Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 639/2012. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 639/2012 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 18-10-2012 în dosarul nr. 639/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL T. M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr.639/R
Ședința publică din 18 octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Judecător I. G.
Judecător M. R. C.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul N. N.-E. (fiul lui L. și E., născut la data de 01.12.1986 în Tg. M., jud. M., domiciliat în Tg. M., ., ., fără antecedente penale, posesor al C.I. . nr._, eliberată de SPCLEP Tg. M., CNP_) împotriva sentinței penale nr. 605 din 1 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Tg.M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și lipsa reprezentantului Ministerului Public, doamna procuror R. G., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel T.-M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 17 octombrie 2012 – încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie -, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra recursului promovat, pe data de azi, respectiv 18 octombrie 2012.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului formulat:
Prin sentința penală nr.605 din 1 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 345 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul N. N.-E., astfel:
- la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 al.1 și 2 Cod penal (în dauna victimei T. P.), cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
- la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 al.2 și 4 Cod penal (în dauna părții vătămate T. M.), cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal.
- la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 al.2 și 4 Cod penal (în dauna părții vătămate S. D.) cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal.
În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal raportat la art. 33 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele de 1 an și 9 luni închisoare, 5 luni închisoare și 4 luni închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 9 luni închisoare, ca pedeapsă rezultantă.
În temeiul art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod Penal.
S-a dispus ca o copie de pe hotărâre să se comunice IPJ M. - Serviciul rutier în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului N. N.-E. în conformitate cu dispozițiile art. 114 al. 1 lit. b) din OUG 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice.
S-a constatat că părțile civile S. M., T. G., S. R. și T. M. au renunțat la pretențiile civile formulate.
În temeiul art. 346 Cod procedură penală, art. 14 Cod procedură civilă și art. 998 – 999 cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență T. M.
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S. C. Județean de Urgență Tîrgu M. a sumei de 18.314,79 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare aferente internării victimei T. P., precum și la plata dobânzilor legale aferente acestui debit de la data acordării îngrijirilor medicale până la data plății efective.
S-a constatat că în cauză a avut calitatea de asigurător de răspundere civilă Generali R. A. R. SA și pe cale de consecință, în temeiul art.54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, a obligat asigurătorul în limitele contractului de asigurare, la plata despăgubirilor civile menționate mai sus, acordate în favoarea părții civile S. C. Județean De Urgență Tîrgu M..
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligatinculpatul N. N.-E., la plata sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În data de 06.09.2008, în jurul orei 12,30, inculpatul N. N. - E. conducea autoturismul Audi cu nr. de înmatriculare_, pe DJ 135 D, dinspre Sânișor înspre Șardu Nirajului, jud. M..
După ce a ieșit din loc. Sânișor, la ieșirea dintr-o curbă ușoară la dreapta, pe o porțiune de drum în pantă ușoară, autoturismul condus de inculpat a pătruns cu partea stângă pe sensul opus de mers și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia, care circula regulamentar și cu viteză redusă și al cărui conducător auto – numitul T. P. – observând că autoturismul condus de inculpat intrase pe contrasens, a oprit autoturismul.
Astfel cum a rezultat din studierea locului accidentului – respectiv urmele de frânare imprimate pe carosabil de roata stânga față a autoturismului Dacia (urmă de frânare paralelă cu axul drumului, cu o lungime de 1,82 m și care este poziționată la 1,50 m față de marginea din dreapta a carosabilului), în condițiile în care lățimea părții carosabile era în porțiunea respectivă de 6 m, iar lățimea autoturismului Dacia 1300 este de 1636 mm se reține că șoferul autoturismului Dacia, observând starea de pericol rezultată din faptul că autoturismul condus de către inculpat circula pe contrasens, a acționat frâna de serviciu și s-a apropiat de partea lateral dreapta a carosabilului, iar în final a oprit autoturismul parțial în afara carosabilului (lățimea autoturismului 1636 mm iar urmele de frânare lăsate de roata stânga față a autoturismului au fost imprimate la o distanță de 1500 mm față de marginea din dreapta a părții carosabile)
La momentul impactului, viteza de circulație a autoturismului condus de inculpat era de 71 km/h – în limitele admise de normele de reglementare a circulației pe sectorul de drum respectiv, impactul între cele două autoturisme a avut loc (astfel cum rezultă din urmele identificate la fața locului în cursul procesului de cercetare la fața locului - urme de particule de plastic, vopsea, lichid de spălare parbriz etc.) pe sensul de mers al autoturismului Dacia 1300 de 1500 mm de marginea din dreapta a părții carosabile.
S-a stabilit prin expertiza efectuată, că poziția autoturismului Dacia la momentul impactului era paralelă cu axul imaginar al drumului în timp ce autoturismul Audi A4 – condus de inculpat se afla înscris pe o traiectorie deviată spre stânga pe banda opusă de mers cu un unghi de 15° față de axul longitudinal al drumului.
Impactul a avut loc între partea din față lateral stânga a autoturismului Audi A4 condus de inculpat și partea din față a autoturismului Dacia 1300, fiind produse următoarele avarii ale autoturismelor:
Au fost avariate aripa stânga față, capota față, bara protecție față, masca față, far stânga față. Anvelopa stânga față și parbrizul autoturimului Audi A4, în timp ce autoturismul Dacia 1300 s-a constatat că prezintă următoarele avarii: ansamblul față deplasat spre dreapta, portiere față și spate, bara protecție față, aripa stânga față, far stânga, capota față, radiator, masca față, radiator, pavilion bord, parbriz, mecanism direcție.
S-a apreciat că concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză se coroborează cu declarațiile persoanelor – pasager în autoturismul Dacia 1300 - ce au fost audiate în curusl cercetării judecătorești, ce au confirmat concluziile expertului în privința mecanismului de producere a accidentului cât și locului de impact între cele două autoturisme.
Astfel, din declarațiile martorei S. R., pasager în autoturismul marca Dacia, reiese că autoturismul marca Audi a pătruns pe contrasens, iar șoferul autoturismului marca Dacia, victima T. P., a frânat și a tras de volan înspre dreapta. Martora a precizat că înainte de accident autoturismul marca Dacia se deplasa cu viteză redusă și în momentul producerii impactului șoferul frânase până la oprire (f. 87 – 88 d.u.p.). declarațiile martorei din cursul urmăririi penale au fost susținute de aceasta și în cursul cercetării judecătorești.
Similar, martorul C. D., fiind audiat, a declarat că în data de 06.09.2008, în jurul orelor 12,00 – 13,00, se deplasa pe D.J. 135 D și a ajuns la locul producerii accidentului imediat după ce acesta a avut loc. Martorul a declarat că pasagera din autoturismul marca Audi a coborât și i-a reproșat șoferului acestui autoturism că nu a fost atent. Martorul a văzut autoturismele implicate în accident în pozițiile în care se aflau, confirmând faptul că autoturismul marca Dacia era pe partea dreaptă a sensului său de mers, iar autoturismul marca Audi era orientat oblic, partea din față a acestuia fiind dincolo de axul imaginar al drumului.
În urma accidentului victima T. P. a suferit leziuni corporale grave, fiind internat în spital și decedând la data de 19.09.2008, conform raportului de autopsie medico – legală decesul având legătură de cauzalitate indirectă cu leziunile produse ca urmare a accidentului.
Partea vătămată T. M., pasager în autoturismul marca Dacia, a suferit în urma accidentului leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un nr. de 280 – 300 de zile de îngrijiri medicale, suferind și o infirmitate fizică permanentă.
Partea vătămată S. D., pasager în autoturismul marca Dacia, a suferit în urma accidentului leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un nr. de 70 - 80 de zile de îngrijiri medicale.
Din cuprinsul materialului probator administrat în cauză instanța a reținut că vinovăția producerii accidentului revine în exclusivitate inculpatului N. N. – E., care a pătruns cu autoturismul pe care îl conducea pe contrasens, la ieșirea din curbă, și a intrat în coliziune cu autoturismul în care se aflau victima decedată și părțile vătămate, autoturism care circula regulamentar.
Având în vedere coroborarea elementelor cu relevanță probatorie, astfel cum a fost expusă anterior, s-a apreciat că declarațiile inculpatului și ale martorei T. O., pasageră în autoturismul condus de inculpat, conform cărora accidentul s-ar fi produs din culpa conducătorului autoturismului marca Dacia, care el ar fi pătruns pe contrasens, nu corespund realității faptelor.
Având în vedere stare de fapt reținută, instanța a constatat că faptele inculpatului N. N. - E. care, în data de 06.09.2008, în jurul orei 12,30, în timp ce conducea autoturismul Audi cu nr. de înmatriculare_ pe DN 135 D, a pătruns pe contrasens la ieșirea dintr-o curbă ușoară la dreapta și a intrat în coliziune frontală cu autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar din sens opus de numitul T. P., accident în urma căruia numitul T. P. a decedat, iar părțile vătămate T. M. și S. D. au suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un nr. de 280 – 300 de zile de îngrijiri medicale (suferind și o infirmitate permanentă), respectiv 70 – 80 de zile de îngrijire medicală, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 Cod penal, art. 184 al. 2 și 4 Cod penal și art. 184 al. 2 și 4 Cod penal toate cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal.
La stabilirea și individualizarea pedepselor care le-a aplicat inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: limitele de pedeapsă fixate de lege, gradul de pericol social al faptei, determinat de împrejurările săvârșirii și de urmarea produsă.
Instanța a luat în considerare și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, aflându-se la primul conflict cu legea penală.
Instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul, deși regretă cele întâmplate, nu se consideră vinovat de producerea accidentului.
Pentru aceste motive instanța a considerat că reținerea în plus a altor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului (cu excepția celor prevăzute de art.74 alin. 1 lit. a Cod penal) nu este oportună și prin urmare, nu este oportună nici coborârea pedepsei sub minimul special astfel stabilit, întrucât nu trebuiesc ignorate consecințele grave pe care le-a produs fapta acestuia și nici încălcarea unora dintre regulile cele mai importante ale circulației autovehiculelor pe drumurile publice – cele privind circulația pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile. Se reține că este notorietate că nerespectarea acestor reguli reprezintă cauze extrem de frecvente de producere a accidentelor auto iar în situația din speță, consecințele negative produse sunt fără îndoială semnificative.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a constatat că între părți a intervenit o tranzacție cu privire la acest aspect, iar părțile civile S. M., T. G., T. M. și S. R. au renunțat la pretențiile civile.
Inculpatul a fost obligat în schimb la despăgubiri către S. C. Județean de Urgență Tg.M., în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinței.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat, în termen legal, recurs inculpatul care a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate de către instanța de fond, fără executarea în regim de detenție.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.38514 Cod procedură penală și prin raportare la art.3856 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele, se rețin următoarele:
Instanța de fond a reținut corect starea de fapt, în cauză probele administrate corect stabilind că la data de 6 septembrie 2008 inculpatul conducea autoturismul Audi cu nr.de înmatriculare_, pe DJ 135 D, dinspre Sânișor înspre Șardu Nirajului, jud. M..
Din sens opus se deplasa autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, condus de victima T. P., autoturism în care se aflau ca pasageri părțile vătămate T. M. și S. D., precum și martora S. R..
După ce a ieșit din localitatea Sânișor, la ieșirea dintr-o curbă, autoturismul condus de inculpat a pătruns cu partea stângă pe sensul opus de mers și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia, care se deplasa regulamentar.
În urma accidentului victima T. P. a suferit leziuni corporale grave, fiind internat în spital și decedând la data de 19.09.2008, conform raportului de autopsie medico-legală decesul având legătură de cauzalitate indirectă cu leziunile produse ca urmare a accidentului.
Partea vătămată T. M., pasager în autoturismul marca Dacia, a suferit în urma accidentului leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un nr. de 280-300 de zile de îngrijiri medicale, suferind și o infirmitate fizică permanentă.
Partea vătămată S. D., pasager în autoturismul marca Dacia, a suferit în urma accidentului leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un nr. de 70-80 de zile de îngrijiri medicale.
În raport de starea de fapt reținută mai sus și încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat, din culpa sa, este corectă, astfel că nu se va reveni cu privire la aceste aspecte.
De fapt, starea de fapt și încadrarea juridică a faptelor nu au formulat obiect al recursului, inculpatul fiind nemulțumit de modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanța de fond, cu executare în regim de detenție.
Analizând cauza, sub acest aspect, se reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a art.72 Cod penal și în plus a reținut în sarcina inculpatului și circumstanțe atenuante, pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special.
În urma aplicării corecte a art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 9 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, cu executare în detenție, se apreciază că aceasta este prea aspră, în raport de faptul că inculpatul se află la primul contact cu legea penală.
Este real faptul că inculpatul, în declarația dată, nu și-a recunoscut culpa în ceea ce privește producerea accidentului, însă a încheiat o tranzacție cu părțile din proces, pe latura civilă și s-a prezentat în fața instanței la termenele de judecată.
Mai mult, scopul pedepsei este acela ca inculpatul să înțeleagă fapta sa și să evite ca pe viitor el să comită alte fapte penale. Pentru realizarea acestui scop trebuie ca instanța să găsească acele modalități de executare a pedepsei adecvate personalității fiecărui inculpat.
Ori, în cazul de față se constată că inculpatul este la primul contact cu legea penală, faptele comise sunt din culpă iar inculpatul are loc de muncă astfel că există suficiente garanții că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare în regim de detenție.
Față de toate cele de mai sus, precum și ținând cont de atitudinea inculpatului, adoptată în fața instanței de recurs, de regret a celor întâmplate, se va admite recursul inculpatului și în baza art.38514 pct.1 lit.d Cod procedură penală, se va casa parțial sentința atacată și în urma rejudecării cauzei se va schimba modalitatea de executare a pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare, în sensul aplicării art.861 Cod procedură penală și a suspendării pedepsei sub supravegherea organelor de la domiciliul inculpatului.
În baza art. 86 ind.2 Cod penal termenul de încercare va fi format din durata pedepsei la care se adaugă un interval de 2 ani, respectiv de 3 ani și 9 luni.
În baza art.86 ind.3 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M.;
- să anunțe acest Serviciu, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Se va atrage atenția inculpatului asupra art.86 ind.4 Cod penal privind revocarea suspendării executării sub supraveghere.
Vor fi menținute dispozițiile referitoare la aart.71, 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal se va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii.
Vot fi menținute restul dispozițiilor din sentința atacată.
Văzând și disp.art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul N. N.-E. (fiul lui L. și E., născut la data de 01.12.1986 în Tg. M., jud. M., domiciliat în Tg. M., ., ., fără antecedente penale, posesor al C.I. . nr._, eliberată de SPCLEP Tg. M., CNP_) împotriva sentinței penale nr. 605 din 1 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Tg.M., în dosarul nr._ .
Casează parțial sentința atacată și rejudecând cauza:
Schimbă modalitatea de executare a pedepsei rezultante, de 1 an și 9 luni închisoare aplicate inculpatului, în sensul că în baza art.86 ind.1 Cod penal dispune suspendarea pedepsei sub supravegherea organelor de poliție de la domiciliul inculpatului.
În baza art.86 ind.2 Cod penal termenul de încercare va fi format din durata pedepsei la care se adaugă un interval de 2 ani, respectiv de 3 ani și 9 luni.
În baza art.86 ind.3 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M.;
- să anunțe acest Serviciu, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra art.86 ind.4 Cod penal privind revocarea suspendării executării sub supraveghere.
Menține dispozițiile referitoare la aart.71, 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepselor accesorii.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân la stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 octombrie 2012.
Președinte Judecători
F. G. I. G.
M.-R. C.
Grefier
G. C.
Red.F.G.-20.11.2012
Tehn.G.C. – 26.11.2012/2 ex
Jud.fond T. A.
| ← Favorizarea făptuitorului. Art.269 NCP. Decizia nr. 575/2015.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 648/2012. Curtea... → |
|---|
