Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 57/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 57/2013 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 57/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 57/A
Ședința publică din 02 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Judecător F. G.
Grefier R. A. I.
Cu participarea Ministerului Public reprezentat de către doamna procuror V. O. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de către P. de pe lângă Tribunalul H. și de către inculpata B. M. ((fiica lui A. și M.-A., născută la data de 27 noiembrie 1875, în prezent deținută în Penitenciarul G.) împotriva sentinței penale nr. 278 din 21 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul H. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 noiembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, ocazie cu care a fost amânată pronunțarea pentru data de azi 02 decembrie 2013.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentelor apeluri:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-M. sub nr._ la data de 10.07.2013 P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL H. și inculpata B. M. au declarat apel împotriva sentinței penale nr. 278/21.06.2013 pronunțată de Tribunalul H..
În motivarea apelului, procurorul solicită aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor părintești, prev. de art. 64 lit. d C. pen, pe o durată de 5 ani.
Apelul inculpatei nu a fost motivat în scris, dar în fața instanței s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav, în infracțiunea de pruncucidere, iar în subsidiar să-i fie redus cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță.
A fost asigurată asistența juridică prin apărător desemnat din oficiu.
Inculpata a arătat în fața instanței de apel că nu dorește să dea noi declarații.
Au fost ascultați doi martori în circumstanțiere.
S-a depus un înscris medical.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală 278/21.06.2013 pronunțată de Tribunalul H. în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 177 Cod penal formulată de inculpată.
Admite cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.174 alin.1, art.176 alin.1 lit.a Cod penal în cea prevăzută de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.c și d, art.176 alin.1 lit.a Cod penal formulată de P. de pe lângă Tribunalul H..
În baza art.174 alin.1 raportat la art.175 alin.1 lit.c și d și art.176 alin.1 lit.a Cod penal condamnă pe inculpata B. M., la:
- 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b și e Cod penal pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.
În baza art.71 Cod penal i-au fost interzise pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a tz.II, b și e Cod penal.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatei.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 19 decembrie 2012 la zi.
A fost obligată inculpata să plătească 8.992,216 lei cu dobânzile legale aferente cu titlu de despăgubiri părții civile S. Județean de Urgență Miercurea C..
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligată inculpata să plătească 1845,45 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 1545,45 lei reprezintă cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În data de 23.11.2013, ora 12,40, Postul de Poliție Șimonești a fost sesizat către secretara primăriei, Magyari G. cu privire la faptul că martorul Solymosi S. Z. trecând pe drumul comunal în fața imobilului nr.49 a văzut în livadă, în spatele șurei a văzut cadavrul unui nou-născut de sex feminin, fără îmbrăcăminte, cu cordonul ombilical atașat, fără membre inferioare și superioare.
Din cercetările la fața locului a fost identificată inculpata, care a declarat că la data de 14.11.2012, în timp ce era singură acasă – cei 4 copii ai ei fiind plecați la școală – a născut la domiciliu, neasistată medical și crezând că fătul este mort, l-a dus și l-a îngropat în curtea locuinței, de unde probabil a fost dus de câini în locul unde a fost găsit.
Din raportul medico-legal de necropsie rezultă că moartea copilului a fost violentă, cauza medicală a morții fiind exsangvinarea în urma unei hemoragii externe după amputarea traumatică a membrelor superioare și inferioare.
Leziunile traumatice a membrelor superioare și inferioare s-au putut produce prin tăiere-despicare cu un obiect cu un obiect tăietor-despicător, posibil topor puțin ascuțit, iar leziunea regiunii lombare drepte cu un instrument tăietor-înțepător – cuțit, briceag sau similar.
Între leziunile traumatice și deces există o cauzalitate directă, necondiționată.
Inculpata nu a recunoscut fapta, recunoscând însă că, a născut acasă, dar a susținut că fătul s-a născut mort, din această cauză l-a îngropat și membrele i-au fost mâncate de câinii care l-au dezgropat.
Susținerile inculpatei au fost infirmate de concluziile raportului medico-legal, prin care s-a concluzionat că nou-născutul s-a născut viu și a fost viabil, precum și din constatarea că membrele nou născutului au fost tăiate.
Inculpata a mai declarat că anterior nașterii a fost bolnavă și nu și-a dat seama efectiv că naște, nou-născutul căzând în vasul de toaletă.
În apărare inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de pruncucidere susținând că a fost tulburată de naștere.
Această cerere nu a putut fi primită, având în vedere faptul că inculpata a ascuns că era gravidă, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, inculpata nu prezenta tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului faptelor sale. Avea discernământul păstrat în raport cu fapta comisă și nu s-a putut reconstitui existența unor tulburări psihice pricinuite de naștere în sensul unei psihoze post-partum a unei psihoze de lactație sau stare delirantă în legătură directă cu nașterea.
Fapta inculpatei s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.c și d și art.176 alin.1 lit.a Cod penal, încadrare solicitată și de parchet față de încadrarea juridică inițială.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere gravitatea și pericolul social al faptei comise, dar și împrejurarea că inculpata nu avea antecedente penale și conștientizarea consecințelor comiterii faptei.
Examinând apelurile promovate, din prisma dispozițiilor art. 371, art. 372 și art. 378 C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește fondat pe cel declarat de procuror și nefondat pe cel declarat de inculpată, pentru următoarele considerente.
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, la condamnarea inculpatei-apelante și a stabilirii modalității de executare a pedepsei în regim de detenție.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpata se face vinovată de comiterea faptei penale în modalitatea descrisă, chiar dacă aceasta a avut o atitudine oscilantă privind săvârșirea faptei.
Asupra primului motiv de recurs, respectiv acela al greșitei încadrări juridice dată faptei prin actul de sesizare, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 177 C. pen, pruncuciderea constă în uciderea copilului nou-născut, săvârșită imediat după naștere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere.
Stabilirea „stării de tulburare pricinuită de naștere”, în sensul art. 177 C. pen, se face prin efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, prin care să se constate că, în condițiile concrete în care a săvârșit fapta, inculpata s-a aflat sub imperiul unei astfel de stări.
În prezenta cauză s-au efectuat un Raport de primă expertiză medico-legală psihiatrică și Completare la acest raport, prin care se concluzionează că inculpata nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului faptelor sale, că aceasta are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetată și nu se pot reconstitui existența unor tulburări psihice pricinuite de naștere în sensul unei psihoze post-partum, a unei psihoze de lactație sau stare delirantă, în legătură cu nașterea respectivă.
Atâta timp cât, în urma examenului medico-legal de specialitate, nu s-a atestat științific existența unei stări psihologice produsă în timpul nașterii și determinată de aceasta, fapta inculpatei nu poate fi încadrată în infracțiunea de pruncucidere, ci constituie omor deosebit de grav.
Numărul mare de copii pe care îi are inculpata și starea materială precară, pot fi de natură a influența psihicul inculpatei, constituind mobiluri ale săvârșirii faptei, fără semnificația juridică a unor tulburări pricinuite de naștere, așa cum se prevede în art. 177 C. pen.
Mai reținem modalitatea concretă, în care a acționat inculpata, respectiv și-a ascuns sarcina, s-a retras în casă și a născut neasistată. Deși declarațiile sale sunt oscilante (că fătul s-ar fi născut mort, că l-ar fi ținut două zile în casă într-o cutie, că l-ar fi sfâșiat animalele sau că i-ar fi tăiat, din greșeală, membrele cu sapa), reținem probele științifice, potrivit cărora copilul s-a născut viu și era viabil, durata vieții extrauterine a fost de circa 12-24 ore, leziunile traumatice a membrelor superioare și inferioare s-au putut produce prin tăiere-despicare cu un obiect tăietor-despicător (posibil topor puțin ascuțit), iar leziunea regiunii lombare drepte cu un instrument tăietor-înțepător (cuțit, briceag sau similar).
Aceste concluzii înlătură susținerile inculpatei potrivit cărora fătul ar fi fost dezgropat de animale, sau că l-ar fi tăiat întâmplător cu o sapă.
Observăm că inculpata a folosit cel puțin două obiecte tăietoare (topor pentru tăierea membrelor și cuțit sau briceag pentru regiunea lombară), după care l-a îngropat, presupunând intenția directă de a suprima viața noului născut, ceea ce demonstrează neîndoielnic că aceasta nu și-a ucis copilul sub imperiul vreunei tulburări pricinuită de naștere și nu justifică încadrarea faptei în art. 177 C. pen.
Este dovedit că moartea victimei a fost una violentă, cauza medicală a morții fiind exsangvinarea în urma unei hemoragii externe după amputarea traumatică a membrelor superioare și inferioare, iar între leziunile traumatice și decesul copilului există cauzalitate directă necondiționată.
Textul legii nu arată ce se înțelege prin cruzimi, așa încât accepțiunea sa este cea din vorbirea curentă și anume aceea de suferințe grele, inumane, provocate prin felul în care este efectuată acțiunea de ucidere.
În acord cu judecătorul fondului, și Curtea apreciază că amputarea pe rând a membrelor superioare și inferioare, prin folosirea unui topor, iar apoi, cu un briceag sau cuțit, producerea unei leziuni în regiunea lombară dreaptă, a provocat chinuri și suferințe grele, relativ prelungite în timp.
Și din punct de vedere subiectiv există acest element circumstanțial, deoarece modalitatea în care a acționat inculpata, arată că aceasta a știut că provoacă victimei chinuri grele și prelungite, acceptând producerea acestor suferințe.
Așadar, încadrarea juridică stabilită de prima instanță este cea corectă, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpată apare ca fiind nefondată.
Pornind de la încadrarea juridică, respectiv art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c, d și art. 176 alin. 1 lit. a C. pen, analizând cel de-al doilea motiv de apel privind reindividualizarea pedepsei aplicate, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă apreciere și o justă aplicare a criteriilor prev. de art. 72 C. pen, reținând gravitatea și pericolul social al faptei comise, dar și împrejurarea că inculpata nu are antecedente penale, conștientizarea consecințelor faptei, fără însă a-i reține circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a, c C. pen. Lipsa antecedentelor penale nu este un argument suficient, în lipsa altor probe, de a se reține circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a C. pen, iar nerecunoașterea inculpatei și atitudinea oscilantă manifestată de aceasta, inclusiv în cursul judecății cauzei în apel, în fața evidenței celor întâmplate, nu-i poate fi reținută nici circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c C. pen.
Lipsa antecedentelor penale se reflectă însă în stabilirea pedepsei orientate către minimul special prevăzut de lege, pedeapsă care, în lipsa oricărei circumstanțe atenuante, nu poate fi coborâtă sub acest minim.
Sintetizând cele de mai sus, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect individualizată ca și cuantum, iar ca modalitate de executare, detenția este singura formă care poate fi aplicată.
Faptul că inculpata nu are soț, ori concubinul acesteia este plecat în străinătate, că mai are acasă patru copii lângă care vrea să revină cât de repede, că și-a iubit copiii, nu reprezintă argumente care să convingă instanța că o pedeapsă coborâtă sum minimul special ar fi de natură să ducă la atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen.
În privința pedepsei accesorii și celei complementare, prima instanță a omis să interzică inculpatei și drepturile prev. de art. 64 lit. d C. pen.
Analizând motivele de recurs ale parchetului, Curtea reține că, potrivit art. 176 C. pen, omorul deosebit de grav se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Conform art. 65 din Codul penal, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie, dacă pedeapsa principală stabilită, este închisoarea de cel puțin 2 ani, în cazul în care aplicarea pedepsei complementare este prevăzută de lege.
În prezentul dosar, instanța a aplicat inculpatei B. M. o pedeapsă de 16 ani închisoare pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 176 din Codul penal, fără a aplica si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părintești, prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. d C. pen.
Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. d și e din Codul penal se impune în cazul comiterii unor infracțiuni asupra minorilor, care îl fac pe inculpat, pentru o perioada, incompatibil cu calitatea de părinte, tutore sau curator.
In prezentul dosar, așa cum a rezultat probele administrate în cauză, inculpata a dat dovadă de o cruzime extremă, aceasta fiind în stare să își ucidă propriul făt, născut viu și viabil, să îi secționeze membrele, ulterior îngropând cadavrul în grădină.
S-a apreciat că, interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 lit.d din Codul penal, se impuneau a fi aplicate alături de interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator, ținând seama de natura si gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana inculpatei (care a ascuns sarcina si a preferat să ucidă pruncul nou-născut în loc să îl dea spre adopție, sau să întrerupă sarcina în termenul legal dacă nu îl dorea) si de interesele copiilor acesteia.
Temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive se mențin și în prezent și ele impun menținerea unei astfel de măsuri, iar revocarea arestului preventiv sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, așa cum a solicitat apărătorul inculpatei, nu este oportună la acest moment.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, urmează ca, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C. pr. pen, să admitem apelul declarat de P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL H. împotriva sentinței penale nr. 278/21.06.2013 pronunțată de Tribunalul H..
Vom desființa parțial hotărârea atacată și în rejudecare:
În baza art. 71 C. pen, vom interzice inculpatei B. M., pe durata executării pedepsei principale stabilită de prima instanță, și exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. d C. pen, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 174 alin. 1 teza finală, art. 175 alin. 1 teza finală și art. 176 alin. 1 teza finală C. pen rap. la art. 65 C. pen, vom aplica inculpatei, ca pedeapsă complementară, și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d C. pen, pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C. pr. pen, vom respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata-apelantă împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 381 alin. 1 C. pr. pen. rap la art. 88 C. pen, vom deduce din pedeapsa aplicată și durata arestării preventive din 21.06.2013 până la zi.
În baza art. 383 alin. 11 C. pr. pen, vom menține starea de arest preventiv a inculpatei.
Vom respinge cererile de revocare, respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen, vom obliga apelanta să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în apel, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul M..
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C. pr. pen, admite apelul declarat de P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL H. împotriva sentinței penale nr. 278/21.06.2013 pronunțată de Tribunalul H..
Desființează parțial hotărârea atacată și în rejudecare:
În baza art. 71 C. pen, interzice inculpatei B. M., pe durata executării pedepsei principale stabilită de prima instanță, și exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. d C. pen, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 174 alin. 1 teza finală, art. 175 alin. 1 teza finală și art. 176 alin. 1 teza finală C. pen rap. la art. 65 C. pen, aplică inculpatei, ca pedeapsă complementară, și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d C. pen, pe o durată de 5 ani.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C. pr. pen, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata-apelantă B. M. - fiica lui A. și M. A., născută la data de 27 noiembrie 1975 în O. S., CNP_ în prezent deținută în Penitenciarul G., împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 381 alin. 1 C. pr. pen. rap la art. 88 C. pen, deduce din pedeapsa aplicată și durata arestării preventive din 21.06.2013 până la zi.
În baza art. 383 alin. 11 C. pr. pen, menține starea de arest preventiv a inculpatei.
Respinge cererea de revocare, respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen, obligă apelanta să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în apel, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul M..
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul M..
Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru inculpată și de la pronunțare pentru procuror.
Pronunțată în ședința publică din 02 decembrie 2013.
PreședinteJudecător
A. O. F. G.
Grefier
R. A. I.
Red.AO/03.12.2013
Thnred.CC/3 exp./06.12.2013
Jd.fd. K. E.
| ← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... | Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 9/2015. Curtea de... → |
|---|
