Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 06-01-2014 în dosarul nr. 1/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 1/A
Ședința publică din 06 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Judecător F. G.
Grefier R. A. I.
Cu participarea Ministerului Public reprezentat de către doamna procuror V. O. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M.
Pe rol pronunțarea deciziei asupra apelurilor formulate de către inculpații A. I. M. (fiul lui I. și M., născut la data de 22.10.1961 în Luduș, jud.M., domiciliat în Tg.M., ./2A, jud.M., CNP_), A. L. D. (fiul lui I. V. și G., născut la data de 26.10.1967 în B., jud.B., domiciliat în Tg.M., P-ța V., nr.20, ., respectiv Tg.M., ., ..M., CNP_) și A. C. D. (fiica lui O. și F. D., născută la data de 10.11.1966 în Tg.M., jud. M., domiciliată în Ș., nr.413, jud. M., CNP_) împotriva sentinței penale nr.164 din 3 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
Fătă citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 decembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, ocazie cu care a fost amânată pronunțarea pentru data de azi 06 ianuarie 2014.
CURTEA
Deliberând asupra prezentelor apeluri:
P. cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-M. la data de 23.11.2011 sub nr._ inculpații A. I. M., A. C. D. și A. L. D. au declarat apel împotriva sentintei penale nr. 164/03.12.2012 pronunțată de Tribunalul M..
P. Memoriul depus, inculpatul A. L. D. a solicitat aschitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C. pr. pen de sub acuza săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 C. pen și de art. 290 alin. 1 C. pen, precum și respingerea acțiunii civile formulate de partea civilă . 35-44).
Apelurile inculpaților A. I. M. și A. C. D. nu au fost motivate în scris, însă în fața instanței s-a solicitat în principal achitarea acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C. pr. pen de sub acuza săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor, invocându-se principiul in dubio pro reo, iar în subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului pedepselor stabilite de prima instanță și suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului A. I. M..
În fața instanței de apel, au fost audiați inculpații (filele 70-73) și martorii (filele 105, 113-115, 126, 127 și 140).
S-au depus înscrisuri (filele 45-69, 84-_ și 157).
În cursul judecății în apel, s-a asigurat asistența juridică prin apărători aleși.
Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
P. sentința penală nr. 164/03.12.2012 pronunțată de Tribunalul M., instanța a hotărât următoarele:
Au fost respinse ca nefondate cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților A. I. M. și A. C. D. ,din infracțiunile de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, în 4 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal ,cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal, pentru inculpata A. C. D. și în 4 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal și o tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal, pentru inculpatul A. I. M., cereri formulate de inculpați prin avocat ales, conform art. 334 Cod proc. penală.
1.A fost condamnată inculpata A. C. D. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (4 acte materiale) prev. de art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, a art.74 alin.1 litera a, alin.2 Cod penal, coroborat cu art. 76 alin. 1 litera a Cod penal și s-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin.1 literele a teza 2, b,c Cod penal timp de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate inculpatei, în baza art. 65, 66 Cod penal .
S-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestului preventiv a inculpatului, începând cu data de 20.07.2011, până la data de 27.07.2011, conform art. 88 alin. 1 Cod penal.
S-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, în baza art. 86 ind. 1 alin. 1 și 2 Cod penal.
A fost fixat inculpatei un termen de încercare de 6 ani, conform art. 86 ind. 2 Cod penal.
S-a impus inculpatei ca pe durata termenului de încercare stabilit anterior, să se supună mai multor măsuri de supraveghere, conform art. 86 ind. 3 alin. 1 Cod penal:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M., desemnat cu supravegherea sa,
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi verificate mijloacele sale de subzistență;
- toate datele de mai sus s-a dispus a se comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul M., desemnat cu supravegherea sa, obligațiile stabilite prin prezenta urmând a fi transmise acestui serviciu;
S-a atras atenția inculpatei că, în caz de neîndeplinire a obligațiilor stabilite anterior cu rea-credință, este posibilă sesizarea instanței și revocarea beneficiului suspendării acordate, conform art.86 ind. 4 alin. 2 Cod penal.
Aceeași sancțiune devine aplicabilă și în cazul comiterii unei noi fapte penale în intervalul termenului de încercare, conform art. 86 ind. 4 alin. 1 Cod penal.
S-a constatat suspendată, pe durata beneficiului acordat, executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. 1 litera a teza 2, literele b și c Cod penal, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal.
2.A fost condamnat inculpatul A. I. M. la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (5 acte materiale, unul rămas în forma tentativei) prev. de art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal și s-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin.1 literele a teza 2, b,c Cod penal timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate inculpatului, în baza art. 65, 66 Cod penal .
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 20 iulie 2011 până la data de 16.09.2011, conform art. 88 alin. 1 Cod penal.
I-au fost interzise inculpatului, ca pe durata executării pedepsei principale, să exercite drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza 2, b,c Cod penal, în baza art. 71 Cod penal.
3.A fost condamnat inculpatul A. L. D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 litera a, alin.2 Cod penal, coroborat cu art. 76 alin. 1 litera a Cod penal și s-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin.1 literele a teza 2, b,c Cod penal timp de 1 an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate inculpatului, în baza art. 65, 66 Cod penal .
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 litera a, alin.2 Cod penal, coroborat cu art. 76 alin. 1 litera e teza 1 Cod penal.
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 litera a, alin.2 Cod penal, coroborat cu art. 76 alin. 1 litera e teza 1 Cod penal.
S-a dispus contopirea pedepselor stabilite, conform art.33 literele a Cod penal raportat la art. 34 alin. 1 litera b Cod penal, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea din cele stabilite, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin.1 literele a teza 2, b, c Cod penal timp de 1 an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, în baza art. 35 alin. 1 Cod penal .
S-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii inculpatului,de 24 de ore, din data de 16.01.2012, ora 14,30, până la data de 17.01.2012, ora 14,30, conform art. 88 alin. 1 Cod penal.
S-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, în baza art. 86 ind. 1 alin. 1 și 2 Cod penal.
A fost fixat inculpatului un termen de încercare de 5 ani, conform art. 86 ind. 2 Cod penal.
S-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare stabilit anterior, să se supună mai multor măsuri de supraveghere, conform art. 86 ind. 3 alin. 1 Cod penal:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M., desemnat cu supravegherea lui,
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi verificate mijloacele lui de subzistență;
- toate datele de mai sus se vor comunica Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul M., desemnat cu supravegherea lui, obligațiile stabilite prin prezenta urmând a fi transmise acestui serviciu;
S-a atras atenția inculpatului că, în caz de neîndeplinire a obligațiilor stabilite anterior cu rea-credință, este posibilă sesizarea instanței și revocarea beneficiului suspendării acordate, conform art.86 ind. 4 alin. 2 Cod penal.
Aceeași sancțiune ar deveni aplicabilă și în cazul comiterii unei noi fapte penale în intervalul termenului de încercare, conform art. 86 ind. 4 alin. 1 Cod penal.
S-a constatat suspendată, pe durata beneficiului acordat, executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. 1 litera a teza 2, literele b și c Cod penal, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. S.A. București, în baza art. 346 alin. 1, art. 14 alin. 3 litera b și aliniat 4 Cod procedură penală și au fost obligați inculpații A. I. M., A. C. D. și A. L. D., în solidar, la plata sumei de 502.424,45 lei, cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile, la care s-a adăugat folosul nerealizat, constând în dobânda legală aplicabilă, începând cu data de 17.08.2011, până la achitarea în fapt a sumei enunțate anterior.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă C.E.C. B., Tg.M., în baza art. 346 alin. 1, art. 14 alin. 3 litera b și aliniat 4 Cod procedură penală și au fost obligați inculpații A. I. M. și A. C. D. în solidar, la plata contravalorii în lei a sumei de 58.038 euro, conform cursului oficial la data de 16.08.2011, cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile, la care s-a adăugat folosul nerealizat constând în dobânzile, penalitățile și comisioanele aferente contractului, până la achitarea în fapt a sumei enunțate anterior.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. R. I. S.A. B. M., Sucursala Târgu-M., în baza art. 346 alin. 1, art. 14 alin. 3 litera b și aliniat 4 Cod procedură penală și au fost obligați inculpații A. I. M. și A. C. D., în solidar, la plata sumei de 189.786,71 lei, cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. I. S.A. București, Sucursala Cluj-N., în baza art. 346 alin. 1, art. 14 alin. 3 litera b și aliniat 4 Cod procedură penală și au fost obligați inculpații A. I. M. și A. C. D., în solidar, la plata contravalorii în lei a sumei de 47.801euro, conform cursului oficial la data plății, cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile.
În baza art. 346 alin. 1, art. 348 raportat la art. 170 Cod procedură penală:
S-a dispus desființarea înscrisurilor care au format obiectul infracțiunilor și anume, factura proformă nr. 57/17.03.2008, emisă de S.C. D& L Trans S.R.L., administrată de inculpatul A. L. ( fila 161,vol. V) și adresa cu nr. 212 din data de 4.07.2008 (fila 136, vol.I).
A fost menținută măsura procesual preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de inculpatul A. I. M., conform art. 145 ind. 1 Cod procedură penală, în baza art.357 pct. 2 litera b Cod procedură penală.
În baza art. 191 aliniat 1, 2 Cod procedură penală inculpații A. I. M. și inculpata A. C. D. au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În perioada anilor 2008-2009 inculpatul A. I. M., în calitate de director executiv al .. Ș. și soția sa, inculpata A. C. D., în calitate de administrator și asociat unic al aceleiași firme, au indus și menținut în eroare mai multe instituții bancare, cu ocazia contractării și derulării unor contracte de credit, în principal prin obiectul garanției reale mobiliare instituite pentru garantarea acestora, iar în secundar, prin ascunderea scopului real al utilizării sumelor împrumutate
Aceste activități s-au apreciat că s-au circumscris domeniului infracțional, contrar atitudinii de nerecunoaștere a inculpaților, ansamblul materialului probator conferindu-le în mod cert acest caracter.
Astfel, referitor la primul act material infracțional reținut în sarcina ambilor inculpați, s-a reținut că la data de 7 mai 2008, aceștia, prin intermediul firmei deținute, au contractat un credit de 75.400 de Euro de la partea civilă B. S.A., Sucursala Târgu-M., obiectul garanției reale mobiliare constituindu-l un autotractor marca M. cu . șasiu WMA06XZZX8M518695, care urma să fie achiziționat, conform unei facturi proforme nr. 57/17.03.2008, de la S.C. D& L Trans S.R.L., administrată de cumnatul inculpatului, inculpatul A. L.( fila 161,vol. V). Ca director al firmei enunțate anterior, figura martorul D. O., care de altfel nu avea această calitate sau nu deținea o altă funcție în cadrul societății vânzătoare ( fila 144 dosar fond, filele 179-180, vol. I ,declarații martor), având o firmă proprie, D.C.F. Group S.R.L., care funcționa în aceeași locație cu S.C. D& L Trans S.R.L . P. urmare, încă de la debutul contractului de creditare, factura depusă de inculpați conținea date nereale pe care nici aceștia nu le-au putut explica logic în fața instanței. Mai mult, autotractorul nu exista în patrimoniul firmei vânzătoare, fapt pe care inculpații nu l-au adus la cunoștința reprezentanților băncii, cu toate că suma obținută în urma creditului a fost virată în contul S.C. D& L Trans S.R.L. pe baza unor ordine de plată completate de aceștia (filele 140,141, vol. I,dosar urm. penală). Acest autotractor nici măcar nu fusese introdus în țară sau înmatriculat în țară ( în acest sens s-a putut observa răspunsul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor, fila 273, vol. I), aspect pe care inculpatul A. nu l-a negat, mai mult, a confirmat că banii i-au fost returnați de firma vânzătoare, fapt pe care nu l-a putut proba în vreun fel ( în acest sens a se vedea și răspunsul lichidatorului judiciar de la fila 228, vol. I,dosar urm. penală) și în legătură cu care nu a înștiințat banca, fapt care a atestat, din nou, reaua-credință a inculpaților, care nu au uzitat suma împrumutată în scopul precizat în contractul de creditare. De altfel, deși reprezentanta băncii, martora C. A. (filele 132-134, vol.I, fila 170), a solicitat de la inculpați în repetate rânduri depunerea în original a cărții de identitate a autotractorului și a poliței de asigurare a acestuia, acestea nu au fost depuse, sub diverse pretexte. Pentru menținerea în eroare a instituției bancare în continuare, inculpații au emis o adresă din care rezulta că la data de 17 iulie 2008, S.C. D& L Trans S.R.L. le va livra un alt autotractor având aceleași caracteristici, dar cu altă . șasiu, (fila 136, vol.I), WMA06XZZ48P004843, deși, pe de o parte, chiar inculpatul a recunoscut (fila 99 dosar fond) că acest autotractor era deja achiziționat la data de 5 iunie 2008 de la o firmă din Polonia, Autoconsult S.A. de .. direct (fila 326, vol. III, factura nr..01/DS/06/5.06.2008), fără implicarea S.C. D& L Trans S.R.L, și, mai mult decât atât, era gajat, la o dată anterioară, 23.06.2008, în favoarea C. B. (filele 137-138, vol. I, raport de evaluare întocmit de reprezentanții băncii, filele 157-170 vol.I, iar . șasiu din copia cărții de identitate depuse la B., corespundea cu cea din raportul de evaluare indicat și din factura de achiziționare a autotractorului de la firma poloneză), motiv pentru care s-a depus doar în copie cartea de identitate a acestuia și vehiculul nu a fost prezentat pentru efectuarea inspecției de risc, împrejurări care, din nou, nu au fost aduse la cunoștința băncii de inculpați și care atesta reaua lor credință în menținerea inducerii în eroare a instituției bancare. Inclusiv martora B. A., contabila S.C. D& L Trans S.R.L, a confirmat că un autotractor cu . șasiu WMAD6XZZ48P004843, nu a existat în evidența activelor firmei.(filele 192, 193 vol.I, fila 143).
Din descrierea stării de fapt enunțate, a rezultat cu claritate vinovăția inculpatului A. L. D., care, uzând de calitatea sa de administrator în cadrul S.C. D&L Trans S.R.L., a facilitat obținerea creditului bancar de către sora și cumnatul său, coinculpații enunțați, prin acte materiale de complicitate și prin emiterea unor adrese al căror conținut nu corespundea adevărului, prin care atesta, în mod nereal, că urma să vândă firmei soților A. un autotractor marca M. cu . șasiu WMA06XZZX8M518695, care urma să fie achiziționat, conform unei facturi proforme, nr. 57/17.03.2008, an fabricație 2008, deși nu a achiziționat prin firma sa un astfel de utilaj de la vreo altă firmă, neexistând vreo dovadă scriptică în acest sens. Cu toate acestea, a beneficiat de creditul acordat de bancă, pe care l-a încasat conform unor ordine de plată, de la firma soților A.. Pentru menținerea inducerii în eroare a băncii, același inculpat a emis o adresă cu nr. 212 din data de 4.07.2008, din care rezulta că la data de 17 iulie 2008, S.C. D& L Trans S.R.L. le va livra coinculpaților A. un alt autotractor, având aceleași caracteristici, având în vedere că firma din Germania a schimbat lotul de autotractoare din care făcea parte și cel destinat vânzării, dar cu altă . șasiu,( fila 136, vol.I, ,dosar nr. 586/P/2011, fila 55, dosar nr. 759/P/2011), WMA06XZZ48P004843, deși, pe de o parte, chiar inculpatul a recunoscut (fila 189 dosar fond) că acest autotractor era deja achiziționat la data de 5 iunie 2008 de la o firmă din Polonia, Autoconsult S.A. de .. direct ( fila 326, vol. III, factura nr..01/DS/06/5.06.2008), fără implicarea S.C. D& L Trans S.R.L. Mai mult, având în vedere și menționarea martorului D. O. ca director executiv al firmei sale, care de altfel nu avea această calitate sau nu deținea o altă funcție în cadrul societății vânzătoare (filele 79, 80 dosar urm. penală, filele 144, 206 dosar fond, declarații martor), deținând o firmă proprie, D.C.F. Group S.R.L., care funcționa în aceeași locație cu S.C. D& L Trans S.R.L. Probabil, indicarea sa în factura proformă și în adresa la care s-a făcut vorbire, era menită să asigure o „portiță de scăpare” inculpatului A. L. D., în cazul în care toată această afacere profitabilă, pusă la cale cu ceilalți inculpați, ar fi fost descoperită, ceea ce s-a și întâmplat, mai ales că niciunul dintre inculpați nu au avut vreo explicație logică sau credibilă în privința menționării martorului pe înscrisurile indicate, iar acesta din urmă a arătat la urmărire penală că era posibil ca inculpatul A. L. D. să-i fi contrafăcut semnătura pe actele în cauză, scrisul putând fi comparat cu al acestuia.
Cu privire la al doilea act material, tot în numele firmei lor, inculpații au contractat un credit de 50.000 de Euro, la data de 23.06.2008 de la C. B. S.A., Sucursala Târgu-M. (filele 308-377, vol. III), obiectul garanției reale mobiliare constituindu-l un autotractor marca M. cu . șasiu WMAD6XZZ_ achiziționat la data de 5 iunie 2008 de la o firmă din Polonia, Autoconsult S.A. prin factura nr..01/DS/06, în valoare de 78.800 Euro, evaluat la data de 14.09.2009 de reprezentanții băncii( a se observa raportul de evaluare întocmit de reprezentanții băncii, filele 157-170 vol.I). Dacă în acest caz, cel puțin bunul gajat exista, spre deosebire de situația expusă anterior, inculpații au încercat inducerea în eroare a băncii pe parcursul derulării contractului, încercând să dovedească bonitatea firmei lor prin depunerea mai multor contracte având ca obiect efectuarea de transport de marfă în beneficiul altor firme, pe o perioadă lungă de timp, de 4, 5 ani, deși în realitate, în unele cazuri, transporturile s-au efectuat doar sporadic (declarația martorului T. Carin L. de la filele 182-183, vol.I, fila 145) sau deloc (declarație martor O. I. D. fila 144 dosar fond, filele 179-180, vol. I ,declarații martor). Mai mult, deși reprezentanta băncii, martora C. S.-C. (filele 149-150, vol.I, fila 170), a solicitat de la inculpați în repetate rânduri depunerea în original a cărții de identitate a autotractorului, aceasta nu a fost depusă, sub diverse pretexte, rațiunea fiind aceeași, ca aceștia să dispună de bunul gajat după bunul lor plac și de a induce în eroare în continuare banca, simulând că ar fi deținut de fapt o carte de identitate, dar a pierdut-o, motiv pentru care nu ar mai avea decât o copie a acesteia (în acest sens, s-a observat cele cuprinse la filele nr. 149-150, vol. I), copie deja depusă, pentru același utilaj, la partea civilă B. S.A., Sucursala Târgu-M.. Ca o dovadă în plus a relei-credințe a inculpaților, l-a constituit faptul că, deși bunul gajat era indisponibilizat, aceștia l-au înstrăinat unei persoane fizice, B. Neluțu, la data de 2.12.2008, conform facturii fiscale nr._, cu suma de 258.468 lei (fila 90 dosar fond), atitudine pe care inculpatul și-a explicat-o în fața instanței prin prisma unor amenințări de tip mafiot din partea unor persoane, care le-au luat bunul gajat cu forța și că nu ar ști cine era cumpărătorul, deși pe factura în cauză apare ștampila firmei inculpaților (fila 95,100 dosar fond). De altfel, autotractorul nu a fost identificat în patrimoniul societății inculpaților nici de lichidatorul judiciar, martorul B. I. D. (fila 171, filele 190-191, vol.I) față de care inculpatul A. din nou a adoptat o atitudine nesinceră, afirmând că utilajul s-ar afla la o exploatare forestieră în județul Suceava (filele 238-239, 240-246, vol.I). În plus, această persoană, B. Neluțu, apare ca fiind una fictivă, neputând fi identificată de instanța de fond nici cu ocazia cercetării judecătorești pentru a fi audiată și un alt element cel puțin curios, care definește aceeași atitudine a inculpatului A. a fost acela că acesta vorbea despre un împrumut pe care l-ar fi luat de la cămătari, de la această persoană fictivă, împrumut a cărui existență în fapt nu a fost probată în nici un fel, mai mult nici nu s-a justificat în perioada avută în vedere de acuză, cât timp inculpatul era un client fidel al băncilor.
Al treilea act material infracțional reținut în sarcina inculpaților a vizat contractarea unui credit de 100.000 lei, la data de 28.11.2008 de la R. I.., Sucursala Târgu-M., obiectul garanției reale mobiliare constituindu-l același autotractor marca M. cu . șasiu WMA06XZZ_, gajat, la o dată anterioară, 23.06.2008, în favoarea C. B. (filele 137-138, vol. I, raport de evaluare întocmit de reprezentanții băncii, filele 157-170 vol.I), aspect care nu a fost adus de inculpați la cunoștința reprezentanților instituției financiare, pentru a putea obține din nou foloase materiale ilicite. Dimpotrivă, inculpatul a afirmat că bunul gajat ar fi liber de sarcini și afirmația sa din fața instanței că era datoria reprezentanților acestei instituții să verifice dacă bunul era sau nu gajat, era o dovadă indubitabilă a caracterului inculpatului, a atitudinii sale contrare ordinii de drept care, în pofida probelor care îi atestau vinovăția, a continuat să pozeze într-o persoană total nevinovată și să arunce responsabilitatea în sarcina reprezentanților părților civile (fila 96 dosar fond), cu o ușurință ieșită din comun. Menținerea în eroare a reprezentanților instituției financiare pe parcursul derulării contractului a fost relevată și de martorul M. T. A. (fila 169, fila 143-145, vol. I), care a arătat că inculpații nu au achitat vreo rată din împrumutul acordat, mai mult, la debutul anului 2009, firma lor a fost înscrisă în procedura insolvenței, iar cartea de identitate a autotractorului, deși inițial a fost depusă în original, a fost retrasă la scurt timp de inculpat sub pretextul că trebuie aduse corecții la Registrul Auto Român, intenția acestuia fiind aceeași ca și în cazurile anterioare, de a dispune de bunul gajat după bunul său plac și de a obstacula controlul circuitului juridic al autotractorului, profitând de naivitatea reprezentantului instituției financiare care, în mod normal, nu ar fi trebuit să restituie originalul cărții de identitate a utilajului. Deși, cel puțin formal, firma inculpaților trecea printr-un declin financiar, această situație nu a fost adusă la cunoștința părții civile, mai mult, aceștia au emis la datele de 17.08.2009 un bilet la ordin avalizat, cu scadență la data de 20.08.2009, pentru suma de 17.650 lei (fila 52,vol. I) și un altul, pentru suma de 140.000 lei, cu scadență la data de 20.09.2009. La data de 26.08.2009, beneficiarul celor două bilete, le-a depus la bancă, însă au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă disponibil (filele 47,48, 55-56 vol. IV). În plus, la datele respective, firma inculpaților se afla deja în procedura insolvenței, iar aceștia nu puteau face acte de dispoziție decât cu acordul lichidatorului judiciar (filele 329-333,vol. I). Susținerea inculpatului A. (fila 96), că ar fi semnat în alb, împreună cu soția sa aceste bilete (care nici nu recunoaște semnarea lor, considerat fapt, cel puțin ciudat, fila 102 dosar fond), restul datelor fiind completate anterior, a fost o nouă încercare a inculpatului de a arunca vina asupra reprezentanților părții civile, care ar fi îndrăznit să încerce recuperarea debitului fără a-i înștiința, prin completarea biletelor la ordin depuse cu titlu de garanție de inculpați, reținându-se, de altfel o nouă reflectare a atitudinii sale procesuale total nesincere.
Un aspect important ce a interesat toate cele trei situații expuse, a fost acela că, singurul autotractor care a existat faptic în posesia inculpaților, cel achiziționat de la firma poloneză, a fost prezentat la R.A.R. (declarații martori O. I. D. C. A. - fila 146, fila 91 dosar fond) și, deși nu a fost înmatriculat, i s-au eliberat trei cărți de identitate, inculpații având nevoie de acestea în original, pentru obținerea creditelor, modul de operare presupunând ca după depunerea unui set de acte la bancă, cartea de identitate să fie declarată pierdută. După obținerea unei noi cărți de identitate, acesta putea fi folosită pentru garantarea altui credit și obținerea altui folos material ilicit. O altă chestiune mai mult decât relevantă, l-a constituit faptul că . șasiu a autotractorului gajat apărea parțial diferită în contractele încheiate cu C. B. S.A. și B. S.A. Sucursala Târgu-M., Sucursala Târgu-M. și în adresa emisă de S.C. D& L Trans S.R.L. către B. S.A., Sucursala Târgu-M., comparativ cu ., indicată la fila 326, vol. III, factura nr..01/DS/06/5.06.2008 și în raportul de evaluare întocmit de reprezentanții C. B., filele 157-170 vol.I, însă nu s-a putut proba că inculpații ar fi autorii acestor falsuri, deși ei erau unicii interesați de obținerea creditelor și de inducerea în eroare a instituțiilor bancare. Probabil, prin aceste mici modificări ale seriei de șasiu, inculpații intenționau să insinueze că ar fi vorba de mai multe utilaje asemănătoare, pentru a împiedica reprezentanții băncii să efectueze verificările necesare cu privire la indisponibilizarea anterioară a bunului gajat, profitând și de neatenția acestora la negocierea contractelor și la analizarea documentației depuse în susținerea cererilor de creditare, deși faptic exista doar unul singur, cel achiziționat de la firma poloneză, cu o singură . șasiu corectă, WMA06XZZ_.
Referitor la al patrulea act material infracțional ce s-a reținut în sarcina inculpaților, a vizat contractarea unui credit de 32.500 euro, la data de 19.03.2008 de la P. C. I. S.A., Sucursala Cluj N., la acel moment S.C. Capa Finance I. S.A, în scopul amenajării unui teren de 7000 mp. pentru deschidere pensiune (filele 1-83 vol. II), credit garantat cu un teren intravilan de 7000 mp., situat în localitatea Ș., nr. 412, jud. M., precum și construcțiile aferente acestuia ( fila 25, vol. II). Se viza deschiderea unei pensiuni pe acel teren prin contractul de creditare. În realitate, în certificatul de urbanism nr. 5 din data de 18.06.2008 solicitat de firma inculpaților, se urmărea demolarea construcțiilor aflate pe teren și edificarea unui grajd pentru cai, a unui teren de sport și a două piscine (fila 222, vol.I), depunându-se de inculpați și avizul favorabil de demolare și de edificare a zonei de agrement (fila 223, vol. I). Deși inculpații și chiar reprezentantul instituției financiare, martorul H. C. A. (fila 172, filele 175-177, vol.I), au arătat că s-au depus acte care atestau achiziționarea de materiale în scopul edificării construcțiilor, în realitate aceste înscrisuri (facturi, chitanțe) nu au fost identificate și nici obiectivele prevăzute în certificatul de urbanism nu s-au realizat (în acest sens s-a observat adresa Primăriei Ș., fila 211, vol.I și rezultatul inspecției în teren a reprezentanților instituției financiare din data de 28.12.2009, filele 2-18, vol. II). Inculpații nu au făcut nici dovada evidențierii în contabilitatea firmei a sumei împrumutate și nu au depus documente care să ateste folosirea creditului în scopul pentru care a fost acordat, în termen de 5 zile de la contractarea acestuia, conform clauzelor prevăzute în contractul de împrumut( fila 20, vol. II, fila nr. 1, vol. II, filele 2-18, vol. I, raport de evaluare nr. 63 din data de 29.12.2008). Toate aceste aspecte au trădat comportamentul infracțional al inculpaților care în mod repetat au indus în eroare instituțiile bancare și financiare în scopul obținerii unor împrumuturi pe care le-au utilizat în cu totul alte scopuri decât cele pentru care au fost contractate, profitând de credulitatea unor angajați ai acestor instituții bancare și de buna lor credință, ca ulterior să nu achite deloc sau să nu achite majoritatea ratelor aferente creditelor.
Al cincilea act material infracțional l-a vizat doar pe inculpatul A. I. M. și a vizat și încercarea de inducere în eroare a reprezentanților R. I.., Sucursala Târgu-M. prin obținerea unui credit de refinanțare în numele .., societate administrată doar în fapt de inculpat, însă, la momentul solicitării creditului, inculpatului nu i se conferise legal dreptul de a semna actele necesare obținerii împrumutului, hotărârea Verapel datând din 20.11.2009, iar cererea de credit, din 7.11.2009. Inculpatul și-a explicat această situație printr-o simplă eroare materială, însă prima instanță a considerat că era generată de graba inculpatului de a obține un nou folos material, chiar prin asumarea unei calități false, pe care nu o avea la acel moment în firma solicitantă. Oricum, în cele din urmă, creditul nu a fost acordat, reprezentanții băncii având suspiciuni cu privire la autenticitatea documentelor depuse (filele 113-120, vol. IV), din acest motiv fapta rămânând în forma tentativei.
Chiar dacă martorii audiați, angajați în cadrul părților civile la momentul faptelor din cauză, au relevat rolul esențial, principal, pe care l-a jucat în special inculpatul A. I. M. în negocierile purtate, nu s-a putut exclude vinovăția inculpatei A. D. C., soția și partenera de afaceri a acestuia, în derularea activității infracționale, care, deși a avut un rol subsidiar, accesoriu, a semnat documentațiile aferente creditelor obținute, luând cunoștință astfel de conținutul lor și beneficiind de foloasele materiale obținute astfel în mod ilicit, în mod egal. Chiar dacă aceasta nu a recunoscut vreo implicare a sa, în primele trei acte materiale infracționale, nu și-a probat în nici un fel susținerile, fiind exclus ca prin prisma relațiilor personale avute cu inculpatul, cel puțin, să nu aibă idee de ce semnează și de existența sau nu a utilajului care a format obiectul garanțiilor reale mobiliare.
La dozarea și individualizarea pedepselor pedepselor aplicabile acestora, conform dispozițiilor art.72 Cod penal, s-a ținut cont că, deși inculpații nu au antecedente penale, au adoptat constant atitudini procesuale nesincere, contrar multitudinii de probe, testimoniale și scriptice, uzitând diverse justificări și insinuând că ar fi fost de fapt culpa reprezentanților părților civile care au dat dovadă de neglijență în serviciu, nicidecum a lor. P. urmare, s-a apreciat că nu se impune reținerea de circumstanțe judiciare atenuante, în favoarea inculpatului A. I. M., care a avut, după cum s-a precizat un rol primordial în periplul infracțional, ci aplicarea unei pedepse moderate, în regim de detenție, față de comportamentul total nesincer și al inculpatului și față de înclinația sa profund antisocială. Însă, în privința inculpatei, situația era diferită, față de contribuția sa mai redusă pe plan infracțional, fâcându-se în favoarea ei, aplicarea circumstanțelor judiciare atenuante prev. de art. 74 alin. 1 litera a, alin.2 Cod penal, având ca efect reducerea pedepsei aplicabile acesteia sub minimul special prevăzut de legea penală, în modalitatea suspendării sub supraveghere a acesteia. S-a apreciat că se impunea reținerea de circumstanțe judiciare atenuante judiciare și în favoarea inculpatului A. L.-D., față de lipsa de antecedente penale a acestuia contribuția mai redusă pe plan infracțional, făcându-se astfel aplicarea circumstanțelor judiciare atenuante prev. de art. 74 alin. 1 litera a, alin.2 Cod penal, având ca efect reducerea pedepsei rezultante aplicabile acestuia sub minimul special prevăzut de legea penală, în modalitatea suspendării sub supraveghere a acesteia.
Pe latura civilă a cauzei, părțile civile B. S.A. au formulat pretenții civile de la inculpați în cuantum de 502.424,45 lei reprezentând contravaloarea sumei de 117.915,10 Euro, daune materiale, plus dobânda legală aplicabilă, de la data de 17.08.2011, data calculării prejudiciului,la data plății efective, ( fila 122, vol.I, dosar nr.586/P/2011 ), C. B. S.A. reprezentată prin C. B. Sucursala Târgu-M. a solicitat suma de 50.038 Euro daune materiale, reprezentând contravaloarea sumei de 249.563,4 lei la data de 16.08.2011, care s-a dispus a se actualiza cu dobânzile, penalitățile și comisioanele aferente contractului, până la plata integrală a prejudiciului, (filele 130-131, vol.I), R. I.., Sucursala Târgu-M. a solicitat suma de 189.786,71 lei cu titlu de daune materiale (fila 127, vol. I), iar P. C. I. S.A., Sucursala Cluj N. a solicitat suma de 47.801 euro, cu titlu de daune materiale( fila 19, vol. II), daune pe care instanța de fond le-a găsit justificate prin prisma înscrisurilor depuse în probațiune și care atestă neplata creditelor acordate de inculpați.
Examinând apelurile promovate, din prisma dispozițiilor art. 372 și art. 378 C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește fondat pe cel declarat de inculpatul A. I. M. doar sub aspectul cuantumului pedepsei și nefondate în privința celorlalți doi inculpați, pentru următoarele considerente:
Deoarece, toți cei trei inculpați, au invocat netemeinicia hotărârii atacate, sub aspectul pronunțării unei soluții greșite de condamnare, vom analiza mai întâi sentința sub acest aspect.
În baza efectului devolutiv al prezentei căi de atac, vom reanaliza probele pentru fiecare act material, ținând seama inclusiv de probele administrate în apel, pentru fiecare inculpat în parte.
Astfel, pentru primul act material reținut în rechizitoriu, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că factura pro forma a fost emisă de . SRL, societate administrată de inculpatul A. L. D., fără ca această societate să aibă în patrimoniu autotractorul marca M. cu . sașiu WMA06XZZX8M518605, că pe baza acestei facturi, inculpații A. I. M. – administrator de fapt și A. C. D. – administrator de drept al ., la data de 07.05.2008 au negociat, semnat și obținut pentru societate un credit de 75.400 euro de la partea civilă . a fost indusă în eroare prin prezentarea ca adevărată a faptei mincinoase că autotractorul ce urma să fie achiziționat cu creditul contractat se afla în patrimoniul . SRL. Inculpații nu au încunoștiințat banca, deși li s-a solicitat în repetate rânduri să depună cartea de identitate și polița de asigurare a utilajului. Deși acest autotractor nu a intrat niciodată în patrimoniul societății, cu creditul obținut s-a achiziționat un alt autotractor, însă direct din Polonia de către ., însă pentru menținerea în eroare a băncii, inculpații au prezentat o adresă din care rezulta că utilajul va fi livrat de către . SRL, fiind adus din Germania. Acționând cu aceeași rea credință, inculpații au prezentat băncii noul utilaj, ca garanție în locul celui descris inițial în factura pro forma, fără însă a încunoștiința banca despre faptul că acesta era deja gajat la o dată anterioară, în favoarea C. B., pentru contractarea unui alt împrumut.
Față de situația de fapt reținută, apărările inculpaților nu pot fi primite.
Nu li se impută inculpaților că au obținut creditul pe baza unei facturi pro forma (care este un document legal, acceptat de bancă, prevăzut în Codul fiscal etc.), așa cum susțin aceștia, ci faptul că documentul conținea date nereale și prin prezentarea acestuia la bancă, s-a realizat inducerea în eroare încă la momentul încheierii contractului.
Se mai susține că banii s-au întors în România, au reintrat în contul societății și nu există interdicții de folosire a banilor în alt scop decât cel contractat. Și această apărare este una nefondată, deoarece folosirea ulterioară a banilor în alt scop de către societate a fost făcută cu aceeași rea credință, banca fiind menținută în eroare pe parcursul desfășurării contractului prin prezentarea adreselor care nu corespundeau realității. Chiar dacă banii au reajuns în contul societății, cert este că banca nu a fost încunoștiințată despre faptul că nu a fost achiziționat utilajul, iar banii nu au fost restituiți băncii, prejudiciul cauzat fiind unul cert.
Faptul că au fost plătite o parte din rate, nu înlătură reaua credință cu care inculpații au acționat.
Inculpații au mai arătat că prin contractul încheiat cu banca nu erau obligați să achiziționeze aceeași mașină.
Ori, împrumutul a fost acordat tocmai pentru achiziționarea utilajului menționat în factura pro forma, de la . SRL, care contituia și garanția reală mobiliară și nu pentru achiziționarea ulterioară a oricărui alt utilaj, de la orice vânzător, ba chiar gajat anterior pentru un alt credit.
Este lipsit de importanță faptul că banca a denunțat unilateral contractul după ., ori că ar fi depus plângerea penală doar la câțiva ani, la solicitarea organelor de urmărire penală, așa cum susțin inculpații prin apărător. De asemenea, faptul că societatea avea în derulare numeroase contracte de credit cu alte unități bancare, nu înlătură forma de vinovăție cu care au acționat inculpații în speța dedusă judecății.
Pentru inculpatul A. L. D. s-a susținut că firma acestuia nu a realizat beneficii de pe urma creditului obținut, că semnăturile lui nu au produs efecte juridice și nu a avut intenția de a frauda.
Art. 215 alin. 1 C. pen nu cere exclusiv ca folosul material injust să fie obținut “pentru sine”, ci obținerea folosului material injust este alternativă, respectiv “pentru sine sau pentru altul”. Așadar, ca element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, prin activitatea infracțională a inculpatului A. L. D., folosul material injust a fost obținut “pentru altul”, respectiv pentru societatea celorlalți doi inculpați ., care a beneficiat de creditul obținut, fără să-l mai restituie.
Efectele juridice ale înscrisurilor emise de . SRL (inclusiv ale semnăturilor inculpatului A. L. D.) au fost tocmai inducerea și menținerea în eroare a băncii, cu ocazia încheierii și derulării contractului de împrumut, prin folosirea respectivelor înscrisuri de către inculpații A. I. M. – administrator de fapt și A. C. D. – administrator de drept al ..
De asemenea, prin modalitatea în care a acționat (cuprinderea mențiunilor nereale în înscrisuri și înmânarea acestora inculpaților A. I. M. și A. C. D., care le-au prezentat băncii), este dovedită și forma de vinovăție cu care inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa.
În privința celui de-al doilea act material, inculpații A. I. M. și A. C. D. au obținut de la C. B. SA, tot în numele societății lor, un credit de 50.000 euro prin prezentarea ca garanție reală mobiliară a autotractorului achiziționat din Polonia, inducând în eroare banca pe parcurului derulării contractului prin depunerea înscrisurilor doveditoare a pretinsei bonități a societății, fără să depună originalul cărții de identitate a autotractorului, tocmai pentru a putea dispune de el, lucru pe care l-au și făcut, înstrăinând utilajul, deși acesta era indisponibilizat, cauzând și în acest caz un prejudiciu prin nerestituirea împrumutului.
Al treilea act material constă în obținerea de către inculpații A. I. M. și A. C. D. a unui alt împrumut de 100.000 lei de la R. I., prin garantarea cu același cap autotractor adus din Polonia, despre care s-a afirmat că este liber de orice sarcini, deși era gajat și pe baza lui a fost obținut împrumutul descris la alineatul precedent și același utilaj a fost prezentat băncii și pentru împrumutul de la B. SA. Apoi, fără să achite vreo rată, deși a fost depusă în original cartea de identitate, aceatsta a fost retrasă cu un pretext neadevărat, tocmai pentru a dispune de utilaj, ca și în cazurile anterioare.
Faptul că ofițerii de credit aveau obligația să verifice în Arhiva electronică a garanțiilor mobiliare dacă asupra bunului mai exista instituită o altă garanție, așa cum se susține în apărare, această pretinsă omisiune a angajaților băncii nu înlătură vinovăția cu care au acționat inculpații, ataâta vreme cât s-a afirmat în mod expres că bunul este lipsit de orice sarcini. Dimpotrivă, instanța apreciază că prin afirmația făcută, inculpații au profitat de omisiunea angajațților băncii, ceea ce confirmă încă odată intenția directă cu care au acționat, ca formă a vinovăției.
Al patrulea credit în sumă de 32.500 euro a fost obținut de la P. C. I. SA – Sucursala Cluj N. pentru deschiderea unei pensiuni. Deși s-a arătat că s-au achiziționat materiale de construcții pentru realizarea obiectivului, nu au fost prezentate acte justificative. Nu s-au depus alte documente care să ateste folosirea creditului în scopul pentru care a fost acordat, iar suma de 32.500 euro nu a fost nici măcar evidențiată în contabilitatea societății.
Faptul că însuși directorul băncii a semnat contractul de împrumut, ori că experții C. și B. au vizualizat și evaluat bunurile aduse drept garanție ori lipsa unei dispoziții exprese din contract care să interzică schimbarea destinației fondurilor, așa cum s-a invocat în apărared, este lipsit de importanță, atâta vreme cât inculpații nici măcar nu au evidențiat în contabilitate îmărumutul obținut și, bineînțeles, nu au prezentat documente jusitificative privind folosirea banilor.
Ultimul act material, rămas în forma tentativei, constă în completarea de către inculpatul A. I. M., a cererii de credit adresată Sucursalei Târgu-M. a R. I., datată 07.11.2009 prin asumarea calității false de administrator al ., calitate pe care a dobândit-o abia la 20.11.2009.
Nu poate fi primită nici apărarea potrivit căreia inculpata A. C. D. ar fi acționat fără vinovăție. Chiar dacă inculpatul A. I. M. a avut o contribuție mai însemnată în activitatea infracțională (a negociat și a semnat majoritatea contractelor), nu s-a făcut dovada că față de inculpata A. C. D. ar fi incident vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.
Aceasta nu și-a pierdut calitatea de administrator al societății, astfel încât și prezentarea ei la bancă doar pentru “unul sau cinci minute” și semnarea contractelor “gata negociate și semnate de directorul băncii”, așa cum însăși apărarea susține, reprezintă elemental material al laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune.
Reapreciind probele din cursul urmăririi penale și din cursul judecății în prim grad, în acord cu judecătorul fondului concluzionăm că faptele există în materialitatea lor și au fost săvârșite cu vinovăție de către inculpați, iar prin probele administrate în apel nu s-a dovedit o altă situație de fapt decât cea reținută în sentință, astfel încât nu poate fi pronunțată o soluție de achitare a inculpaților.
Apărarea inculpaților privind pierderea actelor autotractorului este una nefondată, atâta vreme cât în cazul primelor două bănci au refuzat categoric să depună originalul actelor, iar la a treia bancă, după ce au depus cartea de identitate în original au retras-o, toate cu intenția clară de a dispune de bunul gajat, procedând la înstrăinarea acestuia, știind că reprezenta garanția reală mobiliară pentru cele trei împrumuturi contractate. Reaua credință cu care au acționat este dovedită inclusiv prin obținerea de către inculpați a nu mai puțin de trei cărți de identitate pentru același autotractor.
În aceste condiții, așa cum am arătat, declarațiile date de inculpați în apel și cele ale martorilor
Martorul B. G. recunoaște și în fața instanței de apel că după ce au apărut problemele cu rambursarea creditului, inculpatul A. I. M. nu s-a prezentat la convocarea sa, astfel încât raportul de expertiză în vederea vânzării utilajului, l-a întocmit doar în baza facturii, a cărții de identitate și a pozelor făcute cu un an înainte (fila 105 dos. apel).
Martora F. A. (fila 113 dos. apel) confirmă destinația primului credit, aceea de achiziționare a autotractorului înscris în factura pro forma, că nu a fost respectată această destinație și că inculpații nu și-au îndeplinit obligația contractuală de a depune factura fiscală în 30 de zile pentru dovedirea utilizării creditului în scopul acordat.
Aceeași martoră arată că relația de colaborare dintre bancă și societate s-a derulat între inculpate A. D. și ofițerii de credite, iar inculpatul A. I. M. venea la bancă doar pentru depunerea sau ridicarea de numerar, fiind împuternicit de către soția sa, care era administrator de drept. și prin depoziția acestei martore se înlătură apărarea potrivit căreia inculpata venea la bancă “unul sau cinci minute doar să semneze” și că nu ar fi avut cunoștință de condițiile și conținutul contractelor încheiate.
Martorul A. R. C. (fila 115 dos. apel) confirmă doar locația în care activau societățile comerciale, fără să înlăture vinovăția inculpatului A. L., ca și martorul O. I. D. (fila 126).
Martora H. (fila 127) nu înlătură participarea la discuții a inculpatei, ci arată că majoritatea discuțiilor le-a purtat cu inculpatul.
Martora Ș. C. (fila 140) confirmă doar efectuarea evaluărilor tractorului și a terenului, lucru necontestat.
În concluzie, sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la condamnarea celor trei inculpați și la stabilirea modalității de executare în regim de detenție pentru inculpatul A. I. M. și suspendarea sub supraveghere pentru ceilalți doi inculpați.
Și latura civilă a fost correct soluționată, pretențiile civile formulate în cauză fiind pe deplin dovedite prin înscrisurile depuse.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator administrat rezultă fără putință de tăgadă faptul că fiecare dintre cei trei inculpați se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor, în modalitatea descrisă.
Încadrarea în drept dată prin actul de sesizare și reținută de prima instanță este cea corectă, respectiv:
Faptele inculpatului A. I. M., director în cadrul . de a induce și menține în eroare, în mod repetat, părțile vătămate B. SA, C. B. SA, R. I. SA B. M., P. C. I. SA (Capa Finance SA), precum și de a încerca să inducă în eroare ., s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată - faptă prev. și ped. de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( 5 acte materiale, unul în forma tentativei).
Faptele inculpatei A. D. C. – administrator al ., de a induce și menține în eroare, în mod repetat, părțile vătămate B. SA, C. B. SA, R. I. B. M., P. C. I. SA (Capa Finance SA), s-a reținut că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată – faptă prev. și ped. de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (4 acte materiale).
Faptele inculpatului A. L. D. de a emite, în calitate de administrator al S.C. D&L Trans S.R.L. Tg. M., factura proformă nr. 57 din 17.03.2008 către .. Ș., conform căreia firma sa vinde către . un autotractor marca M. TGX_, an fabricație 2008, având . WMA06XZZX8M518695, la prețul de 107.715 euro, toate datele din cuprinsul facturii fiind nereale, precum și adresa cu nr. 212/04.07.2008, către .., adresă care are următorul conținut „P. prezenta vă facem cunoscut că producătorul M. Germania a schimbat lotul de autotractoare M. ce era destinat pentru România din care făcea parte masina dvs. cu .. În consecință pentru dvs. a sosit un nou autotractor cu ., cu aceleași caracteristici și același preț, diferind doar . șasiu. Totodată vă facem cunoscut că livrarea autotractorului se va face în jurul datei de 17 iulie anul curent”, ambele acte fiind folosite la contractarea, prin inducerea și menținerea în eroare, unui credit de către A. I. M. de la . cunoscută de inculpatul A. L. D., s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în forma complicității, faptă prev. și ped. de art. 26 din Cp, raportat la art. 215, alin. 1-3 și 5 din Cod penal.
Fapta inculpatului A. L. D., în calitate de administrator la S.C. D&L Trans S.R.L. Tg. M., de a emite factura proformă nr. 57 din 17.03.2008 către .. Ș., din conținutul căreia rezulta că va livra către societatea cumpărătoare un autotractor marca M. TGX_, an fabricație 2008, având . WMA06XZZX8M518695, la prețul de 107.715 euro, toate datele din cuprinsul facturii fiind nereale, firma inculpatului neavând în proprietate ori posesie bunul vândut, factură predată lui A. I. M. spre folosire, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prev. și ped. de art. 290 al. 1 Cod penal.
Fapta inculpatului A. L. D., în calitate de administrator la S.C. D&L Trans S.R.L. Tg. M., de a emite, în data de 04.07.2008 adresa cu nr. 212, către .., adresă care are următorul conținut „P. prezenta vă facem cunoscut că producătorul M. Germania a schimbat lotul de autotractoare M. ce era destinat pentru România din care făcea parte masina dvs. cu .. În consecință pentru dvs. a sosit un nou autotractor cu ., cu aceleași caracteristici și același preț, diferind doar . șasiu. Totodată vă facem cunoscut că livrarea autotractorului se va face în jurul datei de 17 iulie anul curent”, toate datele din cuprinsul adresei fiind nereale, firma inculpatului neavând în proprietate ori posesie bunul oferit inițial spre vânzare și nici vreun contract cu firma M. Germania, act încredințat lui Chim I. M. spre folosire, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prev. și ped. de art. 290 al. 1 Cod penal.
În cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit.a Cod penal.
Sub aspectul aplicării disp. art. 72 C. pen, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o justă interpretare și o corectă aplicare a criteriilor prevăzute în textul legal doar în privința inculpaților A. L. D. și A. C. D..
Astfel, în mod correct le-au fost reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2 C. pen, în ărezența cărora și în lipsa circumstanțelor agravante sau a stării de recidivă, devin incidente disp. art. 76 C. pen privind coborârea obligatorie sub minimul special.
Pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, minimul special prevăzut de lege este de 10 ani închisoare, iar art. 76 alin. 1 lit. a C. pen, permite coborârea sub acest minim, dar nu mai jos de 3 ani.
Dată fiind contribuția cea mai redusă a inculpatului A. L. D. la activitatea infracțională și participarea acestuia în calitate de complice la un singur act material, instanța s-a oprit la pedeapsa de 3 ani închisoare, limită sub care aceasta nu mai poate fi coborâtă, potrivit disp. art. 76 alin. 1 lit. a C. pen.
De asemenea, dat fiind concursul de infracțiuni în cazul acestui inculpate, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată de prima instanță poate fi suspendată sub supraveghere, fiind, de această dată, limita maximă permisă de art. 861 alin. 2 C. pen.
Și pentru inculpata A. C. D., pedeapsa a fost stabilită la 4 ani închisoare, respecit orientată aproape la minimul de 3 ani închisoare permis de art. 76 alin. 1 lit. a C. pen.
Dată fiind contribuția mai importantă a acesteia față de inculpatul A. L. D., pentru a respecta și principiul proporționalității, pedeapsa stabilită de 4 ani închisoare este una necesară dar și suficientă pentru atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen, iar suspendarea sub supraveghere dispusă de judecătorul fondului fiind just stabilită.
Este adevărat că inculpatul A. I. M. a avut o contribuție majoră, că infracțiunea este una de o gravitate sporită și a fost săvârșită în formă continuată, însă nu suntem de acord cu motivarea primei instanțe privind reținerea circumstanțelor atenuante doar în favoarea primilor doi inculpați, deoarece și inculpata A. C. D. a săvârșit infracțiunea în formă continuată (patru dintre cele cinci acte materiale), a beneficiat de creditele obținute împreună cu soțul său, iar inculpatul A. L. D. a săvârșit în stare de concurs real un număr de trei infracțiuni.
Deși inculpatul A. I. M. nu a solicitat probe în circumstanțeiere, pe lângă lipsa antecedentelor penale, Curtea are în vedere persoana inculpatului, vârsta acestuia, statutul social și familial, aspecte care îndreptățesc instanța să rețină și în favoarea acestuia, așa cum a procedat judecătorul fondului în privința celorlalți doi coinculpați, circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2 C. pen.
Fiind reținute doar circumstanțe atenuante, devin incidente disp. art. 76 lit. a C. pen privind coborârea obligatorie a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, acela de 10 ani închisoare (cea de 11 ani închisoare aplicată de prima instanță și care apare ca fiind una exagerată).
Curtea apreciază că se impune reducerea pedepsei stabilite de prima instanță acestui inculpat, sub minimul special, respectiv de la 11 ani la 3,10 ani închisoare, cuantum care este necesar dar și suficient pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceleași considerente va fi redusă și pedeapsa complementară stabilită de prima instanță, de la 5 la 2 ani.
Deși inculpatul a participat la toate cele cinci acte materiale, față de patru acte materiale comise de inculpată, considerăm că o pedeapsă cu două luni mai mică decât cea aplicată inculpatei se justifică prin calitatea acesteia de administrator de drept al societății, iar diferențierea dată de contribuția efectivă a celor doi se va reflecta în modalitatea de executare.
În privința modalității de executare în cazul inculpatului A. I. M., pentru considerentele reținute, instanța de apel apreciază că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea efectivă, în regim de detenție.
Acesta este singurul motiv pentru care apelul va fi admis, cu consecința reducerii pedepsei ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2 C. pen și a incidenței disp. art. 76 alin. 1 lit. a C. pen privind coborârea obligatorie a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Așadar, prin prisma acestor considerente, urmează ca, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C. pr. pen, să admitem apelul declarat de inculpatul A. I. M. împotriva sentinței penale nr. 164/03.12.2012 pronunțată de Tribunalul M..
Vom desființa parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 345 alin. 1, 2 C. pr. pen, vom reduce pedeapsa stabilită de prima instanță inculpatului A. I. M., de la 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, b, c C. pen, cu aplic. art. 65, art. 66 C. pen, la 3,10 ani (trei ani și zece luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (cinci acte materiale, din care unul rămas în forma tentativei), prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 C. pen, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, b, c C. pen, cu aplic. art. 65, art. 66 C. pen, ca pedeapsă complementară.
Vom menține celelalte dispoziții din sentința atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C. pr. pen vom respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații A. C. D. și A. L. D. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 192 alin. 2, 4 C. pr. pen vom obliga inculpații A. C. D. și A. L. D. la 1.000 lei cheltuieli judiciare parțiale în apel (fiecare inculpat câte 500 lei).
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C. pr. pen, admite apelul declarat de inculpatul A. I. M. (fiul lui I. și M., născut la data de 22.10.1961 în Luduș, jud.M., domiciliat în Tg.M., ./2A, jud.M., CNP_) împotriva sentinței penale nr. 164/03.12.2012 pronunțată de Tribunalul M..
Desființează parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 345 alin. 1, 2 C. pr. pen, reduce pedeapsa stabilită de prima instanță inculpatului A. I. M., de la 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, b, c C. pen, cu aplic. art. 65, art. 66 C. pen, la 3,10 ani (trei ani și zece luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (cinci acte materiale, din care unul rămas în forma tentativei), prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 C. pen, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, b, c C. pen, cu aplic. art. 65, art. 66 C. pen, ca pedeapsă complementară.
Menține celelalte dispoziții din sentința atacată, care nu contravin prezentei decizii.
II. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C. pr. pen respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații A. C. D. (fiica lui O. și F. D., născută la data de 10.11.1966 în Tg.M., jud.M., domiciliată în Ș., nr.413, jud.M., CNP_) și A. L. D. (fiul lui I. V. și G., născut la data de 26.10.1967 în B., jud.B., domiciliat în Tg.M., ., nr.20, ., cu reședința în Germania, loc.Alveslohe, ..3, CNP_) împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 192 alin. 2, 4 C. pr. pen obligă inculpații A. C. D. și A. L. D. la 1.000 lei cheltuieli judiciare parțiale în apel (fiecare inculpat câte 500 lei).
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 06 ianuarie 2014.
Președinte Judecător
A. O. F. G.
Grefier
R. A. I.
Red.AO/14.01.2014
Thnred.CC/2 exp./14.01.2014
Jd.fd. Em.H.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 687/2013. Curtea... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
