Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 69/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 69/2015
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 69/A
Ședința publică din 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Judecător A. O.
Grefier A. B. F.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de către inculpatul BOȚIANU A. M. – fiul lui A. și V., născut la data de 10.06.1949 în Sighișoara, domiciliat în Târgu M., .. M., nr.66, ., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 173 din 12 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părții, precum și a reprezentantei Ministerului Public, doamna procuror G. G. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Tg. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că inculpatul a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 06.02.2015, un înscris, respectiv adresa domnului ministru E. N. nr. 4825/05.12.2005.
Se mai constată că inculpatul a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 09.02.2015, cerere de reluare a cercetării judecătorești.
De asemenea, se constată că inculpatul a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 10.02.2015, note scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părții, personal și prin apărători aleși, precum și a reprezentantei parchetului, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 ianuarie 2015, când s-a amânat pronunțarea asupra fondului cauzei pentru data de astăzi, 12 februarie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Deliberând asupra prezentului apel:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de A. Tg-M. la data de 09.01.2014 sub nr._ inculpatul BOȚIANU A. M. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 173/12.12.2013 pronunțată de Tribunalul M..
În motivarea apelului s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a din vechiul C. pr. pen – în principal, respectiv art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d din vechiul C. pr. pen – în secundar, iar în mod cu totul subsidiar, reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate atât în ce privește natura și durata acesteia, precum și înlăturarea măsurii suspendării sub supraveghere.
La termenul din 21.02.2014 s-a constatat că, potrivit disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, prezentul apel aflat în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, se soluționază de prezenta instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
Inculpatul a făcut noi declarații în fața instanței de apel (filele 14, 15).
S-au depus Memorii, înscrisuri și fotografii (filele 12, 13, 21-24, 31-37, 39, 45, 46, 53-101, 104-109, 112-118, 148-251, 264-279, 282 și 283).
Au fost audiați martori (filele 48, 49, 144, 145).
C., din oficiu, precum și inculpatul prin apărător, au invocat schimbarea încadrării juridice a feptelor, în baza Deciziei nr. 2/2014 dată de ÎCCJ, iar ulterior în baza Deciziei nr. 265/2014 detă de CCR.
În baza art. 475 C. pr. pen, a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea dezlegării de principiu a unei chestiuni de drept, iar prin Decizia nr. 26/03.12.2014, pronunțată în dos. nr._ /HP/P, s-a stabilită că madicul angajat cu contract de muncă întro unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, are calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. 1 lit. b teza a II-a din Codul penal.
De asemenea, a fost sesizată Curtrea Constituțională a României pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a disp. art. 175 alin. 1 lit. b teza a II-a din Codul penal, invocată de inculpat (filele 140-143, 280, 286-288).
Inculpatul a mai depus și o cerere de reluare a cercetării judecătorești (filele 284, 285). C. apreciază că nu sunt întrunite condițiile art. 395 alin. 1 C. pr. pen, deoarece apărările invocate și probele solicitate prin această cerere au fost formulate și pe parcursul judecării cauzei în apel, astfel încât nu vom repune cauza pe rol.
A fost asigurată asistența juridică prin apărători aleși.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 173/12.12.2013 pronunțată de Tribunalul M., s-au hotărât următoarele:
A fost condamnat inculpatul Boțianu A. M. la pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (2 acte materiale din datele de 23.03.2012 și 4.06.2012) prev. de art. 6 din Legea nr.78/2000 modificată raportat la art.254 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. c și a art. 41 alin. 2 Cod penal .
S-a dispus înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi pentru fapta de mai sus ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, în baza art.76 alin.3 Cod penal.
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de primire de foloase necuvenite în formă continuată (2 acte materiale din datele de 4.04.2012 și 11.04.2012) prev. de art. 6 din Legea nr.78/2000 modificată raportat la art.256 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. e teza 1 și a art. 41 alin. 2 Cod penal .
Au fost contopite pedepsele stabilite, în baza art. 33 litera a Cod penal, art. 34 alin. 1 litera b Cod penal, inculpatul urmând a executa o pedeapsă totală rezultantă de 2 ani și 5 luni închisoare.
S-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, în baza art. 86 ind. 1 alin. 1 și 2 Cod penal și a fost fixat inculpatului un termen de încercare de 5 ani și 5 luni, conform art. 86 ind. 2 Cod penal.
S-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare stabilit anterior, să se supună mai multor măsuri de supraveghere, conform art. 86 ind. 3 alin. 1 Cod penal:
-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M., desemnat cu supravegherea lui,
-să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi verificate mijloacele lui de subzistență;
-toate datele de mai sus s-a dispus a fi comunicate Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul M., desemnat cu supravegherea lui, obligațiile stabilite prin prezenta urmând să fie transmise acestui serviciu;
I s-a atras atenția inculpatului că, în caz de neîndeplinire a obligațiilor stabilite anterior cu rea-credință, e posibilă sesizarea instanței și revocarea beneficiului suspendării acordate, conform art.86 ind. 4 alin. 2 Cod penal.
Aceeași sancțiune ar devini aplicabilă și în cazul comiterii unei noi fapte penale în intervalul termenului de încercare, conform art. 86 ind. 4 alin. 1 Cod penal.
S-a constatat suspendată, pe durata beneficiului acordat, executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. 1 litera a teza 2, litera b Cod penal, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal.
A fost respinsă ca nefondată constituirea de parte civilă a martorei V. S., conform art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art.14 Cod procedură penală.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a contravalorii bunurilor obținute prin infracțiunile indicate, respectiv a sumelor de 1000 de euro și 1000 de lei, conform art. 254 alin. 3, 256 alin. 2 Cod penal raportate la art. 19 din Legea nr.78/2000 modificată .
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1360 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești, în baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În sarcina inculpatului s-a reținute, raportat la primul act material de luare de mită, faptul că în calitate de medic curant, având specialitatea, chirurgie generală și toracică în cadrul Clinicii Chirurgie 2 a Spitalului Clinic Județean M., ar fi primit de la aparținătorii unui pacient defunct în prezent, V. A. M., la data de 23.03.2012, în biroul său din incinta Clinicii, suma de 500 de euro, suma enunțată fiindu-i remisă de tatăl acestui pacient, martorul V. M., care era însoțit de unchiul acestuia, martorul A. Vințe. Banii erau meniți să-l motiveze pe inculpat să manifeste maximă atenție și grijă față de fiul martorului V., care urma să fie supus unei intervenții chirurgicale complicate de inculpat. Acesta din urmă a acceptat primirea acestor bani, care i-au fost puși pe masa de birou de către tatăl pacientului, și nu a schițat vreun gest, expres sau tacit, că nu ar fi de acord cu primirea lor.
Referitor la al doilea act material de luare de mită, s-a reținut același element material al primirii unei sume de bani, de această dată fiind vorba de 200 de euro, de la mama unei paciente decedate ulterior operației la care a fost supusă, R. C., respectiv de la martora R. M., la data de 4.06.2012, în biroul său din incinta Clinicii. Banii erau, de asemenea, meniți să-l motiveze pe inculpat să manifeste maximă atenție și grijă față de fiica martorei, care urma să fie supusă unei intervenții chirurgicale complicate de inculpat. Acesta din urmă a acceptat primirea acestor bani, chiar dacă nu i-a pretins, bani care i-au fost puși pe masa de birou de către mama pacientei, și nu a schițat vreun gest, expres sau tacit, că nu ar fi de acord cu primirea lor. La niciunul din cele două acte materiale nu au asistat persoane din cadrul clinicii și nici nu au auzit vreo discuție între inculpat și aparținătorii celor doi pacienți raportat strict la tema banilor, doar referitor la situația medicală a acestora. Cu toate acestea existența banilor și destinația lor a fost confirmată direct de martora R. M., de fiul acesteia, martorul R. I., de martorul B. V. care a transportat-o la spital în ziua oferirii banilor pe martora R. și pe nora acesteia R. S. și chiar și-a dat cu părerea că suma în discuție, 200 de Euro, nu ar fi suficientă pentru medic, precum și de martora R. A. S. care a însoțit-o pe soacra sa la spital în ziua oferirii banilor, a văzut că suma de 200 de euro a fost pregătită de la domiciliu pentru inculpat, a văzut acești bani în geanta soacrei sale, în bancnote de câte 50 de euro și a așteptat-o pe aceasta în incinta spitalului, până i-a remis banii, martora R. M. confirmându-i acest lucru, fără alte detalii. Indirect, și martorul K. F.-G. a confirmat că membrii familiei R. au dat suma de 200 de euro inculpatului, aceste aspecte cunoscându-le de la martora R. M. și de asemenea a confirmat că banii au fost câștigați în Slovenia de R. C. unde a fost la lucru anterior operației.
Cât privește infracțiunea de primire de foloase necuvenite, aceasta s-a reținute tot sub forma a două acte materiale care îl privesc doar pe pacientul V. A. M., ulterior operației la care a fost supus acesta de inculpat, când, acesta din urmă ar mai fi primit, prin modalități similare cu cele descrise anterior, suma de 300 lei, la data de 4.04.2012, de la tatăl pacientului, V. M., de față fiind și concubinul fiicei acestuia, martorul C. G. M., iar după o săptămână, cu aproximație, la data de 11.04.2012, s-ar fi comis al doilea act material care constă în primirea sumei de 1000 lei, de la același martor, de față fiind unchiul pacientului, martorul A. Vințe. În schimbul acestor sume, pe care inculpatul nu le-a refuzat, acceptându-le tacit, a dat asigurări martorilor că intervenția chirurgicală a decurs bine și că pacientul se va însănătoși, fapt care nu s-a întâmplat, acesta decedând la scurt timp de la operație.
Raportat la pacientul V. A. M., martorul V. M. tatăl acestuia, a dat o declarație detaliată în care a confirmat remiterea unor sume de bani inculpatului, în biroul acestuia, declarație care se coroborează cu cea a martorului A. Vințe, chiar dacă aceștia, dată fiind trecerea timpului, nu și-au mai amintit cuantumul exact al sumelor remise inculpatului, ordinea remiterii lor, care dintre ei le-ar fi remis efectiv, și dacă erau în lei sau euro, însă din relatările lor reiese că au fost în cabinetul inculpatului, în aceleași perioade de timp în care se afirmă și de acuză că i-ar fi dat în tranșe anumite sume de bani, fiind mai puțin relevant, care dintre aceștia ar fi pus banii pe biroul inculpatului, cât timp ambii au fost prezenți, cu ambele ocazii, concluzia fiind aceea că banii s-au remis și că inculpatul i-a acceptat tacit, fapt relatat de ambii martori și care nu suscită discuții.
S-a făcut referire de martori la suma de 1000 lei și nu 500 de euro care ar fi fost dată anterior operației, însă, în cuprinsul declarațiilor, ambii martori au confirmat că de fapt era vorba de 500 de euro dați medicului a doua zi de la internarea pacientului în clinică, iar sumele care s-ar fi dat ulterior operației, de 300 de euro și 1000 de lei, au fost confirmate de ambii martori și de martora V. S., respectiv de martorul C. G. - M. care a oferit personal inculpatului suma de 300 de euro, imediat după operație, a doua zi, însoțit fiind de martorul V. M.. Inculpatul a adoptat, pe tot parcursul procesului penal, o poziție de nerecunoaștere a faptelor, grefându-se pe o eventuală răzbunare a aparținătorilor acestor pacienți, motivată de decesul copiilor lor, după operațiile la care le-a supus și care, în opinia sa, au fost reușite, decesul survenind ca urmare a complicațiilor apărute înainte și ulterior, raportat și la patologia acestora. Totodată a încercat să releve faptul că aceștia nu au avut acces în biroul său, doar eventual la ușa acestuia, cât timp nu au putut descrie configurația cabinetului, câte corpuri de mobilier și din ce fel de materiale erau confecționate, ori, aceste afirmații ale inculpatului, nu pot fi primite, cât timp, este evident că, dată fiind starea psihică a părinților și rudelor acestor pacienți extrem de tineri, care urmau să fie operați, emoțiile pe care aceștia le încercau, nu s-au preocupat să analizeze detaliat fiecare element de decor sau, cu atât mai mult, materialul din care erau confecționate, dacă era lemn sau metal, din biroul inculpatului, însă din declarațiile lor a rezultat că totuși au reținut câte intrări avea acel birou, că exista mai multă aparatură, calculatoare, dulapuri, farfurii, cărți, multe obiecte printre care și icoane, o baie, (în acest sens declarațiile detaliate ale martorilor R. M., V. M., A. Vințe, din faza de cercetare judecătorească, se coroborează cu procesul-verbal la fața locului și fotografiile judiciare care surprind configurația biroului inculpatului din faza de urmărire penală, filele 82-99 dosar) și aspecte generale de natură să confirme prezența lor efectivă în acel spațiu, fiind motivați doar de dorința ca rudele lor extrem de apropiate să treacă cu bine de operații și să se însănătoșească, dorind astfel să-l stimuleze pe inculpat să-și facă treaba cât mai bine, din păcate existând o practică în acest sens ca medicii să fie încurajați material să își îndeplinească atribuțiile cât mai bine de aparținătorii unor persoane bolnave, doar un mic procent din aceste atitudini, evident contrare legii, ajungând să fie cercetate penal. Nu au fost susținute nici afirmațiile inculpatului cum că martorii se contrazic în legătură cu cine ar fi dat banii, în cazul pacientului V., cât timp din declarațiile acestora a rezultat cine a fost de față în biroul inculpatului, fiind irelevant în speță cine a înmânat efectiv banii dintre cei trei martori. De asemenea, faptul că aparținătorii pacienților R. și V. ar fi semnat acele consimțăminte informate în formular tipizat, anterior fiecărei proceduri medicale, în care era inserată o frază cum că nu ar fi dat bani medicului și că acesta nu le-ar fi solicitat vreun ban pentru asistență medicală, nu prezenta vreo relevanță probatorie pe plan penal, cât timp e vorba de niște formulare tipizate, acestea sunt semnate fără a fi lecturate în cea mai mare parte a lor și evident, că nu angrenează vreo răspundere din partea semnatarilor și nu exclud primirea sau pretinderea vreunei sume de bani cu titlu de mită de către medic sau oferirea acestora de către mituitor (filele 151,152 dosar urm. penală).
Cu toate acestea, inculpatul nu a negat faptul că a purtat discuții cu martorii A. Vințe și V. M., ulterior decesului pacientului V. A. M., înregistrate cu telefonul mobil al martorului V. și transcrise în procesul-verbal de la filele 55-68 dosar urmărire penală, sau cu asistenta medicală a inculpatului, martora Valea O., transcrise în procesul-verbal de la filele 50-53 din același dosar și din care a rezultat faptul că martorii urmăreau să obțină de la inculpat restituirea unor sume de bani pe care i-ar fi dat acestuia degeaba, având în vedere insuccesul operației suferite de fiul, respectiv nepotul lor și promisiunile false ale inculpatului că intervenția chirurgicală va decurge fără probleme. De altfel, atunci când martorii au făcut referire față de martoră, la suma de 800 euro, banii remiși de fapt în tranșe de 500 de euro și 300 de euro, inculpatului, fără a preciza destinația acestei sume, fapt care nici nu se impunea, având în vedere natura ilicită a acesteia, martora nu s-a declarat deloc surprinsă, întrebându-i dacă au depus reclamație față de inculpat, să le dea banii înapoi, ori, dacă era vorba de cheltuieli cu medicamente sau de înmormântare, nu exista nicio rațiune ca martorii să evite indicarea exactă a destinației acestor sume de bani și a scopului solicitării acestora față de martoră sau față de inculpat. Inculpatul nu a putut motiva despre ce bani era vorba, insinuând că probabil era vorba de cheltuieli cu înmormântarea pacientului, cu medicamentele scumpe achiziționate de martori din Franța, cheltuieli care însă nu reieșeau explicit sau implicit din analiza discuțiilor, dimpotrivă, era vorba de bani dați inculpatului cu titlu de mită ori cu titlu de foloase necuvenite și nu de contravaloarea unor servicii funerare sau medicamente. D. inculpatul, bănuind că era înregistrat de cei doi (filele 58, 59 din discuție), a încercat să facă referire la un medicament cumpărat de aparținători, în valoare de 1800 de euro, încercând să se justifice referitor la banii pretinși, dar a fost contracarat de martorul V., acesta spunându-i că nici nu a amintit de acel medicament nimic (fila 57 discuție). A fost esențială, prima parte, a discuției, când martorul amintea inculpatului că l-a chemat la birou să le dea banii înapoi, la care inculpatul nu a adoptat o atitudine negativă, că nu ar fi primit banii sau că nu știa despre ce e vorba, cum ar fi fost firesc, ci, dimpotrivă, a insinuat acestuia implicit că, dacă nu ar fi făcut scandal, cu o zi înaintea autopsiei, ar mai fi discutat despre bani (filele 55,56), mai mult, la întrebarea expresă a martorului că de ce nu-i dă banii înapoi, inculpatul răspunde răspicat, în două rânduri, că nu are de ce să îi dea, invocând consimțământul informat semnat de martor de două ori, în care a recunoscut explicit că nu i-a dat nici un ban (fila 65 discuție și fila 67 discuție) și, din nou, inculpatul îi spune martorului că dacă nu l-ar fi reclamat, ar mai fi putut discuta pe această temă. Aceleași justificări referitor la destinația banilor pretinși de martori (înmormântare, medicamente sau alte cheltuieli) le oferea și martora Valea O. care, apare, în una din înregistrări, motivații care la fel nu au fost probate, fiind chiar infirmate de întreaga discuție purtată de martori cu inculpatul, iar depoziția aceleiași martore că martorii V. și A., au afirmat față de ea că inculpatul nu le-a pretins bani era reală, cât timp, după cum am arătat, martorii erau cei care au decis să remită sume de bani inculpatului, acesta din urmă acceptându-le, modalitate care contura existența infracțiunilor în cauză, iar restul martorilor, O. R. O., asistenta șefă al cărei cabinet face corp comun cu al inculpatului, care a afirmat aspecte similare celor enunțate anterior, în legătură cu afirmațiile martorilor, B. O., L. O. R., medici rezidenți, P. I. M., medic primar, care își desfășurau uneori activitatea în același cabinet, sau aveau vreun contact cu pacienții în cauză (V. A. M. în special), nu au putut furniza vreun element faptic care să aibă legătură cu faptele principale pentru care inculpatul a fost dedus judecății, doar aspecte referitoare la configurația cabinetului, activitatea zilnică a inculpatului, accesul pacienților și aparținătorilor în cadrul cabinetului, faptul că inculpatul era ocupat și nu putea discuta cu aparținătorii pacienților, inclusiv cu cei din cauză sau că în prezența lor aceștia din urmă nu i-au oferit bani cu caracter ilicit inculpatului și nici acesta nu i-a pretins, însă niciunul dintre martori nu putea fi prezent, în biroul inculpatului, la momentul oferirii în concret a sumelor de bani din cauză, de față fiind doar persoanele indicate mai sus care au oferit acești bani într-un cadru privat care logic, nu presupunea prezența și a altor persoane decât cele interesate în acea încăpere, astfel că depozițiile acestora nu prezenta vreo relevanță probatorie în opinia instanței.
Examinând apelul promovat, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal – hotărârea primei instanțe nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit judecătorul fondului, respectiv la condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre cele două infracțiuni reținute în actul de sesizare și la contopirea acestora, la stabilirea modalității de executare a pedepsei rezultante prin suspendare sub supraveghere, la respingerea acțiunii civile și la luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor penale, în modalitatea descrisă.
Aceastea sunt dovedite mai presus de orice dubiu, prin probele administrate în cursul urmăririi penale, în fața primei instanțe și a instanței de apel.
Reținem declarațiile martori (f.15-20, 27-43,75-81), declarații învinuit/inculpat (f. 7-10,13-15), procese-verbale (f.3, 4,74,104,105), proces-verbal topografie birou inculpai+planșă foto (f.82-99), proces-verbal încunoștințare avocați (f.100,101,102), proces verbal aducere la cunoștință învinuire (f.2), proces-verbal redare convorbire ambientală (f. 50-69), CD conținând convorbire ambientală (f. 49), acte medicale V. A. M. (f.114-118), alte acte (f.120-136), acte premergătoare (f.138-150), raport de constatare tehnico-știintifică a comportamentului simulat (f.164-171), proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.221), plic sigilat cu 3 mape conținând acte depuse la dosarul cauzei de către inculpatul Boțianu A. M..
În cursul judecății în prim grad reținem declarația inculpatului de nerecunoaștere a faptei (filele 44-46), declarațiile martorilor R. M. (fillele 63-64), R. I. (filele 65,66), V. M. (fila 123, 124 ), B. V. (fila 125), V. S. (filele 126, 127), A. Vințe( filele 128, 129), O. R. O. (fila 130), Valea O. (filele 131,132 ), C. G.-M. (fila 133), R. A. S. (fila 161), K. F.-G. (fila 162), L. O. R. (fila 171), B. O. (fila 201), P. I. M., înscrisuri
Prin probele administrate în apel (declarațiile inculpatului, ale martorilor, înscrisurile și fotografiile depuse), nu s-a dovedit că situația de fapt descrisă în actul de sesizare și reținută de prima instanță ar fi eronată. Dimpotrivă, inculpatul a manifestat aceeași atitudine constantă de nerecunoaștere a săvârșirii faptelor, martorii propuși în apărare nu au relatat aspecte determinante privind situația de fapt, iar martorul V. a confirmat încă odată săvârșirea de către inculpat a actelor materiale ce intră în componența infracțiunilor de luare de mită și de primire de foloase necuvenite.
În acord cu judecătorul fondului, reținem că primul act material al infracțiunii de luare de mită a constat în primirea de către inculpat a sumei de 500 euro de la aparținătorii pacientului (ulterior decedat) V. A. M., sumă primită în biroul inculpatului din incinta clinicii, la data de 23.03.2012, așa cum rezultă din declarațiile martorilor V. M. și A. VINȚE.
Al doilea act material al acestei infracțiuni, similar primului, a constat în primirea de către inculpat la data de 04.06.2012, tot în biroul său, a sumei de 200 euro de la martora R. M. – mama pacientei R. C. (ulterior decedate), bani câștigați de pacientă din Slovenia, unde a fost la muncă înainte de operație. Declarațiile martorei R. M. se coroborează cu declarațiile martorilor R. I., B. V., R. S. și K. F. G..
Cele două acte materiale ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite au fost săvârșite de inculpat în același mod, la data de 04.04.2012 și după aproximativ încă o săptămână și au constat în primirea sumelor de 300 lei, respectiv 1.000 lei de la aparținătorii pacientului V. (după efectuarea intervenției chirurgicale), așa cum rezultă din declarațiile martorilor V. M., C. G. M., V. S. și A. VINȚE.
Subliniem că, deși familiile celor doi pacienți, precum și martorii acestora, nu s-au cunoscut (familia R. este din Târgu M., iar familia V. din județul Maramureș), prin declarațiile celor audiați în cauză se relatează același mod de operare a inculpatului în cazul tuturor celor patru acte materiale, respectiv după discuțiile legate de starea pacienților și pentru „motivarea” inculpatului în a manifesta maximă atenție și grijă față de cei internați, acesta a acceptat primirea banilor, care i-au fost puși pe masa biroului și nu a schițat vreun gest, expres sau tacit, că nu ar fi de acord cu primirea lor.
În fața instanței de apel, inculpatul a manifestat aceeași atitudine de nerecunoaștere a săvârșirii faptelor, însă prin probele solicitate și administrate nu a adus contraargumente declarațiilor martorilor și convorbirii înregistrate și redate în scris. Dealtfel, inculpatul recunoaște că a purtat acele discuții cu martorul V. M., însă le dă o altă interpretare.
De asemenea, și în faza apelului, inculpatul a invocat aceleași apărări ca și în fața primei instanțe, privind pretinsele nepotriviri și contradicții între declarațiile martorlilor cu privire la data primirii mitei, la sumele de bani, la persoanele prezente ori la cele care au oferit banii efectiv, precum și la mobilierul din cabinetul său.
Nu vom primi aceste apărări, deoarece, pe de o parte, contradicțiile invocate nu sunt de natură să aducă nici cel mai mic dubiu cu privire la existența faptelor săvârșite de inculpat. Pe de altă parte, acestea se datorează atât trecerii timpului, cât mai ales stării de tensiune emoțională în care se aflau martorii în calitatea lor de părinți, respectiv de rude ale celor doi pacienți – persoane foarte tinere, atât înainte de intervențiile chirurgicale (cauzate de starea gravă a bolilor), cât mai ales după decesul acestora, fiind de înțeles durerea prin care au trecut martorii V. M. și R. M.. Ori, este greu de crezut că, după ce și-au înmormântat copiii, cei doi martori ar mai fi în stare să relateze câte dulapuri se aflau în cabinetul doctorului, dacă patul din cabinet era de lemn sau de metal sau celelalte detalii solicitate de apărare. Dealtfel, martorii au relatat că, la aflarea veștii morții fiicei sale, martora R. M. a leșinat chiar în spital, fiind în stare de inconștiență câteva ore.
Așa cum s-a reținut, cele patru acte materiale au fost săvârșite la datele de 23.03.2012, 04.06.2012, 04.04.2012 și la o săptămână, adică aproximativ la 11.04.2012, astfel încât este lipsit de relevanță faptul că inculpatul a fost plecat la un congres în străinătate în perioada 10-13.06.2012.
O bună parte a apărării s-a axat pe starea sănătății celor doi pacienți (diagnostice, cauzele lor – spre exemplu fumatul, modul de desfășurare a intervențiilor chirurgicale, tratamentele recomandate și urmate, contribuția altor medici și cauzele deceselor). Acestea nu pot fi reținute, deoarece nu fac obiectul prezentei cauze, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și de primire de foloase necuvenite și nu pentru ucidere din culpă sau alte infracțiuni legate de tratarea bolnavilor.
Totodată, afirmațiile inculpatului privind pretinsa oferire sau dare de bani de către martori altor doctori, exced cadrului procesual, iar procurorul nu a solicitat, înainte de 01.02.2014, extinderea procesului penal cu privire la alte persoane, în baza art. 337 teza finală din vechiul C. pr. pen.
De asemenea, este lipsită de relevanță în prezenta cauză susținerea inculpatului potrivit căreia alți medici, cu care s-ar afla în relații de dușmănie, i-ar fi îndemnat pe denunțători să sesizeze organele de urmărire penală.
Nu vom primi nici referirile inculpatului privind naționalitatea pacienților și a martorilor, credința religioasă a acestora sau lipsa relațiilor de rudenie dintre ei (faptul că ar trăi în concubinaj, fără a fi căsătoriți) și nici pretinsele antecedente penale ale martorului V. M..
Situația de fapt reținută de prima instanță rămâne neschimbată, iar calitatea inculpatului de funcționar public, prev. de art. 175 alin. 1 lit. b teza finală C. pen a fost stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 26/03.12.2014 pronunțată în dos. nr._ /HP/P.
Infracțiunile de luare de mită și de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 254 alin. 1 și art. 256 alin. 1 din vechiul C. pen (ambele cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rep), se regăsesc în art. 289 alin. 1 C. pen.
Dată fiind calitatea inculpatului de funcționar public în sensul art. 175 alin. 1 lit. b teza finală C. pen, nu vom primi susținerea apărării potrivit căreia infracțiunea de primire de foloase necuvenite ar fi dezincriminată prin noua lege, deoarece inculpatul nu este funcționar public în sensul art. 175 alin. 2 C. pen pentru a se încadra în art. 289 alin. 2 C. pen.
Așadar, urmează să analizăm care dintre legile penale intervenite de la data săvârșirii faptelor și până în prezent, sunt mai favoravile.
În acest sens, vom face aplicarea disp. art. 5 alin. 1 C. pen, potrivit cărora, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intevenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, în interpretarea dată de CCR prin Decizia nr. 265/2014.
Astfel, pentru infracțiunile prev. de art. 254 alin. 1 și art. 256 alin. 1 din vechiul C. pen, limitele de pedeapsă erau între 3 și 12 ani, respectiv între 6 luni și 5 ani închisoare, în timp ce noile reglementări, respectiv art. 289 alin. 1 C. pen, prevăd pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani.
Dată fiind forma continuată a celor două infracțiuni și starea de concurs real, vom menține încadrarea juridică din legea veche.
Aceasta, deoarece forma continuată prev. de art. 41 alin. 2 din vechiul C. pen reținută la infracțiunea de luare de mită, nu se mai regăsește în art. 35 alin. 1 C. pen (subiecții pasivi fiind diferiți), ci ar fi un concurs de infracțiuni, prev. de art. 38 alin. 1 C. pen.
Ori, forma continuată și starea de concurs real prev. de art. 41 alin. 2 și de art. 33 lit. a din vechiul C. pen, este o lege penală mai favorabilă față de noua reglementare din art. 38 C. pen, deoarece tratamentul sancționator prev. de art. 42 și de art. 34 lit. b din vechiul C. pen este unul ma blând față de disp. art. 39 lit. b C. pen.
Tot în baza art. 5 alin. 1 C. pen vom menține și dispoziția de suspendare a pedeapsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, b din vechiul C. pen, în baza art. 71 alin. 5 din vechiul C. pen, ca fiind o lege penală mai favorabilă față de noua reglementare care, potrivit disp. art. 65 C. pen, pe lângă aplicarea pedepsei accesorii, presupune și aplicarea unor pedepse complementare prev. de art. 66 C. pen.
Analizând criteriile prevăzute de art. 74 C. pen, constatăm că prima instanță a făcut o justă apreciere și o corectă aplicare a disp. art. 72 din vechiul C. pen, stabilind pedepsele sub minimul special prevăzut de lege la momentul pronunțării hotărârii, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2 din vechiul C. pen.
Inculpatului nu-i pot fi reținute alte circumstanțe atenuante, iar celor avute în vedere de prima instanță, nu li se poate da o eficiență sporită, deoarece activitatea profesională impresionantă, pregătirea și titlurile obținute de inculpat (reținute ca circumstanțe atenuante), îl fac cu atât mai mult răspunzător pentru săvârșirea unor asemenea fapte precum cele pentru care a fost trimis în judecată.
Pentru aceste considerente, ținând seama de modalitatea concretă în care a săvârșit faptele, dar și de principiul neagravării situației în propria cale de atac, C. nu îi poate majora pedepsele stabilite de prima instanță, însă nici nu le va reduce.
Ca modalitate de executare, văzând cuantumul pedepsei rezultante de 2,5 ani închisoare, C. constată că nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, așa cum s-a solicitat în subsidiar, deoarece nu sunt îndeplinite cerințele art. 81 alin. 2 din vechiul C. pen, astfel încât vom menține suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, deoarece, în baza art. 5 alin. 1 C. pen, această modalitate, prev. de art. 861 și urm. din vechiul C. pen, este o lege mai favorabilă față de cea prev. de art. 91 și urm. C. pen, fiind incidente și disp. art. 418 alin. 1 C. pr. pen privind neagravarea situației în propria cale de atac.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, vom respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul BOȚIANU A. M. împotriva sentinței penale nr. 173/12.12.2013 pronunțată de Tribunalul M..
În baza art. 421 pct. 1 teza finală C. pr. pen vom menține sentința atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, vom obliga inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul BOȚIANU A. M. (fiul lui A. și V., născut la data de 10.06.1949 în Sighișoara, domiciliat în Târgu M., .. M., nr.66, ., CNP_) împotriva sentinței penale nr. 173/12.12.2013 pronunțată de Tribunalul M..
În baza art. 421 pct. 1 teza finală C. pr. pen menține sentința atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, obligă inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2015.
Președinte Judecător
F. G. A. O.
Grefier
A. B. F.
Red. A. O./03.03.2015
Thnred./CC/3 exp./ 04.03.2015
Jd.fd. Em.H.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 14/2015.... | Ameninţare. Art.206 NCP. Decizia nr. 58/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
