Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 523/2012. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 523/2012 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 09-07-2012 în dosarul nr. 523/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 523/R
Ședința publică din 09 Iulie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Judecător I. G.
Judecător M. R. C.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Tg.M., și de către inculpatul P. F. (fiul lui I. și V., născut la data de 23.03.1982 în Tg.-M., jud M., CNP_, studii 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat Tg.-M., ., județul M., fără antecedente penale), împotriva sentinței penale nr. 359 din 10 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Tg.M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților și lipsa reprezentantului Ministerului Public, doamna procuror G. G., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 20 iunie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra căilor de atac promovate în cauză, pentru data de 2 iulie 2012 și apoi pentru data de azi, respectiv 9 iulie 2012, – încheierile din datele respective făcând parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor formulate:
Prin sentința penală nr. 359 din 10.04.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ a fost condamnat inculpatul P. F.- fiul lui I. și V., născut la data de 23.03.1982 în Tg M., jud. M., CNP_, studii 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat Tg. M.,., jud. M., fără antecedente penale, astfel:
- 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 239 alin. 1 Cod Penal, cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a Cod Penal și a art. 76 alin. 1 lit. e Cod Penal;
- 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 239 alin. 1 Cod Penal, cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a Cod Penal și a art. 76 alin. 1 lit. e Cod Penal;
- 25 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. 1 Cod Penal, cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod Penal și a art. 76 alin. 1 lit. f Cod Penal.
În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod Penal raportat la art. 33 lit. a Cod Penal s-a dispus contopirea pedepselor anterior aplicate și s-a aplicat pedeapsa rezultant de 5 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod Penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a teza II și b Cod Penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5 luni, calculat conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 4 Cod Penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza 2 și b Cod Penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 alin. 1 Cod Penal s-a dispus deducerea din durata pedepsei aplicate a duratei reținerii de 24 de ore din data de 15.10.2008.
În temeiul art. 346 Cod Procedură Penală, art. 14 Cod Procedură Penală, raportat la art. 998 -999 Cod Civil, art. 22 din Legea 136/1995 s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 8.016, 88 lei plus dobânda legală calculată conform OG 9/2000 de la data plâții indemnizației (04.05.2010) și până la achitarea integrală a debitului – în favoarea părții civile B. A. – V. I. G..
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod Procedura Penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1110 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat [60o de lei pentru faza de urmărire penală și 500 de lei pentru faza de judecată], din care suma de 2oo de lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În fapt, la data de 14.10.2008, în jurul orelor 20,00, în timp ce se afla la domiciliul său situat în mun. Tg.-M., ., inculpatul P. F. a sunat la Poliția mun. Tg M. reclamând faptul că două persoane au sărit gardul intrând în curtea casei sale cu intenția de a fura și a solicitat deplasarea la fața locului a unui echipaj de poliție.
Astfel, la locul mai sus menționat s-a deplasat un echipaj de poliție format din martorii Henger A. și G. F., agenți de poliție în cadrul Poliției mun. Tg.-M., cu autoturismul cu nr de înmatriculare_ aparținând M..
După discuțiile purtate cu cei doi lucrători de poliție, inculpatul P. F. a devenit recalcitrant, trecând la amenințarea celor doi polițiști, după care a intrat în curtea casei sale de unde a revenit cu o rangă de fier, încercând să-i lovească pe cei doi oameni ai legii, dar aceștia s-au ferit, astfel că inculpatul a lovit de mai multe ori autoturismul aparținând Poliției Române, distrugând geamurile, caroseria și sistemul de avertizare acustică și luminoasă, aducând astfel autoturismul în stare de neîntrebuințare.
În încercarea de a-l imobiliza și de a-i întrerupe acțiunile violente, inculpatul a devenit și mai agresiv, amenințându-i pe cei doi lucrători de poliție cu moartea și cu incendierea autovehiculului de serviciu. Nereușindu-se stoparea manifestărilor violente ale inculpatului, agentul de poliție Henger A., după ce a făcut somațiile legale, a efectuat un foc de avertisment în plan vertical, însă inculpatul, continuându-și atitudinea violentă, s-a executat un foc de armă înspre picioarele acestuia, dar glonțul a ricoșat și a penetrat geamul de la locuința învinuitului.
După ce au fost trase focurile de armă, inculpatul s-a îndreptat iarăși spre mașina poliției și a lovit din nou cu ranga autoturismul, timp în care la fața locului s-au deplasat mai multe echipaje de poliție care fuseseră solicitate în ajutor de către cei doi agenți.
Raportând starea de fapt reținută la prevederile art. 339 alin. 1 Cod Penal (infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată) instanța a constatat că acțiunile inculpatului care – în timp ce avea în mână o rangă metalică de aproximativ 1 m lungime le-a adresat agenților de poliție Henger A. și G. F. amenințări („vă bat, vă nenorocesc”) și, în același timp, i-a alergat pe aceștia în jurul mașinii de poliție, creându-le acestora o stare de temere care i-a determinat pe aceștia să folosească armamentul din dotare și să solicite ajutor altor colegi aflați în serviciu la data și ora respectivă întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de ultraj, prevăzute de art. 239 alin. 1 Cod Penal, săvârșite împotriva numiților Henger A. și G. F. – ambii agenți de poliție aflați în exercițiul funcțiunii.
Astfel, instanța a constatat că faptele inculpatului sunt prevăzute de legea penală, că au fost săvârșite de inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe și fiecare prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind întrunite toate cele 3 trăsături esențiale ale infracțiunii, prevăzute de art. 17 Cod Penal.
În ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii, instanța constată că, sub aspectul laturii obiective, faptele inculpatului s-au realizat fiecare printr-o acțiune de amenințare cu aplicarea de lovituri ce ar fi produs leziuni corporale, cuvinte însoțite de gestul de alergare a celor doi agenți în jurul mașinii de poliție în timp ce inculpatul a avea în mână o rangă metalică de aproximativ 1 m lungime cu care a încercat să-i lovească pe agenți și cu care a lovit efectiv autoturismul de poliție, care au creat celor doi agenți de poliție convingerea că pericolul este iminent, creându-le o stare de temere, iar raportul de cauzalitate între acțiune și urmare rezultă ex re, adică din însăși materialitatea faptei
Sub aspectul laturii subiective, se reține că inculpatul a acționat cu intenție directă: astfel, el a prevăzut rezultatul faptei sale – crearea unei stări de temere celor doi agenți de poliție – și a urmărit producerea acestui rezultat.
Cu privire la cea de-a doua infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv aceea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod Penal, instanța a constatat că faptele inculpatului care, în data de 14.10.2008, în jurul orelor 20,00 – 20,30, a lovit în mod repetat cu o rangă metalică autoturismul marca Dacia L. cu nr._, aparținând Poliției Române, aducându-l în stare de neîntrebuințare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzută de textul legal mai sus citat.
În ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii, instanța a constatat că, sub aspectul laturii obiective, faptele inculpatului s-au realizat prin acțiuni repetate de lovire cu ranga metalică a geamurilor, lunetei, parbrizului, elementelor de caroserie ale autoturismului marca Dacia L. cu nr._, aparținând Poliției Române, iar raportul de cauzalitate între acțiune și urmare rezultă ex re, adică din însăși materialitatea faptei
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă: astfel, el a prevăzut rezultatul faptei sale – aducerea în stare de neîntrebuințare a acestui autoturism – și a urmărit producerea acestui rezultat.
Instanța nu a reținut apărarea formulată de inculpat – personal și prin apărător ales – referitoare la reținerea art. 73 Cod Penal, respectiv săvârșirea faptelor în stare de provocare având în vedere următoarele considerente:
Potrivit înscrisurilor medicale depuse la dosarul cauzei, precum și raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1908/14.07.2009 (f. 67-68 dos. urm. pen.), inculpatul a fost diagnosticat, încă în anul 2002 cu tulburare polimorfă de persoanlitate de tip impulsiv, pitiatic, astenic și cu tendință de comportament de tip antisocial după consum de toxice. S-a recomandat cu ocazia internării din anul 2002: interdicția cu desăvârșire a consumului de băututi alcoolice de orice fel, a cafelei și a fumatului”. Același gen de recomandări medicale au fost reiterate în anul 2004 și ulterior în 2008, avându-se în vedere faptul că, pe fondul consumului de alcool s-au remarcat tulburări de comportament pe fondul consumului de alcool.
Ca urmare, instanța a constatat că solicitarea agenților de poliție de a se legitima nu poate fi apreciată ca o provocare, așa cum nu poate fi considerată astfel nici folosirea spray-ul iritant lacrimogen din dotare împotriva sa în condițiile în care inculpatul avea deja în mână ranga de metal pe care intenționa să o folosească împotriva agentului de poliție.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului P. F. în conformitate cu prevederile art.72 Cod Penal instanța a avut în vedere că legea prevede pentru infracțiunile săvârșite pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani sau amendă (art. 239 alin. 1 Cod Penal), respectiv o lună la 3 ani sau amendă (art. 217 alin. 1 Cod Penal).
Instanța a apreciat că, în raport cu circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunilor pentru care inculpatul a fost găsit vinovat scopul pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Ca urmare, s-au aplicat inculpatului câte două pedepse cu închisoarea de câte 5 luni pentru săvârșirea celor două infracțiuni de ultraj, prevăzute de art. 239 alin. 1 Cod Penal, reținând circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod Penal și făcând aplicarea prevederilor art. 76 alin. 1 lit. e Cod Penal.
Instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 25 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. 1 Cod Penal, cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod Penal și făcând aplicarea prevederilor art. 76 alin. 1 lit. f Cod Penal.
Având în vedere cele arătate cu privire la persoana inculpatului, instanța apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia și, fiind îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 7 luni, calculat conform prevederile art. 82 Cod penal.
Instanța a atras totodată atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare.
Cu privire la acțiunea civilă formulată în cauză, instanța a constatat că B. A. – V. I. G. s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 8.016, 88 lei – reprezentând contravaloarea despăgubirilor acordate pentru distrugerea autoturismului marca Dacia L. cu nr_, aparținând Poliției Române. A solicitat, de asemenea, plata dobânzii legale calculate de la data plății indemnizației de daună și până la data achitării în întregime a debitului. Conform OG 9/2000, cu modificările și completările ulterioare. În probațiune, s-au atașat la dosarul cauzei înscrisuri.
Se reține că pentru a fi justificată angajarea răspunderii civile a inculpatului trebuie să fie întrunite toate cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale, condiții care se desprind din dispozițiile art. 998-999 Cod civil. Este vorba despre existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției făptuitorului.
Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite toate aceste condiții astfel încât a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 8.016, 88 lei plus dobânda legală calculată conform OG 9/2000 de la data plății indemnizației (04.05.2010) și până la achitarea integrală a debitului.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat, în termen legal, recurs P. care a solicitat majorarea pedepselor aplicate și eliminarea art. 81 Cod penal.
Totodată împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs și inculpatul care a solicitat achitarea de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de ultraj.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art. 385 ind.14 Cod procedură penală și prin raportare la art. 385 ind.6 alin.3 Cod procedură penală se rețin următoarele:
Instanța de fond reținut corect starea de fapt în cauză, probele administrate corect stabilind că la data de 14.10.2008, inculpatul a solicitat prezența poliției pe considerentul că două persoane au sărit gardul intrând în curtea casei sale cu intenția de a fura. Ca urmare un echipaj al Poliției Târgu M. a sosit la fața locului și în timp ce acest echipaj discuta cu inculpatul, acesta a devenit recalcitrant, i-a amenințat pe cei doi polițiști, a intrat în curtea casei de unde a luat o rangă, de fier, și a încercat să-i lovească pe cei doi polițiști. Cum nu a reușit să-i lovească pe polițiști inculpatul a lovit mașina poliției distrugând geamurile, caroseria și sistemul de avertizare acustică și luminoasă.
Cei doi polițiști au încercat să-l imobilizez pe inculpat care a devenit și mai agresiv, amenințându-i pe cei doi cu moartea și cu incendierea mașinii de poliție. În acest context agentul de poliție Henger A., după ce a făcut somațiile legale, a efectuat un foc de avertisment în plan vertical, dar cum inculpatul și-a continuat atitudinea violentă s-a executat un foc de armă înspre picioarele inculpatului. Glonțul a ricoșat în geamul din locuința inculpatului. Inculpatul și-a continuat atitudinea violentă și s-a deplasat înspre mașina poliției pe care a lovit-o din nou cu ranga. La fața locului s-au deplasat mai multe echipaje de poliție, ulterior conflictul fiind aplanat.
Din descrierea celor de mai sus rezultă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor prev. de art. 239 alin.1 Cod penal(două fapte) și prev. de art. 217 alin.1 Cod penal.
De fapt, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii de distrugere, el arătând că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunilor de ultraj.
Instanța de recurs reține că din declarațiile martorilor Henger A., G. F., P. M., P. V., B. V., S. I. Ioabn, S. A. M., M. C. și F. V., rezultă că inculpatul s-a enervat în momentul în care cei doi polițiști ajunși la fața locului, la solicitarea inculpatului, i-au cerut acestuia să se legitimeze. Mai rezultă că inculpatul i-a amenințat pe cei doi polițiști cu moartea și că a și încercat să-i lovească cu o rangă pe care inculpatul a adus-o din curtea locuinței. Atitudinea violentă a inculpatului a și dus la folosirea armei din dotare de către unul din polițiști, fiind clar că aceștia s-au simțit amenințați.
Prin urmare, este clar că inculpatul se face vinovat și pentru comiterea celor două infracțiuni de ultraj, în cauză neexistând elemente de natură a duce la achitarea inculpatului pentru aceste fapte. Susținerea inculpatului în sensul că nu se simte vinovat de comiterea infracțiunilor de ultraj neavând acoperire.
În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpatului de către instanța de fond se apreciază că ele sunt prea blânde, în raport de împrejurările comiterii faptei și de personalitatea inculpatului.
Astfel, în opinia instanței de recurs, instanța de fond greșit a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin.1 lit.a,c Cod penal.
Astfel, inculpatul este cunoscut ca o persoană recalcitrantă în colectivitate și chiar dacă a recunoscut infracțiunea de distrugere acesta nu a recunoscut cele două fapte de ultraj astfel că nu poate fi reținută atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești.
Ca urmare, sub acest aspect se va admite recursul parchetului și în baza art. 385 indice 15 pct.2 lit.d Cod procedură penală se va casa parțial sentința atacată și în urma rejudecării cauzei se vor elimina din sentință aplicarea art. 74 lit.a și c Cod penal precum și art. 76 alin.1 lit.e și f Cod penal.
Procedând la o nouă individualizare a pedepsei, în raport de modalitatea concretă de comitere a faptelor, de atitudinea inculpatului, de personalitatea acestuia, care este cunoscut ca o persoană ce devine violentă pe fondul consumului de alcool, instanța îl va condamna la câte 1 an închisoare pentru fiecare infracțiune de ultraj și la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere.
În urma contopirii pedepselor inculpatul va fi condamnat la 1 an închisoare.
Având în vedere că inculpatul se află la primul contact cu legea penală se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție. Ca urmare, se va face aplicarea art. 81, 82, și 83 Cod penal.
În ceea ce privește recursul inculpatului, având în vedere considerentele de mai sus, acesta va fi respins ca nefondat, în conformitate cu art. 385 indice 15, pct.1, lit.b Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Tg.M., împotriva sentinței penale nr. 359 din 10 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Tg.M., în dosarul nr._ .
Casează parțial sentința atacată și în urma rejudecării cauzei, elimină aplicarea art.74alin.1 lit.a), c) și art.76 alin.1 lit.e), f) Cod penal, față de inculpatul P. F. (fiul lui I. și V., născut la data de 23.03.1982 în Tg.-M., jud M., CNP_, domiciliat Tg.-M., ., județul M., fără antecedente penale) și ca urmare:
În baza art.239 alin.1 Cod penal condamnă pe inculpatul P. F. la 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj.
În baza art.217 alin.1 Cod penal condamnă pe același inculpat la 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de distrugere.
În baza art.33 lit.a) Cod penal și cu aplicarea art.34 lit.b) Cod penal, dispune contopirea pedepselor de mai sus, inculpatul urmând să execute în final, pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare. Face aplicarea art.71, 64 lit.a) teza a II-a și b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de mai sus. În baza art.82 Cod penal, termenul de încercare va fi de 3 ani.
Atrage atenția inculpatului asupra art.83 Cod penal.
Menține restul dispozițiilor din hotărârea atacată privitoare la aplicarea art.71 alin.4 Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei accesorii precum și cele referitoare la art.88 Cod penal, la latura penală a cauzei și la cheltuielile judiciare.
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul P. F. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare parțiale în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 9 iulie 2012.
Președinte, Judecători,
F. G. I. G.
M. R. C.
fiind în concediu de odihnă
semnează
Președintele de complet
F. G.
Grefier,
G. C.
fiind în concediu de odihnă
semnează
P. grefier
D. U.
Red. F.G.
Tehnored. R.A.I.
2 ex./17.07.2012
Jud. fond. Jud. Tg.M. – T. A.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 527/2012.... → |
|---|
