Distrugerea din culpă (art.255 NCP). Decizia nr. 379/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 379/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 1489/323/2013
ROMÂNIA
C. DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr.379/A
Ședința publică din 9 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. A. M.
JUDECĂTOR: S. B.
GREFIER: C. G.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de apărătorul ales al inculpatului F. V., avocat O. R. împotriva încheierii de ședință de la termenul din data de 20.03.2014, precum și asupra apelului declarat de inculpatul F. V. [fiul lui I. și M., născut la data de 3.03.1959 în ., jud. M., domiciliat în com. B., . A, jud. M., cetățean român, necăsătorit, pensionar, fără antecedente penale, identificat prin C.I. . nr._ eliberată de Poliția Municipiului Târnăveni, CNP_] împotriva sentinței penale nr. 48/9.04.2015 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public.
Procedura este legal îndeplinită.
S-au citit actele și lucrările dosarului, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 24 iunie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9 iulie 2015. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată:
Prin sentința penală nr. 48/9.04.2015 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._ s-a dispus:
În baza art. 396 al. 1, 4 C.proc.pen., art. 219 al. 1 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen. condamnă inculpatul F. V. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă.
În baza art. 81 și art. 82 C.pen. din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 2 luni .
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cpen. din 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 397 al. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1.357 C.civ. admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. și obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 5.000 lei reprezentând daune materiale.
În baza art. 274 al. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și a judecății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 05.03.2013 inculpatul F. V. a provocat un incendiu prin inițierea unui foc deschis, în curtea proprie, incendiu care datorită condițiilor și împrejurărilor date (vânt și existența unor pâlcuri de vegetație uscată în imediata apropiere) s-a propagat și s-a extins înspre grădina părții vătămate S. R., provocând arderea a 7 stupi cu albine ce aparțineau acestuia. Datorită modului în care s-a propagat incendiul și direcției acestuia exista posibilitatea reală ca în lipsa unei intervenții prompte, care să conducă la stingerea focului, acesta ar fi distrus prin ardere și restul stupilor părții vătămate și s-ar fi extins și la vegetația forestieră din pădurea situată foarte aproape de acest loc.
Partea civilă S. R. a apreciat valoarea prejudiciului cauzat de inculpat prin distrugerea celor 7 stupi cu albine la suma de 5.000 lei (fila 30, filele 71-72).
Învinuitul, în cursul urmăririi penale nu a recunoscut săvârșirea faptei, refuzând să dea declarații cu privire la aceasta și arătând doar că nu se consideră vinovat (fila 21d.u.p.).
Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale (fila 166).
Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză în faza urmăririi penale și în faza de judecată, respectiv: plângerea formulată de soția părții vătămate, declarația părții vătămate, declarațiile martorilor D. I. P., S. Lucreția, V. T., proces-verbal întocmit de organele de poliție cu ocazia deplasării la locul unde a avut loc incendiul și planșa fotografică întocmită în cauză, proces-verbal de acte premergătoare, proces-verbal de consemnare a refuzului făptuitorului de a da declarații, declarație persoană vătămată (filele 71-72), declarații martori V. T. (fila 69), S. Lucreția (fila 73), declarație inculpat (fila 162).
Prin declarația dată în fața instanței precum și prin înscrisul depus de inculpat (fila 139) acesta a recunoscut faptul că a provocat incendiul și acesta s-a propagat datorită vântului și vegetației uscate către zona în care se aflau stupii părții civile. Cele declarate de inculpat se coroborează cu declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză.
Deși inculpatul a negat posibilitatea ca incendiu să se fi propagat și spre vegetația forestieră din apropiere datorită terenului arat de pe marginea pădurii, toți martorii audiați în cauză au arătat că datorită vegetației uscate existente în zonă și a vântului care bătea „în sus” exista posibilitatea reală și concretă ca focul să se propage spre pădure. Mai mult, chiar inculpatul a arătat că focul a cuprins zona în care se aflau stupii datorită unei „rafale de vânt” (fila 139) iar în declarația dată a arătat că „datorită vântului focul s-a extins și pe terenul unde erau stupii”.
Declarațiile martorilor se coroborează și cu cele menționate în procesul de cercetare la fața locului (filele 6-7) și planșa fotografică (filele 8-12) de unde reiese faptul că direcția vântului și vegetația uscată aflată între pădure și locul cuprins de incendiu făceau posibilă extinderea incendiului și la vegetația forestieră.
De asemenea, din toate probele administrate a reieșit că incendiul a fost stins prin intervenția inculpatului și a martorilor, vecini cu inculpatul și partea civilă, care au acționat cu apă și mături.
Faptul că stupii erau populați cu familii de albine, contrar celor susținute de inculpat, este confirmat de martorul V. Tobita care a arătat că din stupi curgea ceară iar albinele deja ardeau.
Instanța nu a putut reține în sarcina părții civile o culpă amplasarea stupilor în apropierea grădinii inculpatului, așa cum invocă inculpatul, chiar dacă terenul pe care au fost amplasate aparținea părții civile sau unei terțe persoane.
În drept, s-a argumentat că fapta inculpatului F. V., care în data 05.03.2013 a provocat un incendiu prin inițierea unui foc deschis, în curtea proprie, incendiu care s-a propagat și s-a extins la stupina părții civile S. R., provocând distrugerea unui număr de 7 stupi, cu posibilitatea concretă de extindere la restul stupilor și la pădurea care se afla în imediata apropiere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere din culpă, prev. de art 219 al. 1 din C.pen. din 1969.
Conform art. 5 al. 1 C.pen. „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”. În cauza de față instanța a constatat că faptele au fost comise de inculpat la data de 05.03.2013, moment la care se afla în vigoare C.pen. din 1969, fiind prev. de art. 219 al. 1 C.pen. din 1969 iar până la judecarea definitivă, faptele săvârșite de inculpat au fost recalificate fiind prevăzute de art. 255 al. 1 C.pen.
Analizând, prin prisma art. 5 C.pen, limitele pedepselor din normele de incriminare, observând faptul că legea vechea prevedea pentru infracțiunea de distrugere din culpă limite de pedeapsă cuprinse între o lună și 2 ani sau amendă iar noua reglementare prevede limite cuprinse între 3 luni și 1 an sau amendă, având în vedere că, prin prisma circumstanțelor faptei și inculpatului, instanța a tins către aplicarea unei pedepse spre minimul prev. de lege, s-a constatat că vechea lege penală este favorabilă inculpatului.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 219 al. 1 din C.pen. din 1969, instanța reține că elementul material constă în acțiunea alternativă de degradare, aducere în stare de neîntrebuințare, de împiedicare a măsurilor de conservare ori salvare a unui bun sau de înlăturare a unor astfel de măsuri după ce au fost luate săvârșită prin incendiere, explozie sau alte mijloace dacă este de natură a pune în pericol alte persoane sau bunuri.
Acțiunea inculpatului care a provocat un incendiu care s-a propagat și s-a extins la stupina părții civile, provocând distrugerea unui număr de 7 stupi, cu posibilitatea concretă de extindere la restul stupilor și la pădurea care se afla în imediata apropiere, punând astfel în pericol și alte bunuri, realizează elementul material al infracțiunii de distrugere din culpă.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea culpei, conform dispozițiilor art. 19 al. 1 pct. 2 lit. b) C. pen. din 1969, întrucât inculpatul, în momentul în care a dat foc resturilor vegetale din curtea sa nu a prevăzut extinderea focului și la vegetația din apropiere, inclusiv la stupii aparținând părții civile, deși trebuia și putea să-l prevadă.
Conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică (filele 155-157), inculpatul avea discernământul păstrat la data comiterii faptei.
Sub aspectul individualizării pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia, posibilitatea propagării incendiului pe o zonă mare, inclusiv la vegetația forestieră, posibilă în lipsa acțiunii martorilor care au participat la stingerea acestuia, circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale. Instanța a avut în vedere, în sens atenuant, fără a constitui circumstanța atenuantă prev. de art. 74 C.pen. din 1969, participarea inculpatului la stingerea incendiului, fapt ce reiese din declarația martorilor V. T. (fila 69), S. Lucreția (fila 73).
S-a argumentat de către instanța de fond faptul că operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei si autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse in limitele prevăzute de lege. Numai o pedeapsa justa si proporțională este de natura sa asigure atât exemplaritatea cat si finalitatea acesteia, prevenția speciala si generala.
Având în vedere aceste considerente instanța, în baza art. 396 al. 1, 4 C.proc.pen., art. 219 al. 1 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen. a dispus condamnarea inculpatului F. V., la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă.
Având în vedere circumstanțele cauzei, instanța a constatat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte condiții impuse de art. 81 lit. b) și c) C. pen. din 1969 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, conform art. 82 C. pen. din 1969.
Constatând întemeiate pretențiile civile formulate de partea civilă S. R., acesta probând existența prejudiciului prin declarațiile martorilor audiați în cauză, în baza art. 397 al. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1.357 C.civ. instanța a admis acțiunea civilă formulată de și l-a obligat pe inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 5.000 lei reprezentând daune materiale.
Împotriva sentinței penale nr. 48/9.04.2015 pronunțată de Judecătoria Târnăveni a formulat apel inculpatul F. V., iar împotriva încheierii de la termenul din data de 20.03.2014 a formulat apel apărătorul ales al acestuia, avocat O. R..
Cu privire la apelul formulat de apărătorul ales al inculpatului F. V., instanța de control judiciar reține următoarele:
Pe parcursul soluționării cauzei în fața instanței de fond, la termenul din data de 20.03.2014 s-a dispus amendarea apărătorului ales al inculpatului F. V., avocat O. R. în temeiul art. 283 al. 4 lit. g) C.proc.pen.
Împotriva încheierii din data de 20.03.2014 apărătorul ales al inculpatului a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă prin Încheierea penală din data de 7.05.2014 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._ /a1.
După pronunțarea sentinței penale nr. 48/9.04.2015 a Judecătoriei Târnăveni, apărătorul ales al inculpatului F. V., avocat O. R. a formulat apel la data de 24.04.2015 împotriva încheierii din data de 20.03.2014 prin care s-a dispus amendarea sa.
La termenul din data de 24.06.2015 C. de Apel, in oficiu, a invocat excepția tardivității apelului apărătorului ales al inculpatului, conform prevederilor art. 410 al. 2 C.proc.pen.
Potrivit acestor prevederi legale, în cazul prevăzut la art. 409 al. 1 lit. e) C.proc.pen., apelul poate fi exercitat de îndată după pronunțarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare, îndemnizațiilor și amenzilor judiciare și cel mai târziu în 10 zile de la pronunțarea sentinței prin care s-a soluționat cauza.
Având în vedere că apărătorul ales putea formula apel împotriva încheierii de la termenul din data de 20.03.2014 cel mai târziu la data de 20.04.2015, iar apelul a fost formulat la data de 24.04.2015 (fila 3 dosar Curte), acesta va fi respins ca tardiv formulat.
Apelul inculpatului F. V. a fost exercitat în termenul legal prevăzut de art. 410 al. 1 C.proc.pen..
S-a solicitat achitarea inculpatului F. V. cu privire la fapta reținută în sarcina sa întrucât fapta nu există, iar în subsidiar aplicarea unei amenzi penale îndreptată spre minim, precum și respingerea pretențiilor civile ca nedovedite.
În motivarea cererii de apel, inculpatul F. V. a arătat că nu s-a dovedit pericolul public nici în faza urmăririi penale și nici în cursul cercetării judecătorești. S-a susținut că, deși în hotărârea atacată s-a susținut că acest pericol rezultă din împrejurarea că incendiul ar fi cuprins toată pădurea, în realitate a fost vorba despre un incendiu mic, asupra unor vreascuri de lemne, petrecut în luna martie. Dacă ar fi fost așa cum se reține în hotărâre, ar fi luat foc casele vecinilor. S-a mai precizat faptul că de la locul faptei și până la vegetația forestieră sunt peste 300 m distanță. Conform apelantului, incendiul a fost stins cu două mături.
Cu privire la latura civilă s-a considerat că se impune respingerea pretențiilor civile ca nedovedite. S-a argumentat faptul că în luna martie nu există stupi, ci numai niște cutii, lăzi. S-a mai invocat faptul că există un dubiu cu privire la numărul stupilor afectați, fiind consemnat un număr de 7, 5 sau 9 stupi.
Analizând apelul promovat de inculpatul F. V. prin prisma limitelor prevăzute de art. 417, 418 și 420 C.proc.pen., instanța de control judiciar constată că este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Sub aspectul stării de fapt, corect reținută de către instanță, pornind de la materialul probator administrat în cauză, hotărârea primei instanțe nu comportă nici un fel de critică, fiind justă concluzia la care s-a oprit judecătorul de fond, anume că inculpatul F. V. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 219 al. 1 C.pen. din 1969.
Existența faptei și săvârșirea ei de către inculpatul F. V. rezultă în primul rând din declarația martorului ocular D. I. P. care, în declarația dată în fața organelor de urmărire penală la data de 2.04.2013 (fila 23 d.u.p.), a susținut că, în data de 5.03.2013, în jurul orelor 16.00, lucra la curățatul viei. În acest timp, inculpatul F. V. a aprins vegetația uscată din grădina sa, iar focul s-a extins și în afara grădinii sale ajungând și la vegetația uscată care a ars. Conform aceluiași martor, în urma arderii vegetației uscate, focul a ajuns și la stupii de albine ai persoanei vătămate S. R., arzând un număr de 6 stupi de albine. În cadrul depoziției, martorul apreciază distanța dintre grădina inculpatului și locul de amplasare al stupilor la 50-60 m.
Inculpatul F. V., fiind audiat de către instanța de fond (termenul din data de 19.02.2015, fila 162 dosar instanță), a recunoscut faptul că a dat foc la vegetația de pe terenul său pentru a pune o cultură de cartofi și ulterior a stins focul. Din cauza faptului că are un picior bolnav, nu a putut stinge bine focul care, datorită vântului, s-a extins și pe terenul unde erau puși stupii. Conform inculpatului, au ars „5 cutii de albine”, însă pretinde că acestea erau goale.
Existența incendiului și daunele provocate de acesta mai este confirmată și de martorii S. Lucreția (soția persoanei vătămate) și V. T.. Conform acestui din urmă martor, la stingere incendiului au participat, în afară de ea, soția persoanei vătămate, fiul acesteia, martorul D. I. și inculpatul F. V..
Prin urmare, dimensiunea incendiului provocat de inculpatul F. V. a depășit amploarea unui foc de vreascuri care „a fost stins cu două mături”, așa cum se susține în motivarea apelului formulat.
Nu se poate omite nici faptul că, din zona de propagare a incendiului și până la pădure se afla vegetație uscată, după cum se menționează în procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 7 d.u.p.), iar distanța până la pădure a fost apreciată ca fiind de maxim 50 de metri (declarația martorei S. Lucreția termenul din data de 20.03.2014, fila 73 dosar instanță).
Având în vedere numărul persoanelor care au participat la stingerea incendiului, precum și posibilitatea extinderii acestuia spre pădure, din cauza vântului, instanța de control judiciar consideră îndeplinită cerința pericolului public, necesară pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate de art. 219 C.pen. din 1969.
Totodată, în mod corect instanța de fond a reținut ca și formă de vinovăție a săvârșirii faptei culpa cu prevedere, reglementată în art. 19 pct. 2 lit. b) C.pen. din 1969.
Se mai remarcă și corecta aplicare a prevederilor art. 5 C.pen. privind stabilirea legii penale mai favorabile, în concordanță cu decizia Curții Constituționale nr. 265/2014.
Pedeapsa aplicată inculpatului, orientată spre minimul special, respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. din 1969. Instanța de fond a ținut seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, reflectată în modalitatea de săvârșire a acesteia (incendiere), în urmările produse (distrugerea stupilor de albine aparținând persoanei vătămate S. R.) sau care s-ar fi putut produce (incendierea vegetației forestiere). Prin urmare, instanța de control judiciar consideră că nu se impune reducerea sau înlocuirea pedepsei aplicate de prima instanță cu pedeapsa amenzii penale.
Cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, s-a solicitat de către inculpat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea pretențiilor formulate de partea civilă ca nedovedite.
Instanța de control judiciar reamintește faptul că, pentru angajarea răspunderii civile a unei persoane este necesară întrunirea cumulativă a patru elemente: existența unei fapte ilicite, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.
Fapta ilicită a inculpatului F. V. (care întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere din culpă), legătura de cauzalitate și vinovăția inculpatului au fost demonstrate în cadrul analizei laturii penale a cauzei.
Cu privire la prejudiciu, s-a invocat de către inculpat faptul că acesta nu a fost dovedit de către partea civilă.
Cu privire la acest aspect, trebuie subliniat de la bun început că existența prejudiciului este un element constitutiv al infracțiunii de distrugere. Cu alte cuvinte, în absența unui prejudiciu, nu există infracțiune.
Prin urmare, ceea ce se contestă în prezenta cauză nu este prejudiciul suferit de persoana vătămată, ci evaluarea acestuia la suma de 5000 lei.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești în fața instanței de fond, rezultă că fapta inculpatului F. V. de a declanșa un incendiu a avut drept urmare arderea stupilor aparținând persoanei vătămate S. R.. Rezultă așadar că producerea prejudiciului, constând în contravaloarea stupilor arși este certă.
Cu privire la numărul acestor stupi, depozițiile persoanelor audiate sunt contradictorii. În timp ce persoana vătămată S. R. reclamă arderea unui număr de 7 stupi, inculpatul F. V. recunoaște că ar fost distruse „5 cutii de albine” (termenul din data de 19.02.2014, fila 162 dosar fond), iar martorii V. T. (fila 27 d.u.p.), D. I. P. (fila 23 d.u.p.) și S. Lucreția (fila 25 d.u.p.) vorbesc un număr de 6 stupi de albine.
Având în vedere faptul că susținerile inculpatului și ale persoanei vătămate pot fi suspectate de subiectivism, instanța de control judiciar va lua în considerare declarațiile celor 3 martori audiați în ceea ce privește aspectul anterior menționat.
Deși inculpatul a negat în fața instanței faptul că stupii ar fi fost populați, susținerile sale sunt contrazise de către martorul V. T., care a precizat faptul că, din stupii care ardeau curgea ceara și „albinele deja ardeau”.
La determinarea întinderii prejudiciului, instanța de control judiciar se va raporta la art. 1385 al. 3 C.civ., potrivit căruia despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să-l realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
În lumina acestor dispoziții legale, prejudiciul suferit de persoana vătămată S. R. este compus din contravaloarea a 6 familii de albine, stupii aferenți cu rame și faguri (pierderea suferită), precum și contravaloarea cantității de miere pe care albinele ar fi produs-o în perioada de la data săvârșirii faptei și până în prezent (2013, 2014 și 2015).
Având în vedere faptul că persoana vătămată nu a depus înscrisuri care să ateste cât valorează stupii săi, iar inculpatul a contestat evaluarea făcută de persoana vătămată, instanța de control judiciar va face trimitere la dispozițiile art. 1486 C.civ. privind executarea obligațiilor care au ca obiect bunuri de gen, care prevăd faptul că debitorul nu este liberat decât prin predarea unor bunuri de calitate cel puțin medie. Ca atare, se va avea în vedere prețul mediu practicat pe piață al elementelor care compun prejudiciul.
Consultând informațiile prezentate de I. F., președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România într-un interviu acordat wall-street.ro
(http://www.wall-street.ro/articol/Companii/_/apicultura-o-afacere-profitabila-cati-bani-iti-pot-aduce-albinele.html), costul unei familii de albine este 400-500 lei, o familie de albine poate produce o cantitate de 20-25 kg de miere, iar costul unui kilogram de miere variază între 15-25 lei.
Efectuând un calcul matematic, cu luarea în considerare a prețurilor medii, costul familiilor de albine se estimează la suma de 2700 lei (6 * 450 lei), iar valoarea cantității de miere care ar fi fost produsă la suma de 7920 lei (22 kg miere/familie de albine * 6 familii de albine * 20 lei/kg de miere * 3 ani).
Prin urmare, dacă se adaugă și contravaloarea stupilor, a ramelor și fagurilor, valoarea prejudiciului estimat este superioară celei solicitate de persoana vătămată și acordate de către instanță pe latură civilă.
Respectând principiul neagravării situației în propria cale de atac, instanța va respinge ca nefondat apelul formulat de către inculpat și pe latură civilă.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. se va dispune respingerea apelului formulat de inculpatul F. V. împotriva sentinței penale nr. 48/9.04.2015 pronunțată de Judecătoria Târnăveni.
Având în vedere soluția pronunțată, în baza art. 275 al. 2 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor fi suportate de către inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. a) C.proc.pen. respinge ca tardiv apelul formulat de apărătorul ales al inculpatului F. V., avocat O. R. împotriva încheierii de ședință de la termenul din data de 20.03.2014, prin care i-a fost aplicată sancțiunea amenzii judiciare.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul F. V. [fiul lui I. și M., născut la data de 3.03.1959 în ., jud. M., domiciliat în com. B., . A, jud. M., cetățean român, necăsătorit, pensionar, fără antecedente penale, identificat prin C.I. . nr._ eliberată de Poliția Municipiului Târnăveni, CNP_] împotriva sentinței penale nr. 48/9.04.2015 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 2 C.proc.pen. obligă fiecare apelant la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.07.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
S. A. M. S. B.
GREFIER,
C. G.
Red./thred.S.A.M./09.07.2015/3ex.
Jud.fond V. T.
| ← Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr.... | Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... → |
|---|
