Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 14/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 14/2015
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 14/C
Ședința publică din 23 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. A.
Grefier K. P.
Ministerul Public este reprezentat prin doamna procuror R. G. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de apel Târgu M.
Pe rol soluționarea contestației formulată de către petentul contestator C. B. A., împotriva sentinței penale nr. 6 din 19.01.2015, pronunțată de către Tribunalul Harghita, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul C. B. A., în stare de detenție, personal și asistat de către domnul avocat B. Viktor în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat Malain D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că:
- suntem sesizați cu soluționarea contestației formulată de către petentul contestator C. B. A., împotriva sentinței penale nr. 6 din 19.01.2015, pronunțată de către Tribunalul Harghita, în dosarul nr._, prin care a fost respinsă contestația la executare ;
- contestația este formulată în termen, nefiind motivat.
Petentul contestator, la întrebarea instanței, arată că își menține contestația formulată, și este de acord cu asistarea lui de către domnul avocat B. Viktor.
Dată fiind nemotivarea căii de atac instanța pune în vedere domnului avocat să precizeze motivele contestației.
Apărătorul contestatorului învederează că motivul căii de atac este netemeinicia sentinței criticate.
Instanța solicită părților să precizeze dacă au cereri de formulat, probe noi de propus.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul petentului contestator, avocat B. Viktor, în baza art. 425 ind. 1, alin. 7, pct. 2 lit.a C.pr.pen. solicită admiterea contestației formulată, și în rejudecare, solicită constatarea temeiniciei contestației la executare, având în vedere că, în perioada 20 noiembrie 2000- 30 octombrie 2002, petentul a executat pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1598 din 2001, pronunțată de către Judecătoria Bistrița, pedeapsă care, ulterior, a fost contopită cu pedeapsa de 18 ani, pe care o execută. Solicită deducerea perioadei executată în baza sentinței menționată, și emiterea unui nou mandat de executare.
Reprezentanta Ministerului Public, având în vedere toate actele existente la dosar, respectiv hotărârile prin care petentul a suferit diverse condamnări, apreciază că Tribunalul Harghita în mod corect a dispus respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, având în vedere actele dosarului. Pentru acest motiv solicită respingere contestației petentului, și menținerea sentinței Tribunalului Harghita ca fiind legală și temeinică.
Petentul contestator C. B. A., având ultimul cuvânt, arată că el a comis fapta în 1997 și a fost condamnat în 2011. În această perioadă el a mai comis o altă faptă, pentru care a executat pedeapsa închisorii aplicată, motiv pentru care se impune deducerea perioadei din mandatul de 18 ani, având în vedere că fapta este din 1997, înaintea celeilalte fapte pe care l-a comis. Solicită admiterea contestației și deducerea perioadei respective.
Instanța reține cauza în pronunțare.
C. DE A.
Deliberând asupra contestației formulată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de A. Tg-M. la data de 06.02.2015 sub nr._ petentul C. B. A. a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 6/19.01.2015 pronunțată de Tribunalul Harghita.
Contestația nu a fost motivată, însă în fața instanței s-a invocat netemeinicia hotărârii atacate și s-a solicitat deducerea perioadei deja executate din durata pedepsei.
S-a asigurat asistența juridică prin apărător desemnat din oficiu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control retine următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr.6/19.01.2015 pronunțată de Tribunalul Harghita, a fost respinsă contestația la executare formulată de petent și acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Petentul C. B. A. se afla în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii 1583/2014 din 26.11.2014 emis de Judecătoria Cluj N., înscris ce a fost comunicat instanței după începerea cercetării judecătorești. Astfel, în raport de dispozițiile art. 47 alin. 2 din Codul de procedură penală, Tribunalul a ținut spre judecare această cauză.
Din înscrisurile existente la dosar a rezultat că, pedeapsa de 18 ani închisoare la care a fost condamnat petentul, prin sentința penală nr. 140 din 11 mai 2009, definitivă prin decizia penală nr. 22/A din 14 martie 2011 era concurentă cu pedeapsa de 2 ani stabilită prin sentința penală nr. 927/2000 definitivă prin decizia penală nr. 200/R/18.04.2001 a Curții de A. M.. Însă petentul C. B. A. a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 1241/05.11.2014 a Judecătoriei Cluj N., instanță care a emis mandatul în a cărei executare se află în prezent.
Raportat la data săvârșirii faptei pentru care a fost condamnat petentul prin sentința Judecătoriei Cluj N., s-a reținut starea de recidivă postexecutorie pentru pedeapsa de 2 ani pronunțată prin sentința penală nr. 927/2000 definitivă prin decizia penală nr. 200/R/18.04.2001 a Curții de A. M. și concursul cu pedeapsa de 18 ani stabilită prin sentința penală nr. 140 din 11 mai 2009 a Tribunalului Harghita, definitivă prin decizia penală nr. 22/A din 14 martie 2014 a Curții de A. M..
În aceste condiții, față de starea de recidivă postexecutorie ce a fost reținută după ultima condamnare, nu s-a putut deduce perioada 20.11._02, dintr-o pedeapsă considerată ca executată, în pluralitatea de infracțiuni contopite petentului de Judecătoria Cluj N..
Examinând contestația promovată, din prisma dispozițiilor art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen, instanța de control judiciar o găsește nefondată, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că, așa cu a reținut judecătorul fondului, pedeapsa de 18 ani închisoare i-a fost aplicată petentului pentru infracțiuni concurente cu cele pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 927/2000 a Judecătoriei Miercurea C., definitivă prin decizia penală nr. 200/R/18.04.2001 a Curții de A. Târgu M..
Însă, în prezent, petentul se află în executarea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1583/26.11.2014 emis de Judecătoria Cluj N., în baza sentinței penale nr. 1241/05.11.2014 a Judecătoriei Cluj N., rămasă definitivă prin neapelare (fila 68).
Or, din cuprinsul acestui mandat de executare a pedepsei închisorii, nu rezultă că ar fi fost contopită și pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 927/2000 a Judecătoriei Miercurea C., definitivă prin decizia penală nr. 200/R/18.04.2001 a Curții de A. Târgu M., pentru a se putea deduce perioada déjà executată.
Constatăm, pe de o parte, că petentul nu a formulat o cerere de contopire a celor două pedepse și nici prima instanță nu a invocat din oficiu contopirea pedepselor, astfel încât în calea de atac nu mai poate fi dispusă contopirea pedepselor.
O eventuală deducere a perioadei de 2 ani închisoare deja executate din pedeapsa de 18 ani închisoare, poate fi dispusă numai după admiterea unei cereri de modificare a pedepselor, pe care petentul o poate formula în temeiul și în condițiile prev. de art. 585 C. pr. pen.
Abia în cadrul unei asemenea cereri se va putea stabili dacă sunt îndeplinite fie cerințele art. 40 alin. 2, 3 C. pen, fie cele prev. de art. 36 alin. 2, 3 din vechiul C. pen, în funcție de aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit disp. art. 5 alin. 1 C. pen.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap. la art. 597 alin. 8 finală C. pr. pen, vom respinge ca nefondată contestația formulată de petentul C. B. A. împotriva sentinței penale nr. 6/19.01.2015 pronunțată de Tribunalul Harghita.
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 teza finală C. pr. pen vom menține hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, vom oblige petentul la 200 lei cheltuieli judiciare în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap. la art. 597 alin. 8 C. pr. pen, respinge ca nefondată contestația formulată de petentul C. B. A. (fiul lui M. și al lui L., născut la 09 aprilie 1978, în B., jud. Harghita, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni) împotriva sentinței penale nr. 6/19.01.2015 pronunțată de Tribunalul Harghita.
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 teza finală C. pr. pen menține hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, obligă petentul la 200 lei cheltuieli judiciare în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansat Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2015.
Președinte
A. O.
Grefier
K. P.
Red.AO/25.02.2015
Thnred./CC/3 exp./10.03.2015
Jd.fd. M.C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 80/2015.... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
