Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 293/2012. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 293/2012 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 30-03-2012 în dosarul nr. 293/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 293/R
Ședința publică din 30 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. C.
Judecător F. G.
Judecător I. G.
Grefier G. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de către inculpații S. A. (fiul lui Z. și M., născut la data de 17 mai 1980 în Sf.G., jud.C., CNP_) și S. Z. (fiul lui Z. și M., născut la data de 18 iulie 1977 în Sf.G., jud.C., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul C.) împotriva sentinței penale nr.40 din 17 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Toplița în dosarul nr._, având ca obiect înșelăciune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților și lipsa reprezentantului Ministerului Public, doamna procuror R. G., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 14 februarie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra recursului promovat, inițial, pentru data de 27 martie 2012, apoi pentru data de azi, respectiv 30 Martie 2012, – încheierile precizate mai sus făcând parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului formulat:
P. sentința penală nr.40 din 17.03.2011 pronunțată de Judecătoria Toplița în dosarul nr._ /2011 în temeiul art. 334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 și 4 Cod penal, pentru care inculpații S. Z. și S. A. au fost trimiși în judecată, în infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, (forma continuată, părți vătămate fiind AI T. C. și . SRL B..
1. În temeiul art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal și aplic. art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. Z., fiul lui Z. și M., născut la data de 18.07.1977 în municipiul S.-G., județul C., domiciliat în municipiul S.-G., ., ., județul C., posesor al CI . nr._ eliberat de Poliția S.-G., județul C., CNP_, de cetățenie română, fără ocupație, fără loc de muncă, cu antecedente penale, la 3 (trei) ani închisoare (fapta fiind săvârșită în dauna părților vătămate AI T. C. din B. și . SRL din B.).
În temeiul art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal,cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat același inculpat la 3 (trei) ani și două luni închisoare (fapta fiind săvârșită în dauna părții vătămate AF H. P.).
S-a constatat comise faptele în condițiile art. 33 lit. a Cod penal, iar potrivit art. 34 lit. b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa mai grea, de 3 (trei) ani și două luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
2. În temeiul art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. A., fiul lui Z. și M., născut la data de 17.05.1980 în municipiul S.-G., județul C., domiciliat în municipiul S.-G., ., ., ., județul C., posesor al CI . nr._ eliberat de Poliția S.-G., județul C., CNP_, de cetățenie română, 11 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, (în prezent având afaceri judiciare în dosarele nr._ și nr._ ale Tribunalului C., la 3 (trei) ani închisoare (fapta fiind săvârșită în dauna părților vătămate AI T. C. din B. și . SRL din B.).
În temeiul art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 3 (trei) ani închisoare (fapta fiind săvârșită în dauna părții vătămate AF H. P.).
S-a constatat comise faptele în condițiile art. 33 lit. a Cod penal, iar potrivit art. 34 lit. b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 14 cu art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și urm. Cod civil, au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părților civile AI T. C., având sediul în ., județul Harghita, prin administrator T. C., . SRL, având sediul în ., județul Harghita, prin administrator H. V. și AF H. P., având sediul în ., județul Harghita, prin administrator H. P., despăgubiri civile în cuantum de 42.894,40 lei (pentru partea civilă AI T. C.), în cuantum de 25.026,80 lei (pentru partea civilă . SRL), respectiv în cuantum de 22.483,38 lei (pentru partea civilă AF H. P.).
În temeiul art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de câte 700 lei către stat.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La sfârșitul lunii ianuarie 2006, s-au prezentat la gaterul AI T. C. din . A. și S. Z., însoțiți fiind de alte două persoane, dintre care unul s-a prezentat S. B.. Inculpatul S. A. a fost prezentat de fratele său, inculpatul S. Z., ca fiind patronul firmei . Dobolii de Jos, județul C., spunându-i administratorului T. C. că doresc să achiziționeze cherestea. Acesta a fost de acord cu propunerea făcută, înțelegându-se, atât la preț, cât și la modalitatea de plată, respectiv prin filă CEC. Ulterior, discuțiile între părți, au avut loc prin intermediul telefoanelor mobile, drept urmare, la data de 01 martie 2006, a fost încărcat cu cherestea camionul cu nr. de înmatriculare_, ocazie cu care inculpații au venit cu altă mașină, marca Opel Omega, cu nr. de înmatriculare_, fiind însoțiți de aceeași persoană care s-a prezentat S. B.. După completarea filei CEC sus menționată pe care a primit-o de la inculpatul S. A., acesta i-a solicitat ca până la data de 23 martie 2006 să livreze întreaga cantitate de cherestea până la concurența sumei de 50.000 lei, iar documentele de transport să fie întocmite în numele firmei pe care o reprezintă. Astfel, în data de 03 martie 2006, a sosit același camion care tracta remorca_, iar cu același autoturism inculpatul S. Z. împreună cu presupusul S. B. au asistat la încărcarea camionului după care factura și avizul pentru marfa încărcată au fost întocmite ca și în cazul precedent avându-l ca delegat pe presupusul S. B.. Partea vătămată, la data scadenței filei CEC, s-a prezentat la Sucursala Raiffeisen Bank pentru decontare, operațiune care a fost refuzată din lipsă totală de disponibil, motiv pentru care a încercat să ia legătura atât personal, cât și prin intermediul telefonului mobil cu inculpații, însă fără rezultat, iar cu ocazia cercetărilor i-a recunoscut pe inculpații S. A. și S. Z., după planșa foto, fără însă a-l recunoaște pe cel care s-a prezentat sub identitatea falsă a lui S. B., faptele fiind dovedite și cu martorii U. V.-D., R. V. și Ț. G., toți angajați la AI T. C., care au declarat faptul că la sfârșitul lunii februarie 2006, s-au prezentat trei persoane interesate să achiziționeze cherestea de la partea vătămată T. C., martorii recunoscându-i după planșa foto pe inculpații S. A. și S. Z., ca făcând parte din grupul celor trei, precizând și faptul că inculpatul S. Z., prezenta o infirmitate la mâna dreaptă, acesta fiind cel care a însoțit pe persoana care s-a prezentat Boty, ce a asistat la încărcarea camioanelor cu cherestea.
Partea vătămată AI T. C., prin administrator T. C., s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 42.894,4 lei.
2. La sfârșitul lunii februarie 2006 s-au prezentat la domiciliul părții civile H. V. cu un autoturism marca Volswagen Golf de culoare albă, patru persoane, dintre care, cu ocazia cercetărilor a recunoscut în planșa foto pe inculpații S. A. și S. Z., aceștia erau însoțiți de conducătorul autoturismului cât și de o altă persoană care s-a prezentat sub identitatea de S. Z.. Inculpatul S. A. l-a prezentat pe inculpatul S. Z. ca fiind administratorul firmei ., toți trei exprimându-și dorința de a achiziționa cherestea, urmând ca plata acesteia să se facă cu filă CEC. Partea vătămată a fost de acord cu propunerea făcută, a negociat prețul de vânzare, după care inculpatul S. Z. i-a cerut să fie livrată cherestea până la concurența sumei de 45.000 lei, întrucât nu poate elibera file CEC pentru valori mai mici. Astfel, în data de 01 martie 2006, a primit fila CEC sus menționată de la inculpatul S. A. care era împreună cu inculpatul S. Z. și cu aceea persoană care folosea identitatea învinuitului S. B., la aceeași dată fiind încărcat cu cherestea camionul cu nr. de înmatriculare_, ce tracta remorca cu nr._ . La data de 14 martie 2006, administratorul părții vătămate, numitul T. V., a vorbit prin telefonul mobil cu unul dintre cei doi inculpați, care i-au comunicat că au trimis un TIR pentru a fi încărcat cu cherestea, ocazie cu care s-a întocmit factura nr._ din data de 14 martie 2006, iar în momentul în care a primit fila CEC BK_ în valoare de 45.000 lei de la inculpatul S. A., aceasta era completată, iar la data depunerii la bancă pentru decontare a fost refuzată din lipsă totală de disponibil, faptă ce se probează cu martorul S. P. care l-a recunoscut pe inculpatul S. Z. în planșa foto prezentată de organele de poliție ca fiind una dintre acele persoane care au discutat cu partea vătămată H. V. în legătură cu achiziționarea de cherestea.
3. Partea vătămată H. P. în calitate de asociat la AF H. P., a depus plângere la IPJ Harghita - Serviciul de Investigare a Fraudelor prin care solicitată tragerea la răspundere a învinuitului S. A. și a făptuitorului S. B. deoarece la sfârșitul lunii februarie 2006, s-au prezentat la locuința sa inculpații S. A. și S. Z., unde are un gater, aceștia arătând că sunt administratori la o firmă care se ocupă cu comercializarea materialului lemnos, prezentând cu această ocazie o copie după certificatul de înmatriculare al . Dobolii de Jos, județul C. și că doresc să achiziționeze o cantitate mare de cherestea, iar plata o vor face cu filă CEC. Urmare a unei înțelegeri avute, partea vătămată a livrat cherestea conform facturilor nr._ din data de 01 martie 2006, pentru cantitatea de 14,45 mc și nr._ din data de 17 martie 2006 pentru cantitatea de 35,27 mc, iar în momentul când a observat că aceștia nu-i achită contravaloarea mărfii și că a fost înșelat, s-a hotărât să nu mai livreze altă marfă. Din discuțiile purtate cu unul dintre inculpați, acesta i-a spus că va primi contravaloarea mărfii de la numitul H. V., care deja primise o filă CEC. Partea vătămată, în declarația sa dată în cursul urmăririi penale, a arătat că inculpatul S. Z. avea o infirmitate la mână, acesta fiind cel care i-a solicitat să vândă cherestea, iar inculpatul S. A. era cel care i-a promis că-i va elibera o filă CEC pentru marfa livrată. Martorul Ț. P., angajat al AF H. P. a declarat că în luna martie 2006 a aflat de la șeful său că urmează să încarce un Tir cu cherestea, însă nu a asistat la discuțiile dintre acesta și cele două persoane care au achiziționat marfă, motiv pentru care nu a recunoscut pe nimeni după planșa foto prezentată de organele de poliție, însă la aceea dată a aflat de la părțile vătămate H. P. și H. V. faptul că marfa livrată nu a fost achitată, iar fila CEC primită nu avea acoperire bancară.
Instanța a reținut că faptele săvârșite de cei doi inculpați, deși nu au fost recunoscute de aceștia, au fost dovedite prin următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate și declarațiile martorilor date atât la urmărirea penală cât și în cursul cercetării judecătorești, facturile emise și avizele de însoțire a mărfii, filele CEC BK 302_ și BK 302 001_ refuzate la plată, justificările pentru refuz, procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere după planșele foto, procesele verbale de verificare, foile de parcurs, chitanțele fiscale privind c/v transportului, raportul de constatare tehnico-științifică nr._/07.02.2007 întocmit de IJP Harghita-C. de Expertiză și Constatări Tehnico-Științifice, declarațiile inculpaților și actele emise de Raiffeisen Bank SA.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, instanța a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptelor comise, reflectat în modul concret de comitere, scopul și mobilul urmărit de făptuitori, precum și persoana făptuitorilor, care nu au recunoscut comiterea faptelor, prin aceasta necontribuind la stabilirea adevărului judiciar, astfel față de atitudinea lor nesinceră, nu s-a dat eficiența prev. de art. 74,76 Cod penal.
S-a reținut că inculpatul S. Z. a fost de mai multe ori condamnat, iar în raport de ultima condamnare, se află în stare de recidivă, conform ar. 37 lit. b Cod penal, iar inculpatul S. A., nu a fost cunoscut cu antecedente penale până la data comiterii faptelor în prezentul dosar, ulterior fiind cercetat pentru alte fapte penale în dosarul nr._ și nr._ ale Tribunalului C., fiind depus la data de 16.06.2009 în Penitenciarul C., în prezent fiind în libertate.
În considerarea celor arătate, s-a aplicat ambilor inculpați pedeapsa închisorii, apreciată ca fiind aptă să conducă la reeducarea acestora, iar ca o consecință a condamnării la pedeapsa închisorii, aceștia au fost privați, în cadrul pedepsei accesorii, de interzicerea unor drepturi.
În drept, faptele inculpatului S. Z. de a induce în eroare părțile vătămate prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în scopul obținerii de foloase materiale injuste, prin mijloace frauduloase și menținerea în eroare a părților vătămate cu ocazia încheierii unor contracte comerciale, s-a apreciat că realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal.
Astfel, în temeiul art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal și aplic. art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. Z., la 3 (trei) ani închisoare (fapta fiind săvârșită în dauna părților vătămate AI T. C. din B. și . SRL din B.), iar în temeiul art. 215 alin. 1, 2 și 3 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 3 (trei) ani și două luni închisoare (pentru fapta săvârșită în dauna părții vătămate AF H. P.).
În drept, faptele inculpatului S. A. de a induce în eroare părțile vătămate prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în scopul obținerii de foloase materiale injuste, prin mijloace frauduloase și menținerea în eroare a părților vătămate cu ocazia încheierii unor contracte comerciale, s-a apreciat că realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal.
Astfel, în temeiul art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. A. la 3 (trei) ani închisoare (fapta fiind săvârșită în dauna părților vătămate AI T. C. din B. și . SRL din B.), iar în temeiul art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 3 (trei) ani închisoare (pentru fapta săvârșită în dauna părții vătămate AF H. P.).
Întrucât prejudiciul a cărui reparare îl solicită părțile civile este consecința directă a faptelor comise cu vinovăție de către inculpați, acest prejudiciu fiind cert, actual și nu a fost reparat, întrunite fiind cerințele art. 998 C.civ., instanța a găsit întemeiată acțiunea civilă.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat, în termen legal, recurs inculpații S. A. și S. Z..
Inculpatul S. Z. a solicitat a se constata că a înțeles să uzeze de procedura prevăzută de art.3201 Cod procedură penală astfel că limita de pedeapsă urmează să fie redusă cu o treime. Ca urmare a solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Inculpatul S. A. nu a înțeles să se prevaleze de prev.art.3201 Cod procedură penală și a solicitat, prin apărător, să se observe că pe rechizitoriul întocmit în cauză s-a făcut mențiunea „verificat sub aspectul legalității și temeiniciei” cu o semnătură indescifrabilă, astfel că nu se cunoaște cine a făcut verificarea rechizitoriului. De asemenea, a arătat că nu au fost audiați niciunul dintre inculpați, deși se susține că au fost căutați, însă nu a rezultat modalitatea în care a fost adusă la cunoștința inculpaților chemarea în fața organelor de urmărire penală, ulterior, după ce au fost contactați telefonic, aceștia s-au prezentat la proces. De asemenea, a arătat că lipsește și procesul-verbal care să ateste imposibilitatea prezentării materialului de urmărire penală.
În faza de judecată, s-a apreciat că nu s-a dat eficiență principiului „in dubiu pro reo” și nu s-au depus toate stăruințele pentru aflarea adevărului. La termenul de judecată din 26 februarie 2009, nu s-a pus în discuție, din oficiu, verificarea actului de sesizare al instanței, iar cu prilejul judecării cauzei la termenul din 23 aprilie 2009, nu s-a citit acest act de sesizare și deși la dosar au existat probe în sensul că S. A. era a arestat, acesta semnând pentru primirea citației în Arestul IPJ Sf.G., la data de 24 martie 2009, s-a procedat la audierea inculpatului S. B., cu lipsă de procedură cu inculpatul S. A. și cu opoziția tuturor apărătorilor din cauză.
Un alt motiv de recurs a rezultat din declarațiile părților vătămate T. C. și H. P., care au arătat în declarațiile date în martie 2006, că nu știu nimic despre S. Z. și nici nu-l descriu, iar în decembrie 2006, și-au amintit toate detaliile și împrejurările faptei. Totodată, a solicitat a se avea în vedere că martorii audiați la Judecătoria Toplița au declarat că își mențin declarațiile date anterior, dar puși fiind de instanță, să recunoască care sunt inculpații, nu au fost în măsură să facă acest lucru.
De asemenea, în încheierea din 17 decembrie 2009 se preciza că a existat o cerere de amânare justificată și totuși, s-a procedat la audierea martorilor. În ceea ce privește încheierea din 22 aprilie 2010, deși s-a admis o confruntare între martorul P. A. (care prin înscrisul de la fila 211 dosar recunoaște că ar fi negociat cu părțile civile) ulterior, la termenul următor, a intrat un alt judecător care a revenit asupra acestei dispoziții, considerând-o inutilă și s-a acordat cuvântul pe fond. După acest moment, dosarul a fost de 2 ori repus pe rol, iar în final nu s-a mai efectuat această confruntare între părțile civile și martorul P. A., sens în care s-a apreciat că, nu s-au depus suficiente diligențe pentru aflarea adevărului, în condițiile în care această persoană a spus clar că a fost la fața locului.
În cazul în care instanța va aprecia că nu se impune refacerea urmăririi penale, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, Judecătoriei Toplița, având în vedere motivele pe care le-a invocat.
În subsidiar, pentru inculpatul S. A., a solicitat a se dispune achitarea acestuia în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.c) Cod procedură penală.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.38514 Cod procedură penală și prin raportare la art.3856 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele, se rețin următoarele:
Instanța de fond a reținut corect starea de fapt în cauză, probele administrate, respectiv declarațiile părților vătămate și declarațiile martorilor date atât la urmărirea penală cât și în cursul cercetării judecătorești, facturile emise și avizele de însoțire a mărfii, filele CEC BK 302_ și BK 302 001_ refuzate la plată, justificările pentru refuz, procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere după planșele foto, procesele verbale de verificare, foile de parcurs, chitanțele fiscale privind contravaloarea transportului, raportul de constatare tehnico-științifică nr._/07.02.2007 întocmit de IJP Harghita-C. de Expertiză și constatări tehnico-științifice, declarațiile inculpaților și actele emise de Raiffeisen Bank SA, stabilind fără putință de tăgadă că în perioada februarie 2006 inculpații au achiziționat de la părțile vătămate T. C. și H. V. cherestea, eliberând file cec fără a avea disponibil în bancă, inculpații cunoscând acest aspect.
Inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor, pe parcursul urmării penale și cercetării judecătorești, în prim ciclu procesual.
În recurs, inculpatul Sztabo Z. a susținut că înțelege să se prevaleze de prev.art.3201 Cod procedură penală, sens în care își recunoaște vinovăția și solicită ca judecarea să se facă pe baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale.
Având în vedere cele susținute de acest inculpat, în raport și de prev. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.121/2011, Curtea reține că față de acest inculpat, atât starea de fapt, cât și încadrarea juridică au fost corect reținute și stabilite de către instanța de fond astfel că nu se va reveni cu privire la acest aspect, cu atât mai mult cu cât acestea nu au fost contestate în recurs.
Instanța de recurs, având în vedere solicitarea inculpatului, apreciază că se impune admiterea recursului formulat de către acesta și în urma aplicării art.3201 Cod procedură penală se va reduce limitele de pedeapsă aplicate inculpatului pentru faptele comise cu o treime astfel că, și pedepsele aplicare vor fi reduse după cum urmează:
- pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, cu art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, raportat la art.3201 Cod procedură penală, de la 3 ani închisoare, la 2 ani și 8 luni închisoare;
- pentru cea de-a doua faptă prev. de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal raportat la art.3201 Cod procedură penală, de la 3 ani și 2 luni închisoare, la 3 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal și 34 lit.b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în raport de recidiva inculpatului, se apreciază că aceasta urmează a se executa în regim de detenție, sens în care în baza art.71 Cod penal îi vor fi interzise inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza II și b Cod penal.
În ceea ce-l privește pe inculpatul S. A., acesta nu a înțeles să se prevaleze de ar.3201 Cod procedură penală.
În recursul său acest inculpat a solicitat restituirea cauzei la procuror arătând că urmărirea penală ar fi viciată.
Astfel, acest inculpat, prin apărător a arătat că deși rechizitoriul întocmit avea mențiunea „verificat sub aspectul legalității și temeiniciei”, semnătura era indescifrabilă astfel că nu se cunoaște cine a făcut verificarea rechizitoriului.
Verificând rechizitoriul întocmit rezultă că acesta a fost verificat sub aspectul legalității, existând acea mențiune prevăzută de art.264 Cod penal a verificării sub aspectul legalității după cum există ștampila și semnătura procurorului. Faptul că nu rezultă expres numele procurorului care a semnat sub aspectul legalității nu este un motiv de nulitate, de natură a atrage casarea hotărârii, fiind clar că verificarea s-a făcut de procurorul ierarhic superior.
În ceea ce privește susținerea apărătorului inculpatului cum că inculpatul nu a fost audiat la urmărirea penală și că nu a rezultat modalitatea în care s-a adus la cunoștința acestuia chemarea la urmărire penală, din verificarea dosarului de urmărire penală rezultă că inculpatul a fost audiat la poliție, fila 227 dosar urmărire penală, fiind asistat de apărător.
Tot din dosarul de urmărire penală mai rezultă că inculpatul nu a putut fi adus la prezentarea materialului de urmărire penală, deși a fost citat cu mandat de aducere, (f.272 dosar urmărire penală) fiind plecat de la domiciliul cunoscut, necunoscându-se adresa unde domiciliază.
Ca urmare această solicitare, de restituire a dosarului în vederea refacerii urmăririi penale nu se justifică.
În opinia instanței de recurs nu se justifică nici trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, susținerile apărătorului inculpatului, cum că a fost audiat coinculpatul Szkacs B. cu lipsă de procedură sau că ar fi fost audiați martori în lipsa inculpatului, care era arestat, nu sunt de natură să ducă la casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceste aspecte nefiind printre cazurile de casare prevăzute de art.38515 pct.2 lit.c Cod procedură penală, nefiind nici motive de nulitate absolută.
În opinia instanței de recurs, așa cum s-a arătat anterior, probele administrate confirmă comiterea faptelor, în modalitatea descrisă mai sus.
La dosar nu există niciun motiv care să ducă la achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii vreuneia din cele două infracțiuni, rezultând participarea inculpatului S. A. alături de coinculpatul S. Z. la înșelăciunile în dauna părților vătămate AI T. C., . AF H. P..
Ca urmare, se va menține încadrarea juridică a faptelor după cum se vor menține și pedepsele aplicate inculpatului, apreciindu-se că la dosar nu există motive de reducere a pedepselor aplicate inculpatului de către instanța de fond.
Recursul inculpatului este însă admisibil sub aspectul pedepsei accesorii aplicate de către instanța de fond.
Astfel, se apreciază că instanța de fond greșit a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art.61 lit.a și b Cod penal, în totalitate.
În opinia instanței de recurs, în acord și cu practica CEDO, în materie, inculpatului i se vor interzice, în baza art.71 Cod penal doar drepturile prev.de art.64 lit.a teza II și b Cod penal.
Față de toate cele de mai sus se vor admite ambele recursuri formulate în cauză și în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală se va casa parțial sentința atacată și în urma rejudecării cauzei se va aplica inculpatului S. Z., la fiecare dintre cele două fapte reținute de către instanța de fond, art.3201 Cod procedură penală și, ca urmare a aplicării art.3201 alin.7 Cod procedură penală, se vor reduce pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare faptă, după cum urmează:
- pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, cu art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, raportat la art.320 ind.1 Cod procedură penală, de la 3 ani închisoare, la 2 ani și 8 luni închisoare,
- pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal raportat la art.320 ind.1 Cod procedură penală, de la 3 ani și 2 luni închisoare, la 3 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal și 34 lit.b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, vor fi interzise inculpaților S. Z. și S. A. drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza II și b Cod penal.
Vor fi menținute restul dispozițiilor din sentința atacată care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând și disp.art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de către inculpatul S. Z. (fiul lui Z. și M., născut la data de 18 iulie 1977 în Sf.G., jud.C., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul C.) împotriva sentinței penale nr.40 din 17 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Toplița în dosarul nr._ .
Admite și recursul inculpatului S. A. (fiul lui Z. și M., născut la data de 17 mai 1980 în Sf.G., jud.C., CNP_) formulat împotriva aceleiași sentințe.
Casează parțial sentința atacată, dispune rejudecarea cauzei:
Aplică inculpatului S. Z., la fiecare dintre cele două fapte reținute de către instanța de fond, art.320 ind.1 Cod procedură penală, și ca urmare a aplicării art.320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală, reduce pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare faptă, după cum urmează:
- Pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, cu art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, raportat la art.320 ind.1 Cod procedură penală, de la 3 ani închisoare, la 2 ani și 8 luni închisoare,
- Pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal raportat la art.320 ind.1 Cod procedură penală, de la 3 ani și 2 luni închisoare, la 3 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a) Cod penal și 34 lit.b) Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza II și b) Cod penal.
În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului S. A. drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza II și b) Cod penal.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân la stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2012.
Președinte Judecători
M. R. CrețuFloare G.
I. G.
Grefier
G. C.
Red.FlG/23.04.2012
Tehnored.CC/2 exp./ 25.04.2012
Jud.fd. A.M.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Hotărâre din 21-05-2012,... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
