Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 433/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 433/2013 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 433/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 433/R
Ședința publică din 04 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Judecător I. C. B.
Judecător M. R. C.
Grefier G. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de către părțile civile P. D. și P. V., asistați de P. P. V. (toți cu domiciliul în Sântana de M., ., județ M.) și de către asiguratorul . SA (cu sediul în București, ..80-84, sector I, cu sediul procesual ales în Tg.M., .) împotriva sentinței penale nr. 241 din 8 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sighișoara, în dosarul nr._, privindu-l pe inculpatul T. J. JOSZEF (fiul J. și E. E., născut la data de 07.07.1954, în Pecel Ungaria, CNP 1-_-3162 cetățean maghiar, cu domiciliul în Ungaria, localitatea Pecel, ., cu domiciliul ales în România la Cabinet avocat Kalman N., O. S., ..1/4, județ Haghita).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și lipsa reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror D. Z., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei, la data de 3 iulie 2013, concluzii scrise formulate de partea civilă intimată V. D..
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 iunie 2013, prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra recursului promovat în cauză, pentru data de astăzi, respectiv 4 iulie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentelor recursuri:
La data de 08.11.2012, Judecătoria Sighișoara pronunță sentința penală nr.241 prin care în baza art.14, 346 C.pr.pen., art.998 și urm. C.civil vechi, admite în parte acțiunile civile formulate și precizate de partea civilă V. D., în contradictoriu cu inculpatul T. J. JOSZEF, a admis acțiunea formulată și precizată de partea civilă P. F. cu domiciliul în Sîntana de M., ., județ M., în contradictoriu cu inculpatul T. J. JOSZEF și, în consecință:
A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile astfel:
-160.700 lei, din care_ lei c/val daune materiale și 150.000 lei c/val daune morale, actualizată în funcție de indicele de inflație de la data rămânerii definitive a sentinței și până la data plății efective a debitului, către partea civilă V. D.;
-300 lei/lună cu titlu de despăgubiri periodice începând cu data de 18.11.2009 și până la încetarea stării de nevoie către partea civilă V. D.;
-câte 150.000 lei c/val daune morale, plus dobânzile legale, de la data rămânerii definitive a sentinței și până la data plății efective a debitului către părțile civile P. D. și P. V.;
-150.000 lei c/val daune morale, plus dobânzile legale, de la data rămânerii definitive a sentinței și până la data plății efective către partea civilă P. F..
A respins restul pretențiilor civile formulate de părțile civile V. D. și P. V. și P. D., asistați de P. P. V., s-a luat act că inculpatul a achitat 3100 lei despăgubiri civile părții civile V. D., a fost admisă acțiunea civila formulată de partea civilă S. C. Județean Tg. M. și, în baza art.313 din L.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost obligat inculpatul la plata către această parte civilă a cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 8260,27 lei și a dobânzilor legale aferente până la data plății efective.
S-a constatat că are calitatea de asigurător de răspundere civilă A. HUNGARIA BISTOZITO ZRT, reprezentată de . SA, și a fost obligat la plata despăgubirilor civile acordate de instanță în limitele contractului de asigurare.
În baza art. 191 alin.1 C.pr.pen. a mai fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a adopta o asemenea soluție, instanța de prim grad jurisdicțional a reținut că prin Rechizitoriul din 04.04.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara, a fost trimis în judecată inculpatul T. J. J. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. și pedepsită de ar.184 alin.2 și 4 C.penal și ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 al.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit.a C.p. S-a arătat că, la data de 18.11.2009, în jurul orei 5,30, în timp ce conducea autoturismul marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare JXG-432 pe DN13A, pe ., pe fondul oboselii, a adormit la volan, a trecut axul drumului, accidentând grav pe partea vătămată V. D., care a suferit leziuni, care au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale și pe numita K. E., care, ulterior, la data de 20.11.2009, a decedat.
P. sentința penală 104/12 septembrie 2011 s-a dispus în baza art.184 alin.2 și 4 C.p. cu aplicarea art.320 ind.1 C.p.p., condamnarea inculpatului T. J. J., la pedeapsa de 5 luni închisoare; în baza art.178 alin.1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 320 ind.1 Cp.p. la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art.33 lit.a C.p., art.34 lit. b C.p. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare și în baza art.81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța a dispus prin încheierea pronunțată, în ședința publică din 9 septembrie 2011, în temeiul disp. art. 320 ind.1 al.5 C.pr.pen., disjungerea acesteia și formarea unui nou dosar la același complet de judecată. Cauza a fost înregistrată sub nr. de dosar_ .
În timpul urmăririi penale, partea vătămată V. D. a precizat, în scris, că se constituie parte civilă, cu suma de 250.00 lei reactualizată la data plății efective, reprezentând daune materiale (cheltuieli legate de recuperarea fizică după accident, contravaloarea medicamentației, cheltuielile însoțitoarei permanente în perioada în care nu se putea deplasa deloc, salariul la care ar fi fost îndreptățit fiind în concediu medical timp de 256 zile, cheltuieli legate de deplasări la medic pentru controale medicale) și daune morale, suferințele fizice și psihice rezultând din accidentarea sa gravă și trauma suferită (ca urmare a decesului concubinei sale, în accidentul rutier). De asemenea, a solicitat obligarea inculpatului la plata, lunară, a unei sume care să acopere nevoile legate de hrană, medicamente, întreținere până la însănătoșirea sa totală, având în vedere că, în prezent, era inapt de muncă, cel mult, eventual în viitor, ar putea să se angajeze la un loc de muncă, cu program redus ( filele 66, 67).
Ulterior, în fața instanței, partea civilă a precizat că solicita obligarea inculpatului, în solidar, cu asigurătorul la plata sumei de 250.000 lei reactualizați, la data plății efective, din care 20.000 lei daune materiale, constând în medicamente - 1.000 lei, contravaloare consultări medicale- 150 lei, deplasări la Tg.M. pentru consultații -1.000 lei, salarii și tichete de masă pentru perioada 16.11._10-4.500 lei, lunar 650 lei începând din data de 1.07.2011 până la zi, despăgubire pentru lipsa salariului și a tichetelor de masă -9.750 lei, plata asigurare- 330 lei, însoțitor permanent/îngrijiri la domiciliu/masaje de recuperare -1.000 lei /lună/12.000 lei; rentă lunară până la însănătoșire 1.000 lei/lună, și suma de 230.000 lei reprezentând daune morale (filele 13,14).
P. P. V. a declarat, în fața organelor de poliție, că se constituie parte civilă, solicitând plata pensiei alimentare, lunare pentru cei doi copii minori P. V. și P. D. ( filele 82, 83).
Ascultați fiind, de către organul de poliție, P. D. și P. V. au precizat că se constituie parte civilă cu suma de 100 euro lunar, fiecare, până la terminarea studiilor ( filele 87, 88, 92, 93).
În ședința publică din 9.09.2011 s-a depus o cerere de constituire de parte civilă ( filele 159, 160) formulată de P. P. V., în numele și pentru minorii P. D. și P. V., și P. F., prin care s-a solicitat obligarea inculpatului și a tuturor părților responsabile civilmente, în solidar, la plata unor despăgubiri civile, astfel: pentru minori câte 100.000 lei cu titlu de daune morale, câte 600 lei lunar cu titlu de rentă, până la terminarea studiilor, dar numai până la împlinirea vârstei de 25 ani, 100.000 lei pentru P. F..
În motivarea cererii s-a arătat că, la 18.11.2009, din cauza unui accident rutier, K. E., mama minorilor P. F. a decedat. Deși era divorțată de tatăl lor, P. P. V. au avut relații familiale normale, ca între părinți și copii. Mai mult decât atât, defuncta a contribuit la întreținerea lor, prin plata pensiei de întreținere la care a fost obligată prin sentință judecătorească, însă de care nu mai beneficiază. Pierderea mamei nu a dus numai la diminuarea posibilităților lor materiale de creștere și educare ci pentru ei a fost un șoc psihic, fiind lipsiți, în viitor, de sprijinul moral de care are atâta nevoie un copil.
De asemenea, s-a mai precizat, în motivarea cererii, că tatăl P. P. V. beneficia de o pensie modestă, în cuantum, de 620 lei lunar, ca persoană cu handicap, sumă din care va fi greu să îi întrețină pe copii, uneori această sarcină devenind chiar imposibil de realizat.
La termenul din 2 martie 2012 s-au depus note de ședință formulate de P. D., P. V. și P. F. în sensul că înțelegeau să își majoreze pretențiile formulate, astfel: pentru P. D. și P. V., majorarea rentei de la 600 lei la 800 lei, retroactiv, începând cu data decesului mamei lor, respectiv 18.11._12, pentru 28 luni, în total suma de_ lei ( 28 luni x1600 lei) și în continuare câte 800 lei lunar, majorarea cuantumului daunelor de la 100.000 lei la câte 150.000 lei cu dobânda legală, până la plata integrală, pentru P. F., majorarea sumei solicitate cu titlu de daune morale de la 100.000 lei la 150.000 lei, cu dobânda ianuarie 2012, până la plata integrală, motivând că nevoile lor de creștere, întreținere și educare au crescut.
Instanța a constatat că V. D. și-a dovedit o parte din daunele materiale solicitate, cu înscrisuri ( filele 15, 16, 17, 30-36, 69, 70, 71,7, declarațiile martorilor B. M., Lakatos Zsuzsanna, ascultați la propunerea lui, sub prestare de jurământ, (filele 22, 39), daunele includeau cheltuielile pentru medicamente (1000 lei), contravaloarea consultațiilor medicale (150 lei), contravaloarea deplasărilor la Tg. M. pentru consultații medicale (1000 lei), plată asigurare (330 lei) contravaloarea salariului net și a bonurilor de masă ce i s-ar fi cuvenit în perioada 16.11._10 (4500 lei), contravaloarea masajelor de recuperare, (din declarația martorei B. M. și din precizările făcute de chiar avocatul ales al părții civile rezultând că a efectuat masaje timp de 5 luni de zile, în fiecare zi câte o oră, costul unui masaj fiind de 20-30 lei/h, 150 zile x 25 lei= 3750 lei).
Instanța a reținut că, în urma accidentului, V. D. a suferit leziuni medicale, care au necesitat 80-90 zile de îngrijire medicală, conform raportului medico-legal de constatare nr. 4152/19.11.2009 emis de IML Tg.M. (fila 60 din dosarul nr. 1987/P/2009).
În cauză instanța a admis cererea acestei părți civile de efectuare a unei expertize medico-legale, prin care să se stabilească dacă a rămas cu o infirmitate fizică, permanentă, în urma accidentului din 18.11.2009.
Concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 181/8 februarie 2012 întocmit de IML Tg.M. au fost următoarele: V. D. prezenta „stare după fracturi ambe oase gambe bilateral operate consolidate. Insuficiență circulatorie venoasă a membrelor inferioare” în urma leziunilor traumatice diferite nu prezenta infirmitate fizică permanentă. Având în vedere diagnosticul de „insuficiență, circulație venoasă a membrelor inferioare s-a recomandat o evaluare la cel puțin un an de la data expertizei, prin care să se stabilească gradul acestuia și răsunetul funcțional privind funcția locomotorie.
La data producerii accidentului, V. D. era angajat la ., Bontida, județ M. ca muncitor necalificat (fila 16 din dosarul_ ).
Partea civilă nu și-a mai putut relua activitatea, la locul de muncă. Martorii B. M. și Lakatos Zsuzsanna au învederat faptul că nu a reușit să-și găsească un loc de muncă și în continuare nu poate să stea mult în picioare, întrucât i se umflă, se deplasează greu.
În urma examinării efectuate, Direcția de muncă și protecție socială- Comisia de expertiză și recuperare a capacității de muncă M. a avizat schimbarea locului de muncă a acestuia și reluarea activității începând cu data de 1.08.2010, cu program redus ( fila 81 din dosar nr. 1987/P/2009).
Conform adeverinței nr._/4.05.2012 a Comisiei Județene de Pensii victima nu îndeplinea condițiile pentru a beneficia de pensie de invaliditate ( fila 104 din dosar_ //2011).
Din certificatul medical de constatare a capacității de muncă nr. 2830/18.10.2012, eliberat de Casa Județeană de Pensii M., a rezultat că era încadrabil în gradul III de invaliditate (fila 136 din dosar_ ).
Potrivit art. 54 lit. c din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, invaliditatea de gradul III se caracterizează prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională.
Față de cele expuse mai sus, instanța a constatat că era întemeiată cererea părții civile V. D. ca inculpatul să-i plătească despăgubiri periodice, începând cu data producerii accidentului 18.11.2009 și până la încetarea stării de nevoie, reprezentând diferite dintre salariul realizat la locul de muncă (650 lei) și jumătate din salariul minim pe economie de 700 lei conform HG 1225/2011, rezultând astfel un cuantum de 300 lei/lună.
Ca urmare a suferințelor fizice și morale cauzate părții civile V. D., în urma accidentului suferit, a traumei cauzate acestuia și părților civile P. D., P. V., P. F., prin pierderea concubinei, respectiv a mamei K. E., cererea acestora de obligare a inculpatului la plata daunelor morale s-a constatat a fi justificată, instanța apreciind că suma de 150.000 lei pentru fiecare parte civilă, reprezenta o echitabilă compensare a prejudiciului moral suferit.
Față de considerentele arătate mai sus, în baza art. 14, 346 C.pr.pen., art. 998 și următoarele C.civil vechi, instanța a admis, în parte, acțiunile civile formulate și precizate de părțile civile V. D., P. D. și P. V., asistați de P. P. V., în contradictoriu cu inculpatul T. J. J., a admis acțiunea formulată și precizată de partea civilă P. F., în contradictoriu cu inculpatul T. J. Joszef, și, în consecință, a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile după cum urmează: 160.700 lei, din care 10.700 lei contravaloarea daunelor materiale și 150.000 lei contravaloare daune morale, actualizată în funcție de indicele de inflație de la data rămânerii definitive a sentinței și până la data rămânerii definitive a sentinței și până la data plății efective a debitului, către partea civilă V. D., 300 lei/lună cu titlu de despăgubiri periodice, începând cu data de 18.11.2009 și până la încetarea stării de nevoie către partea civilă V. D., câte 150.000 lei contravaloare daune morale plus dobânzile legale de la data rămânerii definitive a sentinței, și până la data plății efective a debitului, către părțile civile P. D. și P. V., 150.000 lei contravaloare daune morale plus dobânzile legale la data rămânerii definitive a sentinței și până la data plății efective către partea civilă P. F..
Restul pretențiilor civile formulate de părțile civile V. D. și P. V. și P. D., asistați de P. P. V. au fost respinse pentru următoarele considerente:
Cheltuielile ocazionate de însoțitul permanent, de îngrijirea la domiciliu solicitate de partea civile V. D. nu au fost dovedite, iar din declarațiile martorilor a rezultat că acesta a avut într-adevăr, nevoie de îngrijire specială, fiind imobilizat la pat, dar chiar mama lui a fost ceea care l-a îngrijit, permanent.
Aceeași parte civilă a solicitat și obligarea inculpatului la 650 lei lunar, începând cu data de 1.07.2011 și până la zi, reprezentând despăgubirea pentru lipsa salariului și a tichetelor de masă.
Plata acestei sume nu s-a justificat, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, pentru motivele de fapt și de drept expuse, se cuvenea ca inculpatul să-i plătească despăgubiri periodice.
Părțile civile P. D. și P. V. asistați de P. P. V., au solicitat ca inculpatul să le plătească o rentă lunară, motivând că nu mai beneficiau de pensia de întreținere, pe care mama lor K. E., era obligată să o plătească prin hotărârea judecătorească.
Instanța a reținut că victima accidentului K. E. a fost căsătorită cu numitul P. P. V.. Din căsătorie au rezultat trei copii P. F., născut la 8.08.1991, P. D. născut la 16.09.1994 și P. V., născut la 16.09.1994.
P. Sentința civilă 1771/3.04.2007 a Judecătoriei Tg.M. pronunțată în dosarul_ s-a dispus desfacerea căsătoriei și minorii au fost încredințați, spre creștere și educare, tatălui, iar mama a fost obligată să plătească pensie de întreținere în sumă de 150 lei lunar, câte 50 lei lunar, pentru fiecare copil.
Din adresa nr. 63/10.04.2012, eliberată de . a reieșit că numita K. E., la data de 18.11.2009, era angajata acestei societăți. Ea și-a început activitatea în data de 16.01.2009 ca muncitor necalificat. În ultimele trei luni a realizat următoarele salarii nete: septembrie 2009-638 lei, octombrie 2009-620 lei, noiembrie 2009- 201 lei, media fiind așadar 486 lei.
În aceste condiții, văzând dispozițiile art. 94 C.familiei, ar rezultat un cuantum al pensiei de întreținere cuvenit minorilor P. D. și P. V. de 162 lei lunar ( câte 81 lei pentru fiecare).
Instanța a constatat că nu se justifica obligarea inculpatului la plata unei rente lunare, către aceste părți civile, întrucât a rezultat un cuantum al acesteia mai mic, decât cel al pensiei de urmaș de 350 lei, pentru fiecare, de care beneficiau aceștia, potrivit cuponului de pensie depus la dosarul cauzei ( fila 98).
Având în vedere cele precizate chiar de către partea civilă, în fața organelor de poliție ( fila 62-63) și înscrisurile depuse în dosarul de urmărire penală ( filele 108-113), instanța a luat act că inculpatul a achitat 3100 lei despăgubiri civile, părții civile V. D..
S. C. Județean Tg.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 8620, 27 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă V. D., și a solicitat obligarea inculpatului la plata acestei sume dar și a dobânzilor legale, aferente până la data plății efective.
Conform dispozițiilor art. 313 al.1 din Legea 95/2006: „Persoanele care, prin faptele lor, aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată”.
P. urmare, acțiunea civilă a părții civile S. C. Județean Târgu-M., fiind întemeiată, a fost admisă și, în consecință, în baza dispozițiilor legale menționate mai sus și având în vedere și dispozițiile art. 1088 C.civil vechi, inculpatul a fost obligat la plata, către această parte civilă cheltuielilor de spitalizare de 8260,27 lei și dobânzilor legale aferente până la data plății efective.
S-a constatat că avea calitatea de asigurător, de răspundere civilă, A. HUNGARIA BISTOZITO ZRT, reprezentată de . SA și acesta a fost obligat la plata despăgubirilor civile acordate, de instanță, în limitele contractului de asigurare.
În baza art. 191 alin.1 C.pr.pen. a mai fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, dat și către părțile civile V. D. P. V. și P. D., conform art.193 alin.2 Cod procedură penală.
Această soluție a instanței de fond, în termen legal, a fost atacată cu recurs de către:
- asiguratorul . SA București care a solicitat ca, în urma admiterii căii de atac astfel promovate și a reformării parțiale a hotărârii judecătorești criticate, să se dispună diminuarea cuantumului daunelor materiale și morale acordate n cauză. S-a invederat că: partea civilă a cauzei era guvernată de prevederile Legii nr. 136/1995, privind asigurările si reasigurările în România, iar raportat la data producerii accidentului, 18.11.2009, incidente în cauză erau dispozițiile Ordinului Președintelui CSA nr.20/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, publicat în M.Of. Partea I nr. 762 din_, prevederi care aveau putere de lege si care reglementau printre altele si modul de efectuare/acordare a despăgubirilor, limitele în care asigurătorii acordă despăgubiri.
Astfel, legislația specială în domeniu, ordinul menționat mai sus, reglementa în mod expres, despăgubirile civile acordate pentru vătămări corporale si deces. Art. 49 prevede: „La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale
sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele:
1.In caz de vătămare corporală:
a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, si indemnizația primita din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul isi desfășoară activitatea si/sau, dupa caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării si a concediului medical;
b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămata, probat cu documente justificative, in cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;
c) salariul de baza minim brut pe economie, in cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului in ultimul an de studii sau de calificare;
d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentara, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, si care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările in vigoare;
e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de munca, daca prin certificatul medical se recomanda acest lucru, insa nu mai mult decât salariul de baza minim brut pe economie;
f) daunele morale: in conformitate cu legislația si jurisprudenta din România;
2.In caz de deces:
a) cheltuielile de înmormântare, inclusive pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justivicative;
b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusive cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;
c) veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;
d) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.”
Față de textul legal mai sus citat, rezulta, cu claritate, categoriile de despăgubiri ce puteau fi acordate și modul lor de cuantificare, precum si faptul ca toate aceste categorii cheltuieli trebuiau dovedite, fapt ce nu s-a întâmplat.
În al doilea rând, raportat la pretențiile ridicate de către părțile civile, acestea se impuneau a fi analizate separat în funcție de caracterul acestora.
1.Cu privire la pretențiile materiale, potrivit legii, acestea puteau fi acordate doar în măsura în care erau dovedite cu documente justificative si nu puteau fi acordate atunci când erau susținute si dovedite prin alte mijloace de probă, cum ar fi martori sau atunci când cuantumul lor ar fi rezultat doar din relatările părților civile. In lipsa depunerii unor documente justificative pentru aceste cheltuieli trebuiau ca instanța de judecată să le considere ca fiind nedovedite, în accepțiunea normelor legale și să le respingă ca nedovedite. La dosarul cauzei nu existau documente care sa justifice cuantumul despăgubirilor materiale solicitate de părțile civile si astfel acestea nu puteau fi acordate.
In ceea ce privea daunele materiale, partea civilă V. D., a precizat in scris că se constituia parte civila cu suma de_, lei, din care_ lei daune materiale, chiar dacă nu a depus documente din care să fi rezultat această valoare. Instanța de fond a decis să acorde acesteia despăgubiri materiale în valoare de 10.700 lei cu toate si in aceasta suma au fost incluse categorii de cheltuieli ce nu ar fi trebui acordate (ex. Plata asigurare), iar pentru altele nu au fost depuse documente care să le fi justificat (contravaloare deplasări, contravaloare masaje de recuperare, contravaloare medicamente). În privința sumei ce reprezenta contravaloarea masajelor de recuperare, aceasta nu a fost dovedită cu documente justificative, ci doar este susținută de declarații martorilor, iar într-o astfel de situație aceste despăgubiri, în cuantumul de 3750 lei nu puteau fi acordate.
In consecință, s-a susținut că partea civilă avea obligația de a justifica cu documente (recomandări medicale, chitanțe, facturi fiscale, bonuri de casă etc) suma pretinsă, fiind firesc ca aceste cheltuieli să poată fi dovedite, ele neputând altfel a fi reținute.
Față de aceste aspecte s-a arătat ca daunele materiale acordate erau neîntemeiate.
2. În ceea ce privea daunele morale, un prim aspect invocat a fost faptul că potrivit legislației speciale, aplicabile în domeniu, aceste daune se acordă ținând cont atât de legislația, cât si de jurisprudența din România. Fiind o normă specială se aplică cu prioritate fată de orice altă normă generală, deci, în domeniul acordării daunelor morale, jurisprudența constituia izvor de drept, din moment ce la acordarea acestora instanțele de judecată sunt obligate, prin norma legală, să tină cont de deciziile anterioare pronunțate de către alte instanțe.
Daunele morale reprezintă acea formă a răspunderii delictuale care intervine atunci când prin intermediul unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, nu este diminuat patrimoniul, ci sunt lezate valorile morale ale unei persoane.
S-a invederat că sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, ele neputând constitui nici amenzi excesive pentru autorii daunelor si garanții lor si nici venituri nejustificate pentru victimele acestora, instituția răspunderii civile delictuale neputându-se transforma într-un izvor al îmbogățirii fără just temei
-Cu privire la daunele morale în cuantum de 150.000 lei acordate părții civile V. D., s-a arătat ca erau mult exagerate. Potrivit jurisprudenței daunele morale se calculează în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale, acordate conform Certificatului IML, respectiv, în cazul de fată, 80-90 de zile de îngrijiri medicale. Conform studiului realizat de Fondul de Protecție al Victimelor Străzii si în care a fost prezentat modul în care sunt acordate daunele morale si cuantumul acestora potrivit jurisprudenței din România, în situația în care se acorda daune morale, acestea trebuie să fie proporționale cu numărul de îngrijiri medicale. Astfel, pentru vătămări care au necesitat mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, despăgubirile morale acordate se ridică la suma de 301 lei/ zi de îngrijire medical. în cazul în care persoana a rămas cu o invaliditate postraumatică permanentă, această sumă creste cu aproximativ 30% atingând cuantumul de aproximativ 416 le/ zi de îngrijire medical. În speța de față nu era vorba de o invaliditate permanentă deci cuantumul daunelor morale ce ar fi trebuit acordat se ridica la valoarea de 27.090 lei (301 lei x 90 de zile de îngrijiri medicale).
Având în vedere cele menționate mai sus s-a susținut că, raportat la practica judiciară din România, daunele morale în cuantum de 150.000 lei acordate părții civile erau mult exagerate si nu se justifica.
-Cu privire la despăgubirile periodice, acordate de instanța de fond, părții civile V. D. începand cu data de 18.11.2009 si pana la încetarea stării de nevoie, s-a menționat potrivit art. 66 alin. 2 din Ordinul CSA aplicabil: "In cazul obligării la prestații bănești periodice, sumele stabilite in condițiile prevăzute la alin. 1 se vor plați pana la reducerea sau încetarea stării de nevoie ori a incapacității de munca, ținându-se seama de deciziile de pensionare, de certificatele medicale si de alte dovezi care stabilesc aceste situații, cu respectarea limitelor de despăgubire stabilite prin polița de asigurare RCA"
Având in vedere ca suma de 300 lei/lună acordată, de instanța de fond, ca fiind diferența dintre salariul realizat la locul de munca (650 lei) si jumătate din salariul minim pe economie le 700 lei (cf. HG 1225/2011) a fost acordată până la încetarea stării de nevoie, s-a apreciat că această stare a încetat la data de 01.08.2010, data la care partea civila si-a reluat activitatea, la locul de muncă, cu program redus. Acordarea acestei prestații lunare in continuare, până la încetarea stării de nevoie, nu era întemeiata.
In ceea ce privea daunele morale acordate pârtilor civile P. D., P. V., si P. F. în cuantum de 150.000 lei fiecare, plus dobânzile legale de la data rămânerii definitive a sentinței si pana la data plații efective, acestea erau mult exagerate, neîntemeiate, nu corespundeau practicii judiciare române si duceau la o îmbogățire fără justă cauză. Părțile civile P. D., P. V. si P. F., erau fii minori ai victimei K. E. si s-au constituit părți civile, în această cauza, pentru suma de 150.000 lei daune morale pentru fiecare, plus o rentă de 800 de lei/ lună, retroactiv începând cu data decesului mamei lor. Trebuia menționat că, la acordarea daunelor morale, trebuia ținut cont si de relația pe care o avea victima cu părțile civile, iar în cazul de fată acestea nu au adus nici un fel de dovezi, din care să fi rezultat acest fapt.
De asemenea, s-a mai menționat faptul că cei doi părinți ai minorilor, respectiv victima K. E. si tatăl lor P. P. V. erau despărțiți si nu mai locuiau
împreună. Desi era vorba de doi copii minori, se putea aprecia că, din moment ce aceștia nu se aflau în îngrijirea mamei ci, după despărțirea părinților, au rămas la tatăl lor, chiar dacă acesta nu avea o situație mai buna decât a mamei, fiind o persoană cu handicap, relația acestora cu victima nu era una foarte strânsă sau cel puțin nu una la fel de strânsă, ca si atunci când aceștia ar fi locuit împreună si s-ar fi aflat în grija mamei. Din acest punct de vedere daunele morale acordate acestora nu se justificau, fiind mult exagerate.
Desi s-a recunoscut necesitatea acordării unor daune morale, s-a susținut că suma stabilită de instanță nu corespundea scopului stabilit prin norma legală, în domeniul acordări despăgubirilor. Scopul acordării daunelor morale nu era îmbogățirea părții civile de pe urma decesului unei persoane apropiate, ci era doar compensarea suferinței cauzate de decesul victimei. De asemenea, prin acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial suferit, era vizată strict alinarea suferinței pricinuite prin vătămarea relațiilor afective, ca urmare a decesului persoanelor si nu conferirea un grad de satisfacție persoanei prejudiciate prin sancționarea, pe latură civilă, a persoanei responsabile pentru producerea prejudiciului.
Daunele morale reprezentau praetimus doloris și nu puteau fi cuantificate, în mod concret, din punct de vedere material, dar acordarea acestora trebuia să fie corespunzătoare prejudiciului real si efectiv produs. Stabilirea cuantumului daunelor morale implica o doză de aproximare, instanța fiind nevoită să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care, în anumite situații, nu va putea fi înlăturat în totalitate niciodată, și despăgubirile acordate, care să permită celui prejudiciat anumite avantaje de natură a atenua suferințele morale fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei. Totodată, s-a arătat că suma de 150.000 lei pentru fiecare parte civila stabilită cu titlu de daune morale nu corespundea prejudiciului real si efectiv produs, cuantumul acesteia fiind excesiv si ducând la realizarea unui dezechilibru de interese.
La momentul de fată, potrivit jurisprudenței din România, s-a constatat că în cazul în care decedează un părinte, cuantumul daunelor morale acordate, de către instanțele de judecată, copilului minor este de aproximativ 36.434,00 lei; sumă reprezentândo justă si echivalentă compensare a suferinței si că, de asemenea, nu aducea, atingere niciunui principiu de drept referitor la îmbogățirea fără justă cauză.
Astfel, trebuia ținut cont și de principiile generale de drept referitoare la îmbogățirea fără justă cauză. Potrivit art. 1345 Codul civil: îmbogățirea fără justă cauză reprezintă un fapt juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit în detrimentul patrimoniului altei persoane, fără ca pentru acesta mărire să existe o bază legală. La stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie realizat un echilibru între trauma psihică, reprezentând prejudiciul moral și principiul îmbogățirii fără justă cauză. în analiza acestui echilibru nu trebuie omis la stabilirea despăgubirilor morale, nivelul de trai general al populației pe teritoriul căreia a avut loc accidentul de circulație cauzator de prejudiciu, standardul mediul al nivelului de trai al acestora, realitățile economice si sociale prezente, asigurând un echilibru intre prejudiciul suferit de reclamanți si daunele cuvenite acestora, pentru a nu se realiza o îmbogățire fără justă cauză.
Totodată, s-a arătat faptul că acordarea alături de daunele morale si a dobânzilor legale de la data rămânerii definitive a sentinței si pana la data plații efective, nu avea temei legal, plata despăgubirilor urmând a se efectua conform prevederilor art. 64 alin. 2 lit. a din Ordinul CSA 20/2008.
In al treilea rând, în ceea ce privea acordarea daunelor morale la nivelul altor state ale Uniunii Europene trebuia menționat că România este una dintre țările în care daunele morale acordate sunt printre cele mai ridicate. Există numeroase țări în care, în caz de deces nu se acordă daune morale rudelor sau persoanelor apropiate victimei sau acestea se acordă doar dacă se constată „culpa gravă" a inculpatului. In ceea ce privește cuantumul daunelor morale în caz de vătămare corporală, în alte țări acestea ajung la maxim 40 de Euro/zi de îngrijire medicală(pentru vătămări foarte grave), pe când în România cuantumul stabilit pe cale jurisprudențială este aproape dublu, (anexăm studiu)
Având în vedere cele menționate mai sus, s-a solicitat instanței să diminueze cuantumul daunelor materiale si morale pretinse de părțile civile si să tină cont de jurisprudența din România la stabilirea cuantumului acestora.
b)părțile civile P. V. și P. D., care au solicitat ca, în urma reformării parțiale a sentinței penale criticate, să fie obligat inculpatul să plătească fiecărei părți, cu titlu de pensie de întreținere, suma de bani, cu caracter lunar, precizată în acțiunea civilă exercitată în cauză. S-a invederat că: sentința era lipsită de temei legal, pronunțându-se cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de nulitate prev.de art.304 pct.9 Cod procedură penală, constând în aceea că au fost ignorate disp.art.86,94 și urm.din Codul familiei, azi abrogat, însă în vigoare la data decesului mamei lor.
P. sentința pronunțată de instanța de fond s-a dispus obligarea inculpatului la plata daunelor morale, solicitate de aceste părți, însă li s-a respins cererea privind acordarea despăgubirilor materiale, constând în pensia de întreținere ce o primeau de la mama lor.
Nu cunoșteau motivul pentru care prima instanță nu a admis această cerere, comunicându-li-se doar dispozitivul sentinței, dar în orice caz, instanța de fond a greșit când a dispus admiterea doar în parte a acțiunii lor civile, acordându-le doar daunele morale.
Analizând recursurile astfel declarate prin prisma prev.art.3859 Cod procedură penală se constată că doar recursul asiguratorului are caracter fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare:
Sentința penală criticată vizează modul de soluționare a acțiunilor civile exercitate în cauza în care inculpatul T. J. J. a avut calitatea de inculpat, hotărârea de condamnare a acestuia pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și ucidere din culpă rămânând definitivă după pronunțarea la data de 12.09.2011 de către Judecătoria Sighișoara a sentinței penale nr.104 (această hotărâre judecătorească a rămas definitivă prin neapelare). În ceea ce privește valorificarea drepturilor legitime ale părților vătămate constituite părți civile, în cauză, se constată că au avut această calitate numiții V. D. și copiii victimei K. E., respectiv P. F. și gemenii P. D. și P. V. ce erau minori la data la care a survenit decesul mamei lor.
La nivelul instanței de fond, avându-se în vedere acțiunile civile exercitate, în cauză, de către părțile vătămate anterior menționate și probatoriul administrat, în cauză, de fiecare victimă implicată s-a concluzionat că aceste acțiuni civile sunt admisibile în parte. Astfel, instanța de fond a obligat inculpatul să achite părții civile V. D. suma globală de 160.700 lei (cu titlu de daune materiale și morale) și 300 lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice, începând cu data de 18.11.2009 și până la încetarea stării de nevoie și s-a achite câte 150.000 lei cu titlu de daune morale fiecăruia dintre cei trei copii ai victimei K. E.. Se reține că, în ceea ce privește, modul de soluționare a acțiunii civile exercitate, în cauză, de către partea vătămată V. D., instanța de fond, a făcut o corectă interpretare a probatoriului administrat în cauză și, având în vedere, temeinicia înscrisurilor și aspectelor relatate de martorii audiați, în cauză, a determinat un cuantum corect, atât al daunelor materiale, cât și a daunelor morale și prestației periodice pe care este îndreptățită a le primi această parte civilă. V. D. era angajat în muncă la data la care s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului T. J. J. nefericitul eveniment, acesta rămânând cu sechele evidente, care i-au diminuat capacitatea de muncă și care l-au încadrat în gradul III de invaliditate, astfel cum reiese din înscrisul aflat la fila 136, din dosarul instanței de fond. Această victimă și la momentul soluționării prezentei căi de atac se află într-o stare de infirmitate cauzate de evenimentul produs la data de 18.11.2009, de către inculpat, pentru ameliorarea stării sale de sănătate și pentru asigurarea unui venit lunar la nivelul celui de care beneficia anterior datei menționate necesitând să-i fie achitate sumele de bani deja stabilite de către instanța de fond, pe baza unei judicioase și temeinice interpretări, atât a probatoriului cauzei, cât și a dispozițiilor legale în materie.
Cu privire la exercitarea acțiunii civile în cauză de către moștenitorii, respectiv fiii victimei K. E., având în vedere cele reținute în constituirea de parte civilă și sentința penală criticată, se constată că, acestor trei părți civile li s-a stabilit un cuantum al daunelor morale disproporționat, respectiv prea mare. Minorii P. D. și P. V. în urma desfacerii căsătoriei dintre tatăl lor P. P. V. și victima K. E., au fost încredințați spre creștere și educare tatălui lor, victima fiind obligată să le presteze lunar fiecărui copil suma de 5o ron, cu titlu de pensie de întreținere. În urma intervenirii tragicului eveniment, comis din culpa exclusivă a inculpatului, părților civile P. V. și P. D., li s-a stabilit de către organele abilitate ale statului, o pensie de urmaș, ce a avut ca bază de calcul venitul lunar net, realizat de către mama lor, defuncta K. E.. Drepturile legitime ale acestor părți civile, respectiv de urmaș ai defunctei menționate rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și aflate la fila 98, deci motivul de recurs invocat de aceste două părți civile și care viza obligarea inculpatului la plata unei rente lunare apare ca neîntemeiat, în contextul în care aceștia, așa cum am mai arătat beneficiază de pensie de urmaș. Legat de cuantumul daunelor morale acordate fiecărui fiu al defunctei K. E. se constată că acesta este prea mare, în contextul în care, cei trei fii locuiau împreună cu tatăl lor într-o altă localitate de domiciliu decât cea a mamei lor, în cauză nu s-a făcut dovada faptului că părțile aveau relații constante și continue, cu aceasta și că se vizitau frecvent. Este de necontestat faptul că cei trei fii ai victimei, prin decesul subit, al mamei lor, au suferit o evidentă traumă psiho-emoțională și afectivă pentru a cărei acoperire sunt îndreptățiți să primească daune morale într-o sumă de natură a le atenua dacă nu a le acoperi această pierdere. Copii victimei K. E. sunt la o vârstă tânără la care experiența de viață ce o urmează a o acumula va fi de natură, alături de sprijinul constant oferit de tatăl lor să le atenueze într-o covârșitoare măsură pierderea suferită de decesul mamei lor. Această instanță de control judiciar, având în vedere practica conturată la nivelul acestei Curții de Apel Tg.-M. în spețe similare, dar și cea stabilită la nivelul altor instanțe de pe teritoriul României, apreciază că, suma de 100.000 de roni, cu titlu de daune morale este de natură a compensa pierderea suferită de către trei părți civile, această sumă neconstituind o îmbogățire fără justă cauză a respectivelor părți. (se au în vedere aici decizia penală nr.347/2011 a Curții de Apel Ploiești, decizia penală nr.150/2010 a Curții de Apel Ploiești, decizia penală nr.45/2011 a Curții de Apel A. I., Decizia penală nr.17/08.01.2009 a Curții de Apel Bacău, Decizia penal ă nr.254/R/21.02.2013 a Curții de Apel Cluj, Decizii penale nr.44/R/2011 și nr.807/R/2011 ale Curții de Apel Tg.-M.).
Ca urmare a celor anterior expuse urmează ca în conformitate cu prev.art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală să se respingă, ca nefondat, recursul promovat împotriva sentinței penale nr. 241/8 noiembrie 2012 a Judecătoriei Sighișoara, de către părțile civile P. D. și P. V..
Potrivit prev.art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală rap.la disp.art.3859 pct.172 Cod procedură penală să va admite recursul declarat de către asiguratorul . SA București împotriva aceleiași hotărâri judecătorești menționate.
Se va casa parțial sentința penală nr.241/2012 a Judecătoriei Sighișoara și rejudecând cauza limitativ:
Îl va obliga pe inculpatul T. J. J. să plătească cu titlu de daune morale suma de:
- 100.000 lei părții civile P. D.;
- 100.000 lei părții civile P. V. și
- 100.000 lei părții civile P. F., reducând așadar, cuantumul daunelor morale, inițial acordate de instanța de fond, pentru fiecare din aceste părți civile, de la 150.000 lei, la câte 100.000 lei.
Va menține restul dispozițiilor din sentința penală menționată, ce nu contravin prezentei decizii.
Văzând și disp.art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul promovat împotriva sentinței penale nr. 241/8 noiembrie 2012 a Judecătoriei Sighișoara, de către părțile civile:
P. D. (cu domiciliul în Sântana de M., ., județ M.);
P. V. (cu domiciliul în Sântana de M., ., județ M.).
Admite recursul declarat de către asiguratorul . SA București (cu sediul în București, ..80-84, sector I, cu sediul procesual ales în Tg.M., .) împotriva aceleiași hotărâri judecătorești menționate.
Casează parțial sentința penală nr.241/2012 a Judecătoriei Sighișoara și rejudecând cauza limitativ:
Obligă pe inculpatul T. J. J. (fiul J. și E. E., născut la data de 07.07.1954, în Pecel Ungaria, CNP 1-_-3162 cetățean maghiar, cu domiciliul în Ungaria, localitatea Pecel, ., cu domiciliul ales în România la Cabinet avocat Kalman N., O. S., ..1/4, județ Haghita), să plătească cu titlu de daune morale suma de:
- 100.000 lei părții civile P. D.;
- 100.000 lei părții civile P. V. și
- 100.000 lei părții civile P. F., reducând așadar, cuantumul daunelor morale, inițial acordate de instanța de fond, pentru fiecare din aceste părți civile, de la 150.000 lei, la câte 100.000 lei.
Menține restul dispozițiilor din sentința penală menționată, ce nu contravin prezentei decizii.
Obligă cele două părți civile recurente să achite, fiecare, statului, cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale, câte 100 lei, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2013.
PreședinteJudecători
F. GăzdacIulian C. B.
M. R. C.
Grefier,
pt.G. C. aflată
în concediu de odihnă semnează
prim grefier
D. U.
Red.MRC/17.07.2013
Thn.CC/2 exp./18.07.2013
Jd.fd.D.V.
| ← Prelungire durată arestare preventivă dispuse în cursul... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 411/2013. Curtea de... → |
|---|
