Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr. 44/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 268/96/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 44/C
Ședința publică din 10 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. C. B.
Grefier K. P.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror V. O. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M.
Pe rol soluționarea contestației formulate de către contestatorul M. D. C. (fiul lui T. și E., născut la data de 07.12.1973, CNP_, deținut în Penitenciarul Iași), împotriva sentinței penale nr. 118 din 2 iunie 2015, pronunțată de către Tribunalul Harghita, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru condamnatul M. D. C., doamna avocat B. L., în baza împuternicirii avocațiale ./_ din 10.07.2015, depusă la dosarul cauzei în ședința publică, lipsă fiind condamnatul contestator M. D. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că în data de 02 iulie 2015, contestatorul M. D. C., prin Serviciul registratură, a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă în baza dispozițiilor art. 364 alin. 4 C.pr.pen.
Instanța admite cererea contestatorului M. D. C. de judecarea cauzei în lipsă, în baza dispozițiilor art. 364 alin. 4 C.pr.pen. Constată că suntem sesizați cu soluționarea contestației formulate în termen de către contestatorul M. D. C., fiind motivată.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, sens în care, acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației promovate.
Apărătorul contestatorului M. D. C., doamna avocat B. L., solicită admiterea contestației formulate și desființarea sentinței criticate ca fiind nelegală și netemeinică. Ca motive de nelegalitate a sentinței, invocă faptul că instanța de fond în mod greșit a reținut instituția recidivei postcondamnatorii, atunci când constată că pedeapsa de la punctul 2 din sentință este în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de la punctul 1. Doamna avocat consideră că pedeapsa de la punctul 2 se încadrează în instituția pluralității intermediare față de pedeapsa de la punctul 1. În același timp, instanța în mod corect a stabilit și a reținut că pedeapsa de la punctul 3 este concurentă cu pedepsele de la punctul 1 și 2. Se poate vorbi doar despre o pluralitate intermediară și un concurs de infracțiuni, și nu despre o recidiva postcondamnatorie.
Învederează că, deși matematic și juridic instanța de fond a contopit corect pedepsele, dar în mod nelegal și netemeinic a reținut toate cele trei instituții și a aplicat un spor de 10 luni la pedeapsa principală de 5 ani închisoare. Instanța de fond la aplicarea acestui spor a avut în vedere că în situația juridică a petentului sunt incidente dispozițiile pluralității de infracțiuni sub forma concursului de infracțiuni, pluralității intermediare și a recidivei postcondamnatorie. Doamna avocat nu este de acord ci reținerea recidivei.
Consideră că instanța a dat o soluție greșită prin sporirea pedepsei și nu a motivat în nici un fel necesitatea, oportunitatea și scopul aplicării acestui spor de 10 luni. Instanța de fond nu a analizat situația juridică a contestatorului, respectiv circumstanțele reale și persoanele ale acestuia. Faptele au fost săvârșite cu foarte mult timp în urmă, cercetarea a durat din anul 1998 până în 2013, depășindu-se practic orice durată rezonabilă a unui proces penal. Faptele pentru care contestatorul a fost condamnat, datează din 1998,2000,2001, sentința de la B. și 2005. De atunci și până în prezent contestatorul a dus o viață normală, nu a mai avut contact cu legea penală, practic este o persoană reabilitată din toate punctele de vedere. Nu se justifică aplicarea acestui spor la acest moment, având în vedere că faptele au fost săvârșite acum de 10 ani. Contestatorul era tânăr, avea o cu totul altă situație morală, socială, iar în prezent este un om matur, cu responsabilitate, cu o anumită conduită socială, o experiență de viață, a greșit, a recunoscut acest lucru, mai mult de atât, a primi și a ispășit pedeapsa. Sporul aplicat este inoportun și mai ales nu satisface în nici un fel scopul prevăzut de lege.
Pentru aceste motive, solicită înlăturarea acestui spor aplicat la pedeapsa maximă rezultantă, iar în subsidiar, în situația în care instanța va considera că se impune aplicare unui spor, solicită reducerea acestuia. Și o lună scăzută din perioada de detenție este deosebit de important.
Doamna avocat precizează că se impune și o reparație morală față de acest contestator, având în vedere că a fost ținut într-o detenție ilegală timp de 6 luni, în perioada 13.01._10, într-un dosar a cărui sentință a fost casată de către o instanță de control judiciar. Această perioadă a fost scăzută din pedeapsă, dar trebuie ținut cont că acest om a fost deținut ilegal și că în tot acel timp a stat după gratii, putea să-l folosească altfel, să fie un om liber și poate viața lui era alta, mai bună. Mai arată că, o parte din această pedeapsă a fost executată într-o țară cu regim de detenție dintre cele mai aspre din lume, Venezuela.
Conchizând, solicită admiterea contestației, înlăturarea sporului aplicat, iar în subsidiar, reducerea acestuia. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulate. Consideră că operațiunea de contopire a pedepselor a fost corect realizată de către instanța de fond, iar cu privire la sporul aplicat la pedeapsa rezultantă, învederează că acesta se justifică, prin perseverența infracțională a contestatorului, a cărui activitate s-a întins pe durata mai multor an, ceea ce relevă faptul că acesta nu a înțeles nimic din experiențele judiciare prin care a trecut. Pentru aceste motive, solicită menținerea sentinței atacate.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința penală nr. 118/2.06.2015, Tribunalul Harghita a dispus după cum urmează:
În baza art.585 din Noul Cod pr. pen. raportat la art. 5 din Noul Cod penal, admite cererea de contopire a pedepselor formulată de persoana privată de libertate M. D. C., fiul lui T. și E., născut la data de 07.12.1973, deținut în Penitenciarul Iași, și, în consecință:
1. Constată că petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1736 din 04.10.2004 pronunțată de Judecătoria B., modificată prin decizia penală nr. 45 din 27 ianuarie 2005 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr. 367 din 18.04.2005 a Curții de Apel Ploiești, la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit art. 81 din Codul penal anterior.
2. În baza art. 585 din Codul de procedură penală descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală 840 din 14.12.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 638 R din 03.05.2010 a Tribunalului București și repune în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, 6 luni închisoare.
Înlătură aplicarea art 83 din Codul penal din 1968 vizând revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr 1736 din 04.10.2004 pronunțată de Judecătoria B., modificată prin decizia penală nr. 45 din 27 ianuarie 2005 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr. 367 din 18.04.2005 a Curții de Apel Ploiești, în raport de cele două pedepse de 1 an și 6 luni închisoare și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală 840 din 14.12.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 638 R din 03.05.2010 a Tribunalului București.
3. Constată că prin sentința penală nr. 141 din 25 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Harghita, definitivă prin decizia penală nr. 107/CU din 14.03._ a Curții de Apel Tg M., i-a fost aplicată pedeapsa de 5 ani închisoare.
Constată că pedepsele de la punctul 2 sunt în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de la punctul 1.
Constată că pedeapsa de la punctul 3 este concurentă cu pedepsele de la punctele 1 și 2.
În baza art. 39 alin 1, art. 36 alin. 1, art. 35 alin. 1, art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod Penal contopește pedepsele de mai sus, respectiv, 1 an închisoare, 1 an și 6 luni, 6 luni, 5 ani închisoare în pedeapsa principală de 5 ani închisoare, la care aplică un spor de 10 luni închisoare, urmând ca petentul M. D. C., să execute pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare.
Menține pedeapsa complementară aplicată petentului prin sentința penală nr. 37 din 30.01.2009 a Tribunalului Harghita și menținută prin sentința penală nr. 141 din 25 februarie 2015 a Tribunalului Harghita care se execută în conținutul prevăzut de art. 66 lit. a, b, și g din Noul Cod penal ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția de administrator ) pe o durată de 5 ani.
În baza art 71 din Codul penal din 1968, menține interzicerea drepturilor prev. de art 66 lit. a, b și c din Codul penal din 1968.
În baza art. 36 alin. 3 din Codul penal din 1968 scade din pedeapsa aplicată durata reținerii, 29.06.2000, perioada arestării de la 22.01.2001 la 09.05.2001, perioada arestării de la 14.03.2003 la 03.07.2003, perioada arestării de la 13.01.2010 la 29.06.2010, perioada executată 30.06._11, perioada 09.10._15 și de la 27.02.2015 la zi.
Anulează mandatul de executare a pedepsei nr. 144 din 14.03.2014 emis de Tribunalul Harghita și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei.
În motivare, se arată că pedepsele de la punctul 2 sunt în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de la punctul 1 și că pedeapsa de la punctul 3 este concurentă cu pedepsele de la punctele 1 și 2 și că în situația juridică a petentului sunt incidente dispozițiile pluralității de infracțiuni sub forma concursul de infracțiuni, pluralității intermediare și recidivei postcondamnatorii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petentul M. D. C..
În motivare, contestatorul solicită, potrivit argumentelor reluate prin avocat cu ocazia dezbaterilor, consemnate în partea introductivă a hotărârii, înlăturarea stării de recidivă și a sporului de pedeapsă.
Contestația este nefondată, pentru următoarele considerente:
În ce privește reținerea stării de recidivă, interesul petentului de a o înlătura este numai teoretic. Este adevărat că, față de pedeapsa de la punctul 1 sus-arătat, faptele de la punctul 2 sunt în stare de recidivă postcondamnatorie dacă se aplică vechiul Cod penal și în stare de pluralitate intermediară dacă se aplică noul Cod. Dar legea mai favorabilă petentului este cea veche. Instanța este pregătită să accepte că, sub imperiul vechiului Cod penal, situația în care se află petentul, raportată la toate cele trei condamnări, ar putea fi echivalată cu o pluralitate intermediară de infracțiuni – fără ca ea să se încadreze, totuși, în termenii art. 40 din vechiul Cod penal, dacă aceștia sunt în mod riguros citiți. Discuția este totuși doar teoretică. Practic, prima instanță a făcut aplicarea regulilor privind pluralitatea intermediară de infracțiuni în momentul în care a contopit laolaltă toate pedepsele aplicate petentului, aplicând sporul prevăzut pentru concursul de infracțiuni.
Dată fiind perseverența infracțională a petentului, nu există nici un motiv pentru înlăturarea sau reducerea acestui spor.
În ce privește distanța în timp a unora dintre faptele pentru care au fost stabilite pedepsele modificate, ea a fost avută în vedere cu ocazia condamnării la respectivele pedepse. Cu referire specială la pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, instanța reține că aceasta înlocuiește, în urma aplicării art. 6 Cod penal, pedeapsa de 10 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 37/30.01.2009 a Tribunalului Harghita în dosarul nr._ . În acel dosar, instanța a ținut seama de circumstanțele reale și personale care impuneau aplicarea unei pedepse severe, și a reținut, în plus, că inculpații din cauză, inclusiv petentul, au tergiversat soluționarea cauzei. Petentul invocă opinia separată din recurs, care ar fi fost în sensul reducerii pedepsei ca urmare a duratei procesului. Instanța nu poate, totuși, să nu țină seama de opinia majoritară, în baza căreia instanța legal învestită să decidă asupra modului în care trebuie ținut seama de această împrejurare a ales menținerea pedepsei aplicate de Tribunalul Harghita.
La acest moment, instanța este chemată să soluționaze cererea petentului de contopire a acestei pedepse cu pedepsele aplicate pentru alte infracțiuni. O soluție de absorbire a lor, fără un spor care să reflecte gravitatea celorlalte infracțiuni, unele de violență, ar crea o impresie de impunitate ce ar contraveni scopului prevenției generale și speciale pe care trebuie să îl slujească pedeapsa.
În ce privește reparația morală cuvenită petentului pentru că a fost arestat în Venezuela în vederea extrădării, instanța de apel constată că petentul a fost arestat în Venezuela în vederea extrădării fiindcă a plecat în acea țară în timpul soluționării dosarului nr._ . Deși pretinde că nu a cunoscut existența dosarului, din actele depuse la prezentul dosar reiese că a declarat apel, apoi recurs, împotriva hotărârii de condamnare, ultimul respins prin decizia nr. 1728/22.05.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Petentul mai arată că ar fi putut formula o cerere de rejudecare în acel dosar, întrucât a fost judecat în lipsă. Fapt este că nu a formulat. Susținerile sale, că sistemul penitenciar din acea țară este unul care încalcă în mod flagrant drepturile deținuților, nu pot fi primite în scopul urmărit de petent. Ele contrazic susținerile contrare ale ambasadei române în respectiva țară (a se Adresa din 9.04.2014 de la fila 109 din dosarul nr._, anexat la prezentul), nu sunt concretizate prin probe și par contrazise de însăși alegerea petentului de a pleca anume în acea țară, deși era condamnat în primă instanță în România.
Petentul mai arată că a fost arestat preventiv în alte dosare, în care s-a dispus încetarea procesului penal. Instanța constată deducerea acestor perioade din pedeapsa aplicată în prezentul dosar pentru alte fapte, și consideră că împrejurarea nu poate să ducă la înlăturarea tratamentului sancționator cuvenit pentru aceste fapte.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen rap. la art. 597 alin. 8 C. pr. pen. ca nefondată contestația formulată de petentul M. D. C.. În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 teza finală C. pr. pen, va menține hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, va obliga petentul să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea contestației, în cuantum de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen rap. la art. 597 alin. 8 C. pr. pen, respinge ca nefondată contestația formulată de petentul M. D. C.(fiul lui T. și E., născut la data de 07.12.1973, CNP_ deținut în Penitenciarul Iași), împotriva sentinței penale nr. 118/2.06.2015 a Tribunalului Harghita.
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 teza finală C. pr. pen, menține hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, obligă petentul să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea contestației, în cuantum de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.07.2015.
Președinte,
I. C. B.
Grefier,
K. P.
Red./tehn.red./I.B./29.07.2015
Listat P.K./30.07.2015/2 ex.
Jud. fond/P. E.
| ← Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Decizia nr.... | Distrugerea din culpă (art.255 NCP). Decizia nr. 379/2015.... → |
|---|
