Ultrajul (art.257 NCP). Decizia nr. 378/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 378/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 9391/320/2014

ROMÂNIA

C. DE APEL TÂRGU M.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ nr.378/A

Ședința publică din 9 iulie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. A. M.

JUDECĂTOR: S. B.

GREFIER: C. G.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de către inculpații V. P. V. (fiul lui V. și L. A., născut la data de 01.05.1990 în Tg. M., jud. M., domiciliat în mun. Tg. M., ., apt. 12, jud. M., posesor CI ., nr._, CNP_) și Z. T. (fiul lui G. și D., născut la data de 25.10.1985 în Tg. M., jud. M., domiciliat în mun. Tg. M., ., ., posesor CI ., nr._, CNP_) împotriva sentinței penale nr.151 din 27 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public.

Procedura este legal îndeplinită.

S-au citit actele și lucrările dosarului, după care:

Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 24 iunie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9 iulie 2015. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față constată:

Prin sentința penală nr. 151/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ s-a dispus:

I. În temeiul prevederilor art. 396 al. 1, 2 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul V. P. V. după cum urmează:

pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 al. 1 C.pen. rap. la art. 193 al. 2 C.pen., cu aplicarea art. 38 al. 1 C.pen. și art. 396 al. 10) C.proc.pen. (faptă săvârșită la data de 06.07.2014, persoană vătămată M. D. A.), la pedeapsa de 2 ani închisoare;
pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 al. 1 C.pen. rap. la art. 193 al. 2 C.pen., cu aplicarea art. 38 al. 1 C.pen. și art. 396 al. 10) C.proc.pen. (faptă săvârșită la data de 06.07.2014, persoană vătămată T. I. D.), la pedeapsa de 2 ani (24 luni) închisoare.

În temeiul prevederilor art. 39 al. 1 lit. b C.pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare pe care o sporește cu 8 luni închisoare, V. P. V. urmând să execute, în final, pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul prevederilor art. 72 C.pen. deduce din durata pedepsei principale aplicate durata reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu de la 06.07.2014 până la 17.09.2014.

În baza art. 65 al. 1 raportat la art. 66 al. 1 lit. m) C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a se afla în localuri publice în care se consumă alcool (restaurante, baruri, cluburi discoteci etc.), de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 66 al. 1 lit. m) C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a se afla în localuri publice în care se consumă alcool (restaurante, baruri, cluburi discoteci etc.), pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 al. 1 C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 al. 2 lit. a) C. pen. impune condamnatului să execute următoarele obligații:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

- să se supună măsurilor de control și tratament medical în vederea renunțării la consumul de alcool.

În baza art. 93 al. 3 C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Târgu M. pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 al. 4 C. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

II. În temeiul prevederilor art. 396 al. 1, 2 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul Z. T. după cum urmează:

pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 al. 1 C.pen. rap. la art. 193 al. 2 C.pen., cu aplicarea art. 38 al. 1 C.pen. (faptă săvârșită la data de 06.07.2014, persoană vătămată M. D. A.), la pedeapsa de 1 an închisoare;
pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 al. 1 C.pen. rap. la art. 193 al. 2 C.pen., cu aplicarea art. 38 al. 1 C.pen. (faptă săvârșită la data de 06.07.2014, persoană vătămată T. I. D.), la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul prevederilor art. 39 al. 1 lit. b) C.pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare pe care o sporește cu 4 luni închisoare, Z. T. urmând să execute, în final, pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.

În temeiul prevederilor art. 72 C.pen. deduce din durata pedepsei principale aplicate durata reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu de la 06.07.2014 până la 17.09.2014.

În baza art. 66 al. 1 lit. m) C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a se afla în localuri publice în care se consumă alcool (restaurante, baruri, cluburi discoteci etc.), pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 al. 1 C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 al. 2 lit. a) C. pen. impune condamnatului să execute următoarele obligații:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

-să se supună măsurilor de control și tratament medical în vederea renunțării la consumul de alcool.

III. În temeiul prevederilor art. 397 C.proc.pen. rap la art. 1349 al. 1,2, art. 1357, art. 1381 și art. 1382 Cod civil, obligă pe inculpații V. P. V. și Z. T., în solidar, să plătească părții civile M. D. A. suma de 516 lei cu titlu de daune materiale și 5.000 lei cu titlu de daune morale iar părții civile T. I. D. suma de 7.000 lei cu titlu de daune morale.

Obligă pe inculpatul V. P. V. să plătească părții civile T. I. D. suma de 200 lei reprezentând daune materiale.

Respinge ca neîntemeiată cererea părții civile T. I. D. de obligare a inculpatului Z. T. la plata aceasta a sumei de 200 lei reprezentând daune materiale.

IV. În temeiul prevederilor art. 276 al. 4 C.proc.pen. obligă pe inculpații V. P. V. și Z. T., în solidar, să plătească părților civile M. D. A. și T. I. D., suma de 1.000 lei pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul prevederilor art. 274 al. 2 C.proc.pen. obligă pe inculpatul V. P. V. să plătească suma de 700 lei iar pe inculpatul Z. T. suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei va rămâne în sarcina statului și se va achita Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2015.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal 4427/P/2014 din 06 iulie 2014, ora 09:15 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu M. organele judiciare s-au sesizat cu privire la faptul că persoanele vătămate M. D. A. și T. I. D., ambii agenți de pază ai Compartimentului de Ordine Publică din cadrul Direcției Poliției Locale Tg. M. și aflați în timpul serviciului, în exercitarea atribuțiilor de serviciu au fost agresați în data de 06 iulie 2014, în jurul orei 07:00 de către două persoane de sex masculin.

La data de 06 iulie 2014 începând cu ora 06:00 agenții poliției locale Tg. M., M. D. A. și T. I. D. au intrat în serviciul de patrulare în cadrul complexului de agrement Mureșul din Târgu M. conform planificării aferente perioadei 30 iunie 2014 – 06 iulie 2014.

În jurul orei 06:50 partea civilă M. D. A. care se afla împreună cu cealaltă parte civilă, T. I. D. în sediul Poliției Locale din cadrul complexului de agrement Mureșul a fost apelată pe telefonul de serviciu de către unul din angajații complexului (T. B. C.) încunoștințând-o despre existența unui conflict ivit între două grupuri de tineri în apropierea bazinului de înot de 1,80m adâncime.

În aceste împrejurări partea civilă M. D. A. și-a anunțat colegul de tură, pe T. I. D., plecând la fața locului pentru a aplana conflictul, fiind urmat la câteva minute de către cel din urmă care a rămas să închidă sediul și să-și ia echipamentul.

În același timp, spre stația de taximetre dinspre cartierul 7 noiembrie se îndreptau inculpații V. P. V. și Z. T. după ce avuseseră un conflict cu un grup de 6-8 bărbați tineri îmbrăcați în tricouri albe pe gazonul de lângă bazinul de înot, dat fiind faptul că la ieșirea din clubul Astoria grupul de bărbați s-a legat de martorul P., prietena inculpatului Z..

M. D. A., parte civilă în dosar, s-a întâlnit cu inculpații V. și Z. (ce erau însoțiți de martorul P. A.) în timp ce se îndrepta spre o băncuță de lângă sediul Radio Vacanța unde se aflau tinerii care solicitaseră intervenția agenților poliției locale. Cei doi inculpați s-au apropiat de M. făcând afirmații jignitoare la adresa grupului spre care se deplasa acesta. Întâlnirea între M. pe de o parte și inculpați pe de altă parte s-a produs pe gazonul din fața pensiunii Siesta, partea civilă fiind pe . în dreptul șezlongurilor din lemn.

Martorul P. A. a reușit să îi determine pe cei doi să se îndrepte spre stația de taximetre de la ieșirea dinspre cartierul 7 noiembrie. În momentul în care martorul însoțit fiind de inculpați a ieșit de pe gazonul din fața bazinului de înot, chiar în fața pensiunii Siesta (clădirea galbenă cu etaj ce se poate observa în înregistrările video – minutul 03 și 34 de secunde) s-a întâlnit cu al doilea polițist local, inculpatul V. întrebând-o pe partea civilă T. I. D. „cine ești tu?” „ce, ești Poliția Locală, ce treabă ai cu noi? Au sărit 8 inși pe noi și tot de noi te iei?”. În același sens declară și martorul P. A.. Astfel, în momentul în care se deplasau spre ieșirea din complex s-au intersectat pe gazon cu doi lucrători ai Poliției locale cărora, ambii inculpați i-au adus la cunoștință faptul că au avut o altercație cu un grup de tineri.

Din coroborarea declarațiilor părților civile cu declarația martorului P. precum imaginile surprinse de camera video, rezultă că părțile civile erau îmbrăcate în uniforma de vară compusă din tricou alb cu inscripția „POLIȚIA LOCALĂ”, pantalon scurt negru și șapcă, de asemenea inscripționată, astfel că inculpații au cunoscut calitatea de agenți ai poliției locale ale celor două persoane vătămate.

După discuția avută de cei doi inculpați cu partea civilă T. D. I., T. s-a îndreptat spre mijlocul gazonului întâlnindu-și colegul, partea civilă M. D. A.. T., dorind să clarifice situația conflictului avut cu grupul de bărbați ce se aflau pe o băncuță în apropierea stației Radio Vacanța i-a chemat pe cei trei, respectiv pe inculpați și pe martorul P..

Astfel, cei doi inculpați s-au întâlnit cu agenții poliției locale în mijlocul gazonului situat în fața pensiunii Siesta. Se observă pe imaginile surprinse de camerele de supraveghere cum între cei 4, părțile civile și inculpați, discuțiile pe un ton aprins se reiau, V., potrivit declarațiilor existente, recalcitrant, agresiv, printre înjurături afirmă „tot de noi vă luați!” respectiv „ceilalți 8 au sărit pe noi și tot ne noi vă luați!”. Cele de mai sus se coroborează și cu procesul-verbal de vizionare potrivit căruia V. la minutul 05 și 42 de secunde indică cu mâna în direcția în care au plecat cei cu care a avut loc altercația.

Filmările surprinse relevă, la minutul 05 și 59 de secunde, cum inculpatul V. se duce amenințător spre una din părțile civile fiind oprit de inculpatul Z., în cadru apărând și martorul Szanto I. care le solicită inculpaților, pe un ton împăciuitor, să plece spre casă și să nu mai facă scandal. Inculpatul V. foarte nervos a țipat la martor solicitându-i să plece iar de teamă acesta s-a conformat, s-a întors să plece dar a fost reîntors de țipetele părții civile M. care fusese lovit cu pumnul de inculpatul V..

Filmările surprinse de camerele de luat vederi relevă cum începând cu minutul 06 și 21 de secunde inculpatul Z. T. îmbrâncește partea civilă T. în direcția bazinului de înot, și apoi o prinde de mâna stângă pe partea civilă M. care se smucea și încerca să se retragă. Din spatele inculpatului Z. apare inculpatul V. care aplică o lovitură de pumn părții civile M., în zona feței, acesta fiind în imposibilitate de a se apăra întrucât era ținut, de mâna din direcția căreia a venit atacul, de inculpatul Z.. În urma loviturii M. D. cade pe pavaj și ulterior, este ignorat de inculpați.

După ce partea civilă M. D. A. a căzut, inculpații s-au îndreptat amenințător spre cea de-a doua parte civilă, T. I. D. care începuse să se retragă spre mijlocul gazonului. Inculpatul V. P. îl lovește, în mod repetat pe T. I. cu pumnii (a se vedea intervalul de timp 06 minute și 21 de secunde – 06 minute și 59 de secunde).

În minutul 6 și 39 secunde se observă cum inculpatul Z. T. îl lovește cu pumnul (sau încearcă să-l lovească ) pe T. I..

În minutul 6 și 45 secunde partea civilă T., după ce anterior fusese lovit în mod repetat, încearcă să riposteze și încearcă să-l lovească pe inculpatul Z.. Lovitura nu este însă recepționată de acesta din urmă întrucât se eschivează. În acest moment Z. devine foarte violent și aplică mai multe lovituri consecutive părții civile T.. Inculpatul V. are și el implicare directă participând la lovirea părții civile.

După ce împreună cu inculpatul V., inculpatul Z. i-a aplicat în mod repetat lovituri cu pumnul părții civile T., la minutul 06 și 59 de secunde intervine între V. și T. încercând să-l oprească pe cel dintâi după care împreună cu martorul P. A. părăsește gazonul. La minutul 07 și 16 al înregistrării părăsește și V. gazonul după ce în prealabil i-a mai aplicat părții civile o ultimă lovitură cu pumnul, încercând de asemenea să o lovească cu piciorul.

Situația de fapt mai sus descrisă rezultă inclusiv din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală și judecată.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2717/A1/211 M. D. A. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 06 iulie 2014 prin lovire directă, posibil cu pumnul, urmată de spargerea lentilei ochelarilor. Pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite sunt necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2718/A1/212 T. I. D. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 06 iulie 2014 prin loviri directe, repetate, posibil cu pumnii și lovire cu sau de corp dur. Pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite sunt necesare 25-30 de zile de îngrijiri medicale.

Coroborând întregul material probator administrat în cauză instanța de fond a considerat că rezultă cu certitudine existența activității infracționale a fiecăruia din cei doi inculpați.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului V. P. V. care, în data de 06 iulie 2014, în jurul orei 07:00, a lovit cu pumnul partea civilă M. D. A., agent al poliției locale Târgu M., în timp ce aceasta se afla în patrulare, conform fișei postului și a planificării în serviciu, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 al. 1 rap. la art. 193 al. 2 C.pen..

Fapta inculpatului V. P. V. care, în data de 06 iulie 2014, în jurul orei 07:00, a lovit în mod repetat cu pumnii și piciorul partea civilă T. I. D., agent al poliției locale Târgu M., în timp ce se afla în patrulare, conform fișei postului și a planificării în serviciu, cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 al. 1 rap. la art. 193 al. 2 C.pen..

S-a argumentat că infracțiunile sun comise în condițiile concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 38 al. 1 C.pen..

Anterior, inculpatul V. P. a mai fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea, în minoritate, a infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 C.pen. 1968, prin sentința penală nr. 668/2011 a Judecătoriei Târgu M., rămasă definitivă prin retragerea recursului, la data de 29.02.2012.

S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani.

Având în vedere că pentru faptele din 18.12.2013 s-a dispus încetarea procesului penal, în cazul inculpatului V. P., la data de 29.02.2014 a intervenit reabilitarea de drept a acestuia în temeiul prevederilor art. 110¹ al. 2 rap la art. 86 C.pen. 1968.

Prin urmare, potrivit art. 133 al. 1 C.pen. 1968 (art. 169 al. 1 C.pen.) încetează toate decăderile și interdicțiile ce decurgeau din condamnarea arătată, astfel că nu se impune anularea sau revocarea suspendării condiționate așa cum a procurorul a cerut prin rechizitoriu, însă va fi avută în vedere de instanță la individualizarea pedepsei.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului Z. T. care, în data de 06 iulie 2014, îl ține de mână pe partea civilă M. D. A., împiedicându-l să retragă și să se apere, timp în care inculpatul V. P. V. a lovit partea civilă, aceasta fiind agent al poliției locale Târgu M., în timp ce aceasta se afla în patrulare, conform fișei postului și a planificării în serviciu, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de coautorat la ultraj prev. de art. 46 al. 2 C.pen. rap. la art. 257 al. 1 rap. la art. 193 al. 2 C.pen..

Fapta inculpatului Z. T. care, în data de 06 iulie 2014, împreună cu inculpatul V. P. V. a lovit partea civilă T. D. I., agent al poliției locale Târgu M., în timp ce aceasta se afla în patrulare, conform fișei postului și a planificării în serviciu, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de coautorat la ultraj prev. de art. 257 al. 1 rap. la art. 193 al. 2 C.pen..

Cu privire la fapte comisă în dauna părții civile M. D. instanța de fond a făcut câteva precizări.

Potrivit prevederilor art. 46 al. 2 C.pen. „coautori sunt persoanele care săvârșesc nemijlocit aceeași faptă prevăzută de legea penală”.

În jurisprudență și doctrină s-au conturat mai multe opinii în legătură cu participația penală în forma coautoratului. Astfel, s-a susținut că există legătură subiectivă între autori, fiecare participant va răspunde în calitate de coautor dacă au săvârșit fapta cu aceeași formă de vinovăție, nefiind necesar ca actele de executare ale fiecărui autor, privite ut singuli, să producă urmarea imediată a infracțiunii.

În speța de față, inculpatul Z., îl prinde de mâna stângă pe M. D., care încerca să se retragă. Din spatele inculpatului Z. a apărut inculpatul V., care s-a îndreptat spre M. D., pe partea mânii imobilizate de Z. și îi aplică părții civile o puternică lovitură de pumn în zona feței, lovitură în urma căreia M. D. a căzut la pământ.

Din toată derularea evenimentelor, surprinse de înregistrările camerelor video, se observă că inculpații acționează concordant în sensul că își asumă urmările unui conflict cu polițiștii locali. Faptul că inculpatul Z. are episoade în care încercă să potolească agresivitatea deosebită manifestată de inculpatul V. nu face decât să dovedească, în cel mai rău caz, că a prevăzut și acceptat posibilitatea ca acesta din urmă să lovească pe unul dintre polițiștii locali. În condițiile în care Z. îl ține pe M. D. de mâna stângă, împiedicându-l pe acesta să se apere sau să se retragă, comite infracțiunea de ultraj chiar dacă nu a executat personal acțiune ce constituie elementul materialul infracțiunii, adică acțiunea de lovire. Inculpatul Z. a ajutat, în mod efectiv și nemijlocit pe inculpatul V. să lovească pe M. D., iar în lipsa acțiunii de ținere a inculpatului Z. este posibil ca lovirea să nu se fi produs datorită retragerii părții civile sau a unei manevre de apărare cu brațul stâng. În condițiile în care lovitura a venit din partea stângă a părții civile este evident că ținerea mâinii părții civile de către Z. a fost determinantă în realizarea urmării periculoase a infracțiunii de lovire.

În cazul faptei comise de inculpatul Z. T. în dauna părții civile T. I. instanța de fond a făcut următoarele precizări:

Așa cum se observă din înregistrările video (min 06 și 21 sec) Z. T. îl îmbrâncește pe partea civilă. În acest moment inculpatul execută acțiunea specifică elementului material a infracțiunii de lovire, în forma prevăzută la art. 193 al. 1 C.pen. „lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice”. Ulterior se îndreaptă amenințător spre partea civilă, fiind în permanență în preajma sa, în timp ce inculpatul V. îi aplica părții civile lovituri repetate. Contrar susținerilor inculpatului, nu intervine între V. și T. decât după 13 secunde, timp în care a asistat cum partea civilă este lovită și fiind în permanență în apropierea victimei. În minutul 6 și 38 secunde lovește (sau încearcă să lovească pe victimă) iar abia în minutul 06 și 45 secunde, victima încearcă, la rândul să lovească pe agresor.

Astfel, pe de o parte, apare evident că inculpatul nu se află în stare de legitimă apărare întrucât cel puțin una dintre condițiile cerute de lege nu este îndeplinită (inculpatul nu s-a aflat în prezența unui atac injust, dimpotrivă partea civilă apărându-se la atacul venit din partea a doi agresori), iar pe de altă parte, condițiile legitimei apărări sunt îndeplinite în ce privește acțiunea de lovire a victimei ce încerca să se apere de un atac ce îndeplinește condițiile cumulative cerute de art. 19 al. 2 C.pen..

Nu în ultimul rând, trebuie subliniat că acțiunile anterioare ale inculpatului Z., de lovire (îmbrâncire) și amenințare, au fost absorbite de acțiunile ulterioare, de lovire în condițiile art. 193 al. 2 C.pen., motiv pentru care se va reține o singură infracțiune de ultraj, comisă în varianta alternativă a vătămării corporale.

Infracțiunile descrise mai sus fiind săvârșite de inculpatul Z. T. prin acțiuni distincte înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele instanța a reținut săvârșirea acestora în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art. 38 al. 1 din C.pen..

Individualizarea pedepselor.

La individualizarea pedepselor pentru infracțiunile pentru care este judecat inculpatul V. P. V., instanța urmează să țină cont cu prioritate de prevederile art. 396 al. 10 C. proc. pen., care instituie reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și respectiv, reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii. Întrucât inculpatul a recunoscut în întregime învinuirile care i se aduc și a solicitat să i se facă aplicarea art. 374 al 4 C. proc. pen., instanța i-a aplicat beneficiile care decurg din cauza de atenuare a răspunderii penale menționată mai sus.

Instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Concret, s-a avut în vedere faptul că inculpatul este predispus la săvârșirea de infracțiuni cu violență. În nenumărate rânduri a fost cercetat pentru astfel de infracțiuni. După cum s-a arătat, anterior a fost condamnat pentru fapte de violență comise în timpul minorității.

Pe lângă faptul că este foarte violent, inculpatul nu are niciun fel de respect pentru autoritatea reprezentată de funcția publică deținută de părțile civile. Faptul că anterior a mai fost condamnat și apoi a continuat săvârșirea de infracțiuni relevă că acesta nu are niciun respect pentru autoritățile judiciare și nu conștientizează gravitatea și efectele faptelor sale. Din cuprinsul referatului de evaluare reiese că motivul principal al agresivității inculpatului îl reprezintă consumul de alcool și anturajul frecventat.

În consecință, pentru a se îndeplini scopul pedepsei s-a considerat necesară aplicarea unor pedepse încadrate între limitele speciale de pedeapsă, majorate ci 1/3 conform art. 193 al. 3 C.pen. și apoi reduse cu 1/3 conform art. 396 al. 10 C.proc.pen.. concret, se vor aplica pedepse de câte 2 ani închisoare pentru fiecare faptă, iar în condițiile art. art. 39 al. 1 lit. b) C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare care va fi sporită cu 1/3 din a doua pedeapsă, respectiv cu 8 luni închisoare, V. P. V. urmând să execute, în final, pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul prevederilor art. 72 C.pen. instanța a dedus din durata pedepsei principale aplicate durata reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu de la 06.07.2014 până la 17.09.2014.

Întrucât din punct de vedere juridic acesta este infractor primar, instanța a apreciat că scopul pedepsei, ca măsură de constrângere și mijloc de reeducare a condamnatului, poate fi atins fără a se executa pedeapsa în regim de detenție și, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile art. 91 C. pen. cu privire la suspendarea executării pedepsei, în baza acestui articol, precum și în baza art. 92 C. pen., instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 65 al. 1 C.pen. și art. 66 al. 1 lit. m) C.pen. instanța a interzis inculpatului, ca pedepse accesorii și complementare, exercitarea dreptului de a se afla în localuri publice în care se consumă alcool (restaurante, baruri, cluburi discoteci etc.), având în vedere faptul că anterior, toate infracțiunile comise de inculpatul V. au fost săvârșite în localuri publice după consumul prealabil de alcool.

În baza art. 93 al. 1 C. pen. instanța va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 al. 2 lit. a) C. pen. S-a impus condamnatului să execute următoarele obligații:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

- să se supună măsurilor de control și tratament medical în vederea renunțării la consumul de alcool.

În baza art. 91 al. 4 C. pen. instanța atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare instanța va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

La individualizarea pedepselor pentru infracțiunile pentru care este judecat inculpatul Z. T. instanța a avut în vedere faptul că acesta nu a recunoscut una dintre infracțiunile de săvârșirea căreia a fost acuzat. În aceste condiții instanța constată că acesta nu poate beneficia de prevederile art. 396 al. 10 C.proc.pen. pentru niciuna dintre fapte, nici pentru cea recunoscută, întrucât inculpatul nu îndeplinește condițiile prev. ,de art. 349 al. 2 C.proc.pen., mai exact condiția de a „recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa”.

Concret, s-a avut în vedere faptul că inculpatul este infractor primar, dar că a mai fost cercetat în alte dosare penale în care s-au dispus soluții de clasare, tot pentru fapte comise cu violență și chiar în anturajul celuilalt inculpat. Din cuprinsul referatului de evaluare reiese că motivul principal al agresivității inculpatului îl reprezintă consumul de alcool și anturajul frecventat.

În aceste condiții, instanța de fond a optat pentru aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special al pedepsei, mai exact s-au aplicat pedepse de câte 1 an închisoare pentru fiecare dintre fapte.

În temeiul prevederilor art. 39 al. 1 lit. b C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare care va fi sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv cu 4 luni închisoare, Z. T. urmând să execute, în final, pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.

Apreciind că scopul pedepsei, ca măsură de constrângere și mijloc de reeducare a condamnatului, poate fi atins fără a se executa pedeapsa în regim de detenție și, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile art. 91 C. pen. cu privire la suspendarea executării pedepsei, în baza acestui articol, precum și în baza art. 92 C. pen., instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 al. 1 C. pen. instanța a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta;

-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

-să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

-să comunice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 al. 2 lit. a) C. pen. impune condamnatului să execute următoarele obligații:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

- să se supună măsurilor de control și tratament medical în vederea renunțării la consumul de alcool.

În baza art. 91 al. 4 C. pen. instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

Latura civilă.

Persoanele vătămate s-au constituit părți civile după cum urmează (fila 242 dosar).

M. D. A. a solicitat obligarea in solidar a inculpaților la plata sumei de 516 lei reprezentând contravaloarea ochelarilor distruși și la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.

T. I. D. a solicitat obligarea in solidar a inculpaților la plata sumei de 200 lei reprezentând diferența de venit dintre salariu și indemnizația pentru concediu medical pentru perioada 06.07.2014 – 06.08.2014 și la plata sumei de 7.000 lei cu titlu de daune morale.

Inculpații, în declarațiile date în instanța au arătat că sunt de acord să plătească despăgubirile cerute de partea civilă T. I..

Prin urmare, în temeiul prevederilor art. 23 al. 3 C.proc.pen. instanța, constatând că în baza principiului disponibilității care guvernează procesul civil inculpații au achiesat la pretențiile părții civile, instanța a admis în totalitate acțiunea civilă formulată de partea civilă T. I..

Referitor la acțiunea civilă formulată de partea civilă M. D., instanța a avut în vedere achiesarea inculpatului V. P. la pretențiile formulate și l-a obligat la plata integrală a sumelor cerute, fără a mai analiza temeinicia pretențiilor.

Având în vedere faptul că inculpatul Z. T. nu a fost de acord să despăgubească pe partea civilă M. D. instanța a analizat temeinicia pretențiilor acesteia numai privitor la raportul juridic delictual dintre inculpatul Z. și partea civilă M..

Întrucât s-a arătat anterior că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii instanța a constatat că o parte din condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei, vinovăția autorului și legătura de cauzalitate dintre ele sunt îndeplinite. Cu privire la întinderea prejudiciului s-a constatat că daunele materiale solicitate nu sunt întemeiate. Pe lângă faptul că, contrar prevederilor art. 99 al. 1 C.proc.pen., partea civilă nu a probat în niciun fel cuantumul prejudiciului, instanța consideră că, aplicând normele generale de dreptul muncii, indemnizația de concediu medical, nu este mai mică decât salariul pentru munca depusă. În condiții concrete, de sporuri sau condiții grele sau speciale de muncă este posibilă o diferență însă, așa cum s-a arătat, aceasta nu a fost probată.

Prin urmare, instanța a respins ca neîntemeiată cererea părții civile de obligare a inculpatului Z. T. la plata sumei de 200 lei cu titlu de daune materiale.

În privința daunelor morale solicitate, instanța, având în vedere numărul mare de zile de îngrijiri medicale, de suferința provocată în urma săvârșirii faptei de faptul că onoarea și demnitatea părții civile au fost știrbite prin faptul că, în public a fost agresată și umilită, . fiind comisă în fața unor angajați ai Complexului Week-End și chiar a publicului care, potrivit declarațiilor martorilor începuse deja să vină la plajă, și a considerat că suma de 7.000 lei solicitată cu titlu de daune morale este justificată fiind de natură să repare prejudiciul încercat. Prin urmare, instanța l-a obligat pe inculpatul Z. T., în solidar cu inculpatul V. P., să plătească părții civile T. I. suma de 7.000 lei cu titlu de daune morale.

În temeiul prevederilor art. 276 al. 4 C.proc.pen. instanța i-a obligat pe inculpații V. P. V. și Z. T., în solidar, să plătească părților civile M. D. A. și T. I. D., suma de 1.000 lei pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul prevederilor art. 274 al. 2 C.proc.pen. instanța l-a obligat pe inculpatul V. P. V. să plătească suma de 700 lei iar pe inculpatul Z. T. suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. S-a ținut cont de faptul că, prin recunoașterea faptelor, inculpatul V. P. nu a provocat creșterea sumelor avansate de stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei a rămas în sarcina statului și a fost achitat Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva aceste sentințe penale a declarat apel în termenul legal inculpații V. P. V. și Z. T..

Inculpatul V. P. V. a solicitat înlăturarea pedepsei complementare prevăzute la art. 66 lit. m) C.pen. privind interdicția pe perioada termenul de supraveghere de a se afla în restaurante, baruri sau orice localuri unde se consumă băuturi alcoolice.

Inculpatul Z. T. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 151/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 257 al. 1 C.pen. rap. la art. 193 al. 2 C.pen. cu aplic. art. 38 al. 1 C.pen. (faptă săvârșită la data de 6.07.2014, persoană vătămată M. D. A.) în temeiul dispozițiilor art. 16 al. 1 lit. b) C.proc.pen. rap. la prevederile art. 396 al. 5 C.proc.pen. și achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 257 al. 1 C.pen. rap. la art. 193 al. 2 C.pen. cu aplic. art. 38 al. 1 C.pen. (faptă săvârșită la data de 6.07.2014, persoană vătămată T. I. D.) în temeiul dispozițiilor art. 16 al. 1 lit. d) C.proc.pen. rap. la art. 19 C.pen. și art. 396 al. 5 C.proc.pen..

Analizând apelurile promovate de inculpații V. P. V. și Z. T. prin prisma limitelor prevăzute de art. 417, 418 și 420 C.proc.pen., instanța de control judiciar constată că sunt în parte fondate și urmează a fi admise pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Sub aspectul stării de fapt, corect reținută de către instanță, pornind de la materialul probator administrat în cauză, hotărârea primei instanțe nu comportă nici un fel de critică, fiind justă concluzia la care s-a oprit judecătorul de fond, anume că inculpații V. P. V. și Z. T. se fac vinovați fiecare de săvârșirea a câte două infracțiuni de ultraj, prevăzute și pedepsită de art. 257 al. 1 C.pen. rap. la art. 193 al. 2 C.pen.

Prin apelul promovat, inculpatul Z. T. a solicitat achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ultraj, invocând prevederile art. 16 lit. b) C.proc.pen. în privința faptei reținute în dauna persoanei vătămate M. D. A. și prevederile art. 16 lit. d) C.proc.pen. rap. la art. 19 C.pen. în privința faptei reținute în dauna persoanei vătămate T. I..

Cu privire la prima faptă, s-a motivat de către inculpat faptul că nu există un acord în privința persoanei asupra căreia a exercitat presupusa acțiune de „îmbrâncire”, în actul de sesizare în partea expozitivă reținându-se că ar fi vorba despre partea vătămată M. D. care ar fi fost atât îmbrânci cât și tras de tricou, pe când la încadrarea juridică se menționează că aceste agresiuni ar fi fost săvârșite asupra persoanei vătămate T. I. D.. S-a mai arătat că instanța a reținut faptul că l-a îmbrâncit pe T. D. și l-a prins de mână pe M. D..

Pentru aceste motive, inculpatul consideră că în cauză există un dubiu care trebuie să îi profite și pentru aceste motive solicită achitarea sa în temeiul art. 16 lit. b) C.proc.pen.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de control judiciar consideră că susținerile inculpatului sunt nefondate.

În înregistrarea video, începând cu minutul 6 și 21 secunde se observă cum inculpatul Z. T. îl împinge pe T. I.. Inculpatul V. P. V. se află în spatele inculpatului Z. T. la distanță de 1-2 pași. Ulterior, la minutul 6 și 23 secunde, deși imaginea este parțial blocată de cabina de duș, se observă cum persoana vătămată M. D. vine în ajutorul colegului și apoi se smucește. Imaginea inculpatului V. P. V., mai înalt, este vizibilă în înregistrarea video în partea dreaptă a cabinelor de duș, în timp ce imaginea persoanei vătămate M. D. este vizibilă în partea stângă. Având în vedere faptul că, anterior, în înregistrarea video, se observă cum inculpatul Z. T., mai scund de statură a intrat în spațiul a cărei imagine este obturată de cabinele de duș, iar inculpatul V. P. V. se afla în spatele inculpatului Z. T., alte persoane în afară de inculpați și părțile vătămate nemaifiind în acel loc, rezultă faptul că acesta din urmă a fost cel care l-a îmbrâncit și tras pe M. D. A., așa cum s-a reținut și în actul de sesizare al instanței.

Instanța de fond a motivat în mod corect și complet faptul că agresiunile coinculpaților asupra persoanei vătămate M. D. A. formează un tot unitar, aceștia fiind coautori la săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută și pedepsită de art. art. 257 al. 1 C.pen. rap. la art. 193 al. 2 C.pen.

Cu privire la infracțiunea de ultraj săvârșită în dauna persoanei vătămate T. I., inculpatul Z. T. a solicitat achitarea sa în baza art. 16 lit. d) C.proc.pen. rap. la art. 19 C.pen. argumentând că se afla în legitimă apărare.

Nici această apărare nu poate fi primită. Argumentele prezentate de către instanța de fond pentru a justifica neîndeplinirea condițiilor legitimei apărări vor fi menținute și însușite de către instanța de control judiciar.

Într-adevăr, nu se poate reține incidența prevederilor art. 19 C.pen. în situația în care pretinsul „atac” al persoanei vătămate este în fapt o ripostă la o agresiune anterioară, materială, directă, și injustă a inculpatului.

Inculpatul V. P. V. a recunoscut faptele așa cum au fost precizate în actul de sesizare al instanței, solicitând judecarea sa conform procedurii simplificate prevăzute de art. 374 al. 4 C.proc.pen.

Instanța de control judiciar mai constată că, în cauză, s-a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, atât în privința cuantumului cât și a modalității de executare.

Cu toate acestea, criticile formulate în apel de către cei doi inculpați sunt fondate în privința pedepsei complementare prevăzute de art. 66 lit. m) C.pen. aplicată de prima instanță.

Pe de o parte se observă că faptele deduse judecății nu au fost săvârșite într-un „local public în care se consumă alcool”, ci în incinta unui complex de agrement.

Pe de altă parte, formularea pedepsei complementare de către instanța de fond este vagă și lasă loc la numeroase interpretări. În condițiile în care orice terasă sau restaurant unde se servesc produse alimentare deține de obicei licență pentru comercializarea băuturilor alcoolice, impunerea unei astfel de obligații și interpretarea strictă a acesteia ar conduce la izolarea socială a inculpaților.

Instanța de control judiciar consideră că măsurile de supraveghere și obligațiile asociate suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, precum și avertismentul conferit de pronunțarea unei condamnări penale sunt suficiente pentru a preveni săvârșirea unor noi infracțiuni de către inculpații V. P. V. și Z. T..

Pentru aceste motive, va dispune înlăturarea aplicării pedepsei complementare prevăzute de art. 66 lit. m) C.pen. cu privire la ambii inculpați.

Având în vedere prevederile art. 65 C.pen., potrivit cărora pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a), b) și d)-o) a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară și soluția pronunțată cu privire la pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. m) C.pen., instanța de control judiciar va înlătura și aplicarea pedepsei accesorii corespondente.

Având în vedere soluțiile pronunțate în apel, în baza art. 275 al. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. admite apelurile declarate de inculpații V. P. V. [fiul lui V. și L. A., născut la data de 1.05.1990 în Târgu M., jud. M., domiciliat în Târgu M., ., ., identificat prin C.I. . nr._, CNP_] și Z. T. [fiul lui G. și D., născut la data de 25.10.1985 în Târgu M., jud. M., domiciliat în Târgu M., . ., identificat prin C.I. . nr._, CNP_] împotriva sentinței penale nr. 151/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința apelată și, rejudecând cauza

Înlătură aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 66 lit. m) C.pen. și a pedepsei accesorii prevăzute de art. 65 al. 1 C.pen. rap. la art. 66 lit. m) C.pen. cu privire la ambii inculpați.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

În baza art. 275 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 9.07.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

S. A. M. S. B.

GREFIER,

C. G.

Red./thred.S.A.M./09.07.2015/3ex.

Jud.fond B. I. C.

← Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 366/2015. Curtea...		Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Decizia nr.... →

Ultrajul (art.257 NCP). Decizia nr. 378/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul (art.257 NCP). Decizia nr. 378/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ