Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 648/2012. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 648/2012 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 19-10-2012 în dosarul nr. 648/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr.648/R
Ședința publică din 19 octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Judecător A. O.
Judecător D. C. U.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul B. O. G. (fiul lui G. și M., născut la data de 4 februarie 1975 în R., domiciliat în com.S., ., fără antecedente penale, CNP:_) împotriva sentinței penale nr.141 din 10 mai 2012 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și lipsa reprezentantului Ministerului Public, doamna procuror G. G., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 3 octombrie 2012, – încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie -, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra căilor de atac promovate în cauză, pe data de azi, respectiv 19 octombrie 2012.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului formulat:
P. sentința penală nr.141 din 10 mai 2012 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art.6 Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală și a art. 63 alin. 3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. O. G., la pedeapsa de 1000 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 1 an, reprezentând termen de încercare, potrivit art.82 alin.2 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 cod penal în condițiile art. 359 Cod procedură penală.
S-a constatat că prejudiciul a fost recuperat iar în consecință partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția G. a Finanțelor P. M. Administrația Finanțelor P. R. nu a mai susținut acțiunea civilă formulată în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 660 lei.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 18.02.2011, lucrătorii din cadrul Direcției Generale a Finanțelor P. M. – A.F.P. R. au întocmit o notă privitoare la . cu sediu in loc. S., ., ocazie cu care au stabilit că inculpatul B. O. G. – în calitate de administrator al acesteia, în perioada decembrie 2009 – noiembrie 2010, a reținut si nu a vărsat la bugetul de stat impozite si contribuții cu reținere la sursă având întârzieri la plată mai mari de 30 de zile după cum urmează: impozit pe veniturile din salarii – 1.760 lei, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați – 2.876 lei, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați – 140 lei, contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați – 1.508 lei.
La aceste sume se adaugă majorări de întârziere în valoare de 1.350 lei.
Instanța a mai reținut faptul că în conformitate cu același act de control au fost întreprinse măsuri de executare silită.
Cu ocazia audierii din data de 08.03.2011 a administratorului societății, inculpatul B. O. G., acesta a precizat că recunoaște sumele stabilite de AFP R., nu a avut posibilitatea să le achite din lipsă de bani însă le va achita în cel mai scurt timp posibil.
Lipsa resurselor financiare nu a putut fi reținută de către instanța de fond întrucât din analiza balanțelor din perioada în cauză, depuse la dosarul cauzei, a reieșit că societatea a avut disponibilități financiare.
Pentru sumele reținute de angajator de la angajați în luna decembrie 2009, termenul scadent de plată era 25.01.2010 iar perioada analizată pentru disponibilitățile bănești este de 30 zile începând cu această dată, respectiv luna februarie 2010.
Astfel, din analiza balanței analitice pe luna februarie 2010 a reieșit că societatea a avut intrări în conturile în lei suma de 770 lei iar intrări de numerar în casierie de 34.595 lei, sume cu care s-a putut plăti debitele curente pentru luna decembrie 2009.
Din analiza balanței analitice pe luna martie 2010 a reieșit că societatea a avut intrări în conturile în lei de 800 lei iar intrări de numerar în casierie de 31.002 lei, sume cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna ianuarie 2010.
Din analiza balanței analitice pe luna aprilie 2010 a reieșit că societatea a avut intrări în conturile în lei de 780 lei iar intrări de numerar în casierie de 33.210 lei, sume cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna februarie 2010.
Din analiza balanței analitice pe luna mai 2010 reiese că societatea a avut intrări în conturile în lei de 0 lei iar intrări de numerar în casierie de 45.196 lei, sume cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna martie 2010.
Din analiza balanței analitice pe luna iunie 2010 a reieșit că societatea a avut intrări în conturile în lei de 1.495 lei iar intrări de numerar în casierie de 34.674 lei, sume cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna aprilie 2010.
Din analiza balanței analitice pe luna iulie 2010 a reieșit că societatea a avut intrări în conturile în lei de 0 lei iar intrări de numerar în casierie de 28.461 lei, sume cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna mai 2010.
Din analiza balanței analitice pe luna august 2010 a reieșit că societatea a avut intrări în conturile în lei de 800 lei iar intrări de numerar în casierie de 32.476 lei, sume cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna iunie 2010.
Din analiza balanței analitice pe luna septembrie 2010 a reieșit că societatea a avut intrări în conturile în lei de 0 lei iar intrări de numerar în casierie de 28.511 lei, sume cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna iulie 2010.
Din analiza balanței analitice pe luna octombrie 2010 a reieșit că societatea a avut intrări în conturile în lei de 1.500 lei iar intrări de numerar în casierie de 28.624 lei, sume cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna august 2010.
Din analiza balanței analitice pe luna noiembrie 2010 a reieșit că societatea a avut intrări în conturile în lei de 775 lei iar intrări de numerar în casierie de 37.539 lei, sume cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna septembrie 2010.
Din analiza balanței analitice pe luna decembrie 2010 a reieșit că societatea a avut intrări în conturile în lei de 770 lei iar intrări de numerar în casierie de 24.304 lei, sume cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna octombrie 2010.
Din analiza balanței analitice pe luna ianuarie 2011 a reieșit că societatea a avut intrări de numerar în casierie de 32.237 lei, sumă cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna noiembrie 2010.
Din adresa nr. 618/2011 emisă de I.T.M. M. a reieșit că în perioada analizată . a avut 6 angajați.
Instanța a reținut că infracțiunea are un moment al consumării – la 30 de zile de la data scadentă a contribuțiilor cu reținere la sursă aferente salariilor angajaților. Deci de la data reținerii sumelor datorate bugetului de stat, administratorul are la dispoziție câteva zile până la data scadenței acestora si apoi încă 30 zile de la data scadentei în care poate face plata, timp în care chiar se poate folosi în interesul societății de acești bani. Depășirea acestui termen atrage sancțiunea prevăzută de art. 6 din legea 241/2005.
S-a reținut că infracțiunea prevăzută de art. 6 din legea 241/2005 este o infracțiune de prejudiciu acesta fiind reprezentat de sumele reținute de angajator - . prin administratorul său inculpat B. O. G. de la angajați si nevirate la bugetul de stat în termenul maxim de 30 de zile de la scadență.
Sub aspectul laturii subiective s-a apreciat că infracțiunea se săvârșește cu intenție și constă în faptul că, deși s-au reținut sumele datorate bugetului de stat, administratorul nu le-a vărsat cu știință, în termenul maxim de 30 zile, deși a avut la dispoziție sume de bani suficiente, așa cum rezultă din analiza balanțelor analitice pentru perioada în cauză.
Instanța a reținut că prejudiciul reclamat la data de 22.02.2011 cauzat bugetului de stat, prin nevirarea sumelor reținute de la angajați, este de 3.408 lei format din:
- impozit pe veniturile din salarii – 1.760 lei,
- contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați – 140 lei,
- contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați – 1.508 lei
la care se adaugă majorări de întârziere de 727 lei.
S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului B. O. G., care în perioada decembrie 2009 – noiembrie 2010 a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 6 din legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 C.P.
S-a apreciat că, fapta reținută în sarcina inculpatului în contextul redat anterior este pe deplin probată cu mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior, precum și cu declarația de recunoaștere a inculpatului fila 117 din dosar.
Cu privire la operațiunea de individualizare a pedepsei s-a reținut că inculpatul nu are antecedente penale și că a uzat de art.3201 Cod procedură penală.
Cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța a constatat că părțile civile Agenția Națională De Administrare Fiscală, Direcția G. a Finanțelor P. și Administrația Finanțelor P. s-au constituit părți civile, cu suma de 1214 lei, din care 487 lei debite și 727 lei accesorii aferente impozitului pe salarii și contribuțiilor cu reținere la sursă. Instanța a constatat că prejudiciul a fost recuperat, în acest sens au fost atașate la dosarul cauzei chitanțele fiscale pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții fila 143, 154,158 din dosar. Totodată părțile civile au comunicat instanței de judecată faptul că sumele datorate au fost achitate, iar prejudiciul recuperat.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat, în termen legal, recurs inculpatul B. O. G., care a solicitat a se aplica inculpatului o amendă administrativă deoarece prejudiciul cauzat de inculpat este sub 50.000 euro și a fost achitat integral de inculpat.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.38514 Cod procedură penală și prin raportare la art.3856 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele, se rețin următoarele:
Instanța de fond a reținut corect starea de fapt în cauză, probele administrate stabilind fără dubiu că în perioada decembrie 2009 – noiembrie 2010 inculpatul a reținut și nu a vărsat cu intenție la stat, în cel mult 30 de zile de la scadență, sumele de bani constând în impozite și taxe, reprezentând contribuții cu reținere la sursă.
Și încadrarea în drept a faptei a fost corect reținută de către instanța de fond.
De fapt, starea de fapt și încadrarea juridică nu au fost contestate în recursul inculpatului astfel că nu se va insista cu privire la aceste aspecte, cu atât mai mult cu cât ele au fost dovedite.
În recursul promovat inculpatul a solicitat a se face aplicarea art.10 din Legea nr.241/2005 și a se aplica inculpatului o sancțiune administrativă deoarece prejudiciul cauzat a fost sub 50.000 euro și a fost recuperat.
Analizând recursul sub acest aspect, se constată că într-adevăr prejudiciul cauzat părții civile este sub 50.000 euro și a fost recuperat, însă recuperarea integrală a prejudiciului nu s-a făcut, așa cum prevede art.10 din Legea nr.241/2005, până la primul termen de judecată.
Astfel, așa cum rezultă din dosar (fila 152) prejudiciul a fost achitat integral de către inculpat la data de 28 martie 2012, iar primul termen de judecată al cauzei a avut loc la 12 martie 2012.
Recursul este admisibil însă deoarece, în raport de momentul epuizării faptei, noiembrie 2010, erau în vigoare dispozițiile art.741 Cod penal. Potrivit acestor dispoziții, în cursul săvârșirii unor infracțiuni economice, prin care s-a pricinuit o pagubă dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, inculpatul acoperă integral prejudiciul, iar prejudiciul nu depășește 50.000 euro, se aplică o sancțiune administrativă ce va fi înregistrată în cazierul judiciar.
Se constată că în speța de față este vorba despre o infracțiune economică, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, că prejudiciul cauzat este de sub 50.000 euro și a fost recuperat până la finalizarea cauzei în primă instanță.
Este real faptul că la data de 25 mai 2011 acest text de lege a fost declarat neconstituțional prin decizia nr.573, însă, așa cum s-a arătat, epuizarea activității infracționale a inculpatului s-a realizat în noiembrie 2010, anterior deciziei Curții Constituționale, astfel că inculpatului urmează a i se aplica legea mai favorabilă, conform art.13 Cod penal.
Ca urmare, se va admite recursul inculpatului și în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală se va casa parțial sentința atacată și în urma rejudecării cauzei, în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.i ind.1 Cod procedură penală, se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului Baru O. G. pentru comiterea infracțiunii prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.74 ind.1 alin.2 Cod penal se va aplica inculpatului o amendă administrativă de 500 lei.
Se va dispune înscrierea acestor sancțiuni în cazierul judiciar.
Se va elimina din sentință prevederile referitoare a condamnarea inculpatului și menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de inculpatul B. O. G. (fiul lui G. și M., născut la data de 4 februarie 1975 în R., domiciliat în ., fără antecedente penale, CNP:_) împotriva sentinței penale nr.141 din 10 mai 2012 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ .
Casează parțial sentința atacată și în urma rejudecării cauzei:
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.i ind.1 Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului Baru O. G. (fiul lui G. și M., născut la data de 4 februarie 1975 în R., domiciliat în com.S., ., CNP:_) pentru comiterea infracțiunii prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.74 ind.1 alin.2 Cod penal aplică inculpatului o amendă administrativă de 500 lei.
Dispune înscrierea acestor sancțiuni în cazierul judiciar.
Elimină din sentință prevederile referitoare a condamnarea inculpatului și menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân la stat, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial din oficiu se vor suporta din fondul Ministerului Justiției către Baroul M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. G. A. O. D. C. U.
Grefier,
G. C.
Red.F.G.- 20.11.2012
Tehn.G.C. – 20.11.2012/2 ex
Jud. fond G. B.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 639/2012. Curtea... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 693/2012. Curtea... → |
|---|
