Ameninţare. Art.206 NCP. Decizia nr. 58/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 58/2015
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 58/A
Ședința publică din 6 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. C.
Judecător I. C. B.
Grefier D. M.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Târgu M. și de către inculpatul M. C. (fiul lui G. și V., născut la data de 16.08.1983, domiciliat în com. Miercurea Nirajului, .. 23, județul M.) împotriva sentinței penale nr. 451 din 13 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților precum și a reprezentantului Ministerului Public, respectiv a domnului procuror D. Z. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Târgu M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, după care:
Se constată că la data de 20 ianuarie 2015, partea civilă Ț. I. a depus la dosar concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor este cuprins în încheierea de ședință din 19 ianuarie 2015 când s-a amânat pronunțarea hotărârii la data de 28 ianuarie 2015, iar apoi la data de astăzi, 6 februarie 2015, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta.
C. DE A.
Prin sentința penală nr. 451 din 13 martie 2014, Judecătoria Târgu M. a dispus după cum urmează:
În temeiul prevederilor art. 386 C. proc. pen schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care este judecat inculpatul M. C. din infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 C. pen. 1969, în infracțiunea de amenințare prev. de art. 206 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen. renunță la aplicarea pedepsei față de inculpatul M. C., fiul lui G. și V., născut la data de 16.08.1983, în Miercurea Nirajului, .. 23, jud. M., CNP_, domiciliat în .. 23 .. M., fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare prevăzute de art. 206 C. pen.
În baza art. 81 C. pen. aplică inculpatului un avertisment.
În temeiul prevederilor art. 25 C. proc. civ. raportat la art. 1349 și următ. C. civ. respinge ca neîntemeiată cererea părții civile Ț. I. de obligare a inculpatului la plata sumei de 5000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul fizic și moral suferit.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul prevederilor art. 276 al. 1 C. proc. pen admite, în parte, cererea de acordare a cheltuielilor judiciare formulată de persoana vătămată/partea civilă Ț. I. și obligă pe inculpatul M. C. să plătească părții vătămate Ț. I. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În motivare, prima instanță arată că la data de 1.06.2011, inculpatul M. C. se afla în localitatea Lăureni la stâna ce aparține mamei sale, împreună cu martorul S. Janos. În jurul orelor 16.00, la stână s-a deplasat o persoană din cadrul DSV Târgu M. care făcea verificări cu privire la modul de amplasare a stânei față de locuințele din apropiere. Cu această ocazie, inculpatului M. C. i s-a solicitat de către inspectorul DSV să mute stâna la o distanță mai mare față de casele din zonă. În jurul orelor 17.00, după încheierea verificărilor la stână, persoana din cadrul DSV Târgu M. a coborât de la stână la drumul principal, loc unde era parcat autoturismul cu care venise și unde s-a oprit pentru a discuta cu Ț. I., căruia i-au adus la cunoștință verificarea efectuată la stâna inculpatului. Crezând că partea vătămată a fost cea care a depus plângerea privind nerespectarea distanțelor legale de amplasare a stânei, inculpatul M. C., după plecarea inspectorului DSV a mers cu mașina proprietate personală spre locul unde se afla partea vătămată Ț. I.. Acesta din urmă se afla la o distanță de aproximativ 100 metri de stâna arătată, în fața casei martorei D. I.. Pentru a ajunge la persoana vătămată inculpatul a condus agresiv, cu viteză, un autoturism de teren pe un drum îngust, de pământ, în pantă, drum care face legătura dintre stâna inculpatului și drumul pietruit din . persoana vătămată și martorii Ț. G. A., D. I., D. M. și C. D..
Așa cum s-a arătat, inculpatul a coborât panta conducând agresiv drumul de pământ, claxonând în mod repetat și, din pricina faptului că anterior în zonă plouase, avea momente când pierdea aderența și urma o trasă haotică. Cu toate acestea inculpatul nu a redus viteza și reușind să controleze autoturismul, a intrat pe drumul acoperit cu pietriș din . drumul secundar de pe care venise inculpatul) și a efectuat o manevră bruscă de viraj la dreapta, îndreptându-se spre locul unde se afla persoana vătămată care stătea de vorbă cu C. D.. Din pricina faptului că drumul sătesc era acoperit cu pietriș, virajul brusc al inculpatului a făcut să sară pietre din pavaj iar autoturismul să nu poată fi oprit decât oblic pe drum, foarte aproape de persoana vătămată. Aceasta din urmă chiar a trebuit să facă o săritură înapoi pentru a nu fi lovit de mașina inculpatului.
Inculpatul a coborât din mașină amenințător, cu pumnii strânși și roșu la față de furie, având intenția de a lovi pe persoana vătămată. În tot acest timp inculpatul a adresat injurii persoanei vătămate și i-a reproșat că el, o vinitură în localitate, se bagă și face ordine în comună. În momentul în care inculpatul a observat că incidentul este urmărit de mai mulți martori a renunțat la intenția de a lovi pe persoana vătămată și, în timp ce continua injuriile, s-a urcat la volanul mașinii și a părăsit locul incidentului, efectuând aceleași manevre agresive ca la venire, fapt care a avut drept consecință lăsarea unor urme adânci în pietrișul drumului dar și împrăștierea pietrișului în jur. Ulterior incidentului, inculpatul a venit la fața locului însoțit de martorul S. Janos și a nivelat pietrișul cu intenția de a șterge urmele lăsate de roțile mașinii. Prima instanță conchide că atât persoana vătămată cât și martorii prezenți au fost alarmați de acțiunile inculpatului.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Târgu M. și inculpatul M. C..
În motivare, P. solicită achitarea inculpatului M. C. în baza art. 16 lit. b teza a II-a Cod procedură penală, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prin lipsa stării de temere a persoanei vătămate și a intenției inculpatului .
Inculpatul solicită desființarea hotărârii instanței de fond și achitarea sa în baza dispozițiilor art. 16 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, întrucât nu există probe din care să rezulte comiterea faptei de către el. Consideră că hotărârea instanței de fond este greșită, atât în ceea ce privește concluzia cu privire la latura obiectivă cât și în ceea ce privește latura subiectivă, din cauza unei aprecieri greșite a probelor administrate în cursul procesului penal.
Apelurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Hotărârea instanței este temeinică din punctul de vedere al stabilirii stării de fapt. Din probele analizate de prima instanță rezultă, într-adevăr, că inculpatul a condus agresiv, cu viteză, un autoturism de teren pe un drum îngust; a claxonat în mod repetat și, din pricina faptului că anterior în zonă plouase, avea momente când pierdea aderența și urma o trasă haotică; a efectuat o manevră bruscă de viraj la dreapta, îndreptându-se spre locul unde se afla persoana vătămată; a coborât din mașină amenințător, cu pumnii strânși și roșu la față de furie, având intenția de a lovi pe persoana vătămată; în fine, s-a urcat la volanul mașinii și a părăsit locul incidentului, efectuând aceleași manevre agresive ca la venire, fapt care a avut drept consecință lăsarea unor urme adânci în pietrișul drumului dar și împrăștierea pietrișului în jur.
Încadrarea în drept a acestor fapte este, însă, defectuoasă. Nici privite separat, nici luate împreună faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare.
În soluția dată, prima instanță se bazează pe două împrejurări:
1. Inculpatul a avut intenția de a lovi, a agresa, a alarma etc.
2. Persoana vătămată s-a simțit alarmată.
Dar simpla intenție nu se pedepsește în dreptul penal român. Unul dintre motive este acela că este o împrejurare subiectivă, pretabilă la interpretări – după cum se vede din îndelungile elaborări ale inculpatului, făcute prin avocat cu ocazia dezbaterilor, cu privire la adevăratele lui intenții.
Iar nu orice faptă care alarmează o persoană constituie infracțiunea de amenințare.
Spre exemplu, folosirea artificiilor, a petardelor și a altor materiale pirotehnice într-un mod apt de a speria o persoană poate constitui o încălcare a Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, dar nimeni nu ar lua în considerare în mod serios opinia că ar putea constitui infracțiunea de amenințare.
Aptitudinea faptei de a speria, de naște temere, constituie o condiție a laturii obiective a infracțiunii de amenințare. După cum, săvârșirea ei cu intenție constituie elementul subiectiv al infracțiunii.
Întrunirea elementelor constitutive ale acesteia nu are loc, însă, cât timp nu este pus în faptă elementul material al infracțiunii. Acesta este constituit de fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare.
În speță, el nu a fost înfăptuit.
Amenințarea este un enunț. Făptuitorul trebuie să spună ceva despre ceva. Poate să spună, în principiu, prin cuvinte. Trebuie admisă opinia primei instanțe, că persoana poate „spune” și prin gesturi. Dar trebuie să spună ceva. Să se refere la o realitate obiectivă exterioară cuvântului (de admis, sau gestului). Distincția logică între enunț și realitatea la care se referă constituie o condiție esențială a unui mod de gândire rațional.
Altfel, ar fi greu de conceput vreo infracțiune care, în momentul în care este comisă, nu constituie și amenințare, fiindcă poate naște o temere. Sau, ca în speța de față, s-ar putea concepe că o conducere în stil agresiv a mașinii, sau ținerea pumnilor strânși, sau arborarea unei expresii furibunde, constituie infracțiunea de amenințare. Textul legal și bunul simț ne spun că o asemenea concepție este absurdă.
Pentru aceste considerente, instanța de apel va admite în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen. apelurile declarate, va desființa sentința penală atacată, și în rejudecare, în baza art. 16 alin. 1 lit. b teza I, art. 396 alin. 5 Cod pr. pen. va dispune achitarea inculpatului.
Va înlătura, în consecință, dispozițiile primei instanțe de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă și către stat.
Va menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate, compatibile cu prezenta.
Conform art. 275 alin. 3 C. pr. P.., cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanță și în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen., admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgu M. și de inculpatul M. C. (fiul lui G. și V., născut la data de 16.08.1983, domiciliat în com. Miercurea Nirajului, .. 23, județul M.) împotriva sentinței penale nr. 451 din 13 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ și, în consecință:
Desființează sentința penală atacată, și rejudecă în limitele de mai jos cauza:
În baza art. 16 alin. 1 lit. b teza I, art. 396 alin. 5 Cod pr. pen. achită pe inculpatul M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzute de art. 206 C. pen.
Înlătură dispozițiile primei instanțe de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă și către stat.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate, compatibile cu prezenta.
Conform art. 275 alin. 3 C. pr. P.., cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanță și în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6.02.2015.
Președinte, Judecător,
M.-R. C. I.-C. B.
Grefier
D. M.
Red. Tehnored. I.B. 28.02.15
Imprimat D.M. 2.03.2015 - 5 ex.
Judecător fond C. B. I.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... → |
|---|
