Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 367/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 367/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 2408/96/2014
ROMÂNIA
C. DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 367/A
Ședința publică din 3 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE dr. M. V.
Judecător S. A. M.
Grefier A. P.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de către apelantul-revizuent L. Z. – fiul lui Z. și G., născut la data de 15.05.1980 în Tg. M., jud. M., domiciliat în Sovata, ./A, jud. M., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 33/09.02.2015, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților și a reprezentantului Ministerului Public.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 iunie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 25 iunie 2015, orele 13,00,sala 52, iar apoi la data de 3 iulie 2015, ora 13,00, sala 52.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată:
Prin sentința penală nr. 33/9.02.2015 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ s-a dispus:
Respinge ca inadmisibila cererea de revizuire a sentinței penale nr. 93/21 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Harghita, formulata de revizuentul L. Z..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată și înregistrată la Tribunalul Harghita sub numărul_, petentul condamnat L. Z., a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 93 din 21 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Harghita, definitivă prin decizia penală nr. 2445 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 04 septembrie 2014, solicitând efectuarea unei expertize contabile din care să rezulte că modalitatea în care au fost cheltuite sumele de bani, scopul pentru care au fost alocate.
S-a apreciat că această expertiză este o probă esențială necunoscută de instanță la pronunțarea hotărârii.
Analizând cererea formulată de revizuent, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 453 din noul Cod de procedură penală, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Instanța de fond a arătat faptul că, așa cum se observă din dispozițiile legale anterior menționate, nu poate fi admisă o cerere de revizuire dacă probele propuse pentru admiterea revizuirii au fost solicitate în cursul judecării cauzei sau dacă probele au fost cunoscute de instanța de judecată.
Tribunalul a constatat că cererea revizuentului echivalează cu o solicitare de prelungirea probatoriului, care însă nu ar dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunțată. În procedura revizuirii nu este admisibilă prelungirea probatoriului, pentru că autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie.
În consecință, s-a constatat că motivele invocate de revizuent nu sunt printre cauzele limitativ prevăzute de art. 453 din Codul de procedură penală, cererea formulată fiind inadmisibilă.
Împotriva aceste sentințe penale a declarat apel în termenul legal revizuientul L. Z..
Apelul nu a fost motivat.
Analizând apelul promovat de revizuientul L. Z. prin prisma limitelor prevăzute de art. 417, 418 și 420 C.proc.pen., instanța de control judiciar constată că este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin sentința penală nr. 93/21.02.2013 a Tribunalului Harghita, definitivă prin decizia penală nr. 38/A/10.10.2013 a Curții de Apel Târgu M. s-a dispus condamnarea inculpatului L. Z. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 215 al. 1, 2, 3 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. din 1969.
Împotriva acestei sentințe penale, inculpatul L. Z. a formulat cerere de revizuire invocându-se faptul că beneficiarul creditului contractat de la S.C. BANCA CARPATICA S.A. nu a fost inculpatul L. Z., ci .., care nu a fost citată în cauză. S-a mai susținut că instanța avea obligația de a efectua o expertiză contabilă din care să rezulte modalitatea în care au fost cheltuite sumele de bani. Aceste împrejurări au fost apreciate de către condamnatul L. Z. ca fiind împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, în sensul art. 453 lit. a) C.proc.pen..
Instanța de control judiciar constată faptul că, prin sentința penală nr. 93/21.02.2013 a Tribunalului Harghita se reține și se analizează faptul că inculpatul L. Z. s-a adresat Băncii Comerciale Carpatica – Sucursala Miercurea C. în vederea obținerii unui credit, iar la data de 6.12.2005 a fost încheiat între .. și această unitate bancară primul contract de credit, cu nr. 312, astfel că această împrejurare a fost cunoscută de către instanța de fond la soluționarea cauzei.
Cu privire la cererea de probațiune formulată de inculpat, ca și motiv de revizuire, instanța de control judiciar constată faptul că în mod corect instanța de fond a constatat faptul că în procedura revizuirii nu este admisibilă prelungirea probatoriului.
În cadrul judecății pe fond care a condus la pronunțarea sentinței penale nr. 93/21.02.2013 a Tribunalului Harghita, inculpatul a fost reprezentat de apărător ales la termenele din data de 23.05.2011 și 9.08.2011 și ulterior de către un apărător desemnat din oficiu. Deși avea asigurată asistența juridică, inculpatul L. Z. nu a formulat o cererea în probațiune solicitată în prezenta procedură.
De asemenea, la termenul din data de 27.09.2013, când au avut loc dezbaterile în apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 93/21.02.2013 a Tribunalului Harghita, inculpatul L. Tsolt a fost prezent și asistat de apărător ales. Cu toate acestea, la întrebarea instanței, acesta nu a formulat cereri în probațiune.
Pentru aceste motive, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. apelul formulat de inculpatul L. Z. împotriva sentinței penale nr. 33/9.02.2015 a Tribunalului Harghita va fi respins ca nefundat.
Având în vedere soluția pronunțată, în baza art. 275 al. 2 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel în cuantum de 400 lei vor fi suportate de către inculpat, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul L. Z. [fiul lui Z. și G., domiciliat în Sovata, ./A, jud. M.] împotriva sentinței penale nr. 33/9.02.2015 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 2 C.proc.pen. obligă revizuientul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu (delegația nr. 633/25.02.2015) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3.07.2015.
Pt. Președinte, Judecător,
dr. M. V. S. A. M.
fiind în concediu de odihnă,
semnează președintele instanței
F. D.
Grefier,
A. P.
Red./thred. S.A.M./3.07.2015/4 ex
Jud.fond. E. P.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 366/2015. Curtea... → |
|---|
