Favorizarea făptuitorului. Art.269 NCP. Decizia nr. 575/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 575/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 575/2015
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 575/A
Ședința publică din 19 noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr.M. V.
Judecător A. O.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de către inculpatul D. S. (fiul lui D. și N., născut la data de 18.01.1960, în ., Jud. V., domiciliat în . A, Jud, Harghita, C.N.P._) împotriva sentinței penale nr.217 din 16 septembrie 2015 pronunțată de J. G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților și a reprezentantului Ministerului Public.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale participanților la proces au fost consemnate în încheierea de ședință din 4 noiembrie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19 noiembrie 2015. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Deliberând asupra prezentului apel:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de A. Târgu-M. la data de 15.10.2015 sub nr._ inculpatul D. S. declarat apel împotriva sentinței penale nr. 217/16.09.2015 pronunțată de J. G..
În motivarea apelului se solicită reducerea cuantumului pedepselor stabilite de prima instanță, în așa fel încât pedeapsa rezultantă să nu depășească 3 ani închisoare, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere conform art. 91 și urm. C. pr. pen.
A fost asigurată asistența juridică prin apărător ales.
Inculpatul nu a dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 217/16.09.2015 pronunțată de J. G., s-au hotărât următoarele:
1. În temeiul art. 132 din Legea nr.78/2000, raportat la art. 297 alin.1 Cod penal, cu aplicarea 374 alin. 4, art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. S., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit.
2. În temeiul art. 132 din Legea nr.78/2000, raportat la art. 297 alin.1 Cod penal, cu aplicarea 374 alin. 4, art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. S., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit.
3. În temeiul art. 12 lit. a, teza I din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea 374 alin. 4, art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. S., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană ori încheierea de tranzacții financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.
4. În temeiul art.269 Cod penal, cu aplicarea 374 alin. 4, art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. S., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului.
5. În temeiul art. 321 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal (2 acte materiale) și cu aplicarea 374 alin. 4, art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. S., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) raportat la art. 38 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului D. S. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1 an și 4 luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), rezultând pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art.67 alin.(1) C.pen i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b C. pen. pe o durată de 1 an, care se va executa potrivit art.68 C.pen.
În baza art. 65 alin.(1) C.pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b C.pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile art.65 C.pen.
În baza art.46 Cod procedură penală s-a constatat disjunsă cauza cu privire la latura penală în ceea ce privește pe inculpatul B. E. V., în dosarul disjuns urmând a se dispune și asupra laturii civile.
În baza art.274 alin.1 Cod penal, a fost obligat inculpatul D. S. la plata sumei de 445 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală și 60 lei cheltuieli judiciare în faza de judecată.
S-a constatat că inculpatul D. S. a fost asistat în cursul judecății de apărător ales.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 21.12.2013, ora 06:45, inculpatul D. S., agent de poliție cadrul Secției Nr. 5 Poliție Rurală G., care avea calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, a fost dirijat de ofițerul de serviciu să se deplaseze în ., în dreptul imobilului cu nr. 287, pe D.E. 578 s-a produs un accident rutier.
Ajuns la fața locului, inculpatul D. S. l-a identificat pe conducătorul autoturismului cu număr de înmatriculare_, respectiv pe martorul T. L., care era în vădită stare de ebrietate și pe martora ELEKES K., victima accidentului, ce prezenta leziuni la nivelul feței.
Conducătorul auto pierduse controlul volanului și părăsise astfel carosabilul, intrând în coliziune cu zidul imobilului nr. 287, mai exact în localul public „P. Aurie".
Inculpatul D. S. a întrebat-o pe victimă dacă are nevoie de îngrijiri medicale, iar aceasta a răspuns că nu și, după ce martorul T. L. a confirmat faptul că el era conducătorul autoturismului cu număr de înmatriculare_, a solicitat ca un lucrător din cadrul Biroului Rutier să se prezinte la fața locului în vederea testării conducătorului auto cu aparatul etilotest, (fără a se stabili până în prezent dacă inculpatul D. S. l-a contactat direct pe inculpatul B. VAS1LE sau prin intermediul ofițerului de serviciu) având în vedere că era vorba de un accident cu victime.
Ulterior, în urma discuțiilor purtate la fața locului între cei doi inculpați, conducătorul auto și martorul TOTPAL L. (proprietarul imobilului avariat) s-a stabilit că în ceea ce privește paguba produsă părțile se vor înțelege pe cale amiabilă, martorul TOTPAL L. urmând să beneficieze de repararea imobilului pe cheltuiala martorului T. L..
Pentru garantarea efectuării reparațiilor, martorul TOTPAL L. a păstrat toate documentele personale ale conducătorului auto, ce se aflau într-o borsetă.
În ceea ce privea infracțiunile săvârșite de martorul T. L., pentru a se împiedica tragerea la răspundere penală a acestuia, s-a stabilit ca în actele de constatare să se consemneze că autoturismul a fost condus de martorul T. I. (tatăl numitului T. L.) care nu consumase băuturi alcoolice și nu era prezent la fața locului la acel moment, precum și faptul că din accident nu au rezultat victime.
Astfel, la ora 07:08, inculpatul D. S. a raportat ofițerului de serviciu că din accident nu au rezultat victime și că la volan s-a aflat numitul T. I., fiind închisă astfel fișa 112, iar inculpatul B. V. și-a continuat activitatea de supraveghere a traficului rutier.
La solicitarea martorului T. L., la fața locului s-au prezentat martorii T. I. și T. MILUȚA, care au venit cu autoturismul proprietate personală marca Dacia 1310 de culoare galbenă, cu număr de înmatriculare_, pe care au parcat-o pe partea opusă a carosabilului.
Între martorii T. I., T. MILUȚA, T. L., pe de-o parte și martorul TOTPAL L., de cealaltă parte, au apărut unele neînțelegeri cu privire la acoperirea prejudiciului, mai exact martorul TOTPAL L. a solicitat și suma de 7.000 lei, pe lângă reparațiile ce urmau a fi efectuate, pentru a nu da declarații în fața organelor de poliție cu privire la cele întâmplate.
Timp de aproximativ 2 ore, între persoanele mai sus menționate s-au purtat discuții cu privire la repararea pagubei, discuții la care a participat și inculpatul D. S., stabilindu-se în final ca proprietarul imobilului să primească polița de asigurare a autoturismului.
Între timp, starea de sănătate a victimei accidentului (care fusese abandonată, în stare de șoc, într-un separeu al barului) s-a agravat vizibil, însă niciuna din persoanele prezente nu a solicitat sprijinul ambulanței, fiind mai degrabă preocupați de rezolvarea problemelor persoane. În momentul în care în localul P. Aurie, a venit fratele victimei, martorul ELEKES R., victima care prezenta multiple leziuni la nivelul feței aspect ce rezulta atât din declarațiile martorilor, din Raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 25/A-1/09.10.2014 și în special din fotografiile depuse la dosar de numita ELEKES K..
Fără a anunța celelalte persoane, martorul ELEKES R. a condus-o pe sora sa la Spitalul Municipal G., pentru a primi îngrijiri medicale.
În momentul în care martora ELEKES K. s-a prezentat la U.P.U. din cadrul Spitalului Municipal G., personalul medical a anunțat Poliția Municipiului G. despre prezentarea victimei unui eveniment rutier.
Ofițerul de serviciu a luat legătura cu inculpatul B. V., care între timp fusese anunțat despre producerea unui alt eveniment cu victime, produs pe raza comunei Lăzarea.
Inculpatul B. V., la rândul său, l-a contactat telefonic pe celălalt inculpat, stabilind cu acesta să se întâlnească la Spitalul Municipal G., unde urma să fie adus și martorul T. I. pentru a fi audiat și testat cu aparatul etilotest, conform celor stabilite anterior.
La spital, s-a prezentat și tatăl victimei accidentului, respectiv martorul ELEKES JOZSEF, care a aflat de la personalul medical că fiica sa ar fi condus autoturismul.
După ce martora ELEKES K. a relatat că șofer a fost martorul T. L., martorul ELEKES JOZSEF a mers în capătul holului unde inculpații D. S. și B. V. se pregăteau să-1 audieze pe martorul T. I. și a întrebat de ce la spital s-a transmis că fiica sa ar fi fost șofer când toată lumea cunoștea realitatea.
Având în vedere atitudinea martorului ELEKES JOZSEF, inculpatul D. S. s-a deplasat cu martorul T. I. la sediul Poliției Municipiului G. unde s-a întâlnit din nou cu inculpatul B. V. încercând, în continuare, să întocmească dosarul penal pe numele martorului T. I., însă din cauze care nu au putut fi elucidate până în prezent (posibil intervenția șefului Biroului Rutier care venise să supravegheze ancheta sau faptul că proprietarul imobilului avariat și martorul T. L. nu au ajuns la o înțelegere privind repararea pagubei) s-a luat hotărârea, într-un târziu, ca dosarul să fie întocmit pe numele martorului T. L..
În jurul orei 11:00, echipa operativă s-a deplasat la fața locului în vederea efectuării cercetării locului faptei, însă nici de această dată, inculpatul B. V., în calitate de șef al echipei de cercetare la fața locului, nu s-a grăbit să procedeze la testarea, de îndată cu aparatul etilotest a conducătorului auto, acest lucru întâmplându-se ora 11:59, rezultatul fiind de 0,25 mg/l în aerul respirat.
Ulterior, șoferul a fost condus la spital în vederea recoltării de probe biologice, cantitatea de alcool exprimată în grame la 1.000 ml sânge era de 0,45%o, la ora 12:35.
După efectuarea cercetării locului faptei, cei doi agenți de poliție au continuat să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu în mod defectuos, atât pentru a asigura martorului TOTPAL L. acoperirea prejudiciului cât și pentru a împiedica tragerea la răspundere penală a numitului T. L..
Astfel, nu au procedat la ridicarea permisului de conducere al conducătorului auto și a celorlalte documente personale, care se aflau la martorul TOTPAL L., nu au procedat la identificarea martorilor oculari și ulterior la audierea acestora, în documentele întocmite fiind menționate doar persoanele care au luat parte la înțelegerea anterioară cât și martorul LACZKO L., martorul asistent „de serviciu" și totodată, un apropiat al inculpatului B. V., așa cum a rezultat din procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate cât și din declarațiile martorului LACZKO L..
În același scop, inculpații au falsificat mai multe înscrisuri oficiale prin atestarea unor fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului.
Astfel, atât în procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de inculpatul B. V. și cât și în procesul verbal întocmit de inculpatul D. S., s-a atestat împrejurarea necorespunzătoare adevărului, că la fața locului a fost identificat martorul T. I., care ar fi afirmat că el era persoana care se afla la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare_ .
Tot în procesul-verbal întocmit de inculpatul D. S. s-a consemnat împrejurarea necorespunzătoare adevărului, că martorul T. I. ar fi fost testat cu aparatul etilotest la ora 07:10 și că rezultatul ar fi fost negativ.
Totodată, în același scop (pentru ascunderea activității infracționale cât și pentru favorizarea făptuitorului T. L.), la sfârșitul lunii decembrie 2013- începutul lunii ianuarie 2014 inculpatul D. S., a falsificat Fișa de intervenție la eveniment nr. 42 din 21.12.2013, atât prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv a faptului că la fața locului a fost găsit lângă autovehicul martorul T. I. care ar fi declarat că a condus autovehiculul în momentul producerii accidentului, cât și prin omisiunea, cu știință de a insera, unele date sau împrejurări, mai exact a faptului că din accident a rezultat o victimă, respectiv numita ELEKES K., aspecte care la ora 12:40, menționată pe fișa de intervenție ca oră a completării, fuseseră „elucidate".
De altfel, numărul dosarului de urmărire penală (24/P/2014) menționat pe fișa de intervenție a fost atribuit de P. de pe lângă J. G. în luna ianuarie 2014.
Totodată, la descrierea situației constatate la fața locului inculpatul D. S. a efectuat unele modificări.
În ceea ce-l privea pe inculpatul B. V., la sfârșitul lunii decembrie 2013-începutul lunii ianuarie 2014, acesta a antedatat Raportul de reținere a permisului de conducere . aparținând numitului T. L. și Dovada de reținere a aceluiași document, . nr._, iar ulterior i-a determinat pe numiții I. V. (șeful Biroului Rutier din cadrul Poliției Municipiului G.) și N. I. (Adjunct al Șefului Poliției Municipiului G.) să semneze Adresa de înaintare a permisului de conducere reținut de la numitul T. L., pe care a întocmit-o personal, inserând în antetul acesteia data de 21.12.2013, iar în cuprinsul acesteia faptul că permisul de conducere a fost reținut în aceeași zi, respectiv 21.12.2013, deși documentul a fost întocmit în data de 01.07.2014, iar permisul de conducere a fost reținut după câteva zile de la data producerii accidentului, aspecte ce au rezultat din declarațiile martorilor AMBRUS E. și TOTPALLASZLO.
La data de 16.01.2014, cu ocazia întocmirii Anexei nr. 2, la solicitarea asigurătorului autovehiculului implicat în accident, inculpatul B. V. E., a omis cu știință să menționeze la rubrica de la litera c) privind urinările accidentului, faptul că în urma evenimentului rutier a rezultat vătămarea corporală a martorei ELEKES K., deși această cerință era specificată atât în adresa de înaintare a Anexei nr. 2 cât și în cuprinsul anexei.
În zilele de 04, respectiv 05.08.2014, inculpatul D. S., în calitate de agent de poliție în cadrul Postului de Poliție S., l-a determinat pe martorul K. L. să efectueze transportul de material lemnos pe drumurile publice din comunele Ciumani și S., fără documente de proveniență și fără aviz de însoțire, asigurând astfel Grupului Asociativ de P. Nr. 14 S., folosul sumelor de bani provenite din vânzarea materialului lemnos cât și martorului S. E. folosul materialului lemnos transportat ilegal.
Mai exact, folosindu-se de funcția deținută, a intermediat vânzarea-cumpărarea de material lemnos de către martorul S. E., de la Grupul Asociativ de P. Nr. 14 S..
Conform H.G nr. 470/2004 situațiile în care Grupul Asociativ de P. Nr. 14 S. nu putea emite aviz de însoțire sunt următoarele:
-nu exista aviz primar de însoțire care trebuia să însoțească transportul pentru dovedirea provenienței materialului lemnos, în baza acestuia fiind emis și avizul secundar de însoțire;
-martorul JANOSSI L. SZIGMOND intenționa să comercializeze materialul lemnos ca persoană fizică, caz în care avizul de însoțire trebuia eliberat de organele silvice.
Inculpatul a exploatat în interes personal această împrejurare și a înlesnit martorului JANOSSI L. SZIGMOND comercializarea de material lemnos, existând indicii că în schimbul acestui serviciu a primit cantitatea de 3,6 mc material lemnos, încălcând astfel prevederile art. 45 alin. 1 lit. g din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului potrivit cărora „Polițistului îi este interzis... să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activități de comerț ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale, cu excepția calității de acționar"
Totodată, prin faptele săvârșite, inculpatul D. S., a cauzat o pagubă Primăriei C. S. care ar fi încasat cele 2 contravenții neconstatate și nesancționate de inculpat.
De asemenea, inculpatul abuzând de calitatea sa de polițist, 1-a determinat pe martorul K. L. să efectueze transportul materialului lemnos la preț redus, plâtindu-i acestuia suma de 100 lei primită de la martorul S. E., atât pentru materialul lemnos transportat la domiciliul său cât și pentru materialul lemnos transportat la domiciliul martorului S. E., astfel că și-a asigurat folosul transportului de material lemnos în mod gratuit.
Chiar dacă inculpatul D. S. era în afara programului de lucru, acesta era în exercitarea atribuțiilor de serviciu, având în vedere prevederile art. 2 din Legea nr. 360/2002 privind Statul polițistului potrivit cărora „ (1) Polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice, pe timpul și iu legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, în limitele competențelor stabilite prin lege. (2) Autoritatea funcției nu poate fi exercitată în interes personal." și art. 44 din același act normativ, potrivit căruia „(1) Serviciul polițienesc are caracter permanent și obligatoriu. (2) Polițistul este obligat să se prezinte la programul de lucru stabilit, precum și în afara acestuia, în situații temeinic justificate, pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii."
Mai mult, conform prevederilor art. 28(4) din Legea 218/2002 „ (4) Polițistul este obligat să intervină și în afara orelor de program, a atribuțiilor sale de serviciu și a competenței teritoriale a unității din care face parte, când ia cunoștință de existența unei infracțiuni flagrante, precum și pentru conservarea probelor în cazul altor infracțiuni a căror cercetare va fi efectuată de organele competente", în speța de față inculpatul avea cunoștință de faptul că martorul JANOSSI L. SZIGMOND săvârșea infracțiunea de evaziune fiscală, aspect ce a rezultat din convorbirile purtate între cei doi anterior efectuării celor două transporturi, ocazie cu care inculpatul a fost informat despre faptul că nu se va emite factură pentru lemnul comercializat.
În ceea ce privea exercitarea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu de către inculpatul D. S., acesta ar fi trebuit să intervină atât pentru constatarea infracțiunii flagrante de evaziune fiscală cât și pentru constatarea contravențiilor silvice privind transportul de material lemnos fără documente, încălcându-se astfel dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. 2, art. 22 lit. 4, art. 24 lit. d, art. 34 și art. 36 alin. 5 din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice.
Abuzul inculpatului era cu atât mai evident cu cât Statul polițistului interzice exercitarea autorității funcției, în interes personal.
Examinând apelul promovat, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit judecătoria, respectiv la condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre cele cinci fapte, la contopirea pedepselor stabilite, precum și la stabilirea modalității de executare a pedepsei rezultante în regim de detenție.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar, consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor penale, în modalitatea descrisă.
În acord cu prima instanță, constatăm că declarația de recunoaștere dată de inculpat în cadrul procedurii instituite de disp. art. 375 alin. 1, 2 C. pr. pen se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile martorilor: ELEKES K., T. L., ELEKES R. L., TOTPAL L., AMBRUS E., T. MILUȚA, T. I., LACZKO L., SROF T. Z., M. A. V., S. D., I. V., IANOSSY L. SZIGMOND, K. L., S. E., S. J., BARICZ SZILARD, V. D., SZEKERES L., BARTALIS I., ELEKES JOZSEF, TOTPAL I., B. VILMOS A., G. I., KOOS TIHAMER, procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise de J. G., proces-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate între operatorul SNUAU11, numitul Restas Janos și martorul S. D. din data de 21.12.2013, proces-verbal de redare a convorbirilor înregistrate la fața locului de martorul TOTPAL L., înscrisuri Spitalul Municipal G., înscrisuri IPJ Harghita, alte înscrisuri, înregistrări audio-video, fotografii, 1 C.D reprezentând copii ale suporturilor cu convorbirile interceptate, pentru care s-au întocmit procese-verbale de redare; 2 CD- uri cu înregistrări audio-video și fotografii, efectuate de martorul TOTPAL L..
De altfel, situația de fapt nici nu a fost contestată de către inculpat.
De asemenea, pentru fiecare faptă comisă, inculpatului-apelant i s-a aplicat câte o pedeapsă corect individualizată, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare, prima instanță făcând o riguroasă interpretare și aplicare a disp. art. 74 C. pen, ținând seama de circumstanțele reale ale comiterii faptelor, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului. Toate aceste criterii au fost avute în vedere de prima instanță după ce a reținut că inculpatul a fost de acord să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform disp. art. 375 alin. 1, 2 rap. la art. 374 alin. 4 C. pr. pen, reducând limitele de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime, conform disp. art. 396 alin. 10 C. pr. pen, după care s-au stabilit pedepsele între aceste limite, respectiv la minimul special redus cu o treime (două pedepse a câte 2 ani închisoare și trei pedepse a câte 8 luni închisoare).
Inculpatul nu a adus alte probe care să justifice reducerea cuantumului pedepselor stabilite de judecătorul fondului, circumstanțele reale și personale fiind avute în vedere.
Atitudinea sinceră manifestată de inculpat, invocată în susținerea apelului, se reflectă în reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, prin reținerea art. 396 alin. 10 C. pr. pen, iar circumstanțele reale ale comiterii faptelor (producerea evenimentului rutier, determinarea celorlalte persoane implicate, cantitatea mică de lemne primită pentru familie), precum și circumstanțele personale (activitatea profesională a inculpatului și durata acesteia, situația familiară precum și faptul că în prezent a demisionat din poliție), au fost avute în vedere de judecătorul fondului și au determinat stabilirea fiecărei pedepse la minimul special redus cu o treime.
În pofida numărului mare de fapte, a modalității concrete în care au fost determinate, a perioadei activității infracționale, prima instanță i-a stabilit acestuia, așa cum s-a reținut, cinci pedepse la minimul special, minim sub care nu mai pot fi coborâte.
C. nu a constatat și nici nu au fost invocate alte circumstanțe atenuante legale sau judiciare.
În apel au fost purtate discuții asupra aplicării legii penale mai favorabile. Constatăm că o infracțiune de abuz în serviciu și infracțiunile de favorizare a infractorului și fals intelectual au fost săvârșite în luna decembrie 2013, adică sub vechiul C. pen.
Deși infracțiunile de favorizare a infractorului și fals intelectual au limite de pedeapsă mai reduse în vechiul C. pen (închisoare de la 3 luni la 7 ani prev. de art. 264 din vechiul C. pen față de închisoare de la 1 la 5 ani sau amenda prev. de art. 269 alin. 1 C. pen, respectiv închisoare de la 6 luni la 5 ani prev. de art. 289 din vechiul C. pen față de închisoare de la 1 la 5 ani prev. de art. 321 C. pen), infracțiunea de abuz în serviciu este sancționată mai grav sub legea veche (închisoare de la 3 la 15 ani prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în vigoare la data săvârșirii faptei, față de închisoare de la 2,8 ani la 9,4 ani prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C. pen).
De asemenea, pretinsa reținere a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a, c din vechiul C. pen pentru aceste trei infracțiuni și aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012 privind tratamentul sancționator în cazul pluralității de infracțiuni, nu pot avea ca rezultat, în cazul inculpatului, aplicarea unei pedepse rezultante de maximul 3 ani închisoare, pentru a fi dispusă suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, prin aplicarea disp. art. 91 și urm. C. pr. pen.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, apelul declarat de inculpatul D. S. declarat apel împotriva sentinței penale nr. 217/16.09.2015 pronunțată de J. G. este nefondat, urmând ca, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, să fie respins.
În baza art. 421 alin. 1 teza finală C. pr. pen, vom menține hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, vom obliga inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul-apelant D. S. (fiul lui D. și N., născut la data de 18.01.1960, în ., Jud. V., domiciliat în . A, Jud, Harghita, C.N.P._) împotriva sentinței penale nr. 217/16.09.2015 pronunțată de J. G..
În baza art. 421 alin. 1 teza finală C. pr. pen, menține hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, obligă apelantul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2015.
Președinte Judecător
dr.M. V. A. O.
Grefier
G. C.
Red.AO/19.11.2015
Thnred./CC/3 exp./ 23.11.2015
Jd.fd. P. I.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 568/2015. Curtea de... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 639/2012. Curtea... → |
|---|
