Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Hotărâre din 21-05-2012, Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 21-05-2012 în dosarul nr. 414/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 414/R
Ședința publică din 21 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător D. C. U.
Judecător A. O.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea recursului promovat de D.G.F.P. M., împotriva sentinței penale nr.237/13.03.2012, pronunțată de Judecătoria Târgu M., în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a Reprezentantei Ministerului Public procuror M. M. din cadrul P. de pe lângă Curtea de Apel Târgu M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 2 mai 2012, când s-a amânat pronunțarea pentru 17 mai, apoi pentru 21 mai 2012. Încheierile amintite fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Prin sentința penală nr.237/13 martie 2012 Judecătoria Tg.M. a dispus următoarele:
L-a condamnat pe inculpatul B. S. – fiul lui A. și E., născut la data de 14.07.1968 în Târnăveni, județul M., dom. în Tg. M., ./11, jud. M., posesor al C.I. . nr._, CNP_, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea 241/2005 cu reținerea art. 41 alin. 2 Cod Penal, a art. 320 1 alin. 7 Cod Procedură penală, a art. 74 alin. 1 lit. a Cod Penal și a art. 76 alin. 1 lit. e Cod Penal.
În temeiul art. 71 Cod Penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a teza II și b Cod Penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 4 Cod Penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a teza II și b Cod Penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 346 Cod procedură penală, art. 14 Cod procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de ANAF – DGFP M. și a obligat inculpatul la plata sumei 24.642 lei – reprezentând debit principal constituit din sumele reprezentând impozit și contribuții cu reținere la sursă, la care adaugă dobânzile și majorările de întârziere datorate până la plata efectivă a sumei datorate, conform dispozițiilor art. 119 și următoarele O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală.
S-a făcut aplicarea art.191 Cod procedură penală.
Se rețin următoarele:
Prin rechizitoriul din 19.01.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu-M. s-a disps punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 6 din L. 241/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod Penal.
S-a reținut în cuprinsul rechizitoriului în esență, faptul că inculpatul, calitate de administrator al . SRL Tg. M., în perioada 25.04.2005 – 27.07.2008, a reținut și nu a virat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență a impozitele și contribuțiile constituite prin reținere la sursă în cuantum de 26.466 lei.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f.6-7), sesizare penală nr.1246 din 4.09.2008 (f.8-9), Notă din 4.09.2008 (f.10-11), fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.12), proces verbal de ascultare (f.13), declarația învinuitului (f.14, 17), lista cu angajații . SRL Tg.M. (f.19 – 20), adresa nr.308 din 12.03.2009 eliberată de Municipiul Tg.M. – Direcția Economică (f.21-22), Lista administratorilor și asociaților (f.23-24), Balanța analitică (f.25-28), calcul accesorii până la data de 4.09.2008 (f.29-101), proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.105).
În fața instanței, inculpatul s-a prevalat de prevederile art. 3201 Cod Procedura Penală, arătând că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor pentru care este trimis în judecată și solicită a fi judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a se face aplicarea prevederilor articolului 3201 alin. 7 Cod Procedura Penală.
Analizând probele administrate instanța a constat următoarea stare de fapt:
Potrivit informațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul M. (f. 23) la data de 09.12.1998 inculpatul B. S. a devenit administrator al . SRL Tg. M..
În urma unui control efectuat la data de 04.09.2008 de ANAF – AFP M. – Serviciul Colectare executare Silită Pesroane Juridice s-a constatat că, deși în perioada 25.04.2005 – 26.07.2008 au fost calculate și reținute de la salariații societății sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă – în valoare de 116.304 lei, acestea nu au virate către destinațiile legale în termenul legal de 30 de zile.
Din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarația inculpatului ce se coroborează cu conținutul balanței de verificare a conturilor . SRL s-a reținut că în perioada supusă controlului fiscal, în contul 461 „Debitori diversi” societatea a figurat, la data de 31.12.2007, cu suma de 73.193 lei, ceea ce înseamnă că acesta a dispus de sumele necesare pentru plata către bugetele consolidate ale statului a sumelor reprezentând contribuții și impozite cu reținere la sursă.
S-a reținut că, nevirarea acestor contribuții ale salariaților către bugetul de stat conform prevederilor legale, în termen de 30 de zile de la scadență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea 241/2005, sub aspectul laturii obiective.
Analizând probele administrate cauzei prima instanță a apreciat că inculpatul prin nevirarea la termen a obligațiilor fiscale constituite prin reținere la sursă către bugetul consolidat al statului, a prevăzut și a acceptat producerea unui prejudiciu.
Pentru a aprecia astfel, instanța a avut în vedere că, deși în conturile societății au existat, resurse financiare care ar fi permis plata obligațiilor restante către bugetele statului.
S-a conchis că fapta inculpatului B. S. care, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 25.04.2005 – 26.07.2008, a reținut sumele datorate bugetului de stat (impozite și contribuții cu reținere la sursă) în sumă de 26.466 lei și nu le-a virat către bugetul de stat în termenul prevăzut de lege, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La stabilirea pedepsei instanța a avut în vedere prevederile art. 3201 alin. 7 Cod Procedura Penală, iar la individualizarea și dozarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va ține seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, referitoare la limitele de pedeapsă fixate de lege pentru infracțiunea în cauză, la gradul de pericol social al faptei săvârșite, la persoana inculpatului și la împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere copia fișei de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel încât s-a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod Penal.
Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea 241/2005 cu reținerea art. 41 alin. 2 Cod Penal., apreciind în concret gradul de pericol social al faptei având în vedere perioada de timp în care inculpatul nu a dispus virarea către destinațiile speciale a sumelor și contribuțiilor constituite cu reținere la sursă, suma de care autoritățile beneficiare ale acestor sume de resursele financiare au fost lipsite și urmarea produsă, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare, ca urmare a reținerii cauzei reale de agravare a pedepsei (rezultând din săvârșirea acesteia în formă continuată).
Având în vedere cele arătate cu privire la persoana inculpatului, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia și, fiind îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat conform prevederile art. 82 alin. 1 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că Ministerul Finanțelor P. – ANAF, prin DGFP M., s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 66.576 lei [impozitul pe veniturile din salarii (70 lei), contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați (20.942 lei), contribuția individuală pentru asigurările de șomaj reținută de la salariați (3630 lei) și contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați]și obligarea inculpatului la plata dobânzilor și majorărilor de întârziere datorate până la plata efectivă a sumei datorate, conform dispozițiilor art. 119 și următoarele din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală.
În probațiune, partea civilă a invocat adresa nr._/1877/07.02.2012 (f. 121) precum și de fișa sintetică totală a . SRL Tg. M., editată la data de 08.02.2012 (f. 122-140).
Cu privire la acțiunea civilă formulată, instanța a constatat că, prin faptul că inculpatul – în calitate de administrator al . SRL Tg. M. a reținut sumele reprezentând impozitul pe veniturile din salarii (70 lei), contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați (20.942 lei), contribuția individuală pentru asigurările de șomaj reținută de la salariați (3.630 lei) a cauzat un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă totală de 24.642 lei.
Instanța a constatat că, potrivit art. 109 din Codul de procedură Fiscală, pentru sumele reprezentând creanță fiscală se datorează dobânzi, acestea calculându-se pentru fiecare, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Ca urmare, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată și a obligat inculpatul la plata sumei de 24.642 lei – reprezentând debit principal constituit din sumele reprezentând impozit și contribuții cu reținere la sursă astfel cum a fost reținut mai sus, la care adaugă dobânzile și majorările de întârziere datorate până la plata efectivă a sumei datorate, conform dispozițiilor art. 119 și următoarele O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală.
A respins restul pretențiilor civile formulate, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 144 lit.p din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 852/2010, fapta persoanei de a nu vira, pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurat, constituie contravenție. Pe cale de consecință, cuantumul contribuției individuale de asigurări sociale reținută de la asigurați constituită în perioada 25.04.2005 – 26.07.2008 nu mai poate fi cuprins în totalul sumelor reprezentând impozite și contribuții sociale obligatorii ce constituie obiectul material al infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005.
In acest context, nevirarea sumei de 41.934 lei reprezentând contribuțiile individuale de asigurări sociale reținute de la asigurați, reținute în perioada 25.04.2005 – 26.07.2008 nu au fost avute în vedere ca acte materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea 241/2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs partea civilă A.N.A.F prin D.G.F.P.M., care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 66.576 lei reprezentând obligații fiscale constituite prin stopaj la sursă, astfel cum rezultă din adresa Administrației Finanțelor P. M. din 07.02.2012.
S-a motivat că prima instanță nu a ținut seama de faptul că prejudiciul produs prin fapta inculpatului trebuie reparat integral.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele învestirii instanța de control judiciar va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt, astfel cum a fost reținută și dovedită este corectă. Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul B. S. este autorul faptei penale pentru care a fost trimis în judecată. De altfel, acest inculpat a recunoscut integral comiterea faptei și probele doveditoare, uzând astfel de dispozițiile art.3201 Cod procedură penală.
Încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat este corectă, iar individualizarea pedepsei s-a făcut potrivit dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală și a criteriilor prev. de art.72 Cod penal relativ la gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de persoana inculpatului și circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei. Față de aceste criterii considerăm că individualizarea pedepsei precum și modalitatea de executare a acesteia s-a făcut în mod corect.
Cât privește latura civilă a cauzei considerăm că și aceasta a fost soluționată corect.
Astfel suma pretinsă de partea civilă nu se cuvine a fi achitată de inculpat în această cauză, deoarece acesta a fost trimis în judecată pentru reținerea și nevirarea cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în cuantumul stabilit de prima instanță, iar pentru actele materiale referitoare la contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurați a fost scos de sub urmărire penală.
Altfel spus, pentru a pretinde sumele reprezentând contribuția la asigurări sociale, partea civilă ar fi trebuit să atace dispoziția de scoatere de sub urmărire penală arătată mai sus pentru că aceasta privește exclusiv contribuția la asigurări sociale, pretinsă în recurs. În acest fel doar în eventualitatea în care inculpatul ar fi fost trimis în judecată și pentru o infracțiune, care vizează ca prejudiciu contribuția la asigurări sociale, putea fi obligat și la plata acestor sume.
Prin urmare, cum prima instanță era ținută la soluționarea cauzei, potrivit art.262 și 264 Cod procedură penală, de actul de sesizare al instanței, astfel că nu putea să treacă peste rechizitoriu.
Ca atare, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vom respinge ca nefundat recursul părții civile.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul părții civile A.N.A.F. - Direcția G. a Finanțelor P. M. cu sediul în Târgu M., ..3/11, jud. M.), împotriva sentinței penale nr.237/13.03.2012 a Judecătoriei Târgu M..
Obligă recurenta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. V. D. C. U. A. O.
Grefier,
D. B.
Red.D.C.U – 24.05.2012
Tehn.G.C. – 25.05.2012/2 ex
Jud. fond T. A.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 83/2012.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 293/2012. Curtea de... → |
|---|
