Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind 1. C.p.p.. Încheierea nr. 646/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 646/2013 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 646/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 646/R
Ședința publică din 2 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-R. C.
Judecător I.-C. B.
Judecător A. O.
Grefier D. M.
Cu participarea doamnei procuror R. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat M. S. P. (fiul lui P. și A., născut la data de 07.07.1989, domiciliat în com. Ș., .. 91, județul M., în prezent deținut în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă M.) împotriva încheierii penale nr. 88/C/29.11.2013 pronunțată de Tribunalul M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C. V. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că recursul a fost declarat oral la pronunțarea hotărârii atacate, deci în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 1491 alin. 13 cu raportare la art. 1403 Cod procedură penală.
La întrebarea instanței, inculpatul recurent precizează că își menține recursul declarat și este mulțumit cu apărătorul desemnat din oficiu pe seama sa.
Apărătorul inculpatului arată că recursul vizează netemeinicia încheierii atacate.
Instanța învederează inculpatului faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1403 alin. 3 Cod procedură penală are posibilitatea de a face noi declarații în fața instanței de recurs, punând totodată în vedere acestuia garanțiile procesuale conferite de dispozițiile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv că are posibilitatea de a nu da nici o declarație, întrucât ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul M. S. P. arată că își menține declarațiile date anterior prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală..
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și respingerea propunerii de arestare preventivă, iar dacă se va considera necesar, atunci să se ia măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Referitor la temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală apreciază că nu este îndeplinită cerința pericolului concret pentru ordinea publică. Este vorba despre o faptă stupidă, pe fondul unor discuții în contradictoriu cu victima, inculpatul a avut un gest de împingere, victima a căzut, s-a lovit de bordură și a decedat. Consideră că luarea măsurii arestului preventiv este exagerată, având în vedere că inculpatul, care are o vârstă fragedă, a regretat imediat fapta, martorii spun că s-a ascuns și a început să plângă în momentul în care a văzut ce rezultat s-a produs. Pentru aceste motive solicită admiterea cu respingerea propunerii de arestare și luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu față inculpat, măsură preventivă pe care o consideră suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentanta parchetului față de natura și gravitatea infracțiunii, având în vedere că această activitate stupidă a inculpatului a dus totuși la decesul unui om, apreciază că în mod corect prima instanță a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului pe 29 de zile, motiv pentru care solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică.
Inculpatul M. S. P., având ultimul cuvânt, solicită să fie lăsat în stare de libertate pentru a putea fi alături de familia victimei, să-i poată ajuta, având în vedere că sunt și rude.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentului recurs:
Prin încheierea penală nr. 88/C/29.11.2013 a Tribunalului M., judecătorul delegat, în baza dispozițiilor art. 136 lit. d, art. 143, art. 148 lit. f C. pr. pen, a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul M. S. P. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 29 noiembrie 2013 până la data de 27 decembrie 2013 inclusiv.
Pentru a hotărî în acest sens, judecătorul delegat, examinând actele și lucrările dosarului a apreciat că în cauză există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, respectiv infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. și ped. de art. 183 C. pen.
Astfel, s-a reținut în esență că la data de 15 noiembrie 2013, în fața localului . din satul Ș. Fânațe, ., l-a împins pe Ș. Geza, acțiune în urma căreia victima a căzut pe drumul de asfalt din fața barului și nu s-a mai ridicat de jos, rămânând în stare de inconștiență, iar ulterior leziunile traumatice suferite au condus la decesul acesteia.
Temeiul de drept reținut pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului a fost cel prev de art. 148 lit. f C. pr. pen.
Împotriva acestei încheieri a declarat în termen legal recurs inculpatul, criticând dispoziția instanței privind luarea măsurii arestării preventive, invocând netemeinicia.
Inculpatul nu a dorit să dea noi o declarații în fața instanței de recurs, precizând însă că își menține declarațiile date până în prezent.
S-a asigurat asistența juridică prin apărător desemnat din oficiu.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 141, art. 3859 și art. 38514 C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește nefondat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev. și ped. de art. 183 C. pen, reținându-se, în esență, că la data de 15 noiembrie 2013, în fața localului . din satul Ș. Fânațe, ., l-a împins pe Ș. Geza, acțiune în urma căreia victima a căzut pe drumul de asfalt din fața barului și nu s-a mai ridicat de jos, rămânând în stare de inconștiență, iar ulterior leziunile traumatice suferite au condus la decesul acesteia.
În ceea ce privește legalitatea încheierii recurate, nu s-a evidențiat nici o încălcare a dispozițiilor legale, care asigură garanțiile procesuale ale inculpatului în cursul procesului penal, nesubzistând în cauză nici un motiv de nulitate absolută sau relativă față de măsurile dispuse de prima instanță.
Referitor la temeinicia încheierii atacate, Curtea constată că, pe de o parte, din probele administrate în cauză s-au conturat indiciile temeinice la care face referire art 143 C pr pen, în privința acuzatului, raportat la învinuirea adusă.
Probele și indiciile temeinice cerute de art. 143 C. pr. pen constau în declarațiile inculpatului și ale martorilor, concluziile provizorii ale IML Târgu-M. și planșele fotografice, din care rezultă existența bănuielii legitime că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Pe de altă parte, față de inculpat la luarea măsurii arestării preventive s-a reținut temeiul concret prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen.
Referitor la acest temei, analizând conținutul textului legal, rezultă că în asemenea situații trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, și anume pedeapsa prevăzută de lege să fie mai mare de 4 ani închisoare în ceea ce privește fapta pentru care inculpatul este cercetat, cerință care din prisma prevederilor legale care incriminează infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte este îndeplinită.
În privința celei de-a doua condiții, apreciem că, în urma analizării materialului probator administrat până în prezent, se poate concluziona faptul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, noțiune care semnifică o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile generat de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni de o gravitate considerabilă, sunt cercetate în stare de libertate.
Fapta de lovituri cauzatoare de moarte pentru comiterea căreia este cercetat inculpatul este gravă, având în vedere relațiile sociale care sunt ocrotite prin normele penale, condițiile concrete referitoare la modalitatea de operare, în care s-a desfășurat activitatea infracțională, precum și de urmarea ireversibilă.
Protejarea intereselor generale ale societății și membrilor ei de această atitudine vădit antisocială a inculpatului este mai presus de interesul acestuia de a fi cercetat la acest moment procesual în stare de libertate, fiind ușor de înțeles indignarea pe care o resimt membrii societății în raport cu fapta penală pentru care acuzatul este cercetat.
Motivele invocate în apărare, referitoare la atitudinea manifestată de victimă, care l-ar fi înjurat, jignit și provocat pe inculpat, sau că inculpatul a plâns după comiterea faptei, că regretă rezultatul produs, ori vârsta tânără și lipsa antecedentelor penale, nu sunt de natură să ducă la admiterea recursului, aceste aspecte urmând să fie avute în vedere în desfășurarea procesului penal.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul odată lăsat în libertate este unul actual și cert. De altfel, chiar în ultimul cuvânt, inculpatul a arătat că era chiar rudă cu victima.
Sintetizând cele mai sus expuse, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. S. P. împotriva încheierii penale nr. 88/C/29.11.2013 a Tribunalului M., prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, în baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen, vom obliga inculpatul-recurent să plătească în favoarea statului cheltuielile judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat M. S. P. (fiul lui P. și A., născut la data de 07.07.1989, domiciliat în com. Ș., .. 91, județul M., în prezent deținut în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă M.) împotriva încheierii penale nr. 88/C/29.11.2013 pronunțată de Tribunalul M..
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen, obligă recurentul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemna din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 decembrie 2013.
Președinte Judecători
M. R. C. I. C. B.
A. O.
Grefier
D. M.
Red.AO/03.12.2014
Thnred.CC/2 exp./04.12.2013
Jd.fd. S. B.
| ← Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 525/2013. Curtea de Apel... | Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 57/2013.... → |
|---|
