Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 366/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 366/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 1367/234/2014
ROMÂNIA
C. DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 366/A
Ședința publică din 3 iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. M. V.
Judecător S. A. M.
Grefier A. P.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor promovate de apelantul-inculpat G. E. fiul lui F. și E., născut la data de 05.01.1989, în mun. G., jud. Harghita, cu domiciliul în ., jud. Harghita, posesor al C.I. ., nr.088 135, CNP_, fără antecedente penale și partea responsabilă civilmente F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII cu sediul în .. 40-40 bis, sector 2 București,, împotriva sentinței penale nr. 83 din 2 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria G..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a reprezentantului Ministerului Public.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 iunie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 25 iunie 2015, orele 13,00,sala 52, iar apoi la data de 3 iulie 2015, ora 13,00, sala 52.
C.,
Asupra căilor de atac de față,
1. Prezentarea sesizărilor. Prin cererile înregistrate la această instanță sub nr._ /28 aprilie 2015, inculpatul G. E. și partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii au declarat apel împotriva sentinței penale nr. 83/2 aprilie 2015 pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
În motivarea apelurilor, inculpatul și partea responsabilă civilmente contestă temeinicia hotărârii Judecătoriei G., în privința modalității de soluționare a acțiunilor civile alăturate acțiunii penale puse în mișcare față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. Ambii apelanți subliniază că este prea ridicat cuantumul daunelor morale acordate părților civile. În plus, prima instanță trebuia să rețină culpa concurentă a victimei în producerea accidentului, ceea ce ar fi dus la o diminuare corespunzătoare a daunelor morale. Totodată, în condițiile în care, prin înscris autentic, partea civilă K. A. a declarat că nu mai are nicio pretenție de la inculpatul G. E., declarația sa reprezintă o renunțare la dreptul său, astfel încât inculpatul nu mai putea să fie obligat să plătească acestei părți civile vreo sumă de bani, nici cu titlu de daune materiale și nici cu titlu de daune morale.
Analizând apelurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr._ al Judecătoriei G., a motivelor invocate, a susținerilor și concluziilor apelanților, intimaților și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și neagravării situației în propria cale de atac, se rețin următoarele:
2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentința penală nr. 83/2 aprilie 2015, Judecătoria G.:
-în temeiul art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 178 alin. 3 teza I din vechiul Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul G. Ernò la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „ucidere din culpă” (fapta din data de 13.10.2011).
-în baza art.71 din vechiul Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal ca pedeapsă accesorie.
-în baza art. 86 ind.1 și 86 ind. 5 din vechiul Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, termen stabilit în condițiile art. 86 ind.2 C.pen., calculat de la data rămânerii definitive a prezentei.
-în baza art. 86 ind.3 alin.1 și 2 C.pen., a impus condamnatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita la datele fixate de către acest serviciu;
b) să anunțe, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
-în baza art.71, alin.5 din vechiul Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
-în temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art.1357, art. 1381 și art. 1390 din Codul civil în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile K. A., K. M., K. T. și K. K., dispunând, în consecință, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor către aceste persoane, după cum urmează:
- câte 70.000 lei, cu titlu de daune morale, pentru fiecare dintre părțile civile K. A. și K. M.;
- câte 30.000 lei, cu titlu de daune morale, pentru fiecare dintre părțile civile K. T. și K. K..
-a constatat că S. M. G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
-a constatat că în cauză are calitatea de parte responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii, obligând, pe cale de consecință, în baza art. 25 ind. 1 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, cu luarea în considerare și a prevederilor Deciziei nr. 3/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile menționate mai sus, acordate în favoarea părților civile (câte 70.000 lei, cu titlu de daune morale, pentru fiecare dintre părțile civile K. A. și K. M. și câte 30.000 lei, cu titlu de daune morale, pentru fiecare dintre părțile civile K. T. și K. K.).
-a constatat că părțile civile nu au depus documente justificative care să fundamenteze obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
-în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 3401,28 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (3201,28 lei pentru faza de judecată și 200 lei pentru faza de urmărire penală).
-a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile cu interpretul și cu avocatul desemnat din oficiu pe seama inculpatului.
-a constatat că inculpatul a fost asistat în faza judecății de apărător ales.
-în baza art. 397 alin. 2 și art. 249 alin. 1 și 5 Cod procedură penală, din oficiu, a dispus luarea măsurii asiguratorii constând în indisponibilizarea (prin aplicarea unui sechestru) autoturismului marca BMW aflat în proprietatea inculpatului (bun mobil identificat conform adresei emise de Primăria comunei Ciumani, județul Harghita - document aflat la fila nr. 231 din dosar), în vederea asigurării executării obligațiilor reținute în sarcina inculpatului constând în plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și a daunelor morale, până la concurența valorii probabile a sumelor de referință.
-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86 ind. 4 din vechiul Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
-a dispus ca o copie a sentinței să se comunice I.P.J. Harghita - Serviciul Rutier, în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului.
-potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că la data de 13.10.2011, ora 06.30, inculpatul G. Ernò și persoana vătămată K. A. au plecat la locul de muncă în ., iar de aici în jurul orei 18.00 au plecat către domiciliu cu autoturismul condus de către numitul O. C., care i-a lăsat pe cei doi în . bar, locul unde aceștia au servit băuturi alcoolice.
Inculpatul, posesor al permisului de conducere nr. H00118271R cat. A și B emis la 15.11.2007, a fost rugat de persoana vătămată K. A. să-l conducă la domiciliu. Inculpatul a acceptat și astfel au mers la domiciliul acuzatului de unde au luat motocicleta marca KTM 520EXC cu nr. de înmatriculare NIH aflată în posesia acestuia, pe care a condus-o, K. A. fiind pasager. Cei doi s-au deplasat pe un drum de câmp pe motivul că motocicleta nu avea ITP-ul la zi, pe drum K. A. a fost apelat de prietenii săi care i-au spus că se află la barul Csendes din satul Borzont, jud. Harghita. Inculpatul, la solicitarea persoanei vătămate K. A., l-a condus cu motocicleta la barul Csendes din satul Borzont, jud. Harghita, unde împreună cu martorul A. Z., toți trei au consumat băuturi alcoolice. De la bar, în prezența martorilor A. Z., G. Z. A. și Baricz Dezso, inculpatul G. Ernò a plecat conducând motocicleta, iar persoana vătămată K. A. a urcat pe partea din spate deplasându-se pe DN 13/B pe direcția Praid-G.. Pe traseul parcurs inculpatul nu a adaptat viteza de deplasare pe sectorul de drum semnalizat cu panouri succesive privind curbă deosebit de periculoasă la stânga, respectiv la km. 41+310m, a pierdut controlul motocicletei care s-a izbit de parapetul de protecție a podului de peste pârul Belchia, iar în urma impactului persoana vătămată K. A. a decedat. Conducătorul motocicletei G. Ernò a fost testat cu aparatul alcooltest marca Drager test nr._ din 13.10.2011 ora 23.27 cu privire la consumul de băuturi alcoolice, acesta indicând o valoare de 0,44 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care i-au fost recoltate două mostre de sânge (conform buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 519/238/A-12 din 31.10.2011 s-a stabilit că inculpatul avea la momentul recoltării la prima probă, în data de 13.10.2011 ora 23.40, o valoare de 0,92 g/l, respectiv la a doua proba, la data de 14.10.2011, ora 00.40, o valoare de 0,77 g/l alcool pur în sânge.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ucidere din culpă”, prev. și ped. de art. 178 alin. 3 teza I din vechiul Cod penal.
Din punctul de vedere al laturii obiective, instanța reține că inculpatul, în calitate de conducător al motocicletei în discuție, având o îmbibație alcoolică peste limita legală (sunt avute în vedere dispozițiile art. 87 alin.1 din O.u.G. nr. 195/2002 în vigoare la data comiterii faptei), a produs un accident de circulație soldat cu decesul victimei.
Elementul material al infracțiunii de “ucidere din culpă” s-a realizat în momentul în care, prin nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la circulația pe drumurile publice, cu referire explicită la interdicția de a conduce autovehiculul la momentul la care avea o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege, inculpatul a accidentat, din culpă, pe victimă, iar urmarea imediată a fost atinsă atunci când aceasta a decedat.
Din punctul de vedere al laturii subiective, instanța deduce din circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii că inculpatul a comis fapta cu vinovăție în forma culpei, în condițiile art. 19 alin. 2 lit. b din vechiul Cod penal, deoarece nu a prevăzut pericolul de accident atras de nerespectarea regulii relevate, cu consecința accidentării victimei, deși avea obligația generală de a conduce cu respectarea normelor de circulație.
Legătura de cauzalitate reiese din întreg probatoriul administrat în cauză. În condițiile producerii accidentului, starea de pericol a fost creată de inculpat.
Sunt relevante în speță dispozițiile Deciziei nr. 1/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Fapta inculpatului este prevăzută de legea penală, a fost săvârșită cu vinovăție de acesta și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind întrunite toate cele 3 trăsături esențiale ale infracțiunii, prevăzute de art. 17 din vechiul Cod penal.
Cu privire la latura civilă, instanța a reținut că în cauză s-au constituit părți civile părinții și surorile victimei. Au fost audiați doi martori pentru dovedirea daunelor morale. Martorii au relatat că între părțile civile și victimă exista o legătură afectivă strânsă.
Se va constata că S. M. G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Nu s-a reținut culpa comună a victimei, deoarece nu se poate stabili dincolo de orice dubiu existența unei legături de cauzalitate între faptul că la momentul producerii accidentului victima se afla sub influența băuturilor alcoolice și rezultatul vătămător al infracțiunii comise de inculpat. Această decizie are în vedere inclusiv faptul că nu este interzis (prin normele incidente în materie de circulație pe drumurile publice) pasagerilor să circule cu diverse mijloace de transport atunci când se află sub influența băuturilor alcoolice. Inculpatul, în calitate de conducător, cunoscând starea victimei, ar fi trebuit să refuze transportarea acesteia.
În această situație, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției inculpatului), respectiv condițiile stabilite pentru ca părțile civile să poată deveni eligibile în vederea obținerii despăgubirilor în cazul decesului victimei - cu referire la obligația de întreținere existentă între rude în linie directă și între frați și surori, conform art. 516 Cod civil, în temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art.1357, art. 1381 și art. 1390 din Codul civil în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, instanța va admite în parte acțiunile civile formulate de părțile civile K. A., K. M., K. T. și K. K., dispunând, în consecință, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor către aceste persoane, după cum urmează:
- câte 70.000 lei, cu titlu de daune morale, pentru fiecare dintre părțile civile K. A. și K. M.;
- câte 30.000 lei, cu titlu de daune morale, pentru fiecare dintre părțile civile K. T. și K. K..
Pentru a decide astfel, instanța a avut în vedere legătura de rudenie și afecțiunea inerentă existentă între victimă și părțile civile, valoarea lezată și gravitatea acestei leziuni care au afectat într-o măsură importantă părțile civile, persoane care și-au pierdut fiul, respectiv fratele, fiind foarte afectate de moartea victimei, potrivit celor declarate de martorii audiați în cursul judecății. Sumele solicitate de părțile civile cu titlu de daune morale sunt însă exagerate, în opinia instanței, un cuantum necesar și suficient fiind cel acordat pentru fiecare dintre părțile civile. Instanța a avut în vedere suferințele psihice la care au fost și sunt supuse părțile civile, dar a ținut cont și de împrejurarea că despăgubirile acordate nu trebuie să reprezinte o îmbogățire nejustificată a părților civile și nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului. Instanța a acceptat veridicitatea ipotezei existenței unei relații mai apropiate între părinți și copil în raport cu relațiile dintre frați, dispunând în consecință. De asemenea, s-a avut în vedere că natura daunelor morale este una compensatorie, acestea neputând constitui o sursă de îmbogățire fără just temei a părților civile. Instanța a apreciat că valoarea daunelor morale solicitate de părțile civile este exagerată și nerezonabilă, considerând că, în raport de vătămările psihice efectiv suferite de acestea, sumele acordate sunt suficiente pentru acoperirea prejudiciului.
S-a constatat că în cauză are calitatea de parte responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii. Pe cale de consecință, instanța a obligat, în baza art. 25 ind. 1 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, cu luarea în considerare și a prevederilor Deciziei nr. 3/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile menționate mai sus, acordate în favoarea părților civile (câte 70.000 lei, cu titlu de daune morale, pentru fiecare dintre părțile civile K. A. și K. M. și câte 30.000 lei, cu titlu de daune morale, pentru fiecare dintre părțile civile K. T. și K. K.).
În baza art. 397 alin. 2 și art. 249 alin. 1 și 5 Cod procedură penală, din oficiu, s-a dispus luarea măsurii asiguratorii constând în indisponibilizarea (prin aplicarea unui sechestru) autoturismului marca BMW aflat în proprietatea inculpatului (bun mobil identificat conform adresei emise de Primăria comunei Ciumani, județul Harghita - document aflat la fila nr. 231 din dosar), în vederea asigurării executării obligațiilor reținute în sarcina inculpatului constând în plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și a daunelor morale, până la concurența valorii probabile a sumelor de referință.
3. Considerentele instanței de apel. A) Constatăm, pentru început că este la adăpost de critici hotărârea apelată în ceea ce privește expunerea stării de fapt; analiza detaliată a probelor; modalitatea de rezolvare a acțiunii penale puse în mișcare față de inculpatul gal E. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă; admiterea în parte a acțiunilor civile formulate de părțile civile K. A., K. M., K. T. și K. K. și obligarea părții responsabile civilmente F. de Protecție a Victimelor străzii la plata despăgubirilor civile acordate în favoarea părților civile (câte 70.000 lei cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre părțile civile K. A. și K. M. și câte 30.000 lei, cu tilu de daune morale, pentru fiecare dintre părțile civile K. T. și K. K.); constatarea că S. M. G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal; constatarea că părțile civile nu au depus documente justificative care să fundamenteze obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare; comunicarea unei copii a hotărârii către I.P.J. Harghita - Serviciul Rutier, în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului și aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008; obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză și cuantumul acestor cheltuieli.
În acest sens, motivele de apel invocate de inculpat și partea responsabilă civilmente sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
a) Cu referire la daunele morale cerute de părțile civile K. A., K. M., K. T. și K. K., în acord cu prima instanță, observăm că, în speță sunt îndeplinite cumulativ elementele angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului G. E.. Astfel, infracțiunea de ucidere din culpă există, aceasta a fost săvârșită de inculpat și a fost comisă de către acesta cu vinovăție sub forma culpei fără prevedere, fapta ilicită a inculpatului a cauzat un prejudiciu moral celor patru părți civile, iar între faptă și prejudiciul creat există raport de cauzalitate. Cum vehiculul care a produs accidentul nu a fost asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse ca urmare a unui accident de circulație, în temeiul art. 251 alin. 10 lit. b din legea nr. 32/2000, F. de Protecție a Victimelor Străzii are obligația de a despăgubi părțile civile. În consecință, este întemeiată solicitarea părților civile de obligare a părții responsabile civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii la plata daunelor morale.
Este adevărat că în legislația actuală nu este prevăzut un criteriu matematic, abstract de evaluare a cuantumului despăgubirilor morale, de altfel, datorită specificului prejudiciului moral și a particularităților pe care fiecare cauză le evidențiază, nici nu este posibil să se prevadă un asemenea criteriu. Operațiunea de stabilire a daunelor morale este lăsată astfel la aprecierea judecătorului și este totuși limitată atât de circumstanțele fiecărei speței și de durerea psihică îndurată de fiecare dintre părțile civile, cât și de împrejurarea că aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogățire nejustificată a părților civile și nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului și/sau părții responsabile civilmente.
În cauza de față, această durerea psihică este concretizată în prejudiciul moral suportat, sub forma prejudiciului de afecțiune, argumentat de suferințele incomensurabile la care au fost supuse părinții și surorile victimei prin pierderea bruscă și violentă a fiului și respectiv a fratelui, aflat în apogeul existenței și față de care părțile civile erau profund atașate. O asemenea împrejurare cu greu va putea fi ștearsă din memoria părinților și a surorilor, care au rămas lipsiți de afecțiunea și suportul d-lui K. A.. În acest fel, odată cu pierderea fiului și al fratelui, părțile civile K. A., K. M., K. T. și K. K. sunt și rămân supuși unor puternice privațiuni morale, ceea ce reduce semnificativ calitatea și bucuriile unei vieți împlinite.
Raportat la criteriile expuse mai sus, sumele de câte 70.000 lei acordate d-lor K. A., K. M. (părinții victimei) și sumele de câte 30.000 lei acordate d-lor K. T. și K. K. (surorile victimei), cu titlu de daune morale, la care se adaugă și condamnarea penală a inculpatului, reprezintă o reparație echitabilă și adecvată a suferințelor psihice îndurate de cele patru părți civile, această instanță neidentificând nici un argument plauzibil pentru diminuarea acestor câtimi.
b) Prima instanță, în mod corect, a reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului soldat cu decesul victimei K. A.. Este adevărat că victima a urcat pe motocicletă și a fost transportată deși se afla sub influența băuturilor alcoolice și fără să poarte cască de protecție. Acestea constituie însă cauze secundare și nu decisive care au contribuit la producerea rezultatului letal, cauze care s-au adăugat raportului de cauzalitate principal dintre fapta inculpatului și urmarea periculoasă a acestei fapte. Culpa aparține însă integral inculpatului, care a condus motocicleta având în sânge o alcoolemie de 0,92%o, care nu a adaptat viteza de circulație condițiilor de trafic și care a acceptat să transporte victima, știind că acesta se află la rândul său sub influența băuturilor alcoolice și nu poartă cască de protecție.
c) Prin înscrisul autentic aflat la fila 146 a dosarului de urmărire penală, denumit „declarație”, partea civilă K. A. a declarat că față de G. E. „nu mai am pretenții penale sau civile prezente sau viitoare, în legătură cu accidentul mai sus menționat, odată cu primirea în întregime a sumei de 5.000,00 RON”. Interpretând manifestarea de voință a părții, pe de o parte constatăm că obiect al înțelegerii consfințite prin actul autentic indicat l-a constituit suma de 5.000 lei, precizată de către partea civilă ca fiind cu titlu de daune materiale pentru cheltuielile de înmormântare a victimei. Astfel, este rezonabilă interpretarea dată de prima instanță acestei declarații finale a părții civile, în sensul că d-l K. A. a renunțat la dreptul de a-l acționa pe inculpat pentru daune materiale, nu și la dreptul de a-l acționa pentru daune morale. Chiar dacă nu s-ar agrea această interpretare, observăm, pe de altă parte, că d-l K. A. a renunțat la dreptul de a cere despăgubiri de la inculpat, nu însă și la dreptul de a cere despăgubiri de la partea responsabilă civilmente, care nu a fost parte în convenția din 20 octombrie 2011 consemnată în înscrisul autentic la care am făcut referire. Or, în cauză părțile civile s-au îndreptat și împotriva părții responsabile civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii.
În lumina celor expuse mai sus, este nefondat apelul promovat de partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii împotriva sentinței penale nr. 83/2 aprilie 2015 a Judecătoriei G., urmând ca, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. P.., să fie respins ca atare.
În aceeași ordine de idei și pentru considerentele deja prezentate, nu vom primi nici motivele de apel ale inculpatului.
B) Cu toate acestea, apelul inculpatului este fondat pentru alte argumente decât cele invocate de acesta cu ocazia adresării în a doua instanță:
Cum subliniam anterior, în baza art. 251alin. 10 lit. b din Legea nr. 32/2000, F. de Protecție a Victimelor Străzii se constituie în scopul: „… de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă….. vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare”.
Prin decizia nr. 3/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite în recurs în interesul legii (publicată în „Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 866/23 decembrie 2010), s-a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor 251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 24 din Codul de procedură penală din 1968, „în procesul penal, F. de Protecție a Victimelor Străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate”.
Această decizie își păstrează actualitatea și după . Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, de vreme ce normele incidente nu au suferit modificări de natură să lipsească de efecte decizia pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
Practica majoritară dezvoltată de către instanțele naționale după publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 3/2010 este în sensul obligării exclusive a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii la plata despăgubirilor civile în procesul penal, iar după plata acestora F. se va subroga în drepturile persoanelor prejudiciate, îndreptându-se împotriva inculpatului, autor al accidentului, pentru recuperarea despăgubirilor achitate. Practica adoptată de către C. de Apel Tg.-M., în sensul obligării la despăgubiri civile în procesul penal atât a inculpatului, cât și a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, a rămas în minoritate. Forța rațiunilor care au impus jurisprudența majoritară determină modificarea practicii acestei instanțe, astfel că în procesul penal, atunci când parte responsabilă civilmente este F. de Protecție a Victimelor Străzii, acesta va fi obligat singur să despăgubească părțile civile, urmând ca după efectuarea plății, F. să aibă o acțiune în regres împotriva autorului accidentului.
În aceste împrejurări, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. P.., vom admite apelul declarat de inculpatul G. E. împotriva sentinței penale nr. 83/2 aprilie 2015 a Judecătoriei G., cu consecința desființării parțiale a hotărârii apelate. Ca urmare a desființării acestei hotărâri, în rejudecare vom înlătura din sentința penală atacată dispozițiile privind obligarea inculpatului G. E. la plata despăgubirilor civile către părțile civile K. A., K. M., K. T. și K. K..
Deoarece inculpatul nu este ținut în procesul penal să plătească despăgubirile acordate celor patru părți civile, în rejudecare pentru a garanta plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, vom menține măsura sechestrului asigurator instituită în prim grad asupra autoturismului marca BMW proprietatea a inculpatului G. E. (bun mobil identificat conform adresei emise de Primăria comunei Ciumani, județul Harghita - document aflat la fila nr. 231 din dosar), doar până la concurența sumei de 3401,28 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad la plata cărora a fost obligat inculatul.
4. Cheltuielile judiciare. Pentru culpa sa procesuală, dată de exercitarea unei căi de atac nefondate, conform art. 275 alin. 2 C. pr. P.., partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii va fi obligat să suporte o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea apelului său, în sumă de 50 lei, care acoperă costul suportului tehnic și de hârtie pe care s-au efectuat actele procesuale și procedurale necesare soluționării căii de atac.
Pentru aceeași culpă procesuală, în baza art. 276 alin. 6 C. pr. P.., partea responsabilă civilmente apelantă F. de Protecție a Victimelor Străzii va fi obligat să plătească părților civile intimate o parte din cheltuielile judiciare avansate de aceștia în apel, în sumă de 1.000 lei (reprezentând o parte din onorariul avocatului ales, conform chitanței ., nr. 077/5 iunie 2015).
Potrivit art. 275 alin. 3 C. pr. P.., va rămâne în sarcina statului restul cheltuielilor avansate de stat în soluționarea apelului inculpatului, în sumă de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. În conformitate cu art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. P.., respinge ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii cu sediul în .. 40-40 bis, sector 2 București împotriva sentinței penale nr. 83/2 aprilie 2015 pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
2. În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. P.., admite apelul declarat de inculpatul G. E. fiul lui F. și E., născut la data de 05.01.1989, în mun. G., jud. Harghita, cu domiciliul în ., jud. Harghita, posesor al C.I. ., nr.088 135, CNP_, fără antecedente penale împotriva sentinței penale nr. 83/2 aprilie 2015 pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._ și, în consecință:
3. Desființează în parte hotărârea atacată, rejudecând cauza în limitele de mai jos:
3.1. Înlătură din sentința penală atacată dispozițiile privind obligarea inculpatului G. E. la plata despăgubirilor civile către părțile civile K. A., K. M., K. T. și K. K..
Menține măsura sechestrului asigurator instituită în prim grad asupra autoturismului marca BMW proprietatea a inculpatului G. E. (bun mobil identificat conform adresei emise de Primăria comunei Ciumani, județul Harghita - document aflat la fila nr. 231 din dosar), până la concurența sumei de 3401,28 lei.
3.2. Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate, vizând:
-condamnarea inculpatului G. E. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, încadrarea juridică dată faptei, natura și durata pedepsei principale aplicate inculpatului; natura pedepsei accesorii impuse inculpatului;
-suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, durata termenului de încercare, măsurile și obligațiile de supraveghere fixate în sarcina inculpatului; atenționarea inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. din 1969;
-aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 5 C. pen. din 1969;
-admiterea în parte a acțiunilor civile formulate de părțile civile K. A., K. M., K. T. și K. K. și obligarea părții responsabile civilmente F. de Protecție a Victimelor străzii la plata despăgubirilor civile acordate în favoarea părților civile (câte 70.000 lei cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre părțile civile K. A. și K. M. și câte 30.000 lei, cu tilu de daune morale, pentru fiecare dintre părțile civile K. T. și K. K.);
-constatarea că S. M. G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal;
-constatarea că părțile civile nu au depus documente justificative care să fundamenteze obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare;
-obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză și cuantumul acestor cheltuieli;
-comunicarea unei copii a hotărârii către I.P.J. Harghita - Serviciul Rutier, în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului;
-aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008.
4. Potrivit art. 275 alin. 2 C. pr. P.., obligă pe partea responsabilă civilmente apelante F. de Protecție a Victimelor Străzii să suporte o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în cuantum de 50 lei.
Conform art. 275 alin. 3 C. pr. P.., rămâne în sarcina statului restul cheltuielilor avansate de stat în soluționarea apelului inculpatului, în sumă de 50 lei.
În baza art. 276 alin. 6 C. pr. P.., obligă pe partea responsabilă civilmente apelantă F. de Protecție a Victimelor Străzii să plătească părților civile intimate o parte din cheltuielile judiciare avansate de aceștia în apel, în sumă de 1.000 lei.
5. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iulie 2015.
Președinte, Judecător,
dr. M. V. S. A. M.
Grefier,
A. P.
Red./thred.M.V./3.07.2015/10ex.
Jud.fond.D. B.
| ← Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 367/2015. Curtea de... | Ultrajul (art.257 NCP). Decizia nr. 378/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
