Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 454/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 454/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 454/2015
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 454/A
Ședința publică din 13 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. B.
Judecător D. C. U.
Grefier C. G.
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de către inculpatul E. D. L. (fiul lui D. și I., născut la data de 13.09.1985 în mun. Tg-M., jud. M., domiciliat în S. de M., .. 58, jud. M. CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Târgu-M.), împotriva sentinței penale nr. 459/25.05.2015 a Judecătoriei Târgu-M., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și lipsa reprezentantei Ministerului Public, doamna procuror G. G., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Târgu-M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 28 septembrie 2015, prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra apelului promovat în cauză pentru data de astăzi, respectiv 13 octombrie 2015. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta decizie.
C. DE A.
Deliberând asupra prezentului apel:
Prin sentința penală nr.459/25._ Judecătoria Tg.M. a dispus următoarele:
În baza art. 386 alin 1 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul E. D. L., din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit. b, d Cod penal, în infracțiunea de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit. b, d Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 1 Cod penal.
În baza art. 396 alin 1 și 2 Cod procedură penală l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pe inculpatul E. D. L., fiul lui D. și I., născut la data de 13.09.1985 în mun. Tg-M., jud. M., domiciliat în S. de M., .. 58, jud. M. CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, d Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 1 Cod penal.
S-a constatat că, prin sentința penală nr. 1214/17.11.2014 a Judecătoriei Târgu M. definitivă prin decizia penală cu nr. 10/CT/10.01.2015 a Tribunalului M. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 681/2013 a Judecătoriei Târgu M., definitivă prin nerecurare la data de 30.07.2013.
În baza art. 96 alin 4 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 681/2013 a Judecătoriei Târgu M., definitivă prin nerecurare la data de 30.07.2013.
În baza art. 96 alin 4 Cod penal s-a dispus executarea pedepsei de 3 ani închisoare din sentința mai sus-menționată, la care s-a adăugat pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin prezenta, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare în regim de detenție.
În baza art. 72 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 18.09.2011 și perioadele 05.06._14, 07.04._14 și perioada de la 16.01.2015 la zi.
În temeiul art. 399 alin 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestului preventiv.
În baza art. 397 Cproc pen rap. la art. 24 Cod procedură penală s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii cu M.E.P.Î. nr.1293/2014 din 16.01.2015 emis de Judecătoria Târgu M..
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii în conformitate cu prezenta hotărâre la data rămânerii definitive.
În baza art. 398 rap. la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ( 1000 lei pentru faza de urmărire penală și 4000 lei pentru faza de judecată).
Se rețin următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3641/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu M. din data de 27.06.2014 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului E. D. L., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1-art. 229 alin. 1 lit. b, d Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că inculpatul a săvârșit infracțiunea după cum urmează:
În cursul nopții de 28/29.05.2014 inculpatul E. D. L. a pătruns prin forțarea ușii de acces în garajul situat în curtea casei de vacanță a persoanei vătămate K. D., din ., și a sustras un ATV marca Arctic Cat, de culoare roșie, cu numărul de înmatriculare_, în valoare de 3500 euro.
Situația de fapt mai sus menționate a fost susținută de către procuror cu următoarele mijloace de probă:
-proces verbal de cercetare la fața locului f.
-planșa fotografică f.
-declarația persoanei vătămate f.
-declarația persoanei vătămate K. D. f.
-înscrisuri privitoare la bunul sustras f.
-declarațiile inculpatului E. D. L.
-declarația martorului M. C.-T.
-declarația martorului D. R.-L.
-declarația martorului C. R. I.
-declarația martorului A. E.
-declarația martorului G. A.
-declarația martorului T. I.
-declarația martorului M. Dylan
-declarația martorului Hanzi C.
-declarația martorului N. Karoly Zalad
-declarația martorului M. Septimiu T.
-declarația martorului P. Karoly
-procese-verbale de recunoaștere după planșa foto și planșele foto conexe
-procese-verbale de investigații
-fișa de cazier a inculpatului E. D. L.
Inculpatul a susținut că nu dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 375 Cod procedură penală, în acest sens arătând, la termenul de judecată din data de 05.12.2014 (fila 240 dosar) faptul că dorește să uzeze de dreptul la tăcere.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut, ca stare de fapt, că în ziua de 28/29.05.2014 în intervalul orar 18.00-24.00, inculpatul E. D. L. a pătruns prin forțarea încuietorii ușii de acces într-un garaj aflat în curtea imobilului cu nr. 151 din localitatea Păingeni, ., de unde a sustras un ATV marca Arctic Cat de culoare roșie cu numărul de înmatriculare_, profitând de faptul că vehiculul fusese lăsat de către persoana vătămată K. D. cu cheile în contact în condițiile în care imobilul nu era locuit permanent, ci avea destinație de casă de vacanță.
Pentru a reține starea de fapt mai sus-arătată instanța a avut în vedere coroborarea următoarelor mijloace de probă:
Cu privire la intervalul orar precizat, instanța a reținut că din declarația martorului Tot I. rezultă că acesta a verificat imobilul în cauză ( în calitate de vecin a părții vătămate însărcinat cu supravegherea) în jurul orelor 18.00 și nu a sesizat nimic neobișnuit, ceea ce arată că la ora 18.00 ATV-UL nu fusese încă sustras. Pe de altă parte, martorii M., D. și C. au identificat atât în cursul declarațiilor de la urmărire penală cât și din faza judecății ca oră probabilă în care au sesizat prima dată prezența atv-ului ca fiind în jur de orele 24.00, de unde rezultă că intervalul în care inculpatul a acționat este situat între orele 18.00-24.00.
Inculpatul a prezentat mai multe variante:
Varianta 1 - Inculpatul s-a aflat în incinta unui local cu destinație de bar din localitatea S. de M. cunoscut sub denumirea La Poștă până în jurul orelor 23.00 când a plecat spre domiciliu, iar pe drum s-ar fi întâlnit cu martorul Hanzi C.. După ce s-a despărțit de acesta din urmă s-a întâlnit cu martorul M. Dylan la un local situat pe .. Târgu M. unde au consumat o bere, iar mai apoi a plecat către domiciliu.
Prima instanță a reținut că această ipoteză nu este credibilă, întrucât ambii martori arată că, sub nici o formă nu s-au întâlnit cu inculpatul în acea seară și nici măcar într-o perioadă apropiată datei de 28/29.05.2014 ( declarații filele 57-62 d.u.p). De asemenea, din adresa aparținând ., societatea de care aparține localul mai sus-menționat amplasat în S. de M. . nr. 16, jud. M., rezultă că înregistrările din seara respectivă nu au fost păstrate din cauza duratei de timp, însă la ora 24.00-01.00 în data de 28/29/05.2014 localul era închis așa cum rezultă și din raportul de armare a alarmei de către firma de pază . care arată ora armării ca fiind 23.21, or față de ora la care martorii au localizat atv-ul în mișcare, ar fi oricum nerelevant, lipsa unei explicații plauzibile cu privire la prezența inculpatului după ora 23.21 menținându-se în continuare.
Varianta 2 – În cursul declarației în calitate de inculpat, E. D. L. a făcut precizarea că, după ce s-a despărțit de martorul M. Dylan menționat mai sus, nu s-a îndreptat către domiciliu, ci către cartierul 7 noiembrie din mun. Târgu M., iar pe drum a intrat într-o benzinărie Lukoil, probabil în intervalul orar 24.10-24.20 de unde a achiziționat un pachet de țigări, iar de aici a plecat către domiciliu. Instanța a constatat că, practic această ipoteză este o completare a variantei nr. 1.
S-a arătat că, inculpatul nu a putut proba prezența sa, în incinta benzinăriei Lukoil, la data și ora arătate de acesta, iar din cercetările efectuate de către organele de poliție a rezultat că acesta nu a fost în intervalul indicat în incinta acestei benzinării. Instanța a avut în vedere procesul-verbal din data de 13.06.2014 întocmit de către organele de urmărire penală din care a rezultat că stația Peco ar fi fost oricum închisă în intervalul orar solicitat de inculpat pentru inventar, iar din verificarea bonurilor fiscale din perioada de referință nu a rezultat că inculpatul ar fi fost prezent în incinta benzinăriei și nici că ar fi achiziționat vreun pachet de țigări ( fila 139 d.u.p). de dreptul la tăcere. Totuși din explicațiile oferite de acesta în cursul urmăririi pernale, instanța cobstată că inc
Varianta 3 – În cursul urmăririi penale, inculpatul a prezentat ca probabilă prezența sa în noaptea în care a fost săvârșită fapta în localul cunoscut drept Boom care aparține ., situat pe ., în mun. Târgu M.. Cu privire la acest aspect, făcând abstracție că, inițial, inculpatul a prezentat drept probabilă prezența sa în incinta acestui bar arătând că era posibil să se fi aflat în acel local, instanța a constatat că această ultimă variantă a fost și ipoteza pe care inculpatul a considerat-o viabilă din punct de vedere ala alibiului său și s-a axat pe dovedirea sa în cursul cercetării judecătorești.
S-a reținut că, înregistrările video din interiorul localului nu s-au păstrat dată fiind perioada scurtă de stocare a acestora de doar 7 zile raportat la data la care inculpatul a prezentat această variantă organelor de poliție. În al doilea rând, lucrătorul de serviciu din acea seară, martorul M. Septimiu T., care după ce s-a dovedit și prin adresa emisă de ., a lucrat singur, în data de 28/29.05.2014, a arătat, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, că a intrat în serviciu în cursul orelor 20.00, dar nu l-a văzut pe inculpat în nici un moment în interiorul barului după ora menționată, cu toate că îl cunoștea. În susținerea tezei s-au propus și s-au audiat martorii P. B. Szabolcs și D. O. ( filele 238-239 dosar), martori neaudiați în cursul urmăririi penale care nu au putut oferi însă detalii concrete cu privire la prezența inculpatului în interiorul localului Boom. Astfel, nici unul dintre martori nu și-a putut aduce aminte data exactă a prezenței acestora împreună cu inculpatul în interiorul localului, și oricum orele înaintate de către aceștia nu pot fi luate în considerare raportat la data la care martorii M., D. și C. au sesizat prezența atv-ului, și anume orele 24.00, fiecare dintre cei doi martori neputând preciza data la care au plecat ei înșiși din local sau inculpatul. Astfel, chiar dacă martorul M. Septimiu T. arată că ar fi auzit de prezența inculpatului înainte de ., oricum instanța reține că inculpatul nu a fost prezent în incinta acestui local după orele 20.00 din data de 28/29.05.2014. Spre această concluzie duc declarațiile martorului M. Septimiu coroborate cu declarațiile martorilor P. B. Szabolcs și D. O. care nu precizau în mod sigur, nici orele și nici data prezenței. Mai mult decât atât, instanța a reținut că declarația martorului P. Karoly prezintă elemente de nesinceritate, întrucât, dacă în cursul urmăririi penale acesta a arătat că în mod sigur nu l-a însoțit pe inculpat în incinta localului Boom la data de 28/29.05.2014, în faza de judecată acesta a revenit radical asupra declarației (fila 327 dosar) și a precizat că sigur a fost cu inculpatul la data respectivă deși nu își mai aducea aminte ora cu exactitate. Ca atare, declarațiile au fost total opuse și nu au fost luate în considerare având în vedere schimbarea radicală de poziție a martorului.
Cu privire la declarațiile martorilor D. R. L. și M. C. T., instanța s-a reținut că aceștia au fost singurii martori care l-au putut identifica pe inculpat în cadrul procedeului probatoriu a recunoașterii din grup, și că în cursul declarațiilor date succesiv, în cursul urmăririi penale sau al judecății, deși sunt anumite aspecte de incongruență între declarații, acestea nu erau radical diferite și nu erau de natură să înlăture caracterul probator al acestora. Astfel, ambii martori au arătat semnalmentele inculpatului și modul de îmbrăcăminte ale acestuia, detalii cu privire la atv-ul sustras, faptul că locul în care l-au observat pe inculpat era iluminat stradal public. Faptul că diferă anumite aspecte este o stare normală dată de declarațiile succesive la anumite perioade de timp nefiind nevoie să fie identice pentru a fi credibile, întrucât este o stare de normalitate ca, odată cu trecerea timpului, datele recepționate de o persoană să se diminueze. Situația este diferită de cea martorului P. Karoly în sensul că anumite incongruențe minore datorate trecerii timpului nu pot conduce la ideea că a intervenit o modificare a declarațiilor celor doi martori așa cum susține apărarea în concluziile scrise depuse la dosar. Declarațiile nu sunt antagonice, ci își păstrează o înșiruire logică a unor relatări percepute de o persoană la trecerea unui interval de timp de 1 an de la data săvârșirii faptei cu mici incongruențe inerente trecerii timpului. Tot cu privire la concluziile scrise depuse de apărare, s-a arătat, contrar celor susținute de apărătorul inculpatului, faptul că declarația martorului P. Karoly era contradictorie, iar declarația martorului M. Septimiu, barmanul localului nu a confirmat în nici un moment prezența inculpatului în local după ora 20.00, ci din contră, a infirmat-o.
Faptul că distanța de la care martorii l-au observat pe inculpat putea diferi, anumite aspecte ce țineau de particularități ale aspectului (frizura în aspect de țepi) nu erau de natură a înlătura declarațiile. Dacă soluția de condamnare nu s-a putut baza pe o singură probă indirectă, putea avea la bază mai multe probe indirecte. De altfel, instanța a constatat că din cuprinsul planșelor fotografice, a rezultat că persoanele oferite martorilor spre recunoaștere din grup în cadrul urmăririi penale au caracteristici fizionomice foarte asemănătoare cu inculpatul. Nu mai puțin adevărat au fost și condițiile excepționale în care cei doi martori au receptat în mod direct pe inculpat și anume noaptea, la o oră târzie având la bază iluminatul public și faptul că inculpatul se afla în mișcare conducând un atv, deci intervalul de timp a fost unul scurt, deși distanța de la care martorii l-au văzut pe inculpat ar putea fi de 4-7 m. În concluzie, instanța a considerat că elementele arătate de cei doi martori erau suficiente pentru a proba faptul că persoana descrisă de martori ca fiind conducătorul atv-ului din data de 28/29.05.2014 era inculpatul E. D. L..
S-a reținut că un aspect important pe care judecătorul l-a coroborat cu analiza probelor enunțate mai sus s-a referit la dreptul la tăcere de care a uzat inculpatul în cursul judecății. În cauza Murray contra Marii Britanii (parag. 46-51), C. Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că dreptul la tăcere nu este un drept absolut și ar trebui analizat fiecare caz în parte, iar dacă probele administrate împotriva unui inculpat impun în mod necesar o explicație din partea acestuia, absența oricărei explicații poate conduce la un raționament rezonabil că inculpatul ar putea fi vinovat. Astfel, în condițiile în care împotriva inculpatului există o probațiune solidă care poate fi coroborată cu absența unei explicații plauzibile din partea acestuia, organele judiciare pot trage concluzii limitate în defavoarea unui acuzat cu privire la vinovăția acestuia. Bineînțeles, nici un organ judiciar nu își poate argumenta o soluție de stabilire a vinovăției unei persoane pe refuzul acesteia de a da declarații sau de a coopera cu autoritățile, dar în situațiile în care s-ar impune în mod necesar o explicație din partea oricărei persoane, lipsa oricărei explicații poate constitui o prezumție simplă relativă de vinovăție. În cauză, inculpatul E. D. L., în cursul urmăririi penale a oferit două variante ale alibiului său care au fost infirmate chiar de către martorii nominalizați de către acesta și pe care el însuși nu le-a mai susținut ulterior. În aceste condiții se impunea cu necesitate o explicație din partea acestuia cu privire la schimbarea alibiului, la nominalizarea unor martori în compania cărora nu s-a aflat la data săvârșirii faptei și care au negat că ar fi fost alături de inculpat. Acest aspect coroborat cu analiza mijloacelor de probă astfel cum au fost analizate mai sus, au condus în mod indubitabil la stabilirea în persoana inculpatului E. D. L. a autorului infracțiunii de furt calificat din noaptea de 28/29.05.2014.
În concret, în urma deliberării în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată, instanța a stabilit dincolo de orice dubiu, pe bază de probe, identitatea făptuitorului, situația de fapt și încadrarea juridică a acesteia, precum și că fapta există și a fost săvârșită de către inculpat cu vinovăția prevăzută de lege.
S-a conchis că, fapta inculpatului E. D. L., care, în cursul nopții de 28/29.05.2014, în intervalul orar 18.00-24.00 a pătruns prin forțarea ușii de acces în garajul situat în curtea casei de vacanță a persoanei vătămate K. D., din ., și a sustras un ATV marca Arctic Cat, de culoare roșie, cu numărul de înmatriculare_, în valoare de 3500 euro, întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1-art. 229 alin. l lit. b, d Cod penal.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 228 alin. 1 noul Cod penal rap. la art. 229 alin.1 lit. b, d, C. pen., instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de lua atv-ul persoanei vătămate, fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii pe nedrept. Acțiunea inculpatului realizează elementul material al infracțiunii de furt calificat, urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul patrimoniului, valoare socială ocrotită penalmente. Astfel, inculpatul s-a împosedat cu un bun care nu-i aparținea și care i-a permis să facă acte de dispoziție asupra acestuia. De asemenea, din cadrul planșelor fotografice anexate dosarului rezultă în mod indubitabil efracția exercitată asupra ușii de acces a garajului și având în vedere data depistării inculpatului de către martori rezultă că întunericul luase în mod natural locul luminii la data sustragerii efective.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
Instanța a constatat că prin sentința penală nr.681 din 08 iulie 2013 a Judecătoriei Târgu M., definitivă prin nerecurare la data de 30 iulie 2013 (ds.nr._ ), s-a dispus condamnarea inculpatului E. D. L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pe durata unui termen de încercare de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1 Cod penal, raportat la art. 209 alin.1 lit. g, i Cod penal.
Prin sentința penală nr.1214 din 17 noiembrie 2014 a Judecătoriei Târgu M. (ds._ ), definitivă prin decizia penală nr.10/CT din 15 ianuarie 2015 a Tribunalului M., s-a admis sesizarea Compartimentului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Târgu M. cu privire la intimatul E. D. și, constatându-se că acesta cu rea-credință nu a respectat măsurile de supraveghere impuse, în baza art.583 alin.1 Cod procedură penală rap. la art.96 alin.1 Cod penal (art.86 indice 4 alin. 2 Cod penal 1969), s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată intimatului prin sentința penală nr.681/2013, în cadrul dosarului penal nr._ al Judecătoriei Târgu-M., definitivă prin nerecurare la data de 30.07.2013, dispunându-se ca persoana condamnat E. D. L. să execute pedeapsa de 3 ani în regim de detenție.
Pe numele condamnatului a fost emis M.E.P.Î. nr.1293/2014 din 16.01.2015, executarea pedepsei începând la data de 16 ianuarie 2015 și urmând să expire la 15.01.2018.
Așadar, având în vedere existența sentinței penale cu nr. 681/2013 a Judecătoriei Târgu M., definitivă prin nerecurare la data de 30.07.2013, s-a reținut că prezenta faptă a fost comisă de către inculpat în interiorul termenului de încercare de 6 ani, fiind astfel în prezența recidivei postcondamnatorii, fiind întrunite condițiile recidivei cu privire la ambii termeni.
Mai mult, instanța a constatat că în dosarul nr._ al Judecătoriei Târgu M., prin sentința penală nr.1131 din 24 octombrie 2014, definitivă prin neapelare la data de 18 noiembrie 2014, în temeiul art.396 alin. 1, 6 Cod de procedură penală, raportat la art. 16 alin.1 lit.g Cod de procedura penala, s-a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului E. D. L..
În baza dispozițiilor art. 396 al. 2 C.proc.pen., instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă la individualizarea căreia se vor avea în vedere dispozițiile art. 74 C.pen. Astfel, vor fi avute în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
Aplicând criteriile mai sus-enunțate la situația inculpatului, instanța, în procesul de individualizare, s-a orientat către aplicarea pedepsei închisorii cu executare efectivă având în vedere situația că inculpatul se află deja în executarea unei pedepse privative de libertate dispuse, iar o modalitate de individualizare ar fi oricum ineficientă, întrucât respectarea unor obligații inerente amânării aplicării pedepsei sau suspendării executării pedepsei sub supraveghere ar fi greu de imaginat. De asemenea, executarea în regim de detenție se impune și raportat la gravitatea faptei de furt calificat, inculpatul acționând pe timp de noapte și conducând atv-ul prin interiorul . posibilitatea reală de a fi observat, cum de altfel s-a și întâmplat. Cu privire la împrejurările de comitere a infracțiunii instanța constată că inculpatul a pătruns în curtea unei locuințe și a sustras un atv care se afla în garajul anexă prin forțarea ușii de acces. Fapta denotă astfel că inculpatul nu are un minim de respect față de inviolabilitatea unui domiciliu și față de proprietatea bunurilor, înțelegând să intre în posesia vehiculului prin încălcarea legii și sustragerea acestuia. În acest mod, starea de pericol pentru patrimoniu persoanei vătămate s-a produs, aceasta fiind deposedată în mod nelegal de un bun care îi aparținea.
În ceea ce privește circumstanțele cu privire la persoana infractorului s-a arătat că acestea nu erau favorabile inculpatului. Astfel, inculpatul era în vârstă de 30 ani, și nu are loc de muncă sau vreo altă sursă licită de venituri ceea ce face ca pronosticul său de reintegrare socială să fie unul foarte scăzut. Nu mai puțin adevărat era că inculpatul ar avea șansa să urmeze cursuri de calificare profesională în sistemul penitenciar precum și cursuri școlare pentru a i se asigura șanse sporite de reintegrare socială în momentul în care va fi pus în libertate.
De asemenea, față de modul de comitere a faptei și valorile sociale care au fost periclitate și antecedența penală, instanța nu a reținut circumstanțe atenuante, și a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa cu închisoarea în cuantum de 3 ani, ca fiind o durată proporțională cu toate criteriile analizate anterior. Chiar dacă prin revocarea care a avut loc s-a ajuns, în final, la o pedeapsă de 6 ani închisoare, cuantumul care a rezultat din adiționarea celor două pedepse îi era imputabil în exclusivitate inculpatului, întrucât, deși se afla în termenul de încercare al unei suspendări sub supraveghere, acesta nu a înțeles să își îndrepte conduita, și a săvârșit o altă faptă de furt calificat, deși fusese atenționat asupra consecințelor unei eventuale revocări. Ca atare, inculpatul era conștient de riscurile la care s-a expus în momentul în care a luat hotărârea să comită și alte infracțiuni.
În consecință, instanța a apreciat că un cuantum al pedepsei de 3 ani era suficient pentru asigurarea scopului pedepsei, prin împiedicarea inculpatului să mai săvârșească infracțiuni și de asemenea, era proporțională cu gravitatea faptei.
S-a constatat că, deși prin sentința penală nr. 1214/17.11.2014 a Judecătoriei Târgu M., definitivă prin decizia penală, cu nr. 10/CT/10.01.2015, a Tribunalului M. s-a dispus și aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 66 lit. a) și b) Cod penal ( corespondent al art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal de la 1969 - drepturi interzise inițial prin sentința penală cu nr. 681/2013, revocată de sentința penală menționată), în cauza de față, având în vedere data săvârșirii faptei 928/29/05.2014, deci pluralitatea de infracțiuni s-a format pe legea penală nouă, în cauză nu mai pot fi menținute dispozițiile cu privire la aplicarea pedepselor accesorii, de vreme ce nu există și pedepse complementare aplicate, și ca atare pedepsele accesorii au fost înlăturate.
În ceea ce privește latură civilă a cauzei, instanța a constatat faptul că persoana vătămată K. D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3500 euro, valoarea atv-ului sustras.
În ce privește existența unei fapte ilicite a inculpatului, s-a constatat că aceasta este reprezentată de săvârșirea infracțiunii de furt calificat, astfel cum a fost reținută de prima instanță, pe baza probelor administrate. Cu privire la existența prejudiciului, instanța de fond a constatat că partea civilă nu a depus la dosar nici un act din care să fi rezultat contravaloarea atv-ului sustras, ci a trimis în cursul judecății două adrese prin care a arătat valoarea prejudiciului ca fiind de 3500 euro ( filele 183,191 dosar). Instanța a apreciat că, într-adevăr, în cauză, era vorba de un prejudiciu, sustragerea atv-ului de către inculpat fiind certă, iar legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și deposedarea părții civile a fost pe deplin dovedită. De asemenea, proprietatea părții civile asupra bunului sustras a fost și ea dovedită prin depunerea certificatului de înmatriculare a atv-ului și a cărții de identitate a autoturismului (filele 28-29 d.u.p).
În lipsa oricăror înscrisuri, evaluarea făcută de persoana vătămată nu poate conduce la ideea că valoarea prejudiciului ar fi fost, într-adevăr, de 3500 euro, în acest caz valoarea prejudiciului fiind nedovedită și acțiunea civilă nefondată.
Mai mult, la data de 11.05.2015, numita K. B., soția părții civile a depus, după repunerea cauzei pe rol, un înscris din care a rezultat că partea civilă a decedat la data de 09.03.2015. Având în vedere prevederile art. 24 Cod procedură penală, care statuează că moștenitorii sunt obligați să continue acțiunea civilă exercitată de către autorul lor, în termen de două luni, de la data decesului acestuia, a rezultat că cererea de continuare a acțiunii civile a fost tardiv depusă. Totuși, având în vedere faptul că acțiunea civilă a fost pornită în termen legal de către partea civilă K. D., instanța nu a respins, ca tardivă, acțiunea civilă, ci a lăsat-o nesoluționată, urmând ca moștenitorii părții civile să se poată adresa instanțelor judecătorești civile.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, apel inculpatul E. D. L., care a solicitat achitarea sa, întrucât există dubii cu privire la identificarea persoanei care a comis această faptă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate și în limitele investirii instanța de control judiciar reține următoarele:
Starea de fapt, astfel cum a fost reținută și dovedită este corectă. Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă, în mod indubitabil că inculpatul E. D. L. este autorul faptei penale pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, din declarația martorului Tot I., care este vecinul părții civile, rezultă că acesta a verificat imobilul aparținând părții civile în jurul orelor 18:00, moment la care nu a sesizat nimic dubios. Martorii M., D. și C. au identificat ATV-ul sustras în jurul orelor 24:00.
Inculpatul apelant a declarat în fața instanței de apel (f.44) că în noaptea de 20/21.05.2013 s-a găsit la barul Boom – bar din Tg.M., unde a petrecut timpul începând cu orele 17:00 de unde a plecat pe întuneric, la plecare fiind „foarte beat”. Martorii M. Septimiu T., P. B. Szobolcs și D. O., care au fost prezenți în seara cu pricina în barul menționat nu au sesizat prezența inculpatului în acel bar.
Pe de altă parte, martorii D. R. L. și M. C. T. au fost cei care l-au recunoscut pe inculpatul apelant ca fiind cel care conducea ATV-ul sustras de la partea civilă. Astfel, acești martori au arătat semnalmentele inculpatului, modul cum era îmbrăcat, detalii cu privire la vehiculul sustras, precum și faptul că locul unde l-au văzut pe inculpat era iluminat astfel încât au putut reține acele detalii.
Aspectul că martorul P. Karoly, l-a perceput pe inculpat în Mod puțin diferit față de martorii enunțați anterior, nu considerăm că atrage nevalabilitatea acestor declarații deoarece, în esență, aceste declarații nu se contrazic, din ele rezultând, fără dubiu, că inculpatul a pilotat ATV-ul aparținând părții civile în noaptea de 20/21.05.2013.
Încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat este corectă, astfel că nu se impune reconsiderarea acesteia.
Individualizarea pedepsei considerăm că s-a făcut cu respectarea disp. prev.de art.74 Cod penal privind împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, antecedența penală a inculpatului, conduita de nerecunoaștere a faptei, nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială a inculpatului.
Văzând aceste criterii de individualizare a pedepsei, instanța de control judiciar consideră că pedeapsa aplicată a fost cuantificată corect, astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Mai mult, pedeapsa finală aplicată inculpatului apelant este rezultatul culpei acestuia care a săvârșit noua faptă în condițiile în care se afla în executarea cu suspendare a unei pedepse de 3 ani închisoare.
Cu privire la acordul de mediere încheiat de inculpatul apelant și partea civilă K. B. arătăm următoarele: K. B. este moștenitoarea persoanei vătămare K. D..
După decesul acestuia, K. B. a încheiat un acord de mediere cu inculpatul. Considerăm că acest acord de mediere nu este valabil și nu are efecte în cauza penală de față deoarece, potrivit art.67 alin.2 din Legea nr.192/2006 „medierea se aplică numai în cauzele privind infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală”.
Ori, potrivit art.158 și 159 Cod penal, retragerea plângerii prealabile și împăcarea părților nu pot fi făcute decât de persoana vătămată personal, astfel că nu pot fi făcute sub nicio formă de moștenitorii acesteia care nu au suferit în mod direct prejudiciul din partea inculpatului.
Ca atare, în baza art-.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală vom respinge ca nefondat, apelul, inculpatului E. D. L. împotriva sentinței penale sus menționate.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul inculpatului E. D. L. (fiul lui D. și I., născut la data de 13.09.1985 în mun. Tg-M., jud. M., domiciliat în S. de M., .. 58, jud. M. CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Târgu-M.), împotriva sentinței penale nr. 459/25.05.2015 a Judecătoriei Târgu-M..
Obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel. Suma de 260 lei, onorariu avocațial din oficiu se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției în favoarea Baroului M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 octombrie 2015.
Președinte Judecător
S. BarnaDaniel C. U.
Grefier
G. C.
Red.DCU/13.10.2015
Thnred./CC/3 exp./ 14.10.2015
Jd.fd. I.P.
| ← Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 447/2015. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 568/2015. Curtea de... → |
|---|
