Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 512/2012. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 512/2012 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 25-06-2012 în dosarul nr. 512/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 512/R
Ședința publică din 25 iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. V.
JUDECĂTOR: F. G.
JUDECĂTOR: A. O.
GREFIER: A. P.
Pe rol judecarea recursurilor formulate de inculpații K. M. (născut la 07 decembrie 1983 în Tg.M. județul M. - fiul lui M. și al lui T. M., în prezent deținut în Penitenciarul Tg.M.), H. P. (născut la 05 martie 1984 în Tg.M. județul M. - fiul lui P. și al lui B. E., în prezent deținut în Penitenciarul Tg.M.), B. V. (născut la 10 aprilie 1977 în Sighișoara județul M. - fiul lui L. și al lui E., în prezent deținut în Penitenciarul Tg.M.) și B. A. (născut la 07 martie 1969 în Tg.M. județul M. - fiul lui A. și al lui A., în prezent deținut în Penitenciarul Tg.M.)împotriva încheierii de ședință din 11 mai 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul H. P., în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B. A., inculpatul K. M., în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat S. S. A., inculpatul B. V., în stare de arest preventiv, asistat de avocat desemnat din oficiu O. I. și inculpatul B. A., în stare de arest preventiv, asistat de apărător din oficiu, avocat M. M..
Ministerul Public este reprezentat de către doamna procuror M. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-au depus la dosar delegațiile pentru asistență judiciară obligatorie nr.2486/2012, 2487/2012 și 2488/2012, prin care avocații B. A., O. I. și M. M. au fost desemnați să acorde asistență judiciară din oficiu inculpaților H. P., B. V. și B. A.. De asemenea, s-a depus împuternicire avocațială din partea apărătorului ales al inculpatului Kozac M., domnul avocat S. S. A..
Instanța constată că:
- suntem la prima zi de înfățișare;
- suntem sesizați cu recursurile inculpaților H. P., B. V., K. M. și B. A. declarate împotriva încheierii din 20 iunie 2012 a Tribunalului M.;
- sub aspectul titularului, al termenului și al hotărârii atacate recursul corespunde exigențelor legale și este motivat;
- această instanță este competentă să soluționeze această cale de atac.
La întrebarea instanței dacă sunt de acord cu avocații desemnați din oficiu și dacă își mențin recursurile declarate, inculpații H. P., B. V. și B. A., având pe rând cuvântul arată că sunt de acord cu avocații din oficiu și își mențin recursurile declarate. La fel și inculpatul Kozac M., asistat de apărătorul ales S. S. A. arată că își menține recursul declarat.
Avocații inculpaților, având pe rând cuvântul, arată că motivele de recurs vizează netemeinicia încheierii penale din 20 iunie 2012, prin care s-a menținut starea de arest a inculpaților.
Apărătorii inculpaților și reprezentanta Ministerului Public arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul inculpatului H. P., avocat B. A., solicită admiterea recursului și în temeiul art.3002 alin.2 rap. la art.1602 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului considerând că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice în continuare lipsirea de libertate a inculpatului.
Arată că acesta a fost arestat preventiv pentru presupusa infracțiune de tentativă de omor, în prezent, starea de fapt fiind deplin clarificată, la 01.02.2012 stabilindu-se care dintre inculpați a lovit partea vătămată cu cuțitul, acest aspect fiind în avantajul inculpatului H. P..
Referitor la prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală, arată că nu există la dosarul cauzei indicii și probe care să ducă la ideea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică și ar duce la săvârșirea de noi infracțiuni, având în vedere și faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Referitor la perioada petrecută de inculpat în stare de arest, respectiv din 23 octombrie 2011, arată că aceasta a depășit termenul rezonabil, cu atât mai mult cu cât, în cauză a fost terminată cercetarea judecătorească, urmând a fi pronunțată a soluție împotriva acestuia și pentru ca această să nu tindă să devină o pedeapsă. Mai arată că apărătorul inculpatului, pe fondul cauzei a pledat pentru a soluție de achitare și a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de încăierare.
Apărătorul inculpatului B. V., avocat O. I., solicită în baza art.38515 alin.2 coroborat cu art.160b alin.2 Cod procedură penală admiterea recursului, revocarea măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Arată că menținerea acestei stări perpetue, începând cu data de 23 octombrie 2011, este netemeinică raportat la întreg materialul probator administrat în cauză, raportat atât la stadiul procesual actual cât și la faptele concrete care au fost reținute în sarcina
Precizează de asemenea că gravitatea faptelor, limitele pedepselor prevăzute de lege și prezervarea opiniei publice, nu pot constitui singurele temeiuri avute în vedere la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pentru privarea de libertate, acestea trebuind a fi coroborate strict cu contribuția inculpatului. Referitor la faptele reținute în sarcina inculpatului, raportate la infracțiunea de complicitate la tentativa de omor, apare ca nejustificată măsura privativă de libertate dispusă pentru inculpat, atâta timp cât ele nu au fost recunoscute de inculpat și nedovedite de instanța de judecată.
De asemenea, nu este just tratamentul aplicat tuturor părților implicate în proces, fără a se ține seama de faptele efective pe care le-au săvârșit, fiind inechitabil menținerea arestului preventiv în favoarea tuturor inculpaților, în timp ce contribuțiile acestora la săvârșirea faptelor sunt strict diferențiate.
Apărătorul inculpatului B. A., avocat M. M. solicită în baza art.160 b revocarea măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Arată că din ansamblul materialului probator rezultă că inculpatul nu a participat la săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.
Precizează că vizavi de faptul că instanța a rămas în pronunțare asupra fondului cauzei, existând premise pentru schimbarea încadrării juridice a inculpatului, în infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și circumstanțele personale ale inculpatului, nu se mai impune menținerea acestuia în stare de arest preventiv.
Referitor la termenul de când acesta se află încarcerat, arată că este mai mult decât rezonabil.
Apărătorul inculpatului Kozac M., domnul avocat S. S. A. solicită admiterea recursului, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
Arată că durata arestului preventiv este mai mult decât rezonabilă și că și-a atins scopul, menținerea acestei măsuri tinzând a se transforma într-o pedeapsă, atâta timp cât acesta se bucură de prezumția de nevinovăție.
Arată că față de inculpat se impune luarea altei măsuri preventive, respectiv ce a de a nu părăsi țara, acesta putând să-și facă mult mai bine apărarea, iar prin faptul că judecata asupra fondului a rămas în pronunțare pentru data de 27.06.2012, acesta nu mai poate influența martorii sau cursul procesului.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, precizează că acesta este singurul care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, are o soție cu handicap și trei copii minori în întreținere, care, datorită faptului că este unicul întreținător al familiei au o situație materială precară în acest moment.
Precizează de asemenea faptul că, partea vătămată asupra căreia a fost săvârșită infracțiunea de tentativă de omor, a beneficiat doar de 10-15 zile de îngrijiri medicale, aspect ce reduce din intensitatea periculozității infracțiunii.
Referitor la neliniștea creată în societate prin săvârșirea acestei infracțiuni, arată că odată cu trecerea timpului s-a atenuat și pericolul concret pentru ordinea publică.
Reprezentanta Ministerului Public arată că recursurile formulate sunt nefondate, solicitând respingerea lor, în baza art.38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală.
Arată că încheierea atacată este la adăpost de orice critică, prima instanță în mod temeinic menținând măsura arestului preventiv, având în vedere că a fost luată și menținută cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Mai arată că menținerea măsurii arestului preventiv este justificată, pe de o parte, de natura și gravitatea infracțiunilor comise, iar pe de altă parte, de circumstanțele săvârșirii acestora, având în vedere consecințele produse.
Este adevărat faptul că inculpații nu au antecedente penale și au date care caracterizează favorabil persoana lor, însă acestea sunt aspecte ce țin de criteriile de individualizare a pedepselor ce urmează a fi dispuse sau a tratamentului sancționator ce va fi aplicat de prima instanță.
Referitor la durata arestului preventiv arată că acesta se încadrează în termenul rezonabil și a practicii C.E.D.O., având în vedere procedurile derulate în acest scop, iar o măsură de înlocuire sau de revocare a arestului preventiv nu se justifică. Solicită de asemenea aplicarea dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor formulate:
Prin încheierea din 20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul M. în baza art.3002 raportat la art. 160b alin. 1 din Codul de procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă, prelungită și menținută față de inculpații:
1. K. M., fiul lui M. și T. M., născut la data de 7 decembrie 1983 în Tg-M., jud. M., domiciliat în . nr. 148, jud. M., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Tg-M.;
2. H. P., fiul lui H. P. și B. E., născut la data de 5 martie 1984 în Tg-M., jud. M., domiciliat în ., jud. M., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Tg-M.;
3. B. V., fiul lui L. și E., născut la data de 10 aprilie 1977 în Sighișoara, jud. M., domiciliat în . nr. 156, jud. M., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Tg-M.;
4. B. A., fiul lui A. și A., născut la data de 7 martie 1969 în Tg-M., jud. M., domiciliat în . nr. 171, jud. M., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Tg-M..
În temeiul art. 160b alin. 3 din Codul de procedură penală a fost menținută măsura arestării preventivă luată față de cei patru inculpați.
Au fost respinse ca neîntemeiate cererile de revocare a arestării preventive formulate de inculpați personal și prin intermediul apărătorilor ales și desemnați din oficiu.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Inculpații H. P., K. M. și B. V. au fost reținuți la data de 23 octombrie 2011, iar inculpatul B. A. la data de 3 noiembrie 2011.
Prin încheierea penală nr. 68/C din data de 23 octombrie 2011 a Tribunalului M., inculpații H. P., K. M. și B. V. au fost arestați preventiv pentru câte o perioadă de 29 zile.
Prin încheierea penală nr. 71/C din data de 4 noiembrie 2011 a Tribunalului M. și inculpatul B. A. a fost arestat preventiv pe o durată de 17 zile.
Prin încheierea penală nr. 74/C din data de 16 noiembrie 2011a Tribunalului M. s-a dispus prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestării preventive luate față de cei patru inculpați, iar prin încheierea penală nr. 8/C din data de 16 ianuarie 2012 a Tribunalului M., s-a prelungit măsura arestării preventive cu încă 30 de zile pentru fiecare inculpat, aceasta urmând a expira la data de 18 februarie 2012.
Temeiurile legale ale luării, prelungirii și menținerii măsurii arestării preventive față de inculpați au fost cele prevăzute de art. 136 litera d din Codul de procedură penală, art. 143 și art. 148 alineatul 1 litera f din Codul de procedură penală.
Inculpații sunt acuzați de săvârșirea următoarelor infracțiuni: inculpatul K. M., tentativă la omor calificat și deosebit de grav – prevăzută și pedepsită de art. 20 din Codul penal raportat la art. 174, art. 175 litera i și art. 176 litera f din Codul penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice – prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. 1 și alin. 2 din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 75 litera a din Codul penal, a art. 75 litera c din Codul penal și a art. 33 litera a din Codul penal; inculpații H. P., B. V. și B. A., complicitate la tentativă la omor calificat și deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art. 26 din Codul penal raportat la art. 20 din Codul penal raportat la art. 174, art. 175 litera i și art. 176 litera f din Codul penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice – prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. 1 și alin. 2 din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 75 litera a din Codul penal, a art. 75 litera c din Codul penal și a art. 33 litera a din Codul penal.
În fapt, s-a reținut că inculpatul K. M., în noaptea de 22/23 octombrie 2011, într-un local public din ., jud. M., i-a aplicat victimei Bucși P. I., polițist aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, două lovituri cu cuțitul în zone vitale – cu intenția de a-i suprima viața, aceasta fiindu-i salvată doar ca urmare a intervenției chirurgicale de urgență.
S-a mai reținut că, în aceleași împrejurări, și inculpații H. P., B. V. și B. A., împreună cu inculpatul minor B. A., au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele aceleiași victime Bucși P. I..
Prin rechizitoriul din data de 2 februarie 2012, emis de P. de pe lângă Tribunalul M. în dosarul nr. 810/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților H. P., K. M., B. V. și B. A., în stare de arest preventiv, sub acuza săvârșirii faptelor penale menționate mai sus.
În continuare măsura arestării preventive a fost verificată și menținută față de toți cei patru inculpați, pe parcursul judecății în primă instanță.
Instanța de fond a constatat că starea de fapt avută în vedere de judecătorii delegați la momentele dispunerii și prelungirii măsurii arestării preventive și de această instanță la momentele menținerii măsurii nu a suferit modificări, chiar dacă cercetarea judecătorească a fost încheiată.
S-a constatat, de asemenea, că temeiurile care au stat la baza luării și menținerii acesteia, respectiv cele prevăzute de art. 136, art. 143 și art. 148 alineatul 1 litera f din Codul de procedură penală, nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, s-a constatat că, din probele administrate, rezultă indicii temeinice că inculpații ar fi săvârșit faptele de care sunt acuzați, fiind satisfăcute astfel pretențiile art. 143 din Codul de procedură penală și aceasta în pofida faptului că patru din cei cinci inculpați (trei din cei patru arestați preventiv) nu recunosc că ar fi lovit în vreun fel victima.
Cu toate acestea, partea vătămată și o mare parte a martorilor contrazic susținerile inculpaților, subzistând astfel acele indicii temeinice la care face referire art. 681 din Codul de procedură penală, adică presupunerea rezonabilă că toți inculpații arestați preventiv au săvârșit faptele de care sunt acuzați.
În privința cazului prevăzut de art. 148 alin. 1 litera f din Codul de procedură penală s-a apreciat că și acesta subzistă, în privința tuturor inculpaților, atât în legătură cu cuantumul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile de care sunt acuzați, cât și cu referire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea reprezenta inculpații în cazul lăsării lor în libertate.
Pericolul concret pentru ordinea publică se poate deduce, în privința inculpaților, în special din natura și circumstanțele reale ale comiterii faptelor de care sunt acuzați.
Instanța a apreciat că măsurile preventive au fost instituite în general, iar cea mai severă dintre acestea, respectiv măsura arestării preventive a inculpatului, în special, pentru reprimarea infracțiunilor deosebit de grave, precum cele îndreptate contra vieții persoanei.
În acest context a fost analizată rezonanța deosebit de negativă creată prin faptele de care sunt acuzați inculpații, în cadrul cărora se afirmă că a fost atacat un polițist aflat în exercițiul funcțiunii (care a intervenit într-un local public pentru a aplana un scandal izbucnit acolo și în care erau implicați o parte din inculpați), doborât la pământ și lovit în mod repetat cu mâinile și picioarele, inclusiv de două ori cu un cuțit în zone vitale, fiindu-i pusă viața în mare primejdie. Aceasta cu atât mai mult cu cât este vorba de o localitate din mediul rural, unde sentimentele colective se propagă cu o mai mare viteză și intensitate, iar sentimentul de teamă al cetățenilor persistă mult mai mult în timp.
Tocmai de aceea s-a apreciat că trecerea unei anumite perioade de timp de la luarea măsurii arestării preventive nu a fost de natură a face să scadă în intensitate sentimentele respective și astfel să fie potrivită revocarea măsurii arestării preventive sau luarea unei altei măsuri preventive față de inculpați.
Inclusiv CEDO recunoaște faptul că, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica detenția provizorie, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp (cauza Letellier împotriva Franței, 21.06.1991, pct. 51).
În raport cu circumstanțele reale ale cauzei (se reclamă comiterea faptelor de trei sau mai multe persoane împreună și cu participarea unui minor) are mai puțină importanță lipsa antecedentelor penale.
Inculpații, fiind arestați preventiv, primii trei la data de 23 octombrie 2011, iar cel de-al patrulea la data de 4 noiembrie 2011, dată fiind natura infracțiunilor de care sunt acuzați, dată fiind complexitatea cauzei, nu s-a putut accepta că a fost depășită o durată rezonabilă a arestării preventive.
În condițiile în care, există atât indiciile temeinice reclamate de prevederile art. 143 din Codul de procedură penală, cât și pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării inculpaților în libertate și s-a apreciat că măsura arestării preventive trebuie menținută, fiind cea mai potrivită la acest moment, adică este cea care asigură cel mai bine realizarea scopului măsurilor preventive, revocarea măsurii arestării preventive în cazul inculpaților K. M., H. P., B. V. și B. A. s-a apreciat că nu este încă potrivită.
Împotriva încheierii instanței de fond au declarat, în termen legal, recurs inculpații care au solicitat, în esență, nemaimenținerea stării de arest.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.38514 Cod procedură penală, se rețin următoarele:
Așa cum a reținut și instanța de fond până la acest moment procesual măsura arestării preventive a celor 4 inculpați, a fost luată și menținută în condiții legale, temeiul arestării inculpaților fiind cel prevăzut de art.143 lit.f Cod procedură penală.
Inculpații sunt arestați pentru infracțiuni deosebit de grave, respectiv tentativă la omor și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Din probele administrate până în prezent, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, se conturează bănuiala legitimă că inculpații în noaptea de 22/23 octombrie 2011, au agresat-o pe partea vătămată, polițist aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, inculpatul Kozac M. lovindu-l cu cuțitul iar ceilalți inculpați aplicând părții vătămate lovituri cu pumnii și picioarele.
În ceea ce privește temeiul arestării inculpaților, prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală și acesta subzistă și nu s-a modificat.
Astfel, faptele presupus a fi comise sunt sancționate cu pedepse de peste 4 ani închisoare iar împrejurările concrete în care se presupune că s-a comis fapta, descrise mai sus, sunt de natură a crea în rândul colectivității de unde provin inculpații și nu numai acea stare de pericol, de insecuritate, specifică pericolului concret de comitere a faptei.
Dacă inculpații recurenți ar fi puși la acest moment procesual în libertate este clar că ar crea o rezonanță negativă în comunitatea de unde provin, deoarece prin activitatea desfășurată, când au agresat un polițist care își îndeplinea atribuțiile de serviciu, lovindu-l cu cuțitul, cu pumnii și picioarele, s-a creat o tulburare socială însemnată care nu a fost atenuată până în prezent, deși inculpații se află în stare de arest.
Instanța de recurs nu poate fi de acord cu solicitarea apărătorilor inculpaților formulată în sensul că de la arestare și până în prezent s-a depășit termenul rezonabil, prevăzut de CEDO, cât o persoană poate să stea în stare de arest.
Este real faptul că inculpații H., K. și B. V. au fost arestați în 23 octombrie, iar inculpatul B. din 3 noiembrie 2011, însă în raport de natura faptelor comise, de pericolul deosebit al acestor fapte, de rezonanța negativă a faptei produsă în rândul societății, este clar că timpul cât cei patru inculpați l-au petrecut în arest este unul rezonabil și justifică privarea de libertate a inculpaților.
Faptul că inculpații au avut contribuții diferite la comiterea faptei nu este de natură a diminua pericolul concret pentru ordinea publică și nu justifică punerea în libertate a unora dintre inculpați, așa cum s-a solicitat.
Față de cele de mai sus, se apreciază că soluția instanței de fond, de menținere a măsurii arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică și că nu se justifică nici înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură privativă de libertate, mai ușoară.
Ca urmare, recursurile formulate vor fi respinse ca nefondate, în conformitate cu art.38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații K. M. (născut la 07 decembrie 1983 în Tg.M., județul M. - fiul lui M. și al lui T. M., CNP:_, în prezent deținut în Penitenciarul Tg.M.), H. P. (născut la 05 martie 1984 în Tg.M., județul M. - fiul lui P. și al lui B. E., CNP:_, în prezent deținut în Penitenciarul Tg.M.), B. V. (născut la 10 aprilie 1977 în Sighișoara județul M. - fiul lui L. și al lui E., CNP:_, în prezent deținut în Penitenciarul Tg.M.) și B. A. (născut la 07 martie 1969 în Tg.M. județul M. - fiul lui A. și al lui A., CNP:_, în prezent deținut în Penitenciarul Tg.M.) împotriva încheierii din 20 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ 12.
Obligă pe inculpații B. A., B. V. și H. P. la câte 150 lei cheltuieli judiciare la stat din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu se vor suporta din fondul Ministerului Justiției către Baroul M..
Obligă inculpatul Kozac M. la 50 lei cheltuieli judiciare la stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.06. 2012.
Pt.Președinte, Judecători,
M. V. F. G.
Fiind în concediu de odihnă
Semnează vicepreședintele instanței
I. G.
A. O.
Grefier
A. P.
Red. F.G./11.07.2012
Tehnored. 13.07.2012
Jud.fond. V.O.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 293/2012. Curtea de... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
