.

În propriul demers analitic - raportat la faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă și fac obiectul prezentului dosar nr._ 14 - instanța de judecată a constatat că, în planul imputației penale, nu au intervenit modificări care să oculteze caracterul rezonabil al probelor ce ridică suspiciunea că inculpata ar fi comis infracțiunile care au atras învinuirea. Cerința legii este în continuare îndeplinită, bănuiala verosimilă că ar fi intersectat în sfera infracționalității nefiind infirmată ulterior de probe notându-se că, în mod evident, nu au intervenit elemente noi de natură a schimba circumstanțele concrete ale cauzei, cele reale cu referire la împrejurările comiterii faptelor, modalitatea în care cea în discuție ar fi acționat conform acuzelor aduse, implicându-se în prezumtivul traseul infracțional conturat de actele și lucrările dosarului și transpus într-o expunere sintetizată în cele ce preced, în baza cărora se poate prezuma în continuare că inculpata a acționat în cadrul unei grupări de criminalitate organizată, în mod coordonat și conjugat sub aspect rezolutoriu cu alte persoane trimise în judecată în cauză, pluralitatea făptuitorilor dând acestora o mai mare încredere în reușita planului trasat a fi pus în aplicare, în realizarea infracțiunilor scop de contrabandă cu țigări de proveniență extracomunitară.

Efectuând însă un nou examen din mai multe perspective, a situației juridice a inculpatei, respectiv a respectării termenului rezonabil, cu luarea în considerare și a principiilor oportunității și proporționalității măsurii arestului preventiv, s-a menționat cu titlu concluziv că, în întreg ansamblu contextual al cauzei, este rezonabilă soluția de revocare a acesteia.

Este clar că autoritățile care procedează la privarea de libertate trebuie să demonstreze că ea corespunde circumstanțelor speței. Această prezumție impune în mod necesar o autocritică autorităților investite cu împuternicirea de a priva pe cineva de drepturile sale astfel că ele trebuie în special să verifice dacă la un anumit moment nu s-au depășit limitele necesității măsurii instituite. Totodată, în scopul asigurării faptului că această autocritică este dirijată corect, de fiecare dată când este în discuție o privațiune de libertate, judecătorul trebuie să examineze minuțios dacă temeiurile care au determinat-o mai subzistă, pentru a verifica dacă într-adevăr apare justificată pe mai departe acțiunea întreprinsă. Orice control mai puțin sever echivalează în rezultat cu abandonarea regimului de drept și cu o capitulare în fața unor acțiuni arbitrare.

În sistemul european de protecție a drepturilor omului, conceptul de libertate are două componente: primul este cel prevăzut în art. 5 din Convenție care garantează libertatea și siguranța persoanei, acestea privind libertatea sa fizică, și anume dreptul oricărei persoane de a nu fi reținută sau arestată în mod abuziv; cel de-al doilea privește restricțiile la libertatea de circulație, care intră în domeniul de aplicare al art. 2 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.

Prin urmare, revocarea măsurii arestului preventiv pe considerentul îndeplinirii condițiilor prevăzute în art. 242 alin. 1 Cod procedură penală trebuie analizată și prin relaționare la dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Din examinarea acestui text normativ și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României, Tribunalul a reținut că starea de libertate fizică și de mișcare este una firească pentru orice persoană și nu este necesar a se furniza motive temeinice pentru exercitarea acestor libertăți. Din contră, organele judiciare trebuie să fundamenteze continuu necesitatea aplicării unor privațiuni, dintr-o triplă perspectivă – cea a prevederilor legale care le fundamentează, a scopului urmărit și a necesității acestor privațiuni într-o societate democratică.

Referitor la necesitatea menținerii unei anumite măsuri preventive într-o societate democratică, instanța europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice, în special preeminența dreptului. Pe de altă parte, autoritățile judiciare naționale pot dispune privarea de libertate a unei persoane cu respectarea necesității proporționalității măsurii și a scopului pentru care a fost aplicată, acestea bucurându-se de o anumită marjă de apreciere pentru a judeca existența unei nevoi sociale imperioase. Curtea europeană a oferit câteva principii de interpretare a cerinței necesității arătând, pe de o parte, că adjectivul „necesar” nu este sinonim cu „indispensabil” și nici nu are flexibilitatea unor expresii ca „admisibil”, „util”, „rezonabil” sau „dezirabil” iar, pe de altă parte, că expresia „necesară într-o societate democratică” înseamnă că, pentru a fi compatibilă cu Convenția europeană, ingerința trebuie să corespundă inter alia unei nevoi sociale imperioase și să fie proporțională cu scopul legitim urmărit, veghindu-se într-o cauză determinată la menținerea unui just echilibru între ingerință și scop.

Autoritățile judiciare nu pot trata ca irelevante sau ignora elemente concrete specifice cauzei și care ar fi de natură a aduce un dubiu asupra existenței condițiilor esențiale ale temeiniciei și oportunității măsurii preventive sub incidența căreia se află persoana vizată. Se impune așadar a se examina toate circumstanțele de natură a se admite sau a se înlătura existența unei veritabile exigențe de interes public care să justifice o derogare de la regula respectării drepturilor fundamentale, respectiv a libertății persoanei.

Relaționând aceste considerații de ordin juridic la cazul în speță, instanța a reținut că situația este reconfigurată și raționează că, față de realitățile procedurale și procesuale ale cauzei, cu luarea în considerarea și a datei când față de inculpată s-a dispus măsura arestului preventiv (în urmă cu trei ani), măsura privativă de libertate nu se mai impune a fi menținută. Aceasta nu este o sancțiune ce se aplică acuzatului pentru săvârșirea unei fapte ci se ia/menține doar atunci când este absolut necesară pentru derularea în condiții optime a procesului penal.

Ori, urmărirea penală a fost finalizată, Tribunalul fiind sesizat cu judecarea pricinii pe cameră preliminară, actualmente fond și nu există date concrete, identificabile sub aspect probator, că inculpata M. N. ar putea împieta în vreun fel înfăptuirea actului de justiție. Pericolul de împiedicare a bunei desfășurări a procedurii penale nu poate fi invocat în mod abstract de autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice (Becciev vs Moldovei, nr. 9.190/03, § 59, 4 octombrie 2005).

Judecătorul nu poate face abstracție de contextul social în care își desfășoară activitatea și nici de amploarea pe care o poate avea, la un anumit moment, săvârșirea unui anumit gen de infracțiuni, dezvoltarea fenomenului infracțional al contrabandei în grup organizat impunând într-adevăr vigilența statelor pentru combaterea criminalității. Este real că nimic nu trebuie să stea în calea unei lupte ferme cu infracționalitatea, dusă însă cu mijloace adecvate. Desigur, nu poate fi trecut cu vederea gradul de pericol social al infracțiunilor de care inculpata este acuzată și trimisă în judecată, faptul că ea este judecată în două dosare paralele având ca obiect infracțiuni de același gen, dar acest criteriu nu este exclusiv și nu poate justifica în mod singular ingerința autorității judiciare în drepturile lor la libertate. Într-un atare ansamblu contextual ca cel expus, se impune a se da prevalență principiul preeminenței dreptului, apelând la complexul de garanții și instrumente creat să asigure că funcții ale justiției, sunt exercitate într-un cadru de legalitate și operativitate, înlăturându-se astfel posibilitatea producerii de noi vătămări în însuși demersul de înfăptuire a actului de justiție. Gravitatea acuzației aduse nu constituie o justificare plauzibilă pentru menținerea în continuare a inculpatei sub măsura privativă de libertate care nu-și mai găsește eficiența și în lipsa oricăror alte elemente, de ordin real sau personal, care să susțină necesitatea exercitării acesteia pe mai departe.

Este foarte important ca durata în timp să fie determinată și să nu exceadă necesității pentru care a fost instituită măsura preventivă pentru ca, prin atingerea minimă, să prezinte proporționalitate în raport cu infracțiunea sau acuzatul și să asigure siguranța individului. Pe de altă parte, menținerea în continuare a stării de arest preventiv doar față de inculpata M. N. este dificil de argumentat ca găsindu-și utilitatea și din perspectiva necesității aplicării unitare a legii, în condițiile în care toți ceilalți, unii cu o situație juridică similară, alții chiar cu o contribuție mai mare la pretinsa traiectorie infracțională care a atras învinuirea, nu sunt supuși nici unei măsuri preventive. Într-un atare ansamblu contextual, fără a ignora amploarea activității presupus infracționale, analizată în prezenta procedură la un nivel cât să permită judecătorului să-și îndeplinească funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertății persoanei acuzate, se notează că, deși se admite ca real că o măsură preventivă se ia/menține în considerarea persoanei, sub strictul examen al cumulului de factori care particularizează cauza, nu se identifică rațiuni de ordin obiectiv care să justifice un tratament diferențiat. De aceea, în analiza de față trebuie pornit și de la atitudinea și răspunsul pe care inculpații se așteaptă, în mod legitim și rezonabil, fundamentat pe o bază legală și jurisprudențială, că vor fi abordate de organul judiciar inclusiv cererile habeas corpus.

Necesitatea utilizării măsurilor preventive cu moderație, doar atunci când legea permite acest lucru și, în plus, numai când situația de fapt o cere, este proclamată în mod constant de aplicațiile jurisprudențiale CEDO. Astfel, raportându-se instanța la modalitatea în care instituția arestului preventiv este reglementată de Codul de procedură penală român, la modalitatea în care instanțele interne sunt chemate să aplice această măsură preventivă, dar mai ales la interpretările din jurisprudența CEDO în domeniu, a conchis că acest mijloc procesual nu are în nici un caz caracter obligatoriu, comportând mai curând valențele unei măsuri a cărei aplicare trebuie să îmbine scopul prev. de art. 202 Cod procedură penală, cu respectarea drepturilor persoanei acuzate și a prezumției de nevinovăție.

Cum în mod esențial, rolul judecătorului este de a menține un corect echilibru între necesitatea reprimării ferme a fenomenului infracțional, protejarea funcționării normale a instituțiilor și mecanismelor statului, nevoile de satisfacere a interesului public legat de răspunsul judiciar al statului față de încălcarea normelor penale, pe de o parte, și ocrotirea drepturilor și libertăților individului supus răspunderii penale, pe de altă parte, ținând cont că măsurile prevăzute de legiuitor în art. 202 Cod procedură penală au un caracter preventiv iar nu sancționator, coroborând datele despre care s-a făcut vorbire în cele ce preced, în temeiul art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, a admite cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpata M. N. în prezentul dosar - nr._ 14 și a dispus revocarea măsurii arestării preventive luată în lipsă față de inculpata M. N. prin Încheierea nr. 221/29.11.2011 pronunțată de Tribunalul S., Secția penală, în dosarul nr._/86/2011, cu privire la: infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 constând în aceea că în perioada mai 2011 – august 2011 a pus bazele unei grupări infracționale organizate împreună cu inculpații I. M. Ș. și I. A., având ca scop preluarea în vederea valorificării ilegale a unor însemnate cantități țigări de contrabandă în modalitatea prev. de art. 270 alin. 3 rap la art. 274 din Lg. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010 și actele materiale ale infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic. art 41 alin. 2 C.P., faptă constând în aceea că, în perioada aprilie 2011 – august 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice a preluat în vederea valorificării ilegale însemnate cantități de țigarete de contrabandă de la inculpatul I. M. - Ș., pe care le-a valorificat unor diverși clienți (7 actele materiale din datele de 18.05.2011, 26.07.2011, 27.07.2011, 30.07.2011, 31.07.2011, 01.08.2011, 03.08.2011), fapte/acte care fac obiectul judecății în prezentul dosar cu nr._ 14 al Tribunalului S..

Analizând infracțiunile și situația de fapt care a stat la baza arestării ulterior revocării arestului preventiv raportat la faptele și actele materiale ce formează obiectul trimiterii în judecată a inculpatei M. N. în cele două dosare aflate pe rolul instanței de judecată, prezenta instanță a constatat că mai rămâne un singur act material care să susțină arestul preventiv al inculpatei – respectiv cel din data de 05.05.2011 (primul act component al infracțiunii de contrabandă pentru care s-a dispus arestarea preventivă)

Făcând verificări amănunțite sub acest aspect, studiind ambele dosare de urmărire penală nou formate, în condițiile în care, după cum instanța a mai reținut, în faza de urmărire penală s-a realizat disjungerea din dosarul inițial nr.164/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. – S. Teritorial S. în care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei M. N., a faptelor privind-o pe inculpată dar și pe alți membrii ai grupării, constituindu-se cele două dosare de urmărire penală, respectiv dosarele nr. 137D/P/2012 și nr. 139D/P/2012, prezenta instanță de judecată a constatat că pentru actul material din 05.05.2011, component al infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, pentru care s-a dispus arestarea, nu s-a dispus trimiterea în judecată în dosar nr._ 14, respectiv dosar nr._ – pe motiv că actul material nu a fost probat față de inculpata M. N..

Acest aspect a fost de altfel semnalat chiar de către judecătorul învestit cu cealaltă cauză penală privind-o pe inculpata M. N. și care, în procedura camerei preliminare, a observat că în ceea ce privește actul material din data de 05.05.2011 deși pentru acest act s-a dispus începerea urmăririi penale în data de 18.11.2011, și s-a pus în mișcare acțiunea penală în data de 28.11.2011, printr-un proces verbal de îndreptare a erorii materiale din data de 14.03.2012 (vol. V fila 62 dup) procurorul anulează dispoziția de începere a urmăririi penale cu privire la acest act întrucât fapta nu a fost probată.

Observând această modalitate pur originală a procurorului de caz de înlăturare a unei fapte din acuzația penală a unei persoane, în condițiile în care actul material de contrabandă din 05.05.2011 nu mai stă la baza „suspiciunii rezonabile de săvârșire a unei infracțiuni” imputabile inculpatei M. N. care să justifice o măsură privativă de libertate, lipsind condiția esențială și primordială de susținere a unei măsuri preventive într-un proces penal, prezentei instanțe de judecată nu îi rămâne decât să revoce măsura arestării preventive luată în lipsă față de inculpata M. N. prin Încheierea nr. 221/29.11.2011 pronunțată de Tribunalul S., Secția penală, în dosarul nr._/86/2011, și cu privire la actul material din 05.05.2011, component al infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal

Pe cale de consecință, a dispus desființarea în parte a mandatului de arestare preventivă nr. 221/29.11.2011 emis de Tribunalul S., Secția penală, în baza Încheierii din data de 29.11.2011 pronunțată de Tribunalul S., Secția penală, în dosarul nr._/86/2011, și a mandatului european de arestare emis pe numele inculpatei la data de 30.01.2013, cu privire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și cu privire la actele materiale ale infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modif. prin O.U.G. nr. 33/2009 și O.U.G. nr. 54/2010, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.P. (8 actele materiale din datele de 05.05.2011, 18.05.2011, 26.07.2011, 27.07.2011, 30.07.2011, 31.07.2011, 01.08.2011, 03.08.2011) cu obligația ca, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, să se constate desființarea totală a celor două mandate.

Împotriva încheierii sus-menționate a formulat contestație Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial S., pentru motivele expuse pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Analizând actele dosarului și încheierea contestată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestația ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea nr. 221 din 29.11.2011, pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._/86/2011, s-a admis propunerea formulată în dosarul nr. nr.164/D/P/2010 de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. – S. Teritorial S., și, în consecință, s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatei M. N. pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.

La luarea măsurii arestării preventive, instanța a avut în vedere existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit faptele pentru care este cercetată.

Pe lângă existența indiciilor temeinice privind săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventivă, judecătorul a analizat și existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatei.

La evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică s-a avut în vedere frecvența pe care o cunoaște infracțiunea de contrabandă în condițiile socio-economice actuale și în arealul geografic care favorizează săvârșirea unor fapte de acest gen.

Totodată, s-a avut în vedere amploarea faptei concret imputată inculpatei, din conținutul interceptărilor telefonice rezultând că practic unicul subiect de discuție timp de luni întregi a fost activitatea infracțională, în sarcina inculpatei reținându-se săvârșirea a 10 acte materiale ale infracțiunii de contrabandă.

Faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatei M. N. au fost cercetate în două dosare distincte de urmărire penale, iar în prezent inculpata este judecată în două dosare distincte aflate pe rolul Tribunalului S. – Secția penală, respectiv dosarul nr._ și nr._ 14.

Potrivit disp. art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”.

Conform alin. 3 al art. 202 Cod procedură penală: „orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

În considerarea dispozițiilor art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, „măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.”

Inexistența vreunui temei care să justifice menținerea în continuare a unei măsuri preventive, în speță cea a arestului preventiv, este supusă aprecierii organului în fața căruia se află cauza care trebuie să constate dispariția celor în baza cărora a fost instituită. Revocarea reglementată de art. 242 al. 1 Cod procedură penală se deosebește de cea dispusă de instanță în căile de atac împotriva actelor de luare a măsurii preventive întrucât ea presupune că măsura inițială a fost legală și justificată, încetarea temeiurilor intervenind ulterior, situație care se regăsește și în speța de față.

Efectuând însă un nou examen din mai multe perspective a situației juridice a inculpatei, respectiv a respectării termenului rezonabil, cu luarea în considerare și a principiilor oportunității și proporționalității măsurii arestului preventiv, este rezonabilă soluția de revocare a acesteia, cum just a apreciat și prima instanță.

Astfel, analizând existența temeiurilor avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive a inculpatei prin prisma noilor dispoziții procedurale în materie, Curtea constată că temeiul inițial, respectiv cel prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f din Vechiul Cod de procedură penală, se regăsește în reglementarea prev. de art. 223 alin. 2 Noul Cod procedură penală.

Curtea constată că infracțiunile pentru care inculpata M. N. a fost trimisă în judecată în cauza ce formează obiectul prezentului dosar (nr._ 14), se pedepsesc cu închisoare de 5 ani sau mai mare.

Deși în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă în sensul comiterii de către inculpata contestatoare M. N. a infracțiunilor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată în dosarul nr._ 14 al Tribunalului S. - Secția penală, la acest moment nu mai este necesară privarea sa de libertate pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că ultimele dintre activitățile ilicite reținute în sarcina inculpatei contestatoare M. N. se circumscriu lunii august 2011, iar de la acele momente nu s-a dovedit că inculpata ar fi manifestat vreo conduită socială inadecvată care să conducă la concluzia că se impune privarea sa de libertate.

De asemenea, în cauză nu se poate reține nici faptul că arestarea preventivă a inculpatei M. N. ar mai fi necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, neexistând probe din care să rezulte că cercetarea sa în stare de libertate ar fi de natură să zădărnicească buna desfășurarea a acestuia.

Este real că faptele de natura celor reținute în sarcina inculpatei au cunoscut o amploare deosebită în ultima perioadă de timp și se poate vorbi de o necesitate a intervenirii autorităților judiciare în vederea stopării acestui gen de activități, însă nu se impune izolarea inculpatei de restul comunității, în lipsa unor date concrete cu referire la continuarea activității ilicite. Gravitatea acuzației aduse nu constituie o justificare plauzibilă pentru menținerea în continuare a inculpatei sub măsura privativă de libertate care nu-și mai găsește eficiența și în lipsa oricăror alte elemente, de ordin real sau personal, care să susțină necesitatea exercitării acesteia pe mai departe.

Dată fiind și perioada scursă de timp de la data comiterii presupuselor fapte, nu se poate concluziona că activitatea inculpatei contestatoare ar mai putea avea la momentul actual un impact puternic negativ în rândul comunității din care face parte și nu se poate afirma că prin lăsarea ei în libertate s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publică.

Neexistând vreo cauză care ar putea periclita desfășurarea procesului penal, având în vedere caracterul excepțional al măsurii arestării preventive, starea de libertate fiind cea normală, nu se mai impune privarea de libertate a inculpatei și nici luarea față de aceasta a uneia dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. 4 lit. b – d Cod procedură penală.

Constatând că în prezenta cauză au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatei M. N., nefiind necesară luarea unei alte măsuri preventive în scopul bunei desfășurări a procesului penal, Curtea constată că în mod corect prima instanță a admis cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpată, procedând în consecință.

Față de cele mai sus reținute, în temeiul disp. art. 206 Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de parchet.

Văzând și disp.art.275 alin.3 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial S. împotriva încheierii din data de 26.11.2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ 14.

Cheltuielile judiciare din contestație, avansate de către stat, rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 28.11.2014.

Președinte, Grefier,

Red.:ATL

Tehn.:BC

2 ex./28.11.2014

Jud. fond: CGL.

← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006....		Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Îndreptare eroare materială. Art.278 NCPP. Decizia nr. 43/2015. Curtea de Apel SUCEAVA Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 94/2014. Curtea de Apel SUCEAVA Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 496/2015. Curtea de Apel SUCEAVA Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 54/2014. Curtea de Apel SUCEAVA Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 51/2014. Curtea de Apel SUCEAVA Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 648/2012. Curtea de Apel SUCEAVA Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 621/2012. Curtea de Apel SUCEAVA