Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 46/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 46/2014
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 46/A
Ședința publică din 06 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Judecător A. O.
Grefier A. B. F.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de:
- inculpatul K. K. (fiul lui K. și I., născut la data de 13 ianuarie 1985, în orașul Miercurea-Nirajului, jud.M., domiciliat în Miercurea-Nirajului, ., jud.M., posesor C.I. . Nr._, CNP:_,
-P. de pe lângă judecătoria T.-M.,
împotriva sentinței penale nr. 1266 din 6 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Târgu-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror D. Z. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Tg.M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 26 februarie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru 6 martie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Deliberând asupra prezentelor apeluri:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de A. Tg-M. la data de 08.01.2014 sub nr._ P. DE PE L. JUDECĂTORIA TÂRGU-M. și inculpatul K. K. au declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 1266/06.12.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-M..
În motivarea recursului, parchetul solicită condamnarea inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni la legea circulației, susținând că în mod greșit a reținut prima instanță lipsa pericolului social în cazul unor infracțiuni de pericol și nu de rezultat, iar neglijența de care a dat dovadă inculpatul impune condamnarea acestuia.
Inculpatul a solicitat achitarea sa în baza art 16 lit. d din noul C. pr. pen, iar în subsidiar fie menținerea soluției de achitare dispusă de prima instanță în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 vechiul C. pr. pen, fie renunțarea la aplicarea pedepsei, potrivit disp. art. 80 C. pen.
La termenul din 05.02.2014 s-a constatat că, potrivit disp. art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, prezentul recurs aflat în curs de judecată la data intrării în vigoare a codului de procedură penală, declarat împotriva unei hotărâri pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționază de prezenta instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
Inculpatul nu a dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel.
S-au depus înscrisuri.
C. a invocat din oficiu schimbarea încadrării juridice a feptelor.
A fost asigurată asistența juridică prin apărător ales.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control retine urmatoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 1266/06.12.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-M., s-au hotărât următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. b1) C.proc.pen. s-a dispus achitarea inculpatului K. K., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prevăzută și pedepsită de art. 85 al. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 republicată și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prevăzută și pedepsită de art. 86 al. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 republicată săvârșite la data de 8.06.2013.
În baza art. 91 lit. c) C.pen. rap. la art. 181 C.pen., decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXXV/2006 a fost aplicată inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei.
În baza art. 192 al. 1 pct. 1 lit. d) C. proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 220 lei din care suma de 20 lei în faza de urmărire penală și 200 lei în faza de judecată.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales în faza de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În cursul anului 2013, inculpatul K. K. și soția acestuia, martora K. H. B. s-au hotărât să achiziționeze un autoturism. În acest scop au verificat anunțurile postate pe internet, arătându-se interesați de achiziționarea unui autoturism marca F. Punto. Inculpatul K. K. a sunat la numărul indicat în anunț și a vorbit cu proprietarul mașinii care s-a recomandat cu numele de G. F.. Au stabilit ca inculpatul să vizioneze autoturismul la data de 6.06.2013, în jurul orei 18.00, la domiciliul proprietarului situat în Cristești nr. 748, jud. M.. La data indicată, inculpatul s-a prezentat la domiciliul martorului G. F. însoțit de soția sa, martora Hovacs H. B..
După ce martorul G. F. a prezentat actele mașinii în limba germană, inculpatul a verificat . și a motorului și s-a întocmit contractul de vânzare-cumpărare. Părțile s-au înțeles ca prețul autovehiculului să fie de 5300 lei. Întrucât mașina avea un defect la portiera dreapta față, s-au înțeles cu proprietarul să remedieze defecțiunea contra sumei de 100 lei. Inculpatul a lăsat martorului G. F. suma de 100 lei cu titlu de avans din preț precum și mașina, urmând să o ridice peste câteva zile, după ce portiera va fi vopsită.
Cu privire la aceste aspecte, inculpatul K. K. a declarat în fața instanței faptul că: „Am mers cu soția mea să vizionez mașina, care ne-a plăcut. Proprietarul ne-a prezentat documentele mașinii în lb. germană. Am verificat . și . și am văzut că ele corespund. Când am vizionat mașina, avea numere de înmatriculare roșii românești. Ptr. numerele roșii de înmatriculare proprietarul nu ne-a prezentat nici un document. Nu știam că trebuie vreun document ptr. numere provizorii. (…) Am găsit un defect la vopseaua de pe ușa drp. față, iar proprietarul mi-a promis că va remedia problema contra sumei de 100 lei. I-am lăsat 100 lei avans din preț iar mașina a rămas la proprietar să o vopsească la portieră. Am întocmit și contractul de vânzare-cumpărare, unde s-a menționat și prețul total al mașinii de 5300 lei.”
Similar, soția inculpatului, martora K. H. B. a arătat în fața instanței faptul că: „Eu și soțul meu am dorit să achiziționăm o mașină. În acest scop ne-am uitat pe internet și am văzut un autoturism marca F. Punto.
Proprietarul locuia în Cristești. În acest scop în data de 6.06.2013 m-am deplasat împreună cu soțul meu la acea locație. Proprietarul autoturismului s-a prezentat sub numele de G. F.. Ne-a plăcut autoturismul, însă acesta avea o altă culoare la o ușă. Am convenit cu proprietarul mașinii ca acesta să vopsească ușa fără a ne cere un preț suplimentar. Cred că valoarea tranzacției a fost stabilită la suma de 5300 lei.
În aceeași zi de 6.06.2013 soțul meu a întocmit contractul de vânzare-cumpărare cu proprietarul mașinii și a înmânat acestuia suma de 100 lei ca avans din preț. Nu știu dacă G. F. a prezentat vreun act de identitate deoarece nu eram foarte atentă. Știu că i-a prezentat soțului meu niște acte ale mașinii, dar eu nu m-am uitat la ele, deoarece nu mă pricep. Știu că soțul meu s-a uitat la o . motor și o . scaun. Nu știu dacă soțul meu a cerut lămurii în legătură cu aceste aspecte.”
Declarațiile celor doi s-au coroborat cu cea a martorului G. F. care a arătat la termenul din data de 29.10.2013 faptul că: „Anul acesta prin primăvară am fost contactat de inculpatul K. K., pe care îl recunosc ca fiind prezent astăzi în sala de judecată. Acesta era interesat de achiziționarea mașinii, iar după câteva zile a venit la domiciliul meu împreună cu o doamnă. Cei doi s-au uitat la mașină. I-am prezentat actele mașinii din Germania și buletinul în momentul în care am încheiat contractul de vânzare cumpărare.
Menționez că acea mașină nu a fost înmatriculată în România. Eu personal nu am făcut demersuri la poliție pentru a o înmatricula. Mașina avea aplicate numere roșii expirate când inculpatul a plecat de la mine. Când a venit să ia mașina, inițial, nu știu dacă acele numere erau aplicate.
Menționez că inculpatul K. K. a verificat . șasiu și starea mașinii, să nu fie ruginită, motorul cum funcționează, aerul condiționat. Inculpatul a analizat mașina vreo 2 ore. Menționez că știa unde era înscrisă . șasiu.
Ne-am înțeles la suma de 5300 lei întrucât aerul condiționat nu funcționa. Totodată mașina avea o nuanță diferită a vopselei la portiera dreapta față și m-am înțeles cu inculpatul să remediez această defecțiune. În mare parte femeia a participat la discuții.
Eu am redactat contractul de vânzare-cumpărare.
(…) Mașina a rămas la mine în garaj, iar eu am rugat un prieten să remedieze defecțiunea la vopsea. După câteva zile a venit inculpatul K. K. cu un prieten ca să dea diferența de bani și să ia mașina.” (fila 92 dosar instanță)
La data de 8.06.2013 inculpatul K. K. s-a deplasat din nou la domiciliul martorului G. F. însoțit de martorul T. Jozsef pentru a preda diferența de bani și a lua autoturismul. După ce s-a finalizat tranzacția și a primit actele mașinii, s-a urcat la volanul autovehiculului și a condus până în localitatea Leordeni unde a fost oprit de organele de poliție care i-au adus la cunoștință că numerele provizorii, MS-_, montate pe autoturismul, marca F. Punto, erau expirate și aparțineau altei mașini.
Martorul T. Jozsef a confirmat faptul că l-a însoțit pe inculpatul K. K. la data de 8.06.2013, la domiciliul proprietarului mașinii din Cristești, unde au ajuns în jurul orelor 14.00. Martorul a atestat faptul că K. K. a plătit diferența de bani, iar proprietarul mașinii i-a spus că mașina era în regulă, în sensul că putea să o ducă acasă.
La termenul din data de 29.10.2013 au fost solicitate de la Instituția prefectului – Județul M. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor actele care au stat la baza eliberării numerelor provizorii MS-_, din documentele transmise a rezultat că ele aparțineau autoturismului marca Skoda F., eliberarea acestora fiind solicitată de către numitul Laczko P..
Fiind întrebat cu privire la acest aspect, martorul G. F. a recunoscut că numitul Laczko P. era un prieten de-al lui de la care a cumpărat o mașină marca Skoda F. la sfârșitul lunii noiembrie începutul lunii decembrie anul trecut.
Cu privire la momentul în care au fost aplicate numerele provizorii, MS-_, declarațiile persoanelor audiate au fost contradictorii. Astfel, inculpatul K. K. și martora K. H. B. au susținut că, la data de 6.06.2013, când au văzut pentru prima dată autoturismul, numerele roșii erau deja montate. În sprijinul afirmațiilor lor, cei doi au depus la dosarul cauzei o fotografie a autoturismului făcută cu telefonul mobil al inculpatului care poartă mențiunea datei 6.06.2013, ora 18:27, aspecte ce au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 8.10.2013. Totodată, martorul T. Jozsef a arătat cu ocazia audierilor în faza de judecată faptul că, la data de 8.06.2013, când l-a însoțit pe inculpatul K. K. la domiciliul lui G. F., numerele provizorii erau deja montate.
Pe de altă parte, martorul G. F. precizează inițial că „Mașina avea aplicate numere roșii expirate când inculpatul a plecat de la mine. Când a venit să vadă mașina, inițial, nu știu dacă acele numere erau aplicate”. În aceeași declarație, ulterior, martorul a menționat că i-a solicitat inculpatului bani să „scoată” numere roșii sau să aducă el astfel de numere. Martorul a susținut că inculpatul a fost cel care i-a solicitat să-i dea „niște numere să poată duce acasă mașina”. Martorul a subliniat că atât el, cât și prietenul inculpatului l-au atenționat că va avea dosar penal în cazul în care va fi prins circulând cu astfel de numere. Potrivit lui G. F., inculpatul K. K. a aplicat numerele pe mașină și a plecat.
Fiind întrebat expres cu privire la momentul când au fost aplicate numerele provizorii, MS-_, pe autoturismul F. Punto, martorul G. F. a răspuns că „Numerele roșii s-au aplicat când a venit a doua oară inculpatul cu prietenul său”.
În aceste condiții, s-a prezentat martorului fotografia efectuată de inculpat autoturismului marca F. Punto la data de 6.06.2013 ora 18:27, fotografie în care era vizibil numărul provizoriu MS-_ aplicat pe autoturism. Martorul a arătat că „este posibil ca numerele să fi fost aplicate anterior. Menționez că este posibil să nu-mi fi amintit exact această împrejurare.
Nu-mi amintesc exact, dar eu știu că în momentul în care inculpatul a venit a doua oară cu prietenul atunci s-au montat numerele.
Nu-mi amintesc exact dacă eu am montat numerele roșii anterior venirii inculpatului împreună cu soția.”
Martorul T. Jozsef a precizat, pe de altă parte faptul că „Sunt sigur că mașina avea deja aplicate numerele roșii. Nu l-am auzit pe inculpatul K. K. să ceară plăcuțe de înmatriculare pentru a le aplica pe mașina achiziționată.”
Ezitările martorului G. F., declarațiile contradictorii ale acestuia, pe de o parte, pe de altă parte depozițiile concordante ale martorilor K. H. B. și T. Jozsef, care s-au coroborat cu mențiunile fotografiei autoturismului, marca F. Punto, realizată de inculpat la data de 6.06.2013, ora 18:27 și cu împrejurarea că numărul provizoriu, MS-_, a fost eliberat la solicitarea unui prieten al martorului G. F., formează convingerea instanței că, de fapt, martorul G. F. a fost cel care a aplicat numerele false pe mașina pe care i-a vândut-o apoi inculpatului K. K..
Încă de la momentul depistării sale în trafic, inculpatul K. K. a susținut faptul că nu știa că numerele provizorii, MS-_, aplicate pe autoturismul marca F. Punto, pe care tocmai îl achiziționase erau false, aspecte menționate și în cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și a martorului asistent Jakab R.-B..
Cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, s-a invocat de către apărătorul ales al inculpatului eroarea de fapt care a înlăturat caracterul penal al faptei. Eroarea de fapt reglementată de art. 51 C.pen. reprezintă necunoașterea unei stări, situații sau împrejurări de care depindea caracterul penal al faptei. Însă, pentru a fi incidentă această cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei trebuia ca imposibilitatea cunoașterii să fie obiectivă, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei. În cazul de față, efectuarea unor minime diligențe din partea inculpatului ar fi condus la concluzia că autoturismul achiziționat avea aplicate numere false de înmatriculare, având în vedere că documentele mașinii prezentate de proprietar la momentul efectuării tranzacției erau în limba germană, iar mașina avea aplicate numere provizorii românești, fără ca folosirea lor să poată fi atestată de către vânzător prin documente justificative eliberate de autoritățile române. Nu s-a trecut cu vederea că inculpatul lucra ca șofer la o societate comercială, astfel încât, mai mult decât ceilalți, ar fi trebuit să fie familiarizat cu documentele care se eliberează pentru circularea autovehiculelor în mod legal pe drumurile publice.
Art. 85 al. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 republicată sancționează conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, iar al. 2 al aceluiași text de lege sancționează conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.
Inculpatul K. K. a condus pe drumurile publice, respectiv DJ 151 D, pe direcția Ungheni – Acățari, autoturismul marca, F. Punto, cu ., YFA_18, autoturism care nu era înmatriculat și avea aplicate numerele provizorii, MS-_, care au fost atribuite altui autoturism.
În sarcina inculpatului s-a reținut forma de vinovăție a intenției indirecte, acesta, deși a susținut că nu știa că autovehiculul era neînmatriculat și că numerele provizorii aparțin altei mașini, a acceptat posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos prin aceea că nu s-a interesat cu privire la aceste aspecte.
Potrivit art. 17 al. 1 C.pen., infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală.
Cu privire la infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, a fost remarcat contextul în care au fost săvârșite și atingerea adusă în concret valorilor sociale ocrotite de lege.
Art. 18 C.pen. definește pericolul social ca orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia din valorile arătate la art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse. Art. 18 C.pen. impune, prin urmare, două condiții cumulative. În prezenta cauză a interesat ultima condiție, necesitatea aplicării unei pedepse. Legiuitorul definește în art. 181 C.pen. și fapta care nu prezintă pericol social și precizează și criteriile care trebuie avute în vedere la aprecierea în concret a gradului de pericol social: modul și mijloacele săvârșirii faptei, scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
Analizând condițiile prescrise de legiuitorule penal, s-a constatat o atingere minimă adusă valorilor social ocrotite, anume acele valori sociale care protejează siguranța circulației pe drumurile publice. S-a observat că nu inculpatul a fost cel care a aplicat numerele false de înmatriculare și că depistarea sa în trafic s-a făcut la scurt timp după ce a plecat de la domiciliul martorului G. F. care i-a vândut mașina. Totodată, inculpatul avea un loc de muncă și era la prima abatere de la regulile de conviețuire socială, după cum a rezultat din cazierul depus la dosarul cauzei.
Examinând apelurile promovate, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar le găsește fondate, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal – hotărârea primei instanțe nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit judecătorul fondului, respectiv la achitarea inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni reținute în actul de sesizare și la aplicarea unei sancțiuni administrative.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor penale, în modalitatea descrisă, însă gradul de pericol social concret al acestora nu este unul suficient de ridicat pentru a atrage răspunderea penală.
Situația de fapt este dovedită mai presus de orice dubiu, prin probele administrate în cursul urmăririi penale și în fața primei instanțe.
Și C. reține că inculpatul K. K. a condus pe drumurile publice, respectiv pe DJ 151 D pe direcția Ungheni-Acățari, autoturismul marca, F. Punto, cu . YFA_8, autoturism care nu era înmatriculat și avea aplicate numerele provizorii MS-_, care au fost atribuite unui alt autoturism.
Analizând forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul, constatăm că prin probele administrate în cauză, nu este dovedită intenția directă.
Astfel, chiar din prima declarație, inculpatul a fost constant și a arătat că numerele de înmatriculare erau aplicate pe mașină încă din data de 06.06.2013, când a făcut prima vizită la vânzător, împreună cu soția sa.
Aceleași numere erau aplicate pe mașină și în data de 08.06.2013, dată la care a luat mașina de la vânzător, fiind însoțit de martorul T. Jozsef.
Inculpatul mai arată că s-a mulțumit cu asigurările date de vânzător asupra valabilității numerelor de înmatriculare.
Declarațiile inculpatului se coroborează cu declarațiile celor doi martori.
Singura probă contrară este declarația vânzătorului mașinii, G. F., care audiat în faza de cercetare judecătorească (în faza de urmărire penală el nu a fost audiat, deși acest lucru era în mod evident necesar), a făcut declarații în mod vădit mincinoase, încercând a evita o eventuală tragere a sa la răspundere penală pentru faptul că a vândut autoturismul cu numere false montate pe el, ascunzând acest lucru cumpărătorului.
Pe de o parte, declarația acestui martor nu se coroborează cu alte probe ci, dimpotrivă, este combătută de declarațiile inculpatului și ale celorlalți doi martori.
Pe de altă parte, chiar martorul G. F., la finalul declarației sale își contrazice cele afirmate la început și nu își explică nici fotografia depusă de inculpat la dosar, în care mașina are aplicate numerele roșii încă din data de 06.06.2013, când se afla în curtea martorului.
În acord cu judecătorul fondului, constatăm că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției indirecte deoarece, deși susține că nu știa despre autovehicul că era neînmatriculat și cu numere provizorii aparținând altei mașini, mulțumindu-se cu asigurările primite de la vânzător, a acceptat totuși posibilitatea producerii rezultatuilui socialmente periculos, prin aceea că nu s-a interesat cu privire la aceste aspecte.
Pentru aceste considerente nu vom primi motivul de apel al inculpatului, potrivit căruia s-ar fi aflat în eroare, nefiind incidente disp. art. 30 alin. 1 C. pen, dar nici motivul de apel al parchetului care susține că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, adică ar fi acționat cu intenție directă.
Așa cum am arătat, inculpatul a fost constant în declarații și a recunoscut doar situația de fapt, respectiv aceea că a condus autoturismul care avea montate numerele provizorii, însă nu a recunoscut că ar fi avut cunoștință că autoturismul nu era înmatriculat ori că numerele aparțineau altui autovehicul.
Așadar, nu vom dispune achitarea inculpatului în baza art. 16 lit. d C. pr. pen, câtă vreme acesta a acționat cu intenție indirectă, dar nici condamnarea lui, pentru considerentele ce urmează.
În acord cu judecătorul fondului, reținem că prin acțiunile sale, inculpatul a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite, care protejează siguranța circulației pe drumurile publice.
Cele două infracțiuni sunt de pericol și nu de rezultat. Inculpatul nu a făcut verificările necesare asupra înmatriculării provizorii a autoturismului, ci s-a mulțumit cu asigurările date de vânzător, însă nu el este cel care a montat numerele false. A fost depistat în trafic la scurt timp după ce a plecat de la domiciliul martorului și deplasarea urma să o facă doar până la domiciliul lui.
Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este șofer profesionist, are o vârstă tânără și o familie întemeiată, a avut o atitudine sinceră, a regretat săvârșirea faptelor și s-a prezentat în fața instanței. Prin înscrisurile depuse (filele 30-36 dos. urm. pen), inculpatul a făcut dovada că are un comportament corespunzător și este integrat în societate.
Posibilitățile de îndreptare ale inculpatului sunt evidente.
Pentru aceste considerente, C. apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună inclusiv din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatului, respectiv și-ar pierde locul de muncă, fiind șofer profesionist, lucru care ar afecta inclusiv familia inculpatului.
Constatăm că sunt îndeplinite cerințele art. 80 alin. 1 lit. a, b, alin. 2 lit. d și alin. 3 C. pen privind condițiile renunțării la aplicarea pedepsei, iar inculpatul nu se regăsește în vreuna din situațiile prev. de art. 80 alin. 2 lit. a, b, c C. pen, care împiedică renunțarea la aplicarea pedepsei.
Hotărârea va fi desființată și sub aspectul încadrării juridice dată faptelor, ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal.
Situația de fapt reținută de prima instanță rămâne neschimbată, iar faptele se regăsesc și în noile reglementări, astfel încât urmează să analizăm care dintre legile penale intervenite de la data săvârșirii faptelor și până în prezent, sunt mai favoravile.
În acest sens, vom face aplicarea disp. art. 5 alin. 1 C. pen, potrivit cărora, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intevenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.
Astfel, pentru infracțiunile la legea circulației, cuprinse în art. 85 alin. 1 și art. 85 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep, pedeapsa prevăzută de lege era doar închisoarea, în timp ce noile reglementări, respectiv art. 334 alin. 1 și art. 334 alin. 2 din C. pen, pe lângă pedeapsa închisorii între aceleași limite ca și în legea veche, prevăd alternativ și pedeapsa amenzii penale, legea nouă fiind mai favorabilă.
Vom proceda la schimbarea încadrării juridice în legea nouă, cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen.
Tot în baza art. 5 alin. 1 C. pen vom reține instituția renunțării la aplicarea pedepsei, reglementată în art. 80-82 C. pen, care apare ca o lege penală mai favorabilă față de soluția de achitare dispusă de prima instanță în baza art. 181 din vechiul C. pen, deoarece, față de sancțiunea administrativă a amenzii aplicată obligatoriu pe legea veche în baza art. 91 lit. c din vechiul C. pen, legea nouă prevede doar un avertisment, aplicat în baza art. 81 C. pen, constând în prezentarea motivelor de fapt reținute anterior, care au determinat renunțarea la aplicarea pedepsei și atenționarea infractorului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni.
Singurul motiv al admiterii apelului parchetului este cel privind schimbarea încadrării juridice a faptelor, iar pentru inculpat și reținerea legii penale mai favorabile prin renunțarea la aplicarea pedepsei, față de soluția de achitare cu aplicarea unei amenzi administrative dispuse de prima instanță.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, vom admite apelurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA TÂRGU-M. și de inculpatul K. K. împotriva sentinței penale nr. 1266/06.12.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-M..
În baza art. 423 alin. 1 C. pr. pen vom desființa parțial sentința atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 386 alin. 1 C. pr. pen, vom schimba încadrarea juridică a faptelor, după cum urmează:
- din infracțiunea prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep, în infracțiunea prev. de art. 334 alin. 1 C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen și
- din infracțiunea prev. de art. 85 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep, în infracțiunea prev. de art. 334 alin. 2 C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen, ambele cu aplic. art. 33 lit. b din vechiul C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen.
În baza art. 396 alin. 1, 3 C. pr. pen rap. la art. 80 alin. 1, 3 C. pen, cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen, vom dispune renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul K. K. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. 1 C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen și
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. de art. 334 alin. 2 C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen, ambele cu aplic. art. 33 lit. b din vechiul C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen.
În baza art. 404 alin. 3 teza I C. pr. pen, vom aplica inculpatului avertismentul în condițiile art. 81 alin. 1, 2, 3 C. pen.
Vom menține cecelate dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, admite apelurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA TÂRGU-M. și de inculpatul K. K. (fiul lui K. și I., născut la data de 13 ianuarie 1985, în orașul Miercurea-Nirajului, jud.M., domiciliat în Miercurea-Nirajului, ., jud.M., posesor C.I. . Nr._, CNP:_) împotriva sentinței penale nr. 1266/06.12.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-M..
În baza art. 423 alin. 1 C. pr. pen desființează parțial sentința atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 386 alin. 1 C. pr. pen, schimbă încadrarea juridică a faptelor, după cum urmează:
- din infracțiunea prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep, în infracțiunea prev. de art. 334 alin. 1 C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen și
- din infracțiunea prev. de art. 85 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep, în infracțiunea prev. de art. 334 alin. 2 C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen,
ambele cu aplic. art. 33 lit. b din vechiul C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen.
În baza art. 396 alin. 1, 3 C. pr. pen rap. la art. 80 alin. 1, 3 C. pen, cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen, dispune renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul K. K. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. 1 C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen și
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. de art. 334 alin. 2 C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen,
ambele cu aplic. art. 33 lit. b din vechiul C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen.
În baza art. 404 alin. 3 teza I C. pr. pen, aplică inculpatului avertismentul în condițiile art. 81 alin. 1, 2, 3 C. pen.
Menține cecelate dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06 martie 2014.
Președinte Judecător
F. G. A. O.
Grefier
A. B. F.
Red.AO/07.03.2014
Thnred./CC/2 exp./11.03.2014
Jd.fd. A.M.S.
| ← Consumul ilicit de droguri. Legea 143/2000 art. 4. Decizia nr.... | Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... → |
|---|
