Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 22/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 22/2015
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr.22/A
Ședința publică din 22 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr.M. V.
Judecător A. O.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de către P. de pe lângă Judecătoria Tg.M. împotriva sentinței civile nr.472 din 18 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ privind pe inculpatul H. Z. (fiul lui M. și A., născut la data de 23.08.1958 în Moșuni, jud. M., domiciliat în mun. Tg-M., ., jud. M., CNP_).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul H. Z., lipsă fiind restul părților, precum și reprezentantul Ministerului Public.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-a atașat sentința penală nr.1547/5 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr.7766/2004, transmisă de compartimentul executări penale a Judecătoriei Tg.M..
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 7 ianuarie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22 ianuarie 2015. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Asupra căii de atac de față,
1. Prezentarea sesizării. Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /20 iunie 2014, P. de pe lângă Judecătoria Tg.-M. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 472/18 martie 2014 pronunțate de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
În motivarea apelului, procurorul contestă temeinicia hotărârii Judecătoriei Tg.-M., de achitare a inculpatului H. Z. de sub acuza comiterii infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu reținerea art. 41 alin. 2 C. pen. din 1969, a art. 37 lit. a C. pen. din 1969 și a art. 5 C. pen. Subliniază că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție specifică infracțiunii deduse judecății și sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 396 alin. 2 C. pr. P.., astfel că soluția corectă care trebuia adusă cauzei era aceea de condamnare și nu de achitare.
Analizând apelul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr._ al Judecătoriei Tg.-M., a motivelor invocate, probelor nou administrate, a susținerilor și concluziilor reprezentantului Ministerului Public și ale inculpatului, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se rețin următoarele:
2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentința penală nr. 472/18 martie 2014, Judecătoria Tg.-M.:
-în baza art. 396 alin. 1 și 5 din C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. 1, lit. b, teza a II-a din C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul H. Z., de sub acuza săvârșirii infracțiunii de reținere și nevirare cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, faptă prev. și ped. de art. 6 din Lg. nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.pen. din 1969, a art. 37 lit. a din C.pen. din 1969 și a art. 5 alin. 1 din C.pen.
-a constatat că persoana vătămată Direcția R. a Finanțelor P. B. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 C. pr. P...
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că din analiza întregului material probatoriu administrat faptei imputate inculpatului, prev. de art. 6 din Lg. nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C.pen. din 1969 și a art. 37 lit. a din C.pen. din 1969, aferentă perioadei 25.07._09, îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv forma de vinovăție cerută de lege, intenția, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În susținerea acuzării, s-a reținut că din balanța de verificare a conturilor . aferentă lunii decembrie 2009, se poate observa că pe parcursul anului 2009 societatea a avut suficiente disponibilități bănești pentru a achita obligațiile bugetare constituite prin reținere la sursă, acest lucru fiind confirmat de rulajele contului 5311 „Casa în lei” (39.146,59 lei - total sume debitoare, 39.146,59 lei - total sume creditoare și 0 lei – sold final debitor, ceea ce înseamnă că pe parcursul anului 2009 societatea a încasat în numerar, prin casierie, suma de 39.146,59 lei și a efectuat plăți de 39.146,59 lei. Aceste sume, fiind încasate în numerar nu au putut face obiectul eventualelor popriri ale conturilor bancare ale societății, fiind în totalitate la dispoziția conducerii firmei, care a ales să utilizeze acești bani, precum și celelalte disponibilități, pe alte destinații.
Acestea aspecte au fost combătute prin expertiza tehnică efectuată în cauză. Astfel, conform concluziilor prezentate în raportul de expertiză tehnică în specialitatea contabilitate la data de 31.12.2009 . avea un „total obligații” de 32.057,71 lei, iar din totalul obligațiilor aferente veniturilor persoanelor angajate, valoarea obligațiilor cu stopaj la sursă sunt în valoare de 11.203 lei compusă din:
- contribuția persoanei la asigurările sociale – 5416 lei;
- contribuția personalului la asigurările de sănătate – 3836 lei;
- impozit pe veniturile din salarii – 1951 lei.
Totodată s-a reținut că în perioada iulie 2008-decembrie 2009 . nu a înregistrat încasări în/prin conturile de bancă și încasări în numerar prin gestiunea de casă. Această societate a efectuat plăți în această perioadă către furnizori, angajați, sub formă de salarii, impozite și contribuții aferente veniturilor din salarii, alte plăți (alimentare cont bancă, creditori) din sursele financiare acumulate până în iunie 2008. Cuantumul de plăți cel mai însemnat este aferent plăților către furnizori urmat de plățile către angajați, iar reglementările fiscale în materie nu prevăd o ordine de preferință a datoriilor (obligațiilor unor societăți).
Cu privire la Obiectivul nr. 4 stabilit, respectiv „dacă societatea a avut posibilitatea efectivă să plătească sumele reprezentând impozite și taxe datorate bugetului consolidat de stat, în perioada de referintă”, s-a concluzionat că datorită faptului că . nu a avut încasări în perioada iulie 2008- decembrie 2009, iar activitatea comercială din a doua parte a anului 2008 a început să scadă, încetând definitiv în anul 2009, sursele financiare acumulate până în iunie 2008 au fost cu precădere utilizate pentru plata furnizorilor, a salariilor și într-o anumită măsură obligațiilor fiscale.
S-a menționat că, în cele mai multe cazuri, societățile aleg să achite în primul rând furnizorii și drepturile salariale pentru a-și continua activitatea, amânând plata obligațiilor fiscale, asumându-și astfel riscul de neplată, materializat în dobânzi și penalități de întârziere, iar în ultimă instanță titlurile executorii. S-a arătat că societatea ar fi avut posibilitatea de a achita obligațiile fiscale dacă nu ar fi achitat datoriile către furnizori și salariați, ceea ce i-ar fi împiedicat continuarea activității, datorită faptului că nu ar mai fi reușit a achiziționa bunuri și servicii, iar angajații ar fi părăsit societatea. Prin neachitarea obligațiilor fiscale la termenele scadente, . a apelat la o finanțare de la bugetul consolidat al statului, pe perioada supusă analizei, cu consecințele mai sus amintite.
Concluziile prezentate în raportul de expertiză se coroborează cu declarațiile inculpatului.
Astfel, se constată că, fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că începând cu data de 06.09.2006 s-a ocupat în fapt de administrarea ., deși în evidențele Registrului Comerțului nu figurează ca administrator al acestei societăți. A precizat că administratorul scriptic al acestei societăți, numitul B. A. C. l-a împuternicit să se ocupe de administrarea societății, în baza unei procuri de administrare societate, autentificată de un notar public, procură care a fost depusă în copie la dosar. (f. nr. 15 d.u.p.). Totodată a arătat că neplata acestor obligații s-a datorat unor probleme financiare pe care le-a avut societatea, respectiv lipsa lichidităților, menționând că din lichiditățile de care a dispus societatea a achitat salariile angajaților, ratele de leasing, precum și principalii furnizori.
Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești inculpatul a declarat că în anul 2009 s-a întrerupt activitatea societății, iar salariații i-a plătit cu bani personali și nu din încasările înregistrate de societate. A menționat că în perioada 25.07._09 nu a avut bani în cont și prin urmare nu a avut din ce să plătească dările către stat, iar sumele reprezentând contribuții și impozite cu reținere la sursă au fost reținuți doar scriptic în contabilitate, fără a fi reținuți și faptic.
Ca atare, având în vedere că în perioada supusă analizei, ., administrată în fapt de inculpat nu a înregistrat încasări în/prin conturile de bancă și încasări în numerar prin gestiunea de casă, iar începând cu anul 2009 aceasta și-a încetat în fapt activitatea, neexistând posibilitatea obiectivă de reluare a activității economice care să permită o redresare a societății, coroborat cu faptul că inculpatul a achitat o parte din suma datorată, se constată că neplata contribuțiilor cu stopaj la sursă nu s-a datorat relei credințe a inculpatului, ca atare este incident cazul de împiedicare a continuării exercitării acțiunii penale prev. de art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a, întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege, respectiv intenția.
3. Considerentele instanței de apel. Apelul promovat de procuror împotriva sentinței penale nr. 472/18 martie 2014 a Judecătoriei Tg.-M. este fondat, iar aspectele pe care le vom dezvolta în continuare determină, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. P.., admiterea căii de atac cu consecințele desființării în parte a hotărârii apelate și rejudecării cauzei în al doilea grad, în următoarele limite:
a) Din materialul probator al dosarului (însemnând procesul verbal nr._/08.02.2010 întocmit de către comisarii Gărzii Financiare M., adresa nr._/10.06.2010 înaintată de AFP Tg-M., împreună cu fișele sitetice totale ale ., declarația numitului B. A. C., declarațiile inculpatului H. Z., văzând caracterul divizibil al declarațiilor de inculpat, balanța de verificare a conturilor . aferentă lunii decembrie 2009, adresa nr. 322/29.03.2010 înaintată de ITM M., adresa nr. 7260/30.03.2011 înaintată de ORC M., raportul de expertiză tehnică în specialitatea contabilitate) rezultă că în 2008-2009, inculpatul H. Z. a avut calitatea de administrator de fapt al . Tg-M., societate care are ca principal obiect de activitate “comerț cu amănuntul prin standuri și piețe”, fiind înregistrată la ORC sub nr. J_ și având CUI RO nr._.
În calitatea sa de administrator de fapt al . Tg-M., în perioada 25 iulie 2008-31 decembrie 2009, inculpatul H. Z. in mod repetat, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a reținut si nu a virat în 30 de zile de la scadență, pe destinațiile legale, suma totala de 8.832 lei, reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa constând in: 4.588 lei debite neachitate cu titlul de impozit pe veniturile salariale; 3.887 lei debite neachitate cu titlul de contribuție individuala la asigurările sociale de sănătate; 357 lei debite neachitate cu titlul de contribuție individuala la asigurările pentru șomaj. Din suma totală de 8.832 lei, inculpatul a achitat 670 lei, rămânând un prejudiciu neacoperit de 8.162 lei.
Contrar celor reținute în prim grad, constatăm că activitatea inculpatului a fost comisă cu forma de vinovăție cerută de textul de incriminare, a intenției indirecte. Astfel, potrivit balanței de verificare a conturilor . aferentă lunii decembrie 2009, pe parcursul anului 2009 societatea a avut suficiente disponibilități bănești pentru a achita obligațiile bugetare constituite prin reținere la sursă, acest lucru fiind confirmat de rulajele contului 5311 „Casa în lei” (39.146,59 lei - total sume debitoare, 39.146,59 lei - total sume creditoare și 0 lei – sold final debitor). Raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză nu contrazice balanța de verificare a conturilor, ci aduce informații asupra faptului că în perioada iulie 2008-decembrie 2009, societatea nu a avut încasări, aspect care nu prezintă relevanță din perspectiva existenței infracțiunii de stopaj la sursă, din moment ce . în acea perioadă avea totuși disponibil în conturi.
Cu toate că avea aceste disponibilități bănești, inculpatul nu a achitat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă. Potrivit propriilor declarații, deoarece societatea pe care o administra avea numeroase datorii la furnizori și se afla într-un impas financiar, d-l H. Z. nu a plătit debitele către bugetul consolidat al statului, alegând să își onoreze obligațiile financiare pe care le contractase cu diverși furnizori și să plătească salariile angajaților. Alegerea făcută de inculpat nu exclude însă existența vinovăției sub forma intenției indirecte, aceasta întrucât plata creanțelor bugetare este prioritară potrivit art. 111 alin. 6 din O.U.G. nr. 9/2003 referitoare la Codul de procedură fiscală, cu referire la art. 115 alin. 1 lit. b din același act normativ; reținerea și nevirarea sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă constituie infracțiune chiar și atunci când este comisă cu intenție indirectă; inculpatul a cunoscut sau, chiar și în absența unei pregătiri de specialitate juridică, putea să cunoască textul art. 6 din art. 241/2005 care este unul accesibil și previzibil; a știut și a acceptat care sunt consecințele neîndeplinirii obligațiilor impuse prin norma de incriminare a stopajului la sursă. În plus, dacă ar fi plătit obligațiile bugetare constituite prin reținere la sursă, ar mai fi avut oricum la dispoziție sume rezonabile și pentru plata furnizorilor și a salariaților. Totodată, inculpatul era în cunoștință de cauză cu privire la situația financiară a societății comerciale pe care o administra, iar pe baza experienței acumulate în domeniul administrării persoanelor juridice putea să fie conștient că, indiferent dacă va plăti sau nu furnizorii și salariații, declinul societății era iminent, astfel nu putem admite motivația pe care a avansat-o că, prin reținerea și nevărsarea sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, a urmărit doar redresarea . și nu a acceptat de fapt posibilitatea producerii rezultatului actelor sale infracționale –diminuarea bugetului consolidat al statului.
În acest context, probele administrate în cauză duc la concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta dedusă judecății există, că aceasta constituie infracțiunea incriminată de art. 6 din legea nr. 241/2005 și că a fost săvârșită de către inculpatul H. Z..
b) La individualizarea judiciară a pedepsei pe care o vom stabili în sarcina inculpatului, avem în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969 și anume:
-gradul de pericol social al infracțiunii, ilustrat în împrejurări care compun conținutul constitutiv al stopajului la sursă, dar și extrinseci acestuia, cum sunt, în esență: dezechilibrul cauzat bugetului consolidat al statului prin neplata sumelor reținute la sursă, perioada scursă din momentul consumării și până la epuizarea infracțiunii care se judecă; precum și cuantumul prejudiciului cauzat;
-persoana inculpatului cu referire atât la reiterarea comportamentului infracțional după pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare pentru o infracțiune incriminată de Legea nr. 59/1934 și o infracțiune de înșelăciune în convenții (este vorba de sentința penală nr. 1547/2006 a Judecătoriei Tg.-M.), cât și la continuarea activității infracționale de aceeași natură –inculpatul fiind condamnat prin sentința penală nr. 617/2010 a Judecătoriei Tg.-M. pentru o altă infracțiune de stopaj la sursă concurentă cu cea care formează obiectul judecății în prezent și care a fost săvârșită în perioada 1 iunie 2000-31 august 2003;
-dispozițiile părții generale a Codului penal din 1969: art. 37 lit. a C. pen. referitoare la reținerea recidivei mari postcondamnatorii față de condamnarea la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1547/2006 a Judecătoriei Tg.-M.; art. 39 alin. 1 privind tratamentul sancționator al recidivei;
-limitele de pedeapsă prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 la momentul comiterii infracțiunii.
Cum la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, la alegerea legii penale mai favorabile după o evaluare globală a celor două categorii de legi penale succedate de la comiterea faptei și până în prezent, constatăm că este mai favorabilă legea de la momentul comiterii faptei, prin tratamentul sancționator mai blând atât cel prevăzut în textul de incriminare, cât și cel referitor la recidiva mare postcondamnatorie.
În raport cu criteriile menționate mai sus, vom stabili pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea de către inculpatul H. Z. a infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu reținerea art. 41 alin. 2 C. pen. din 1969, a art. 37 lit. a C. pen. din 1969 și a art. 5 C. pen.
c) Potrivit datelor care rezultă din extrasul după cazierul judiciar al inculpatului, acesta a mai fost condamnat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prin sentința penală nr. 1547/2006 a Judecătoriei Tg.-M., definitivă la 24 iunie 2008 prin decizia penală nr. 147/A/13 iunie 2008 a Tribunalului M.. Prin aceeași hotărâre, inculpatul a mai fost condamnat și la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de emitere file cec având lipsă unul din elementele esențiale, în formă continuată, prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 teza a II-a din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. din 1969, art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. din 1969, art. 76 alin. 1 lit. e C. pen. din 1969, constatându-se grațiată această pedeapsă.
De asemenea, prin sentința penală nr. 617/2010 a Judecătoriei Tg.-M., inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru săvârșirea unei alte infracțiuni de stopaj la sursă concurentă atât cu infracțiunile care formează obiectul sentinței penale nr. 1547/2006, cât și cu infracțiunea din prezenta cauză.
În raport cu aceste date, rezultă pe de o parte că infracțiunea de stopaj la sursă care se judecă a fost comisă înăuntrul termenului de probă al grațierii condiționate a pedepsei de 3 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1547/2006 a Judecătoriei Tg.-M., ceea ce atrage anularea grațierii condiționate a acelei pedepse cu consecința adiționării ei la pedeapsa de un an închisoare stabilită prin prezenta decizie, formând o primă rezultantă de un an și 3 luni închisoare.
Pe de altă parte, existența condamnării la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința nr. 617/2010 a Judecătoriei Tg.-M. pentru o infracțiune concurentă cu cea care a atras condamnarea, prin sentința nr. 1547/2006, la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia atrage, potrivit art. 85 C. pen., anularea suspendării condiționate a executării sancțiunii de un an și 6 luni închisoare, măsură care este prioritară revocării suspendării condiționate a executării aceleiași pedepse.
În schimb, cum termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare a expirat până în prezent și oricum anularea acestei suspendări condiționate nu a format nicicând obiectul discuțiilor în prim grad de jurisdicție, la acest moment al procedurilor nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 85 C. pen. pentru a dispune în apel și anularea suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicate prin sentința nr. 617/2010.
Revenind la pluralitatea de infracțiuni creată în cauză, constatăm că infracțiunea de stopaj la sursă cu care am fost sesizați este săvârșită în condițiile recidivei mari postcondamnatorii raportat la condamnarea de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 1547/2006. Am stabilit mai sus că, în speță, sunt îndeplinite condițiile anulării suspendării condiționate a acestei pedepse și că anularea este prioritară revocării suspendării condiționate.
Dispunând anularea, în temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 85 C. pen. din 1969, a suspendării executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, această pedeapsă devine executabilă, dar nu se adaugă conform dispozițiilor speciale prevăzute de art. 83 C. pen. din 1969, la pedeapsa de un an și 3 luni stabilită anterior, ci se contopește cu aceasta, după regulile comune aplicabile în materie de sancționare a recidivei, prevăzute de art. 39 alin. 1 C. pen. din 1969.
Ca urmare a contopirii celor două pedepse: de un an și 3 luni stabilită prin hotărârea de față și de un an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1547/2006, vom aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de un an și 6 luni închisoare, care răspunde principiului proporționalității și satisface în concret și în mod eficient nevoile reinserției sociale a inculpatului și prevenției generale.
d) Prin reținerea și nevărsarea în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, cum menționam mai sus la lit. a), inculpatul a dobândit suma de 8.162 lei. Persoana vătămată Direcția G. R. a Finanțelor P. B. nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel, independent de destinația dată banilor după dobândirea lor, această câtime intră în categoria bunurilor supuse confiscării speciale, prev. de art. 112 alin. 1 lit. e C. pen. În consecință, în rejudecare, în baza art. 112 alin. 1 lit. e C. pen., vom lua față de inculpatul H. Z. măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 8.162 lei.
e) Pentru culpa sa procesuală, rezultând tocmai din săvârșirea infracțiunii care a declanșat procedurile penale, potrivit art. 274 alin. 1 C. pr. P.., îl vom obliga pe inculpat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad, în sumă de 2.200 lei, din care: 200 lei pentru faza de urmărire penală și câte 100 lei pentru fiecare termen de judecată acordat acoperă costul suportului tehnic și de hârtie pe care s-au efectuat actele procesuale și procedurale necesare soluționării pricinii, iar suma de 1.200 lei reprezintă contravaloarea neachitată a expertizei contabile efectuate în cauză.
4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere soluția principală adusă apelului, conform art. 275 alin. 3 C. pr. P.., cheltuielile judiciare avansate de stat în al doilea grad vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
1. În conformitate cu art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen., admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tg.-M. împotriva sentinței penale nr. 472/18 martie 2014 pronunțate de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ și, în consecință:
2. Desființează în parte sentința penală atacată și, rejudecând cauza:
2.1. În temeiul art. 396 alin. 1 și 2 C. pr. P.., condamnă pe inculpatul H. Z. (fiul lui M. și A., născut la data de 23.08.1958 în Moșuni, jud. M., domiciliat în mun. Tg-M., ., jud. M., CNP_)la:
- Un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu reținerea art. 41 alin. 2 C. pen. din 1969, a art. 37 lit. a C. pen. din 1969 și a art. 5 C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 revocă grațierea condiționată a pedepsei 3 luni închisoare, stabilită în sarcina inculpatului prin sentința penală nr. 1547/5 octombrie 2006 a Judecătoriei Tg.-M. pentru săvârșirea infracțiunii de emitere file cec având lipsă unul din elementele esențiale, în formă continuată, prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 teza a II-a din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. din 1969, art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. din 1969, art. 76 alin. 1 lit. e C. pen. din 1969; adaugă această pedeapsă la pedeapsa de un an închisoare stabilită prin prezenta decizie și reține pedeapsa principală de un an și 3 luni închisoare.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 85 C. pen. din 1969, anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1547/5 octombrie 2006 a Judecătoriei Tg.-M..
Potrivit art. 39 alin. 1 C. pen. din 1969, contopește pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1547/5 octombrie 2006 a Judecătoriei Tg.-M. cu pedeapsa de un an și 3 luni închisoare stabilită mai sus și aplică inculpatului H. Z. pedeapsa principală cea mai grea de un an și 6 luni închisoare.
Conform art. 12 din legea nr. 187/2012 cu referire la art. 71 C. pen. din 1969, ca pedeapsa accesorie, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. din 1969, de la rămânerea definitivă a deciziei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
2.2. În baza art. 112 alin. 1 lit. e C. pen., ia față de inculpatul H. Z. măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 8.162 lei.
2.3. Potrivit art. 274 alin. 1 C. pr. P.., obligă pe inculpat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad, în sumă de 2.200 lei, din care suma de 1.200 lei reprezintă contravaloarea neachitată a expertizei contabile efectuate în cauză.
2.4. Menține constatările făcute prin sentința penală apelată, privind absența acțiunii civile în procesul penal.
3. Conform art. 275 alin. 3 C. pr. P.., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
4. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
dr.M. V. A. O.
Grefier,
G. C.
Red./thred.M.V./22.01.2015/6 ex.
Jud.fond R. S.
| ← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 9/2015. Curtea de... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 74/2015. Curtea de Apel TÂRGU... → |
|---|
